JAPONIA(CONTINUARE)

Odata cu intrarea in vigoare s-a încheiat perioada de ocupație a Japoniei, a devenit

astfel independentă, recăpătându-și drepturile suverane, promovând o politică externă
independentă.
Una din primele măsuri a fost ameliorarea relațiilor cu Uniunea Sovietică urmărind
câteva obietive:
- colaborarea economică
-
19 oct 1956 Guvernul japonez a semnat la Moscova o declarație comună care declara că
odată intrată în vigoare v-a înceta starea de război dintre cele două țări, retabilirea relațților
diplomatice, US urma să elibereze toți deținuți japonezi precum sprijinirea Japoniei la ONU,
renunța la reparațiile de război japoneze, precum promisiunea de retrocedare a 2 insule :
Habomai și Șikotan.
Declarația a fost ratificată la 5 dec 1956, parlamentul japonez a ratificat iar 3 zile mai
târziu US.
19 ian 1960 a fost încheiat un nou tratat de securitate cu SUA. Era o varinată
reviziuită a tratatului din 1952, o varinată mult mai liberală.
Prevederile: - Japonia era declarată partener special în Asia de Sud-Est și în Pacific
- Erau stablite raporturi de egalitate
- Dezvoltarea capacitățliormilitare pentru apărarea teritoriului japonez
- NU obliga Japonia la acțiunile militare a SUA(ex: războiul din Vietnam)
- Japonia a obținut posibilitatea de colaborare în domeniul apărări cu alte țări
Inițial avea o valabilitate de 10 ani însă odată cu expirarea lui în 1969 acesta a fost
prelungit pentru un termen nelimitat. Acesta a provocat un tratat de indignare în rândul
cetățenilor japonezi, aceștia considerând că din această cauză Japonia a fost implicată în RR,
transformându-se într-o țintă care putea fi lovită de avdersarii SUA.
27 ian 1960 guvernul sovietic trimite o notă de protest în care sublinia că acest tratat
este îndreptat împortiva US și RPChineze. În această notă guvernul sovietic renunță să
retrocedeze cele 2 insule (menționate anterior).
Uniunea sovietică îți doarea să devină în Pacific o țară neutră.
Principalele partide politice erau democrat și liberal, fuzionând în 1955 punând
bazele partidului democrat-liberal, care va guverna Japonia până în 2009, astfel că în 1993 a
fost format un guvern de coaliție.
În domeniul economic până la înc anilor 50, s-a încheiat procesul de
reconversiune(trecere a industriei de la producție militară la una civilă), a promovat o
politică amală independentă fiind înființare o serie de structuri guvernamentale(Consiliul
pentru problemele economice ) și neguvernamentale(Centrul japonez pentru
productivitatea muncii) care aveau ca obiectiv – stimularea producerii mărfurilor de calitate
înaltă.
 Între anii 1956-1970 Japonia a cunoscut miracolul economic fiind în medie de 11% pe
an.(cosntrucții de mașini – 28 %/an). În aceasta perioadă(28 apr 1964) Japonia devine
membru al Organizației pentru cooperare și dezvoltare economică.(OCDE) Aceasta avea
legături strânse cu Noua Zeelandă, Coreea, Australia, Taiwan.
Investițile japoneze în Australia le depășeau pe cele britanice, americane și germane.
În anii 60 volumul PIB-ului era cel mai mare din lume. Astfel se afla pe primul loc la producția
de nave maritime, locul 2 la producția de oțel, la aparate casnice, locul 3 la producția de
mașini.
FACTORII care au determinat miracolul economic:
- schimbarea radicală a mijloacelor și tehnicilor de producție
- implimentarea într-un timp scurt al celor mai noi și inovative tehnologii de producție
- asistența din parte statului(scutirea de taxe sau amânarea acestora, facilități, asigurarea de
subvenții, premii, încurajarea exporturilor)
- construcția de șosele, căi ferate
- implementarea unui sistem de educație de succes(pregătirea gradelor didactice de înaltă
calificare)
- cheltuielile minore în domeniul militar(sub 1% din PIB)
Firme cu renume mondial: Toyota, Honda, Fujitsu, etc.
În vederea de obținere de noi piețe, oficialii niponi au efectuat frecvent în diferite colțuri ale
lumii, fiind oragnizate expoziții în diferse țări, fiind demonstrate mărfurile japoneze de
calitate.
22 aug 1966 A participat la crearea Băncii Asiatice de dezvoltare(încurajarea dezvoltării
economice în Asia și Orientul Apropiat, fiind creată exclusiv cu aportul finaciar japonez).
În anii 70 Japonia a continuat să fie un aliat fidel al SUA, sprijinind toate acțiunile de
politică externă a SUA, inclusiv războiul din Vientam, contrar protestelor din stradă din
Japonia, începând să apară divergențe în doameniul economic, devenind treptat concurenți.
21-28 feb 1972 a avut loc vizita surprinzătoare a președintelui R. Nixon la Beijing.
Acest fapt a trezit indignarea Japoniei, în funcție de reconcelierea americano-chineză,
crezând în refuzul alianței în preferință Chinei.
S-au încheiat noi acorduri comerciale cu Japonia, guvernul nipon fiind încredințat că
acest lucuru nu se v-a întâmpla de către autoritățile americane.

La înc anilor 70 Japonia a devein unul din polii economice globali, lângă Sua și RFG,
astfel că misunile guvernelor japoneze ulterioare au devenit să transforme Japonia într-o
mare putere politică. Astfel a fost creată o politică numită – diplomația multilaterală
care presupunea sporirea partenerilor ale Japoniei cu păstrarea relațiilor de parteneriat cu
SUA. Are loc o orietarea spre continentul african.
Japonia și-a dorit să amelioreze relațiile cu China, astfel că după vizita lui Nixon,
Japonia și- a propus acest obiectiv, fiind pe alocuri dificile drept rezultat al agresiunii
japoneze pe timpul războiului.
Primul contact a fostv stabilit la nivel neguvernamental, fiind înfinnțare org guver care
stabileau contacte economice între cele două țări.
30 oct 1954 delegația Crucii Roșii din China, au vizitat Japonia.
În 1956 Beijingul a adoptat o măsură de eliberare a prozonierilor de război, la rândul ei
Japonia manifestând un interes mai mare de comerț față de China comunistă.
Imediat după vizita lui Nixon, în 25-30 sep 1972, o delegație guvernamentală
japoneze a efectuat o vizită oficială pe teritoriul Chinei. Ulterior cele două guverne au
adoptat o declarație comună în care ambele și-au exprimat dorința de pace, colaborare,
bună vecinătate. Japonia și-a asumat gravele prejudicii din trecut.
- la data publicării comunicatului va înceta starea de anormalitate dintre cele două
țări.
- Japonia recunoștea guvernul chinez comunist drept unicul și legitim
- 29 dec 1972 să fie stabilite relațiile diplomatice
RPChineză a renunțat la despăgubirile de război stabilinduse că orice diferend dintre
cele două țări va fi soluționat exclusiv pe cale pașnică. Se stabile de asemenea că niciuna
dintre cele souă țări nu va spera la hegemonie regională și va combate orice tentativă din
parte oricărei terțe părți. Părțile vor începe negocierele privind un tratat de pace.
În 1972 a stabilit relații cu RDG, Mongolia și în 1973 cu Vietnamul.
Criza petrolului la înc anilor 70 a afectat Japonia și în special economia acesteia, fiind
provocată de OAPEC(org statelor arabe exportatoare de petrol), astfel că era dependentă în
măsură de 80% numai importul, iar 90 % din pietrolul imporat provenea din țările Golfului
Piersic. Japonezii au fost nevoiți să implementeze noi tehnologii de producție mult mai
economice.
Situația economică s-a deteriorat în urma apariției unor noi concurenți din Asia-
Pacific, în special de cei 4 tigri asiatici(Hong Kong, Taiwan, Singapore, Coreea de Sud).
În Japonia prețul forței de muncă era de 5 ori mai mare comparativ cu Coreea de
Sud.
Pentru depășirea situației, guvernele Japoniei au început să acorde credite ieftine
marilor producători, să încurajeze exporturile la fel și investițiile externe(Malaysia, Thailanda,
Filipine) la fel investițiile de noi resurse energetice(noi surse de pietrol).
Japonia a devenit membru la G6, întrunindu-se la Paris în 1975.
În 1973 Japonia a preluat inbițiativa în acțiunea de îmbunătățire a relațiilor cu
Uniunea Sovietică. În oct 1973 o delegație a plecat la Moscova. Japonezii au venit cu
propunerea acordării creditelor, să exloateze în comun resursele naturale sin Siberia și
Orientul Apropiat în vederea furnizării acestor resurse în Japonia. Atfel s-a pus în discuție
problema celor 2 insule, Uniunea Sovietică rămânând indiferentă.
În regiune Japonia era interesată de colaborarea cu 2 mari puteri: US, de unde să
exploateze resurse și RPChineză. Odată eșuată runda de discuții cu US, Japonia se
reorienteze spre China.
În urma tratativelor la 12 aug 1975 între cele două țări a fost semnat trataul de pace
și prietenie. S-a ajuns la ședințe mixte la nivel parlamentar. Din 1980- 1987 au avut loc 6
reuniuni de acest gen, pe alocuri existând divergențe. (Ex: 1982 prima contoversă era legată
re revizuirea manualelor de istorie din Japonia în care agresiunea Japoneză în urma Chinei
era prezentată într-un mod diferint față de realiatea din timpul războiului. China a reacționat
calm, astfel că problema manualelor va fi soluționată de guvernul nipon)
 Ni 1983, o delegație a guvernului chinez vizitat Japonia, în urma căreia a fost creat
Comitetul pentru prietenia sino-niponă în sec 21, format de lidei chinezi și japonezi, în cadrul
căreia urmau să fie soluționate problemele de bună vecinătate, domeniu științei.
La înc anilor 80 a început o colaborare de ordin militar, având loc coordonări
problemele de poltică externă precum și măsuri de securitater regionlă.
Apr 1989 Japonia a fost vizitată din nou de o delegație chineză, astfel că împăratul
Akihito pentru prima oară și-a exprimat regretul față de acțiunile față de China.
Relațiile vor fi luate în aug 1991 când prim ministrul japonez Toșiku Kaifu, fiind primul
lider care a vizitat China după tragedia din piața Tianan Mei.
23 oct 1992, pentru prima oară împăratul Akihito a vizitat pentru prima oară China,
cerându-ți scuze pentru ocupația chineză din partea japonezilor.
Japonia a adoptat decizia privind participarea trupelor japoneze privind miniuni de
pacificare în străinătate.
Buna dezvolatre a Japoniei în anii 90 va determinat un optimism din partea
investitirolor străini, determinând o criză care va fi soluționată în anii 2000.
Această criză i-a determinat pe mulți specialiști această perioadă de criză drept un
deceniu pierdut, astfel că rata de creștere economică fiind foarte mică.
Dacă în anii 1990 economia niponă din locul 1 în lume și în anii 2000 ocupa locul 26,
iar în 2005 locul 24.
Cooperarea în domeniul militar cu SUA a continuat în perioada post război rece.

Aprilie 1996 în timpul vizitei lui Bill Clinton în Japonia a fost semnat un document - Declarația
privind problemele de securitate , Japonia asumându-ți anagajamentul de a participa la
operațiunile de pacificare. Un alt document în domeniul securității în 1997 la New York -
Direcțiile de bază a colaborării în domeniul apărării în care se sublinia faptul că cele două țări
vor colabora în cazul apariției unei amenințări unei amenințări în Orientul Apropiat. În anii
2000 au rămas Coreea de Sud, China, Taiwanul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe și Indonezia.

11 mar 2011 a avut loc un cutremur cu 8.9 urmat de un tsunami luând viața a 15 mii de
japonezi precum dezastrul de la Focushima este considerat unul dinstre cele mai nefaste
evenimente din istoria recentă.