Legile generale ale senzatiilor

Legile generale ale senzatiilor

1. Legea intensitatii (legea pragurilor) – pragul absolut minim = intensitatea cea mai mica dintr-
un stimul care poate determina o senzatie specifica.
Intre intensitatea stimulului si nivelul sensibilitatii senzoriale exista un raport invers
proportional.
- Pragul absolut maxim = reprezinta cantitatea cea mai mare dintr-un stimul care mai
poate determina inca o senzatie specifica.

- Pragul diferential = cantitatea dintr-un stimul care adaugata la stimularea initiala

determina o noua senzatie.

2. Legea contrasului senzorial = scoaterea in evidenta a doi stimuli cu caracteristici opuse:

simultan, succesive.
3. Legea adaptarii – se refera la modificarea sensibilitatii datorita actiunii repetate prelungite a
stimulului.
Un stimul slab care actioneaza repetat prelungit determina cresterea sensibilitatii.
Daca un stimul puternic actioneaza repetat prelungit scade sensibilitatea.
4. Legea sensibilizarii – cresterea sensibilitatii datorita interactiunii cu alti analizatori.
5. Legea sinesteziei – producerea de efecte de catre un analizator asupra altui analizator
pentru a-l face pe acesta din urma sa fie stimulat.
6. Legea semnificatiei – ceea ce are importanta pentru noi este sesizat mai repede si mai usor.

Perceptia – reprezinta un proces senzorial complex prin care se semnalizeaza in imagini primare
si complexe totalitatea insusirilor obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii acestora asupra
analizatorilor.

Caracteristici ale imaginii perceptive:

- Redau insusiri concrete/intuitive ale obiectelor.
- Este o imagine primara (legatura directa cu obiectele).
- Imagine obiectuala (intotdeauna este imaginea unui anumit obiect).
- Imaginea este complexa (sunt insusiri principale, secundare – de detaliu si elemente de
camp perceptiv).