Ceea ce-l deosebeşte pe om de semenii lui într-o viaţă este desigur

capacitatea de a raţiona, de a-şi pune mintea în slujba scopurilor sale.

Nimic însă nu poate face omul mai Om decât încercarea de a-şi egala
Creatorul său. Creativitatea este darul cel mai de preţ al omului, care i-a
permis să făurească primele unelte, să stăpânească o parte din natură prin
ştiinţă şi tehnică, să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în spaţiul
cosmic.
Dotat cu gândire şi imaginaţie omul este în aceeaşi măsură robul şi
stăpânul propriilor sale creaţii. Ce s-ar fi întâmplat dacă Omului i s-ar fi
refuzat descoperirea focului? Cum ar fi arătat societatea anului 2007 – o
lume în care nimic din ceea ce este industrial, cel puţin în forma
cunoscută, nu ar fi existat?
De la naştere şi până la stabilizarea relativă a trăsăturilor
personalităţii, omul parcurge mai multe perioade de dezvoltare, în cadrul
cărora au loc însemnate transformări fizice şi psihice.
Procesele intelectuale, emotive şi voliţionale, precum şi diferitele
particularităţi ale personalităţii nu sunt date de la natură, ci se formează
pe parcursul diferitelor perioade de vârstă.
În dezvoltarea lor, senzaţiile şi percepţiile au la început un caracter de
generalizare primară şi numai treptat, sub influenţa educaţiei şi a
mediului, se precizează şi se diferenţiază. Vârsta preşcolară este în acest
sens perioada în care au loc dezvoltarea intensivă a sensibilităţii tuturor
analizatorilor, implicit dezvoltarea senzaţiilor şi percepţiilor.

A fi creativ nu i se refuză nici unui om normal. Există în fiecare un

potenţial creativ general , anumite abilităţi creative care ţin mai ales de
dimensiunile constructive ale aptitudinilor, dar şi de dimensiunile valorice
ale personalităţii. Acest potenţial latent, dacă este exersat şi educat, poate
fi valorificat la maximum, concretizat şi obiectivizat în diverse domenii
ale activităţii umane, în diverse produse noi, originale.
Imaginaţia se defineşte ca fiind procesul psihic al cărui rezultat îl
constituie obţinerea unor reacţii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv,
afectiv sau motor (Andrei Cosmovici). Imaginaţia intervine nu numai în
pictură sau poezie ci şi în matematici sau chiar în activităţi organizatorice.
De aceea este imperios necesar găsirea acelor căi pentru favorizarea
dezvoltării ei încă de la cele mai fragede vârste.

1
 Cum poate educatorul încuraja creativitatea?
- Prin furnizarea unui mediu care permite copilului sa exploreze si
sa se joace fara restrângeri exagerate.
- Prin adaptarea la ideile copilului, fara a încerca o structurare a
ideilor lui astfel incat sa se potrivească cu cele ale adulţilor.
- Prin acceptarea ideilor neobişnuite ale copilului, fara a judeca
modul divergent in care acesta rezolva o problema.
- Folosind modalitati creative pentru rezolvarea problemelor, in
special a problemelor ce apar in viata de zi cu zi.
- Alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor
posibilităţilor, pentru trecerea de la ideile obişnuite la idei mai originale.
- Încurajând procesul, iar nu scopul.
Concluzie
Educatorul poate încuraja creativitatea punând accentul pe
generarea si exprimarea de idei intr-un cadru non-evaluativ si prin
concentrarea atât asupra gândirii convergente, cat si asupra celei
divergente. Adulţii pot de asemenea sa încerce sa asigure copiilor
posibilitatea si siguranţa de a risca, de a pune la îndoiala, de a vedea
lucrurile dintr-un nou punct de vedere.
Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul spaţiul şi
materialele puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie,
spiritul critic şi autocritic, capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi
convergenţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată
capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune
soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola
consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a interpreta şi evalua
anumite experienţe, fenomene, situaţii .
Fiecare copil este creativ pentru că ne apare capabil de a produce
idei şi obiecte, pe care niciodată, mai înainte, nu le-a auzit, văzut sau
produs, pornind de la propriile achiziţii, evaluări şi diferenţieri făcute în
sistemul său individual intern şi extern de referinţe.
Activitatea creativă este una dintre cele mai mari provocări ale vieţii şi
implicit atrage după sine cele mai mari recompense
Perioada preşcolară este prima perioadă în viaţa omului în care
copilul manifestă aptitudini şi abordează cu destulă uşurinţă şi cu succes
domenii ca : muzica, desenul, pictura, colajul, modelajul. Dorinţa, de a da
activităţilor artistico-plastice o formă cât mai eficientă, de-a realiza
obiectivele vizând stimularea creativităţii preşcolarilor, s-a materializat în
variante personale de organizare şi desfăşurare a acestor activităţi pe trei
dominante ale acestora :
 dezvoltarea gândirii artistico-plastice
 dezvoltarea mâinii pentru scris
 dezvoltarea sensibilităţii şi gustului estetic

2
 În acest context, rolul activităţilor manuale este de a călăuzi pe
fiecare copil în parte spre manifestarea activă a libertăţii personale de a
gândi, simţi, şi acţiona potrivit nevoilor, înclinaţiilor, intereselor,
capacităţilor şi posibilităţilor individuale ale fiecăruia, care, vor duce la
expansiunea energiilor creatoare existente în fiecare copil.

Din varietatea posibilităţilor de cultivare a creativităţii copiilor in

jocurile didactice de tot felul, in jocurile de construcţie, de desen , pictura,
gândesc ca cea mai importanta este activitatea practica din cadrul
abilitaţilor practice prin crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea
talentelor copiilor preşcolari.

Activităţile din grădiniţă oferă copiilor posibilitatea de a-şi

valorifica talentele şi interesele pentru un anumit domeniu. Copiii îşi pot
investi o parte din timpul petrecut în grădiniţă pentru a-şi dezvolta
abilităţile pe care le posedă, sub îndrumarea atentă a educatoarei, sub
diferite forme. Rolul educatoarei este de a favoriza în fiecare copil
capacităţi şi aptitudini creative drept componente structurale ale
personalităţii acestuia, în procesul lui de formare şi dezvoltare.

Mod de expresie propriu copilului, modelajul, îmbinând elemente

de joc şi de creaţie, reprezintă o activitate ce ocupă un loc important în
ansamblul manifestărilor preşcolarului.
Schimbările din învăţământ, care au început să se vadă în ultimii
ani, au determinat modificări şi în învăţământul preşcolar. Aceasta
constituie o evoluţie vizibilă spre o concepţie educaţională modernă a
copilului şi spre desprinderea de automatismul, rutina, acţiuni didactice
impuse, noua viziune încorporând elementele libertăţii şi creativităţii.
În acest context am simţit nevoia unor opinii noi, ieşite din „tiparul
curricular”, adaptate la epoca modernă, la tehnici şi procedee noi, care să
exercite o influenţă benefică asupra personalităţii preşcolarului nu numai
pe plan estetic ci şi pe plan moral, afectiv, intelectual, fizic.
Ideea tehnicii de-a „colora cu plastilină” mi-a venit văzând tendinţa
copiilor de-a lipi, de-a presa plastilina pe planşetă apăsând-o cu degetele,
dar fără să-i dea o formă definită . Deoarece ştim că nu toţi copiii au
dezvoltată percepţia formei, m-am gândit să le desenez, pe plăcuţe mici
din lemn, diferite contururi: mingi, baloane şi le-am cerut copiilor să ia
bucăţi mici de plastilină, să o întindă uşor, uniform, în aceeaşi direcţie,
fără să depăşească conturul, folosind degetele pe rând. Efectul a fost
extraordinar, au ieşit lucrări care, de la anumită distanţă, nu se vedeau că
erau „colorate” cu plastilină. Pentru a îndepărta plusul de plastilină care a
depăşit conturul am folosit beţişoare cu care am mers pe conturul
obiectului desenat.

3
 Am continuat cu forme accesibile lor, din apropierea lor: măr, pară,
prune, insistând pe tehnica colorării şi explicând fenomenul: datorită
forţei exterioare (degetul) au loc dilatări ale materialului {plastilina} şi
prin urmare, transformări ale formei. Astfel obţinem forme dorite de noi,
percepute, gândite şi imaginate, simţind frumosul si producându-l în
lucrările noastre.
După ce copiii şi-au însuşit tehnica întinderii plastilinei cât mai
subţire, uniform şi în contur, folosind degetele arătător, mijlociu, inelar,
am trecut la realizarea vazei în care trebuiau folosite două, trei culori
explicându-le copiilor cum trebuie să îmbine şi să coloreze exprime liber
ideile originale,sentimentele,dorinţa de-a realiza acte de creaţie
personale,impunându-şi propria lor viziune despre lumea înconjurătoare.
Din practică pot afirma că întotdeauna obiectele concrete, precum
şi imaginile figurale au constituit izvorul reprezentărilor care stimulează
cele dintâi impulsuri de căutare şi combinare mintală.
Activităţile manuale ocupa un loc important in cadrul muncii
educative desfăşurate in grădiniţa. Prin intermediul mâinii, inteligenta
copilului poate găsi materialul necesar pentru a exersa si a se dezvolta.
Abilitatile practice au rolul de-a contribui la stimularea unei atitudini
intelectuale creatoare.
Motivaţia este un factor absolut necesar in cadrul activităţilor
manuale întrucât, daca copilul este activ si lucrează cu diverse materiale,
el trebuie sa aibă voinţa de a crea , de a urmări un proiect pana la capăt,
pentru ca sa poată progresa si ca lucrările lui sa fie rezultatul unei acţiuni
bine gândite. De asemenea, nu trebuie ignorat nici faptul ca instrumentele
si materialele pot constitui ele însele un stimulent pentru copil in
desfăşurarea unei activităţi manuale. Un copil poate picta pentru plăcerea
de a picta, iar un altul poate modela plastilina pentru plăcerea de a-l
modela, aceasta fiind o forma de motivaţie care nu trebuie neglijata si
care este mai reala decât „motivaţiile” bazate pe „ teme de viaţă”, mai
mult sau mai puţin artificiale.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor manuale m-am
gândit la două intervenţii pedagogice cu rol de provocare:
1.elaborarea unui proiect in comun, după care se trece la căutarea
materialelor necesare si la realizarea lui;
2. Aducerea materialelor si a obiectelor eventual in vederea
realizării lucrării . Educatoarea pune întrebarea : „Ce se poate face cu
ele?” De exemplu, am adus mălai şi coji de ouă şi, după ce le-am arătat
foaia de lucru i-am provocat, întrebându-i ce facem cu ele. Răspunsurile
au fost ample si diferite . Dar cel mai important e faptul că, odată
realizată lucrarea, copiii au fost nerăbdători să realizeze alte lucrări de
acelaşi tip, ceea ce m-a făcut să caut alte modele şi alt fel de materiale.

4
 De exemplu am pornit de la faptul că le place să lipească şi, după
ce-am lipit hârtie şi lână, am adus coji de ouă , mălai şi mac.
Copiii au fost entuziasmaţi de faptul ca pot folosi materiale
cunoscute de ei ca având alte utilizări şi că au realizat lucrări lăudate de
toata lumea.

Stimularea activităţii iniţiate cu copiii poate fi un mijloc pentru :

dezvoltarea gândirii creatoare şi fixarea unor
cunoştinţe, copiii se familiarizează cu noţiuni ca:
tablou, expoziţie, expoziţie concurs, expoziţie cu
vânzare, operă de artă
copiii trăiesc individual frumuseţea tabloului lucrat de
ei, sau alţi copii şi se familiarizează cu compoziţia,
percep relaţia dintre forme, culori, dimensiuni şi pot
exprima gânduri şi sentimente personale.
oferă copiilor posibilităţi pentru completarea
cunoştinţelor acestora, încurajează aptitudini şi le
dezvoltă personalitatea creativă şi de cooperare.
Până la sfârşitul anului şcolar voi încuraja copiii să folosească
procedee cât mai variate şi le voi stimula creativitatea prin variante
diferite : „Poţi să faci şi altfel?” , „Încearcă şi modelul acesta” , „Poţi
îmbina şi alte culori?”. În acest mod, trezesc curiozitatea copiilor şi le
deschid drumurile creaţiei, le explorez ideile originale.
Lucrările copiilor sunt valorificate prin expoziţii sau sunt dăruite cu
diferite ocazii : „8 Martie” , „În vizită la şcoală” sau vor fi făcute cadou
cu ocazia concursurilor din grădiniţă sau între grădiniţe.
Am constatat cu satisfacţie progresele înregistrate de copii sub
aspectul receptivităţii, îndemânării şi priceperii, dorinţa de a cunoaşte şi a
muncii, precum şi bucuria obţinerii unor rezultate ale muncii lor.

Flaviana Floria
Grădiniţa nr. 4 „Nina Cassian"- Vaslui