Construcții Metalice-Axinte Elena PDF

-
Prof.univ.dr.ing. Elena AXINTE
ELEMENTE DIN OTEL

,
PENTRU CONSTRUCTII
,
*
EDITURAPIM IA~I
2008
REFERENTI ~TIINTIFICI
Prof.univ.dr.ing. Nicolae T ARANU

Prof.univ.dr.ing. Mihai BUDESCU
TEHNOREDACTARE
Ing. Viorica DAScALU
COPERTA
Ing. Viorica DAScALU
GRAFICA
Sing. Camelia ADOROAIE
EDITURApt"n
Soseaua Stefan eel Mare nr. 11 lasi -700498
Tel. / fax: 0232-212740
e-mail:editurapim@pimeopy.ro
www.pimeopy.ro
EDITURA ACREDITATA CNCSIS BUCURE~TI

66/01.05.2006
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

AXINTE, ELENA
Elemente de otel pentru constructii / Axinte Elena. -
Iasi : PIM, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-606-520-054-8
624.04:624.014.2
PREFATA.
,
Elaborarca si cditarca prczcntului volum sunt motivate, in principal,

de necesitatea insusirii calculului si conceptiei constructiilor metalice pe
baza norrnei curopcne EUROCODE 3 Design of steel structures, care
devine si norma nationala.
In Romania se deruleaza un program de traducere a normelor
EUROCODE si armonizare cu normele nationale, cunoscute sub titulatura
SR EN (ex. EUROCODE 3 devine SR EN 1993). Implementarea EC3 este
posibila prin insusirea conceptiilor avansate privind calculul si alcatuirea
elementelor si structurilor din otel de catre specialistii din domeniul
constructiilor metalice.
Bazele proiectarli elernentelor si structuriJor din otel dupa
EUROCOD (2003) este un prim volum referitor la calculul clerncntclor
structurale din otel potrivit prevederilor normei europene EUROCODE 3
(EC3), desigur sub forma existcnta la acca data. Completarea si dcfinitivarea
continutului euronormei, precum si stabilirea sistemului generalizat de
notare, face ncccsara aparitia unui nou volum, revizuit si completat, privind
materialul otel, influenta mediului asupra cornportarii acestuia in exploatare,
asigurarea prin calcul a siguranrci in scrviciu, imbinarilc clementelor
metalice. Astfel, lucrarea de fata, considerata ea fiind prima parte a
volumului Elernente din otel pentru constructii, cstc structurata in sase
capitolc:
• Capitolul 1, intitulat Utilizarea otelului In constructii, se refera la
domeniilc de utilizare, avantajele si dezavantajelc folosirii
materialului otel la alcatuirea elementelor si strueturilor metalice,
preocupari si tendinte de dezvoltare al acestui sector dinamie de
constructii.
• Capitolul 2, intitulat Oteluri pentru constructii. Caracteristici
mecanice, prczinta informatii succinte referitoare la fabric area,
tumarea si prelucrarea otelului, astfel in cat sa fie evidentiate
caracteristicile de baza ale otelului in vedcrca utilizarii lui in
proiectarea structurilor de constructii. Sunt mcntionate normcle
actualizate privind marcile de otcl si caractcristicile acestora.
• Capitolul 3, care se refera la Comportarea otelurilor la coroziune ~i
miisuri de protectie, evidentiaza influenta agresiva a mediului de
exploatare asupra structurilor din otel si limitarca acesteia prin
acoperiri protectoare si alcatuiri constructive eficiente.
• Capitolul 4, se refcra la Comportarea otelurilor la temperaturi
ridicate si miisuri de protectie. Actiunea focului influenteaza
defavorabil caracteristicile mecanice ale otelului; eliminarea acestui
efect este posibila prin adoptarea unor masuri de protcctie adecvate.
• Capitolul 5, intitulat Verificarea prin calcul a sigurantei
structurilor metalice, se refera la actiuni, grupari de actiuni, metode
de calcul, clasificarea sectiunilor elementelor din otel, stari limta si
verificarea sigurantei prin metoda coeficientilor partiali de siguranta,
• Capitolul 6, este mai cuprinzator si se refera la imbillarea
elementelor din otel. Sunt prezentate imbinarile cu conectori
mecanici (suruburi, nituri, bolturi) si cu sudura, din punct de vedere
al caracteristicilor acestora, al modului de realizare, al transmiterii
eforturilor si al cvaluarii rczistentelor de calcul. Se face 0 clasificare
a imbinarilor (potrivit EC3) dupa rezistenta ~i rigiditare si sunt
prezentate caracteristicile neccsare calculului acestora. Utilizarca
frecventa a profilelor tubulare la alcatuirea elementelor metalice face
necesara cunoasterea alcaruirii si calculului diverselor tipuri de
noduri.
• La sfirsitul volumului, in Anexe, sunt inserate tabele continand
sortimente de otcluri si caracteristicile acestora prccum si sortimente
de profile laminate la cald, cu sectiune deschisa sau inchisa
(tubulare), utile activitatii de proiectarc.
Volumul este destinat specialistilor din domeniul constructiilor

metalice, a inginerilor care frecventeaza cursuri postuniversitare, de master
sau fonnare continua, studentilor precum si inginerilor din unitatile de
proiectare si verificare a structurilor cu osarura din otcl la exigenta A2
Rezistentd si stabilitate.

Ia~i, mai 2008
CUPRINS
Nr.
pag
• CAPITOLUL 1
UTILIZAREA 0TELULUI II\' COl"STRUCTII

1.1 INTRODUCERE................................. 9
1.2 DOMENII DE UTlUZARE A CONSTRUCTlILOR DIN OTEL.......... 14
1.3 AVANTAJELE UTlLlZARlI CONSTRUCTIlLOR DIN OTEL...... ..... 29
1.4 DEZA VANT AJELE CONSTRUCTlILOR MET ALICE........................... 31
1.5 PREOCUpARl $1 TENDINTE iN DEZVOL TARE A
CONSTRUCTIlLOR METALlCE............................................................. 32
• CAPITOLUL 2
0TELURI PENTRU CONSTRUCTII. CARACTERISTICI

MECAl"ICE
2.1 INTRODUCERE . 33
2.2 OTELURI PENTRU CONSTRUCTII.. .. 34
2.2.1 Fabricarea otelului . 34
2.2.2 Tumarea otelului . 37
2.2.3 Defecte ale otelului la tumare . 38
2.2,4 Prclucrarca otclului .. 39
2.2.5 Structura si componentii otelului . 43
2.2.6 Marci de otcl .. 47
2.2.7 Alegerea clasei de calitate a otelului pentru constructii sudate .. 54
2.3 EUROPROFlLE . 59
• CAPITOLUL 3
COMPORT AREA 0TELURILOR LA COROZIUNE. MAsURI DE

PROTECTIE
3.1 COROZIUNEA ELEMENTELOR DIN OTEL.......................................... 63
3.2 MASURl DE PROTECTIE ANTICOROSIVA.......................................... 77
3.3 APLlCAREA SlSTEMELOR DE ACOPERlRE ANTICOROSIV A PRlN
VOPSlRE.......................................................................................... 85
3.4 SISTEME DE PROTECTlE FUNCTIE DE CLASA DE
AGRESIVITATE A MEDIULUI i\MBIANT............................................ 86
5
3.5 PROTECTIA ANTICOROSIVA A TABLELOR PROFILATE................ 90
3.6 INTERVENTII ASUPR.A. SISTEMELOR DE PROTECTIE
ANTlCOROSIVA DETERlORATE........................................................... 91
• CAPITOLUL 4
COMPORT AREA 0TELURILOR LA TE;\1PERA TURI

RIDICATE. ;\1ASURI DE PROTECTIE
4.1 REZISTENTA LA TEMPERATURI RIDICATE A 0TELULUI............. 93
4.2 MASURl DE PROTECTIE LA FOC.......................................................... 112
• CAPITOLUL 5
VERIFICAREA PRIl'I CALCUL A SIGURANTEI

STRUCTURILOR METALICE
5.1 ACTIUNl............................... 118
5.2 GRUpARl DE ACTIUNl............................................................................ 120
5.3 METODE DE CALCUL. CLASIFICAREA SECTIUNILOR
TRANSVERSALE...................................................................................... 124
5.4 STARl LlMITA. METODA COEFICIENTILOR PARTIALl DE
SIGURANTA.............................................................................................. 134
• CAPITOLUL 6
IMBINAREA ELEMENTELOR DIN OTEL

6.1 IMBINARI CU CONECTORI MECANICI ($URUBURI)....................... 139
6.1.1 Caraeteristieile geometriee si mccanice ale ~uruburilor................ 139
6.1.2 Dispunerea gaurilor pentru ~uruburi............................................. 143
6.1.3 Categorii de imbinari cu suruburi '" 144
6.1.4 Modu1 de 1ucru al suruburilor tinand seama de transmiterea
eforturi1or.. 146
6.1.4.1 Transmiterea eforturilor prin forfecare 148
6.1.4.1.1 Suruburi obisnuite .
6.1.4.1.2. Suruburi injectate..................................... 152
6.1.4.1.3 Suruburi de inalta rezistenta
pretensionate............................................. 154
6.1.4.2 Transmiterea eforturilor prin intindere......................... 158
6.1.4.2.1 Suruburi obi~nuite.................................... 158
6.1.4.2.2 Suruburi de inalta rezistenta
pretensionate............................................. 159
6.1.4.3 Inreractiune forfecare-intindere...... 160
6.1.4.4 Efectu1 de parghie.i.; 161
6.1.4.5 EfeetuI lungimii imbinarii, 162
6.1.4.6 lmbinari eu suprapunere simpla avand un singur rand
de ~urubLlfi.................................................................... 163
6
6.1.4.7 Imbinari care contin placi de compensare (fururi) ..... 163
6.1.4.8 Reducerea sectiunii elemcntului datorita prezentei
gaurilor pentru conectori .. 164
?I.~.~. Ef~rtu~ capabilla rupere prin forfecare In bloc . 167
6.1.5 Imbinari cu rutun . 168
6.1.6 1mbinari cu bolturi . 170
6.1. 7 1mbinari cu tije ale profilelor cu pereti subtiri formate la rcce . 172
6.2 IMBINARI SUDATE . 182
6.2.1 Principalele procedee de sudare .. 183
6.2.l.1 Sudare prin topire, cu material de adaos . 183
6.2.1.2 Sudare prin rezistenta electrica, rara material de
adaos .. 186
6.2.2 Materiale pentru imbinari sudate . 187
6.2.2.1 Alegerea metalului din piesele de sudat.. .. 187
6.2.2.2 Alegerea materialelor de adaos . 188
6.2.3 Fenomene fizice si mecanice produse la sudarea prin topire cu
arc electric . 189
6.2.3.1 Racirea brusca a cusaturii . 189
6.2.3.2 Deformatii din sudare . 192
6.2.3.3 Tensiuni reziduale . 193
6.2.4 Tipuri de cusaturi sudate .. 194
6.2.5 Clasificarea cusaturilor sudate dupa pozitia de sudare .. 201
6.2.6 Comportarea la solicitari statice a imbinarilor sudate .. 202
6.2.7 Calculul imbinarilor sudate . 204
6.2.7.1 Dirnensiunile geometrice ale cusaturilor de sudura..; 205
6.2.7.2 Rezistenta de calcul a sudurilor de colt . 207
6.2.7.3 Rezistenta de calcul a sudurilor cap la cap .. 211
6.2.7.4 Rezistenta de calcul a sudurilor In gaura .. 212
6.2.7.5 Imbinari pe talpi nerigidizate .. 212
6.2.7.6 Imbinari cu lungime mare .. 213
6.2.7.7 Sudarea profilelor cu sectiune inchisa circulara sau
rectangulara .. 214
6.2.8 Imbinari sudate ale profilelor cu pereti subtiri formate la rece .. 216
6.2.8.1 Imbinari sudate prin rezistenta, fara material de
adaos (sudura prin puncte) . 217
6.2.8.2 lmbinari cu dopuri de sudura.. .. 220
6.2.8.3 Imbinari cu suduri prin fuziune .. 223
6.3 CLASIFICAREA IMBINARlLOR (NODURl). ELEMENTE DE
CALCUL . 226
6.3.1 Rigiditatea la rotire . 229
6.3.2 Capacitatea de rotire . 238
6.3.3 Eforturi capabile . 239
6.3.3 .1 Forte taietoare . 239
6.3.3.2 Momente incovoietoare . 240
6.3.3.3 Element T echivalent solicitat la intindere . 241
6.3.3.4 Placi de capat. . 243
6.3.3.5 Element T echivalent solicitat la cornpresiune .. 243
6.3.3.6 Efortul capabil al componcntelor de baza . 244
7
6.3.4 Momentul eapabil al nodurilor grinda-stalp ~I de
eontinuitate................................................................................. 254
6.3.4.1 1mbinari rigla-stalp eu placa de capat si suruburi ..... 255
6.3.5 Efortul capabil al bazei stalpului................................................ 256
6.3.5.1 Baza stalpului solicitata de eforturi axiale................. 257
6.3.5.2 Baza stalpului solicitata de eforturi axiale si moment
incovoietor 257
6.4 NODURI DIN PROFILE TUBULARE...................................................... 259
• ANEXE
AI Caraeteristiei meeaniee pentru oteluri de constructii nealiate, dupa SR EN
10025-2:2004 (SR EN 10025-;-Al:I994).............................................. 293
A2 Caraeteristiei meeaniee pentru oteluri de constructii nealiate, dupa SR EN
10025-2:2004................. 294
A3 Caraeteristieile meeaniee la temperatura ambianta ale otelurilor sudabile
eu granulatie fina, in stare normalizata, conform SR EN 10025-3:2004
(SR EN 10113-2/95)................................................................................... 295
A4 Caraeteristieile meeaniee la temperatura ambianta ale otelurilor sudabile
eu granulatie fina, laminate termornecanic, conform SR EN 10025-4:2004
(SR EN 10113-3/95)....................................................................... 296
A5 Caracteristieile mecanice ale otelurilor cu Iimita de curgere ridicata in
stare calita si rcvcnita, conform SR EN 10025-6:2004 (SR EN 10113-
2: 1998)........................................................................................................ 297
A6 Caracteristieile meeanice ale otelurilor cu Iimita de curgere ridicata in
stare durificata prin precipitare conform SR EN 10137-3: 1998................. 298
A7 Caraeteristicile mecaniee ale otelurilor cu rezistenta imbunatatita la
eoroziune atmosferica conform SR EN 10025-5:2005 (SR EN
10555:1995)................................................................................................ 299
A8 Caraeteristiei meeaniee ale otelurilor pentru constructii nealiate ~i eu
granulatie fina pentru profile cave, SR EN 10210-1: 1998.......................... 300
BI HE-A Profile late dublu T eu talpi paralcle, executie u~oara..................... 30 I
B2 HE-B Profile late dublu T cu talpi paralele................................................ 303
B3 HE-:\1 Profile late dublu T cu talpi paralele, executie grea........................ 305
B4 IPE Profile dublu T eu talpi paraJelede latime medie.............................. 307
B5 IPN Profile late dublu T eu talpi inclinate de latime mica......................... 309
B6 UPN Protile U eu margini rotunjite............................................................ 311
B7 LPN Corniere eu aripi egale eu margini rotunjite....................................... 313
B8 LPN Corniere eu aripi inegale eu margini rotunjite.................................... 316
B9 SHS Profile eaye eu sectiune patrata SR EN 10210-2:2000....................... 319
B 10 RHS Profile cave eu sectiunc dreptunghiulara SR EN 10210-2:2000....... 323
B 11 CHS Profile cave eu sectiune circulara SR EN 10210-2:2000................... 327
B 12 Aria superficiala As in m2/m a EURO-profilelor........ 334
B 13 Valorile admise maxime ale grosimii elementului t, in mm, pentru
alegerea marcii de otel................................................................................. 335
• BIBL]OGRAFIE................................................ 336
8
ELEMENTE DIN OTEL
, PENTRU CONSTRUCT",
capftlOlaVII I
UTILIZAREA 0TELULUI IN CONSTRUCTII
1.1 INTRODUCERE
Prima constructie metalica realizata integral din fonta a fost podul de
la Coalbrookdale, Anglia (1779). Aparitia otelului pudlat, cu ductilitate si
deformabilitate superioare, a favorizat realizarea unor sisteme cu zabrele
avand bare comprimate din fonta iar cele intinse din otel pudlat.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, fabric area otelului si apoi
dezvoltarea procedeelor de imbinare, face posibila utilizarea accstui material
tot mai des, largind astfel aria de aplicare in domeniul constructiilor
ingineresti (fig. 1.1).
a. b.
Fig. I.1 a. Turnul Eiffel-Paris (1889. 324m. 7300t otcl), b. Podul Anghel Saligny (1895, 0
desehidere centrala de 190 metri si alte 4 deschideri de 140 metri)
9
ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCT"
Constructii din ce in cemaiindraznete.cuinaltimigeneroase.se

construiesc in lume de catre marile companii.
De-a lungul ultimilor 100 de ani, clasamentul celor mai inalte cladiri
din lume a suferit in permanenta modificari, iar "razboiul" zgarie-norilor
purtat intre continentul nord-american si eel asiatic a fost castigat, mra
indoiala, de Asia. Desi primii zgarie-nori au aparut pe teritoriul american,
astazi, doar doua dintre primele zece cele mai inalte cladiri din lume se mai
afla in America. Cel dintai zgarie-nori construit, cu tehnologie bazata pe
structura metalica portanta, este considerat The Home Insurance Building,
un imobil ridicat la Chicago in anul 1885. Avand initial doar noua etaje, i s-
au mai adaugat altele doua, in anul 1891. Ideea de baza a tehnologiei
respective era renuntarea la zidaria portanta clasica (caramida sau lemn) si
inlocuirea cu un schelet metalic, pe care erau montate toate celelalte
elemente ale cladirii, inclusiv peretii. Cladirea a existat pana in anul 1931,
cand a fost demolata.
Pe primul loc in topul celor mai inalte zece cladiri din lume (fig.
1.2), realizat de CTBUH Chicago, se afla centrul financiar Taipei 101, 0
cladire finalizata la sfarsitul anului 2004. Taipei 101 are 0 inaltirne de 508
m. Pozitia de lider a Taipei 101 este amenintata de alte doua proiecte de
zgarie-nori. Este yorba despre Freedom Tower din New York, cladire de
541 metri proiectata sa inlocuiasca turnurile gemene W orId Trade Center si
imobilul Burj Dubai din Dubai care se presupune ca, in momentul finalizarii
(in anii 2008-2009 cladirea va avea roximativ 700 metri.
Fig. 1.3 Cladiri cu forme atipice (Emisfera Valentia)
10
ELEMENTE .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII .
Fig. 1.2 Cele mai inalte cladiri din lume
11
ELEMENTE .
Totodata, catre anul 2009 este prevazuta finalizarea unui zgarie-nori
care sa recastige, pentru americani, pozitia de lideri ai clasamentului, prin
construirea la Chicago a unei cladiri inalte de 610 metri (115 etaje) ce va
avea forma de spirala,
Fig. 1.4 Cladiri eu fa nne atipiee (ING Amsterdam)
Fig. 1.5 Cladiri eu forme atipiee (Muzeul de arta Denver)
12
ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII
I I
Fig. 1.6 Cladiri eu forme atipiee (Geoda La Villette-Paris, D= 36m si 6433 triunghiuri din
otel inox)
Fig. 1.7 Cladiri eu forme atipiec ( Muzeul national de arta moderna "Georges Pompidou"
Paris)
13
ELEMENTE .
Constructiile metalice sunt structuri, parti din structura sau elemente
realizate din otel, otel slab aliat sau din aliaje din aluminiu.
Constructiile metalice de tin suprernatia in ceea ce priveste
performantele deschidere si inaltime.
Otelul reprezinta osatura civilizatiei actuale. Productia de otel este
indicele economic important in aprecierea potentialului economic si al
nivelului de trai. Astfel, pe plan mondial, in 1980 productia de otel era de 1
miliard de tone iar in 2000, de 2 miliarde de tone. In Romania, in 1938
productia de otel era de 0.4 milioane tone (cca. 18 kg/cap loc), iar in 1990
de 20 milioane de tone (1 rona/cap loc.).
1.2 DOMENII DE UTILIZARE A CONSTRUCTIILOR DIN OTEL
cladiri multietajate (cladiri administrative, hoteluri) - fig. 1.8,
Fig. 1.8 Cladire multietajata (Tuming Torso, Suedia)
14
ELEMENTE DIN OTEL
, PENTRU CONSTRUCTII,
- constructii cu deschidere mare (sali de expozitie - fig. 1.9, muzee - fig.

1.10, sali de sport, aercgari - fig. 1.11, hangare - fig. 1.12, stadioane - fig.
1.13, garaje - fig. 1.14 etc.),
Fig. 1.9 Sala de expozitie
Fig. 1.10 Muzeu
15
ELEMENTE . .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII
Fig. 1.11 Aerogara
Fig. 1.12 Hangar
16
ELEMENTE . .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII
Fig. 1.13 Stadioane
17
ill
Fig. 1.14 Garaje
18
ELEMENTE DIN OTEL
cladiri rezidentiale - fig. 1.15 si fig. 1.16,
Fig. 1.15 Cladiri rezidentiale eu structura din profile eu pereti subtiri formate la rcee
Fig. 1.16 Cladiri rezidentiale ell structura din profile laminate la eald si dale mixte otel-
beton.
19
ELEMENTE DIN OTEL
cladiri si structuri industriale (sedii de finne, spatii comerciale.

depozite, hale de productie - fig. 1.17, platfonne - fig. 1.18, estacade
etc.),
Fig. 1.17 Cladire industrials sau comerciala
Fig. 1.18 Platforme de lucru
- structuri speciale (tumuri si piloni pentru telecomunicatii - fig. 1.19,

stalpi LEA - fig. 1.20, cosuri de fum - fig. 1.21, tumuri pentru sustinerea
funicularelor si telefericelor)
20
Fig. 1.19 Tumuri pentru antene telecomunicatii
Fig. 1.20 Stalp LEA Fig. 1.21 CO$ de fum
21
ELEMENTE DIN OTEL
constructii agricole - fig. 1.22 si fig. 1.23,
Fig. 1.22 Fenne zootehniee
Fig. 1.23 Constructii agrieole eu destinatii diverse
22
ELEMENTE .
constructii din tabla (rezervoare de mare capacitate - fig. 1.24, bun care
si silozuri - fig. 1.25, conducte fortate care lucreaza la presiuni mari),
Fig. 1.24 Rezervor
Fig. 1.25 Silozuri
23
structuri si elemente de ccnstructii metalice pentru instalatii si utilaje

tehnologice (instalatii pentru rafinarii si parti ale complexelor
petrochimice - fig. 1.26. platforme de foraj marin - fig. 1.27, turle de
foraj, tumuri de extractie - fig. 1.28 etc.).
Fig. 1.26 Instalatii pentru rafinarii
Fig. 1.27 Platforme de foraj marin
2-1-
Fig. 1.28 Sonda petroliera si rezervoare de depozitare a produselor petroliere
peroane in statii de metrou sau in gari - fig.l.29
Fig. 1.29 Peroane in statii
25
ELEMENTE DIN OTEL
alte constructii metalice: scari - fig. 1.30, pasarele, sustineri de conducte

pentru traversari de rauri, poduri - fig. 1.31, viaducte - fig. 1.32, porti de
ecluze - fig. 1.33 si stavile, trambuline de schi, structuri pentru centrale
eoliene - fig. 1.34, structuri pentru radiotelescoape - fig. 1.35, rampe de
lansare pentru nave aerospatiale etc.
a. b.
Fig. 1.30 Scari in cladiri (a), scari exterioare (b)
Fig. 1.31 Pod metalic (San Francisco)
26
ELEMENTE DIN OTEL
, PENTRU CONSTRUCTII .
Fig. 1.32 Viaduct (Franta)
Fig. 1.33 Porti de ecluza (Cernavcda)
27
ELEMENTE .
1.3
•
•
Fig. 1.34 Turbine eoliene

•
•
Fig. 1.35 Radiotelescoape
28
1.3 A VANTAJELE UTILIZARII CONSTRUCTIILOR DIN OTEL ! a

lr
i'
• Prczinta siguranta in exploatare. Exista 0 buna concordanta intre calcul

si comportarca reala a elementelor si structurilor. Otelul este un
material cu proprietati elasto-plastice remarcabile, omogenitate ridicata,
ctanscitate foarte buna, nu estc afcctat de razele ultraviolete.
• Otelul are cele trei rezistente egale: rezistenta la compresiune, la
intindere si la incovoicre.
• Raportul conventional intre rezistentele tnecanice si greutatea (indice
de eficienta) elementului are valori favorabile in comparatie cu alte
materiale (ocupa primulloc dupa aluminiu).
• Rezistentd si comportare foarte buna la actiuni seismice (datorita
ductilitatii si grcutatii reduse), prccum si acomodarc la conditii slabc de
fundare.
• Otelul isi pdstreazd proprietatile fizico-mecanice ~i dupa demontare ~i
reutilizare.
• Cedarea elementelor are loc de regula, dupa aparitia 111101' deformatii
plastice care avertizeaza.
• Capacitate de adaptabilitate a structurilor exemplificata prin sporirea
capacitatii portante prin consoli dare sub exploatare, posibilitati de
modificare si reconstructie, mare flexibilitate care pennite adaptarea
cladirilor la nevoile utilizatorilor (fig. 1.16 si fig. 1.36).
Fig. 1.36 Flexibilitatea spatiilor cladirilor eli structura din otel
29
• Grad inalt de prefabricare, posibilitatea de realizare in uzind, Prin •

procedee industriale cu un inalt grad de mecanizare sau automatizare se
reduce timpul de executie pe santier, deci scurtarea duratei de pun ere in
functionare a investitiei - fig. 1.37. Se reduc spatiile de depozitare pe
santier. In plus, sunt oferite toate posibilitatile unui lucru ingrijit si
controlat, executia constructiilor metalice necesitand a mare precizie.
•
•
•
•
•
•
1.4
Ot
Dc
Fig. 1.37 Executia unei structuri din otel utilizand prefabricate ret
Sal
• Structurile metalice se preteaza la orice forma constructivd, la pn
deschideri inari ~'i indltuni tnari, cu spatii utile generoase, luminoase 1m
si insorite, aerisite - fig. 1.9, fig. 1.10, fig. 1.1 L fig. 1.38. de
sci
aC
Ot
m:
pn
ca
dil
Fig. 1.38 Alte exemple de structuri metalice
30
ELEMENTE DIN OTEL
• Utilizarea otelului permite realizarea constructiilor ecologice. Nu

este poluant, nu este toxic si conlucreaza bine cu alte materiale de
constructii, Asociat eu materiale moderne ea sticla sau membrane
compozite, otclul prezinta un potential enorm pentru proicctanti.
Greutatea redusa a structurilor metaliee influenteaza pozitiv terenul
de amplasament prin volumul redus de terasamente si solutii de
fundare eeonomiee.
• Executia pe santier este relativ independentd de anotimp, putin
zgornotoasa si mai bine acceptata de catre veeini in zonele urbane.
• Activitatea In constructii metalice este precisa, curata, realizata in
principal in atelier, la adapost de intemperii, de 0 mana de lucm
calificata,
• Sum structuri demontabile, in general.
• Exista posibilitatea de recuperare a materialelor prin top ire.
• Tehnologia de executie a structurilor metal ice utilizeaza tnetode
uscate.
• Este un material durabil ale carui proprietati permit 0 proiectare
usoara, construire si transformare dintre cele mai durabile.
1.4 DEZA VANTAJELE CONSTRUCTIlLOR METALICE
Otelul neprotejat are 0 rezistenta redusa la actiunea agentilor eorosivi.

De aceea, necesita protectie anticorosiva, fie prin utilizarea otelurilor eu
rezistenta ridicata la coroziune, fie prin utilizarea otelurilor patina bile
sau aplicand pe elemcntele metalice diverse sisteme de protectic 0
proiectare judicioasa a sectiunilor si elementelor metalice poate
imbunatati semnificativ comportarca accstora Ia agrcsivitatca mcdiului
de exploatare. Monitorizarea fenomenului de coroziune pe durata de
scrviciu a constructiilor mctalice contribuie la asigurarca durabilitatii
aeestora.
Otelul are 0 rezistenta redusa la temperaturi ridieate (la 200°C se
modifica rezistenta la curgere, iar la 600°C eIementeIe din otel nu mai
prciau eforturi). Sisteme de protectie mod erne si eficiente asigura, in
cazul producerii unor incendii, perioadc de stabilitatc prescrise,
diferentiate in functie de importanta elementelor si structurilor metalice.
31
ELEMENTE DIN OTEL
1.5 PREOCUPARI SI TE~DI~TE IN DEZVOLTAREA

CONSTRUCTIILOR METALICE
• Realizarea unor constructii care sa poata fi exploatate in deplina

siguranta, la un pre! de cost cat mai redus si care sa conduca la cheltuieli
de intretinere si exploatare minime.
• Se incearca noi metode, mai productive, de elaborare a otelului, se
utilizeaza pc 0 scars din ce in cemailargao!clurilcslabaliatc.cu
rezistente superioare, aliajelc din aluminiu, se imbogatesc sortimentele
de laminate din otel si aliaje din aluminiu si se extinde in multe domenii
folosirca profilelor metalice realizate din tabla sub tire indoite la rece si
sectiunile tubulare.
• In calculul static si de dimensionare se tinde spre introducerea metodelor
de calcul care iau in considerare comportarea elasto-plastica a otelului si
tin scama de conlucrarca spatiala a elementelor si structurilor in
ansamblu.
• Pentru a asigura 0 buna comportarc la coroziune, se imbunatatesc
retetele de elaborarc a otelului si se cauta noi marci de otcl rezistente la
coroziune. De asemenea, se introduc noi procedee de protectie pe baza
de polimcri, vopsele si metalizare.
32
ELEMENTE DIN OTEL
CAIII'I'OIaVII a
OTELURI
, PENTRU CONSTRUCTII.
, CARACTERISTICI
MECANICE
2.1 INTRODUCERE
Pentru conceperea, dimensionarea si executia unei structuri din

otel, este indispensabila 0 buna cunoastere a materialelor utilizate. Scopul
acestui capitol este de a sublinia caracteristicile mecanice ale otelurilor
utilizate pentru realizarea unei structuri metalice, ca urmare a aplicarii
normelor europene EUROCODE ~i in tara noastra, In acest sens,
consideram a fi utila prezentarea succinta a relatiei a - s specifics unei
epruvete din otel, obtinuta din incercarea la tractiune, pentru precizarea
unor termeni ce vor fi utilizati in continuare.
Fig. 2.1 Schema diagramei caracteristice a otelului pentru constructii
Se pot distinge urmatoarele domenii (fig. 2.1):

• Domeniul elastic (1) in care deformatia este proportionala cu
tensiunea (legea lui Hooke): a = E· s . Limita de elasticitate, fy'
corespunde unei tensiuni maxime ce poate fi atinsa pentru un
comportament elastic al epruvetei. Deformatia specifica ce corespunde
33
ELEMENTE DIN OTEL
limitei de elasticitate este notata Gy' Daca forta ce a produs deformatia
inceteaza sa mai actioneze inainte de atingerea limitei de elasticitate
(tensiunile raman in domeniul elastic), epruveta revine la dimensiunea
initiala,
Precizam ca pentru a fi in conformitate cu terminologia
standardizata relativa la incercarea la tractiune (SR EN 10002-111995),
trebuie sa folosim notiunea de rezistenta elastica R, si nu limita de
elasticitate fy, deoarece ultima corespunde unei valori de calcul.
A fost aleasa notatia fy in locul R, pentru a nu adauga notatii
suplimentare.
• Palierul de curgere (2). Palierul de curgere corespunde
domeniului in care materialul se deformeaza sub tensiune constanta. La
incetarea actiunii, descarcarea se face elastic si materialul conserva 0
deformatie permanenta.
Palierul de curgere este 0 caracteristica proprie otelurilor, dar este
bine evidentiat in cazul otelurilor nealiate, cu limita redusa de elasticitate.
• Domeniul de ecruisare (3). Dupa palierul de curgere, trebuie din
nou majorata solicitarea pentru cresterea deformatiei. Limita superioara a
zonei de ecruisare este numita rezistenta la intindere a otelului, fu.
Deformatia specifica corespunzatoare acestei rezistente este notata cu
Gu'
Ca si in cazul limitei de elasticitate, trebuie vorbit despre
rezistenta maxima Rm in locul rezistentei la intindere fu'
• Domeniul de strictiune (4). Acest domeniu corespunde unei
reduceri locale a sectiunii epruvetei in care se va produce ruperea pentru
deformatii locale ce depasesc Gu' Alungirea la rupere este notata e r'
Domeniile (2), (3) si (4) formeaza impreuna domeniul
comportarii plastice a otelului.
2.2 0TELURI PENTRU CONSTRUCTII
2.2.1 Fabricarea otelului

,
Otelul se obtine in principal din fonta, care este un aliaj Fe si C

(intre 1.7% si 6.67%). Fonta se fabrica in cuptoare inalte (fumale), cu
functionare continua.
34
Furnalele sunt alcatuite dintr-o manta groasa de otel, captusita la

interior eu caramida refractara.
Pentru fabriearea fontei se folosese minereuri de fier, eombustibili
si fondanti.
Minereurile de fier contin oxizi si hidroxizi de fier. Se clasifica in
functie de continutul in fier, astfel:
• Minereuri bogate > 45% Fe (magnetita, de culoare neagra < 75%Fe,
hematita, de culoare rosie < 65%Fe, limonita, de culoare galbena <
60%Fe)
• Minereuri sarace < 45%Fe (siderita, de culoare alb-galbui < 40%)
Minereurile se supun operatiilor de sfaramare, eemere,
concentrare si aglomerare si apoi se introduc in fumal.
Combustibilul folosit este cocsul, obtinut prin distil area
carbunilor naturali. Cocsul produce prin ardere caldura necesara topirii
minereurilor, reduce oxizii de fier din minereu si carbureaza fierul ramas
liber, transformandu-l in fonta.
Fondantii usureaza transformarea in zgura a rocilor din minereuri
si a cenusii rezultate din ardere, inlesneste eliminarea unor impuritati,
Minereurile de fier, combustibilul si fondantii se introduc in
fumal pe la partea superioara, Pe la partea inferioara a fumalului se sufla
aer sub presiune (de cca. 2 atm) care a fost in prealabil incalzit la 900°C
in caupere (instalatii speciale de preincalzire),
Prin arderea cocsului se produce topirea materialelor si au loc 0
serie de reactii chimice: reducerea oxizilor de fier (fierul este eliberat si
formeaza oxizii de carbon) si carburarea (fierul se combina eu carbonul
rezultand carbura de fier Fe3C numita si cementita). Cementita se
amesteca cu fierul si formeaza fonta care se aduna in stare top ita la partea
de jos a furnalului (creuzet). Sterilul si cenusa din arderea eocsului se
separa sub forma de zgura top ita, care fiind mai usoara, se aduna
deasupra fontei.
Fonta si zgura rezultate sunt evacuate pe masura produeerii lor.
Capaeitatea max. a fumalelor construite in tara noastra este de
1700 rrr'. Exista insa si furnale cu capacitati mai mari (3000 .. .4000m3)
care pot produce 8000 ... 10000t de fonta pe zi.
Fontele obisnuite obtinute in fumale sunt:
• fonta alba (de afinare) eu continut bogat in cementita, folosita la
fabricarea otelului,
• fonta cenusie folosita ca semifabricat pentru elaborarea fontelor din
35
care se toama piese de masini, piese de instalatii sanitare,

• fontele speciale (feroaliaje) care contin elemente de aliere: Si, AI,
Mn, Cr, Ti, Mo etc. si servesc la elaborarea otelurilor cu adaosuri sau
ca elemente de ali ere.
Fonta are rezistenta mare la compresiune si rezistenta redusa la
intindere si incovoiere, caz in care prezinta 0 rupere casanta. Fonta nu se
forjeaza si nu se lamineaza, dar of era avantajul unei comportari bune la
coroziune atmosferica,
Otelul este un aliaj din Fe si C (C < 1.7%). Pentru otelurile de
constructii, C variaza intre 0.15% si 0.25%.
Otelul se obtine din fonta printr-un proces de afinare (oxidare),
fiind un otel de fuziune. Sunt elaborate in convertizor (Bessemer - fig.
2.2a, convertizorul cu oxigeri - fig. 2.2b), in cuptor Siemens-Martin si in
cuptor electric.
a. b.
Fig. 2.2 a. Convertizorul Bessemer, b. eonvertizorul eu oxigen LD (Linz-Donawitz-)
La elaborarea otelurilor slab aliate se introduc in convertizor sau

in cuptor feroaliaje (fonte cu un continut bogat in elemente de ali ere) sau
diferite materiale de adaos in cantitati prescrise.
Pentru elaborarea otelului se folosesc procedee de afinare cu
oxigen si procedee de afinare cu vatra deschisa,
36
Procedeul uzual pentru obtinerea otelului este eel de convertizor

in care se sufla oxigen deasupra baii metalice.
Otelariile construite la Galati, Calarasi folosesc convertizoare de
tip LD. in aceste convertizoare, caldura necesara procesului metalurgic
de afinare provine din arderea (oxidarea) diferitelor elemente. Oxigenul
este suflat pe la partea superioara a masei de metal topit prin intermediul
unei tevi numita lance, terminata cu un cap prevazut cu mai multe orificii
pentru iesirea oxigenului.
Durata procesului de elaborare a unei sarje variaza intre 45 si 60
min in functie de marca otelului. Capacitatea convertizoarelor 30-300t
(Galati-150t).
Incarcatura este fonta lichida 70-1 00% si fier vechi 0-30%.
Lucrandu-se cu 02 si nu cu aer, se realizeaza procente de N foarte reduse
(0.006%-0.008%). Exista si convertizoare cu insuflare de aer (Bessemer
si Thomas) care ocupa primul loc in evolutia procedeelor modeme de
elaborare a otelului; ele tind sa dispara deoarece calitatea otelului rezultat
nu mai corespunde cerintelor actuale.
2.2.2 Turnarea otelului
Turnarea discontinue a otelului in lingouri. Otelul elaborat in

cuptoare sau convertizoare (fig. 2.3) este tumat in oale realizate din otel
cu 0 camasa interioara din caramida refractara, de unde este tumat in
lingotiere, alcatuite din fonta sau otel si captusite cu material refractar.
Pentru a reduce cantitatea de FeO si pentru a imbunatati calitatea, se
adauga in masa de otel Si sau AI; solidificarea se face linistit rara
degajari de gaze care produc efervescenta masei lichide. Acest procedeu
se numeste calm are (dezoxidare). Pentru obtinerea unor oteluri cu
caracteristici superioare de rezistenta si tenacitate, dezoxidarea se face cu
Si si cu adaosuri de AI, vanadiu, titan etc.
Otelurile aliate sunt totdeauna calmate. Calmarea ridica pretul de
cost (10 ... 15%); in unele cazuri, elementele de calmare se introduc in
cantitati mai mici obtinandu-se oteluri semicalmate care prezinta calitati
apropiate de cele ale otelurilor calmate, dar sunt mai ieftine.
Lingoul de 3...40t reprezinta semifabricatul pentru laminatele din
otel.
Turnarea continua a otelului (fig. 2.3) consta din racirea intensa a
cristalizatorului (recipientului) in care se toarna continuu otel si
37
ELEMENTE .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII'
lilio::ra licr veehi
&
mmereu de lier preparare mmereu
~
o::mUDC
pentru cocs
I>IC) titbid
cupior electric
I&llO'(
IUffiW"C' continua turnarc dsscontinua
'W Ilalc: cu LllCllichid

cuptor metalurgre
secundara
~I rcpartitor
IinSlllicrc blumun
olel solid bramc
blumun
~K(lO"C r'I brame
~
~
lammare roduse pLDIC
Laminare Ia cald (:WO' -1200"n

;.
bLUL11uri
l.armuare la cald I~OO"-120({ C)

....
~o profile tire
Fig. 2.3 Schema de fabricatie a fontei, otelului si a produselor din otel
extragerea semifabricatului format pe masura turnarii si solidificarii

otelului, dupa care continua racirea acestuia.
38
Turnarea continua prezinta avantajul de a realiza semifabricate

apropiate ca dimensiuni de cele ale produselor finite, eliminandu-se 0
serie de operatiuni intermediare de laminare pentru a reduce dimensiunile
mari ale lingourilor.
2.2.3 Defecte ale otelului la turnare
Prin turnare discontinua in lingouri pot sa apara defecte datorita

turnarii sau racirii, defecte care se pot regasi ~i in laminate, unele dintre
ele avand efecte defavorabile asupra elementelor de constructie. Prin
turnare continua, 0 serie de defecte pot fi inlaturate, racirea si
solidificarea facandu-se simultan pe intreaga sectiune a semifabricatului
produs.
Tipuri de defecte:
• retasura este un gol inchis sau deschis la partea superioara a lingoului
datorat faptului ca metalul din interior se solidifica si i~i micsoreaza
volumul intr-un spatiu determinat de crusta exterioara. Retasura are
uneori peretii oxidati si nu se sudeaza decat partial la laminare,
formand planuri de separare in piesele de otel. Retasura este mult mai
accentuata la otelurile calmate decat la cele necalmate. Pentru
eliminarea retasurii, partile cu retasuri trebuie taiate;
• suflurile sunt goluri mici produse de gazele care se degaja din metal
sau din alte materiale si care la solidificare nu mai pot sa iasa in
atmosfera din cauza crustei exterioare. Suflurile fiind umplute cu
gaze, nu au peretii oxidati si de regula se sudeaza la laminare;
• incluziunile provin din bucati de zgura, materiale refractare sau din
unele elemente de aliere care se topesc incomplet;
• fisurile interne sau de suprafata se produc din defecte de racire:
intercristaline la temperaturi ridicate si intracristaline la temperaturi
scazute;
• segregarea este 0 neuniformitate a compozitiei chimice a otelului
turnat si se datoreste faptului ca 0 serie de elemente care sunt solubile
in fierul lichid (C, S, P) parasesc zonele mai reci care se solidifica si
se aglornereaza in zonele centrale, care se solidifica mai tarziu.
2.2.4 Prelucrarea otelului
Procedeul de prelucrare eel mai utilizat este laminarea care se

poate face la cald sau la rece. Prin laminarea la cald se obtine forma
39
ELEMENTE .
produsului, iar pe de alta parte, 0 imbunatatire a caracteristicilor fizico-
mecanice ale otelului rezultat din tumare. Laminarea consta din trecerea
unei piese de otel, adusa in stare plastid prin incalzirea la IOOO-1200°C
printre cilindri (valturi) care se rotesc in sens contrar (fig. 2.4).
[>. <f:lQ1
=-__ ~~/.> -".-
___"",_
Fig. 2.4 Principiul prelucrarii otelului prin laminare
Prin laminare se reduce grosimea si creste latimea elementului

prelucrat.
Din lingouri se obtin semifabricate: blumuri cu sectiune patrata,
bramele cu sectiune dreptunghiulara, iar apoi tagle (patrate,
dreptunghiulare, rotunde) si respectiv platine eu sectiune dreptunghiulara.
Blumurile ~ibramele se lamineaza in laminoare bluming, lingourile mai
mari de 7t in brame se lamineaza in laminoare slebing.
Laminarea la cald poate fi realizata de tip traditional, cand
temperatura este mentinuta la valori ridicate pana la obtinerea formei
dorite de sectiune, sau de tip comandat, care include laminarea
normalizata (simbolul N) si laminarea termomecanica (simbolul M).
Laminarea normalizata este un procedeu de laminare in care
deformarea finala se realizeaza intr-un anumit interval de temperatura
(950°C), care conduce la obtinerea unui material de conditie echivalenta
celei obtinute dupa normalizare, astfel tncat valorile prescrise pentru
caracteristicile mecanice se mentin chiar ~i dupa tratament termic de
normalizare.
Laminarea termomecanica este un procedeu de laminare in care
deformarea finala se efectueaza intr-un interval de temperatura (950°C),
starea respectiva a materialului prezentand anumite caracteristici ce nu
pot fi obtinute sau pastrate numai printr-un tratament termic.
40
ELEMENTE DIN OTEL
Otelurile pot fi livrate in stare de calire si revenire (simbolul Q)

sau durificare prin precipitare (simbolul A), tratamente aplicate dupa
ultima deformare pentru obtinerea semifabricatului. Calirea este operatia
care consta intr-o racire a produsului mai rapida decat in aer calmat, iar
revenirea consta din una sau mai multe incalziri la temperaturi stabilite,
cu mentinere la aceste temperaturi, urmate de raciri corespunzatoare.
Tratamentul de revenire este aplicat dupa durificare prin calire sau dupa
alt tratament termic, pentru a aduce proprietatile otelului la un nivel
indicat. Durificarea prin precipitare consta in durificarea otelului
determinata de precipitarea unuia sau a mai multor compusi din solutia
solida suprasaturata.
Tendinta actual a este de a obtine, intr-o maniera economica,
produse laminate la cald din oteluri cu rezistente ridicate care au Insa si 0
excelenta sudabilitate datorita continutului redus al elementelor de ali ere.
Prin laminare la cald se obtin produse lungi sub forma de bare
(sectiuni deschise sau cave - fig. 2.5) si produse plate de tipul tablelor.
\ I I I
) ! ! !
IPE HEA HER HEM
RHS UNP LNP
Fig. 2.5 Profile laminate la cald: sectiuni deschise ~i cave
in Anexe sunt prezentate sortimente de profile laminate la cald si

caracteristicile lor sectionale si mecanice.
Laminarea la rece (fig. 2.6) se aplica benzilor laminate la cald. Se
obtin benzi cu grosimi mici, cu 0 suprafata mult mai curata decat a
laminatelor la cald, care pastreaza dupa laminare 0 serie de oxizi
imprimati pe fata metalului.
41
ELEMENTE DIN OTEL
Fig. 2.6 Fabriearea profilelor formate la reee printr-un proees eontinuu, utilizand presa
eu role sau laminorul
Formarea la rece se utilizeaza la obtinerea profilelor cu pereti

subtiri, cu diferite forme ale sectiunii transversale (fig. 2.7). Acestea pot
fi obtinute si prin presare la rece (prese Abkant). Semifabricatele folosite
la realizarea profilelor sunt benzile laminate la cald sau la rece. Tablele
cutate sau ondulate se executa prin presarea tablelor subtiri cu grosimi
pana la 1.5 mm.
Fig. 2.7 Exemple de profile eu pereti subtiri formate la reee
42
ELEMENTE DIN OTEL
2.2.5 Structura ~icomponentli otelulul
Structura otelului poate fi studiata pe baza unei analize

metalografice.
Otelul cu continut redus de carbon este 0 substanta cristalina
alcatuita dintr-o aglomerare de cristale cu orientari diferite. Atomii
cristalului sunt dispusi dupa un model tridimensional regulat. In reteaua
cristalina, un grup fundamental, numit celula cristalina elementara, se
repeta indefinit spatial (de cca. 10150ri) . Otelul cristalizeaza in sistemul
cubic, caracterizat prin doua moduri de dispunere a atomilor: cubic cu
volum centrat (fig. 2.8 a) cand atomii sunt dispusi in colturile si in centrul
cubului si cubic cu fete centrate (fig. 2.8 b) cand atomii sunt dispusi in
colturile si in centrele fetelor cubului.
a. b.
Fig. 2.8 Structura cristalina a otelului: a. - sistem cubic cu volum centrat,

b. - sistem cubic cu fete centrate
Distanta redusa dintre atomi asigura 0 mare compactitate a

acestor retele. Echilibrul cristalului este asigurat de fortele de interactiune
atomice.
43
ELEMENTE DIN OTEL
Cand atomii din doua materiale diferite A si B, au dimensiuni

asemanatoare, un numar de atomi din A sunt inlocuiti cu atomi din B,
formand astfel 0 solutie solida de substitutie. Exemplu, dizolvarea
nichelului in otel,
Daca atomii celor doua materiale au dimensiuni diferite, atomul
mai mic patrunde intre atomii mai mari formand 0 solutie solida de
interstitie. Exemplul eel mai cunoscut in acest caz este dizolvarea
carbonului in fier.
Structura cristalului se modifica in functie de temperatura. La
temperaturi ridicate, cristalele in sistemul cubic cu fete centrate pot
contine carbon in solutie pana la 2% la 1130°C, pe cand in cristalele in
sistemul cubic cu volum centrat de la temperaturi joase, cantitatea de
carbon poate atinge 0.02% la 723°c si in jur de 0.002% la temperatura
ambianta, Astfel, un otel ce contine 0.5% carbon, de exemplu, poate
dizolva tot carbonul in cristale cubic cu fete centrate la 0 temperatura mai
ridicata, dar prin reducerea temperaturii nu poate pastra tot carbonul in
solutie si trece in sistemul cubic cu volum centrat. Excesul de carbon
reactioneaza cu fierul formand carbura de fier sau cementita (Fe3C), dura
si casanta, comparativ cu fierul pur. Cantitatea de cementita si distributia
particulelor de cementita in microstructura este importanta pentru
proprietatile tehnologice ale otelului, Distributia cementitei este puternic
influentata de viteza de racire,
Procesul de cristalizare al aliajelor fier-carbon in conditii de
incalzire sau racire lenta este reprezentat prin diagrama de echilibru fier-
carbon (fig.2.9).
In diagrama sunt constituentii de baza a otelului:
• ferita sau u-Fe, cu sistemul de cristalizare cubic cu volum centrat
si continut in carbon de 0,02%,
• cementita (Fe3C) este un compus chimic la temperatura ambianta,
cu un continut in carbon pana la 6.67%,
• perlita este un amestec laminar de ferita si cementita, continutul
de carbon fiind de 0.8%,
• austenita sau y-Fe este un constituent cu sistemul de cristalizare
cubic cu fete centrate care apare la temperaturi ridicate, continutul
in carbon fiind de pana la 2%.
Otelurile utilizate in constructii contin procente reduse de carbon,
cuprinse intre 0.1% si 0,25%.
44
~ Lichid (L) o Ferita (a)
rn Austenite (I') ~ Perlita (a+ Fe,C)

e ['c]
I Cementita (fe,C)
Y+ Fe,C
a+ Fe,C Qi2J"
60(~~~--~--~--~--~---r----~
6,' (',67 C [0/]
~.
0") I :2 :3 4 5 .';(l
Fig. 2.9 Diagrama fier-carbon ~i constituentii otelului la diverse temperaturi
Otelul are 0 microstructura diversa care reflects compozitia ~1

tratamentele termice la care a fost supus.
Viteza de raeire influenteaza natura produsilor rezultati; astfel
martensita se obtine dupa 0 racire rapida, perlita - dupa 0 racire lenta, iar
ferita dupa 0 racire foarte Ienta,
Structura martensitica (fig. 2.10) este fragilizanta si poate initia
fisuri, deci este periculoasa, mai ales in cazul sudarii, cand pot fi create
aglomerari martensitice, daca nu se iau masuri termice.
In fig. 2.11 sunt aratate imagini metalografice ale otelului supus
unei laminari traditionale si uneia controlate.
Componentii otelului sunt in principal fierul si carbonul; alte
elemente sunt adaugate deliberat sau exista ca impuritati inevitabile.
Carbonul exercita efectul eel mai semnificativ asupra
microstructurii materialului si a proprietatilor sale.
45
ELEMENTE .
Fig. 2.10 Microstructura de martensita (x 500)
a. b.
Fig. 2.11. a.- microstructura unui otel laminat la eald eu un continut de O.l5%C, eu
eristale de ferita (albe) si perlita (X 200), b. - microstructura rafinata printr-o laminare
controlata a unui otel laminat la eald eu un continut de 0.15%C, eu eristale de ferita
(albe) ~i perlita (X 200)
Otelul pentru constructiile ingineresti contine pana la 0.25%

carbon si mangan de pana la 1,5%, acesta din urma constituind unul
dintre principalele elemente de aliere. Alte elemente de aliere sunt
cromul, nichelul, molibdenul etc. Elemente ca sulf, fosfor, azot si
hidrogen au efect nociv asupra proprietatilor otelului si sunt luate masuri
de reducere a continutului acestora in timpul producerii otelului.
in tabelul 2.1 este aratata cornpozitia chimica a otelului produs
conform SR EN 10025.
46
ELEMENTE DIN OTEL
. . 11ao teIUIill,. SR EN 10025 -2

T a b. 21 Compozi itiia Chiirmc
Continut maxim de carbon Mn Si P S N
Mardi otel C%
% % % % %
1<16mm 16mm<t<40mm t>40mm
8185 - - - - - - - -
8235 JR 0.21 0.25 - 1.5 - 0.055 0.055 0.011
8235JRGI 0.21 0.25 - 1.5 - 0.055 0.055 0.009
8235JRG2 0.19 0.19 0.23 1.5 - 0.055 0.055 0.Ql1
8235 JO 0.19 0.19 0.23 1.5 - 0.050 0.050 0.011
8235 J2G3 0.19 0.19 0.19 1.5 - 0.045 0.045 -
8235 J2G4 0.19 0.19 0.19 1.5 - 0.045 0.045 -
8275 JR 0.24 0.24 0.25 1.6 - 0.055 0.055 0.011
8275 JO 0.21 0.21 0.21 1.6 - 0.050 0.050 0.011
8275 J2G3 0.21 0.21. 0.21 1.6 - 0.045 0.045 -
8275 J2G4 0.21 0.21 0.21 1.6 - 0.045 0.045 -
8355JR 0.27 0.27 0.27 1.7 0.6 0.055 0.055 0.011
8355 JO 0.23 0.23 0.24 1.7 0.6 0.050 0.050 0.011
8355J2G3 0.23 0.23 0.24 1.7 0.6 0.045 0.045 -
8355 J2G4 0.23 0.23 0.24 I.7 0.6 0.045 0.045 -
8355 K2G3 0.23 0.23 0.24 I.7 0.6 0.045 0.045 -
8355 K2G4 0.23 0.23 0.24 1.7 0.6 0.045 0.045 -
Sudarea pieselor din otel este 0 problema particulara pentru

metalurgisti, Pentru asigurarea caracteristicilor de rezistenta ale
imbinarilor sudate este necesar ca otelul sa fie sudabil.
Procedeele de fabricare urmaresc producerea otelurilor cu un
continut redus de incluziuni si cu microstructuri fine pentru imbunatatirea
rezistentei, ductilitatii si duritatii, precum si pentru reducerea zonei de
tranzitie intre ruperea ductila si casanta. Acestea sunt normalizate si au 0
buna sudabilitate.
Modulul de elasticitate ramane practic independent de compozitie
si tratamentele termice aplicate.
2.2.6 Marc! de otel
A vand in vedere ca in viitorul apropiat vor fi anulate STAS

500/1-89 si STAS 500/2-80, care se refera la sortimentele de otel pentru
constructii, se recomanda utilizarea eu precadere a standardului SR EN
10025 + AI: 1994, "Produse laminate la cald din oteluri de constructii
nealiate". Simbolizarea alfanumerica a marcilor de otel este in
conformitate cu SR EN 10027-1 si cu circulara de informare ECISS IC
47
10. Acest standard european precizeaza cerintele pentru produse lungi si

produse plate laminate la cald din oteluri de masa (BS) si oteluri de
calitate nealiate (QS), destinate elementelor metalice pentru constructii
imbinate cu sudura si cu tije, exploatate la temperatura mediului ambiant.
Sunt mentionate sapte marci de otel: S185, S235, S275, S355,
E295, E335 ~i E360 care difera prin caracteristici mecanice. Clasele de
calitate JR, JO, J2 si K2 difera intre ele prin sudabilitate si valori
prescrise pentru energia de rupere la incovoiere prin soc. Daca nu este
specificata eapaeitatea de deformare la rece, marcile de otel S 185, E295,
E335 si E360, preeum ~i marcile de otel S235, S275 ~i S355 c1asa de
calitate JR, sunt oteluri de uz general. Otelurile din c1asele de calitate JO,
J2G3, J2G4, K2G3, K2G4 sunt oteluri de calitate.
Notarea otelurilor : consta din simboluri cu urmatoarea
semnificatie:
• marca de otel:
S urmat de un numar din trei eifre: otel de constructii eu valoarea
minima specificata a limitei de curgere pentru grosimi sub 16 mm, in
Nzrnnr';
• clasa de calitate:
JR: clasa de calitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de
rupere la incercarea de incovoiere prin soc de 27J la 20°C,
JO: clasa de ealitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de
rupere la incercarea de incovoiere prin soc de 27J la O°C,
J2: clasa de ealitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de
rupere la incercarea de incovoiere prin soc de 27J la -20°C,
K2: clasa de calitate pentru produse cu valoarea minima a energiei de
rupere la incercarea de incovoiere prin soc de 40J la -20°C,
gradul de dezoxidare: Gl- oteluri necalmate, G2- oteluri in alta stare
decat starea necalmata, G3 si G4: alte caracteristici
• indicarea metodei de dezoxidare:
FU: otel necalmat,
FN: otel in alta stare decat necalmat (semicalmat),
FF: otel complet calmat care contine in cantitate suficienta elemente
de legare cornpleta a azotului (ex. Al 0,02%).
• alte caracteristici:
N: produsul se livreaza in stare normalizata sau in stare bruta de
laminare normalizanta (prin dirijarea temperaturii la laminare si
48
racire se creeaza conditii asemanatoare celor de la tratamentul termic

de normalizare),
C: oteluri cu capacitate de deformare la rece.
De exemplu, in tab. 2.2, tab. 2.3, tab. 2.4 sunt aratate calitatile
otelurilor de constructii,
Tab. 2.2 Calitatea otelurilor freevent utilizate in constructii (SR EN 10025-2: 2004)
Rezistenta la
curgere Temperatura pentru
minima Calitatea incercarea Ia Metoda de
Marci otel
otelului incovoiere prin soc dezoxidare
fy [0C]
[Nzmm"]
JR +20 Optional
FU,FN
S235 235
JO 0 FN
J2 -20 FF
JR +20 FN
S275 275 JO 0 FN
J2 -20 FF
JR +20 FN
JO 0 FN
S355 355
J2 -20 FF
K2 -20 FF
Tab. 2.3 Calitatea otelurilor sudabile utilizate in constructii (SR EN 10025-4: 2004)
Rezlstenta la
curgere Temperatura pentru
minima incercarea la incovoiere
Marci'i otel Calitatea otelulul
prin soc
fy [0C]
[N/rrun2]
MsauN -20
S275 275
MLsauNL -50
MsauN -20
S355 355
MLsauNL -50
MsauN -20
S420 420
MLsauNL -50
MsauN -20
S460 460
MLsauNL -50
49
Tab. 2.4 Calitatea otelurilor eu rezistenta ridicata la eoroziune (SR EN 10025-5:2005)
Rezlstenta
la curgere Temperatura
minima pentru incercarea la
Mardi otel Aliajul
incovoiere prin soc
fy [0C]
[Nzmrrr']
S235JOW 0
235 Cu-Cr
S235J2W -20
S355JOWP 0
355 Cu-Cr-P-(Ni)
S355J2WP -20
S355JOW 0
355 Cu-Cr-(Ni)-(Mo )-(Zr)
S355J2W -20
Caracteristicile, compozitia chimica si conditiile generale de

livrare care includ starea final a de livrare a otelurilor sudabile pentru
constructii sunt definite de norme europene adoptate ca standarde
nationale:
SR EN 10025-1: 2005 "Produse laminate la cald din oteluri pentru
constructii; Partea 1: Conditii tehnice generale de livrare ", care
specifica conditiile pentru produse1e plate si lungi laminate la cald
din oteluri pentru constructii, exc1usiv profilele deschise si cave;
SR EN 10025-2: 2004 " Produse laminate la cald pentru
constructii. Partea 2: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri de
constructii nealiate ". reprezinta revizuirea SR EN 10025+ A 1 care
cuprinde oteluri cu limite de elasticitate cuprinse intre 235 ~i 355
N/mm2 utilizate sub forma produselor obtinute prin laminare
normalizata (simbolizata cu N) sau echivalente;
SR EN 10025-3: 2004 " Produse laminate la cald pentru
constructii sudabile cu granulatie fina in stare
normalizatii/laminare normalizanta" ce va substitui SR EN
10113/2: "Produse laminate la cald din oteluri , de constructii
,
sudabile cu granulatie fina in stare normalizatd", cu statut de
standard roman din anul 1995, care se refera la oteluri cu limite de
elasticitate cuprinse intre 275 si 460 Nzmnr' care pot fi livrate in stare
normalizata (prin laminare normalizanta sau tratament termic de
normalizare) simbolizata cu N;
50
ELEMENTE DIN OrEL PENTRU CONSTRUCT"
SR EN 10025-4: 2004" Produse laminate la cald pentru constructii:

Partea 4: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri de constructii
sudabile cu granulatie find obtinute prin laminare
termomecanicd", ce va substitui SR EN 10113/3: "Produse
laminate la cald din oteluri de constructii sudabile cu granulatie
find laminate termomecanic ", cu statut de standard roman din anul
1995, se refera la oteluri cu limite de elasticitate cuprinse intre 275 si
460 Nzmrrr' care pot fi obtinute prin laminare termomecanica
simbolizata cu M;
SR EN 10025-5:2005: "Produse laminate la cald pentru
constructii cu rezistenta imbundtd(itd la coroziune atmosferica"
reprezinta revizuirea SR EN 10155:1995 pe care-l inlocuieste,
cuprinde oteluri cu limite de elasticitate cuprinse intre 235 si 355
N/mm2 care pot fi livrate in stare normalizata, Otelurile contin
elemente de aliere (P, Cu, Cr, Ni, Mo, ...) care imbunatatesc rezistenta
la coroziune atmosferica prin formarea unui strat protector de oxizi
pe suprafata metalului de baza si sub actiunea conditiilor atmosferice.
Simbolizarea este W, iar litera P indica continutul ridicat de fosfor;
SR EN 10025-6:2005 "Produse laminate la cald pentru constructii:
Partea 6: Conditii tehnice de livrare pentru produse plate din otel
cu limito' de curgere ridicatii in stare cdlitd $i revenitd" reprezinta
revizuirea SR EN 10137-2:1998 pe care-l inlocuieste, se refera la
oteluri cu limite de curgere cuprinse intre 460 si 960 N/mm2 care pot
fi livrate in stare de calire si revenire simbolizata cu Q sau durificata
prin precipitare simbolizata cu A.
SR EN 10210-1: 1998: "Profile cave finisate la cald pentru
constructii, de oteluri de constructie nealiate $i cu granulatie find.
Partea 1: Conduit tehnice de livrare" se refera la profile cave
deformate la cald cu sau lara tratament termic, sau deformate la rece
cu tratament termic dupa deformare, pentru obtinerea starii
echivalente caracteristice produselor deformate la cald.
SR EN 10219-1: 2002: "Profile cave deformate la rece pentru
constructii, de oteluri de constructie nealiate $i cu granulatie find.
Partea 1: Conditii
, tehnice de livrare"
Otelurile din clasele de calitate JR, JO, J2G3, J2G4, K2G3, K2G4 au
in general capacitate de sudare pentru toate procedeele de sudare.
51
ELEMENTE .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCT" .
Pentru fiecare marca, sudabilitatea creste de la clasa de cali tate JR
la clasa de calitate K2.
in tab. 2.5 sunt aratate caracteristicile mecanice fy si fu ale
acestor oteluri,
Tab. 2.5 Valorile nominale ale limitei de curgere fy si ale rezistentei la tractiune fu
pentru otelurile de constructii laminate la cald
Grosimi nominale ale elementului t [mm]

t :S;40mm 40mm < t ;S; 80mm
Standard ~i marca de otel
t, t. fy fu
[N/mm2] [N/mm2] [N/mm2] [N/mm2]
S 235 235 360 215 360
S 275 275 430 255 410
EN 10025-2:2004
S355 355 510 335 470
S 450 440 550 410 550
S 275NINL 275 390 255 370
S355 NINL 355 490 335 470
EN 10025-3:2004
S420 NINL 420 520 390 520
S 460 NINL 460 540 430 540
S 275 M/ML 275 370 255 360
S 355 M/ML 355 470 335 450
EN 10025-4:2004
S 420 MIML 420 520 390 500
S460MIML 460 540 430 530
S235W 235 360 215 340
EN 10025-5:2005
S355W 355 510 335 490
EN 10025-6:2005 S 460 Q/QLlQL1 460 570 440 550
S 235 H 235 360 215 340
S275 H 275 430 255 410
S355 H 355 510 335 490
EN 10210-1:1998 S 275 NHINLH 275 390 255 370
S355 NHlNLH 355 490 335 470
S 420NHINLH 420 540 390 520
S 460 NHINLH 460 560 430 550
S235 H 235 360
S275 H 275 430
S355H 355 510
S 275 NHINLH 275 370
S 355NHINLH 355 470
EN 10219-1:2002
S 460 NHINLH 460 550
S275MHlMLH 275 360
S355MHlMLH 355 470
S420MH/MLH 420 500
S460MHlMLH 460 530
52
In tab. Al ...A8 din Anexe sunt aratate caracteristicile otelurilor

mentionate mai sus.
Otelurile specificate in SR EN 10025-4:2004 se utilizeaza pentru
elementele putemic solicitate ale structurilor sudate (rezervoare de apa,
rezervoare de stocare, poduri, ecluze etc.) care sunt exploatate la
temperatura ambianta sau la temperatura scazuta. Marcile de oteluri
sudabile, cu granulatie fina se livreaza in doua clase de calitate: 0 clasa
(rara simbol) cu valori minime ale energiei de rupere prin soc la
temperaturi mai mici de - 200 C si a doua clasa, cu simbolul L, avand
valori minime ale energiei de rupere prin soc la temperaturi mai mici de
-50°C.
Otelurile pentru constructii cu limita de curgere ridicata in stare
calita si revenita specificate 'in SR EN 10025-6:2005 se livreaza in
urmatoarele calitati: prima clasa (rara simbol) cu valori minime ale
energiei de rupere la incovoiere prin soc la temperaturi de minimum -20°,
a doua clasa (notata cu simbolul L) cu valori minime ale energiei de
rupere la incovoiere prin soc la temperaturi de minimum -40° si a treia
clasa (notata cu simbolul Ll) cu valori minime ale energiei de rupere la
incovoiere prin soc la temperaturi de minimum -60°.
Otelurile de constructii sunt caracterizate de urmatoarele valori

ale proprietatilor materialului:
modulul de elasticitate longitudinal E = 210000N I mm?
modulul de forfecare G = E/[2(1 + v )]~81000 Nrmrrr'
coeficientullui Poisson v = 0,3
coeficientul de dilatare termica a = 12 .10-6 I" C
masa volumica p = 7850kgl m3
Exigentele de ductilitate pentru oteluri sunt exprimate astfel:
• raportul t, II, ?: 1.20 ,
• alungirea la rupere pe 0 lungime calibrata de 5.65~Ao este de eel
putin 15%,
• cu?: 15cy, unde cy = r, IE .
53
2.2.7 Alegerea clasei de calitate a otelului pentru constructil sudate
In proiectarea constructiilor metalice se urmareste, ca prin

verificari de rezistenta la stari limita, elementul sau structura metalica sa
fie ferita de riscul unei cedari clasice, prin pierderea capacitatii portante.
Imbinarile sudate pot contine defecte in cordoanele de sudura care
favorizeaza amorsarea fisurilor si provoaca cedarea brusca, De asemenea,
se produce 0 modificare locala a proprietatilor mecanice si structurale ale
metalului ce are ca efect cresterea riscului de rupere prin introducerea
eforturilor reziduale de natura termica.
Clasele de calitate, care diferentiaza otelurile in cadrul acelorasi
marci, pun in evidenta, pe de 0 parte comportarea buna la sudare, iar pe
de alta parte siguranta sudurilor si a pieselor sudate, prin asigurarea
tenacitatii si evitarea ruperilor fragile.
Diferentierea otelurilor in clase de calitate se face prin compozitia
chimica ~i prin verificarea tenacitatii,
SR EN 1993-1-10:2006 contine reguli pentru alegerea otelurilor
in functie de tenacitatea la rupere si de proprietatile in sensul grosimii
elementelor sudate care reprezinta un rise semnificativ de desprindere
lamelara in timpul fabricarii, Evaluarea riscului de rupere fragila se
bazeaza, pe de 0 parte pe corelatia intre temperatura de tranzitie a
energiei de rupere din incercarea de incovoiere prin soc T27J
(temperatura corespunzatoare unei energii de rupere pentru epruvete
Charpy eu crestatura in V de 27 J), fig. 2.12 si temperatura de rupere la
deformarea plana a unei epruvete eompaete, reetangulare, fisurate
(repartitie de tip I a tensiunilor) TK1C' iar pe de alta parte, pe
eonsiderarea plastificarii ~i a tensiunilor reziduale.
\VclJ} Ruperc
.Zona de : ductila
..
'tranzirie
'1] L___ --------L Nivclul

.. Rupcrc: : cneraici de rcferinta
fragi!a : ~
,,
~--~~~---------.
I
Temperatura
T[''C)
de tranzitie
Fig. 2.12 Curba de tranzitie a energiei de rupere
54
La stabilirea calitatii otelului se au in vedere urmatorii parametri:

i) Proprietatile otelului:
limita de curgere fy (I) in functie de grosimea elementului,
tenacitatea exprimata in termeni I;7J sau T4UJ
ii) Caracteristicile elementului:

forma elementului si a detaliilor,
concentrarile de tensiuni in functie de detaliile evidentiate pentru
verificarea la oboseala,
grosimea elementului,
ipotezele corespunzatoare pentru imperfectiuni (ex. fisuri transversale
sau fisuri deschise semieliptice).
iii) Situatii de proiectare:
valoarea de calculla cea mai scazuta temperatura de exploatare,
tensiuni maxime date de actiuni permanente din exploatare
corespunzatoare situatiei de proiectare,
tensiuni reziduale,
ipoteze pentru evolutia fisurilor sub incarcarea la oboseala in timpul
unui interval intre doua inspectii (daca acestea au loc),
viteza de deformare e pentru actiuni accidentale (daca au loc),
gradul de deformare la rece ccl (daca are loc).
Ca actiune de baza este temperatura de referinta TEd' iar tensiunea
maxima aplicata va fi (J' Ed ::;; 0.75 iy• Tensiunea maxima (J' Ed corespunde
unei stari limita de exploatare normala, gruparea de actiunilor fiind:
(2.1)
unde:
A(TEd) este actiunea dominanta data de temperatura de referinta care
influenteaza tenacitatea materialului ~i poate genera deopotriva
tensiuni date de impiedicarea deformatiilor,
LG k sunt actiuni permanente,
'l/1Qkl este valoarea frecventa a incarcarilor variabile,
'1/2 iQki sunt valorile cvasipermanente ale incarcarilor variabile
secundare care determina nivelul de tensiuni in material.
55
ELEMENTE .
Temperatura de referinta in loeul potential de rupere are expresia:
(2.2)
unde:
Tmd este temperatura atmosferica eea mai scazuta eu 0 perioada de
revenire specifica,
I':l.Tr este un termen de corectie pentru pierderile prin radiatie,
tlTa este deealajul de temperatura indus de catre tensiune si limita de
eurgere a materialului, imperfectiunea fisurii, forma si dimensiunile
elementului, .
I':l.TR este un termen de siguranta pentru a diferentia nivelul de
fiabilitate pentru diferite situatii (daca este neeesar),
tlTe este un termen de corectie pentru 0 viteza de deformare de
referinta:
sr, = 1440 - f y
()(
t In .£
]J.5 [0 c] (2.3)
550 Bo
eu viteza de deformare de referinta B = 4xlO I sec care acopera efeetele

actiunilor dinamiee pentru eea mai mare parte a situatiilor de cal cul
durabile ~i tranzitorii,
- tlTecJ = - 3x B cA 0 C] unde B cf = 0% pentru un material rara deformare
la reee,
Valorile admise maxime ale grosimii elementului sunt aratate in
tab. B 13 Anexe, in functie de trei niveluri de tensiuni exprimate sub
forma de proportie din limita de eurgere si anume:
(2.4)
t[mm] 2 •
unde t,(t) = iy,nom - 0.25 -t- [N/mm ] eu to = Imm , sau se ia egala eu
o
valori ReH din standardele de produs de otel,
56
Alegerea clasei de cali tate are in vedere consecintele unei

desprinderi lamelare.
La conceptia imbinarilor sudate expuse riscului ruperii lamelare
trebuie considerate urmatoarele aspecte:
caracterul critic al amplasarii din punct de vedere al valorilor
tensiunilor de intindere si gradul de incarcare,
deformatia pe directia grosimii elementului pe care se asambleaza 0
alta piesa. Aceasta deformatie provine din contractia metalului
sudurii in timpul racirii si poate fi amplificata prin bridarea cu alte
elemente,
natura detaliului de imbinare, in particular imbinarile sudate in T sau
in L. De exemplu la imbinarea din fig. 2.13, placa orizontala poate
avea 0 ductilitate insuficienta pe directia grosimii.
~
I
Fig. 2.13 Desprinderea lamelara
Desprinderea lamelara se poate produce daca deformatia imbinarii

este pe directia grosimii materialului, ceea ce se produce daca fata de
fuziune este aproximativ paralela cu suprafata materialului si daca
retragerea opereaza perpendicular pe directia de laminare a
materialului. Sensibilitatea creste cu grosimea sudurii.
proprietatile chimice ale metalului tensionat pe directia grosimii. in
particular, un conti nut ridicat de sulf, chiar sensibil inferior limitelor
din standardele de produs, poate favoriza desprinderea lamelara. Se
recomanda acordarea unei atentii particulare imbinarilor sud ate
grinda-stalp ~i placilor de capat sudate, solicitate la intindere pe
directia grosimii.
Desprinderea lamelara poate fi neglijata in cazul in care:
(2.5)
unde:
57
ELEMENTE .
ZEd este valoarea Z necesara care rezulta din cea mal mare
deformatie provocata de contractia metalului bridat sub cordonul de
sudura:
Tab. 2.7. Criterii care influenteaza valoarea tinta ZEd
II) i~m,a &Udurii InAtjimes afeGtivA • &uduri IIot' It gro$ir\'l4la de ~I a 5ulMii de 0011 ZI
rvlttilOOre Iii
a..:; 71'M1 --a-;-S-mm-
d~"""""tiiltt
de r-'l<a.n s 10mm
14= 0 "..
pI"OVQC8!Ie
oontrac:!Ja
.,=7mm z.."'3
10< i'Wr s 20mm a= 14 mm 1,.= 6
~Iui 20",!«'!S:30mm il:02,mm z.."'9
J(l" .... :s4Omm a=28mm '.1." 12
40 < ...S 501'M1 II = 35 rnrn 11..= 15
50" .... Il"'~ l.= 15
b) FQfl'n3 $i pozi~
UF & y
$\JCI",'ilot III
imbinolri In T.
. ~ z.. = ·25
Ct\lCiiQrme 'ii In
~
-~-~---
r
CQII
imbinBt11n unglll z.. .. -10

.._
SUM de rolt pr1ntr-o &lngur" trecere
=
z.. 0 58U suduri do oot QI 1 eu
slr.lt ® melill de ildaos de rtIZl&lerlli!l
i¢0$6
z.. ,..
8~
8 Jb z. .. -5
,._
suduri de rolt p~ mili multe
lr~ri z., = 0
~~ ~
suduri eu
pSmlndere
comple1A §I
IpA'trOOderepa!'IlalI
w ...........
elL!; ~
-.-~*"*' &
""''''''''*...._,....__a_
~
i ;
~4J
I'?A~
z. 'Ii 3
1 &udun
JS
QJ pauuMare
1)(II'1plcll fi ~rundc~ z., = 5
; P3t1~~ ~lJ ~ ~
Iirr>tinl!ln In 0011
F F Zt, = 8
c) Efedul gro&imij
m..torialului $
!IS 10mm
10 < I S20mm
Z, .. 2
14= 4 .
"$Upn~bridloni , 20.:: s s:30mm Z. = 6 •
30'" II s40mm ,z,.';'S-:
4O<ss50mm jf.;=10 .:
5O<!ls60mm k:.lit-=
6O·q;s7Dmm
70" $
Z. -15
I z." 15 .
d} O~1iud!R Bridafe u$OSra Coolracl:Je libali DO&ibil#l- '® e_emplu hn~ti in T I Z. = 0
bridarfl glcbali5 Bridare mOOia C<lntr3C1ie reSlfl§nsli - (de exsmplu dilifragrne de gnnzl z.,=3
prin allo 1NIr\1' ale 0ftles0n8le
~rudJJrji Bndllre inslta Contr.JC1i~ fberl'll imposiblt - (de BKemplu ng<!IZtflle z.,-5
dale~'Y <re 1ablierl! ol1Olrope)
eo) IllfiLiS$ Fi\!i ~lncatZlfe z,,'" 0
prer~lzim ~iIe;,.100~C Z.,.·B
•~ fi .....ouu .cu 50 '% ~ un """",rilli RJP"" 1eI1&i<mib' PI! di'OOtllt 9l'Q$mt, J!I'Q"'i!ClItl>lIl>lndn:liri !!label!> j)tetIomirl$l1l& 1l00000i
I. ccmo''''''!Ie
58
(2.6)
eu Za,Zb,Zc,Zd,Ze explieitate in tabeluI2.7.

Z Rd este valoarea de ealeul a capacitatii materialului de a evita
desprinderea lamelara, adica Z15,Z25,Z35.
Pentru cladiri este recornandata corespondenta definita in tabeluI2.8.
Tab. 2.8 Alegerea clasei de calitate conform EN 10164
Valori ZEd Valori cerute pentru Z Rd

conform SR EN 1993-1-10 conform EN 10164
ZEd :510 -
10 < ZEd :5 20 Z15
20 < ZEd s 30 Z25
Zed> 30 Z35
2.3 EUROPROFILE
in tabelele B 1...B 11 din Anexe sunt prezentate earaeteristieile

profilelor europene laminate la eald si formate la reee, dupa norme DIN, EN
~i SREN.
Tabelul B12 euprinde, ea adaos la tabelele anterioare, valorile
suprafetelor superfieiale As in m2/m, neeesare pentru ealculul protectiei
la foe si a suprafetei de sablare/grunduire.
Profilele dublu T pot fi clasifieate in doua grupe:
• Profile dublu T cu tdlpi late, a carer moment de inertie I z este mult
mai mare dedit in eazul profilelor eu talpi reduse; pot fi utilizate ea
elemente incovoiate sau solieitate axial. Se disting trei tipuri de
sectiuni: HEA, HEB ~i HEM Pentru 0 distanta egala intre eele doua
talpi egale, profilul HEA este eel mai usor si profilul HEM eel mai
greu. Pentru un moment de inertie egal, profilul HEA este din nou eel
mai usor, dar dimensiunile vor fi superioare profilului HEB si mai
ales fata de eele ale profilului HEM. De remareat faptul ca distanta
intre fetele interioare ale talpilor este identica pentru profilele HEA,
HEB si HEM de acelasi tip; aceasta partieularitate poate fi interesanta
pentru proieetarea anumitor imbinari.
59
ELEMENTE DIN OTEL
• Profilele dublu T cu talpi reduse, a carer moment de inertie I z este

mic in raport cu momentul de inertie Iy • Greutatea pe metru liniar a
aces tor profile este relativ redusa; ele sunt utilizate In principal ca
elemente incovoiate. Se distinge seria usoara IPE, a carer talpi au
grosimea constanta si seria IPN, putin mai grele, cu fata interioara a
talpilor inclinata.
Pe piata europeana de constructii se gaseste si 0 alta serie de
profile: profilele HHD create In special pentru proiectarea stalpilor,
profile W, M sau Scare sunt profile dublu T nord-americane.
Profilele in T pot fi obtinute prin taierea In lungul axei
longitudinale a profilelor In dublu T de tipul IPE, HEA si HEB; se obtin
astfel seria semiprofilelor IPET, HEAT si HEBT.
Marcile de otel folosite pentru profilele dublu T (HE-A, HE-B,
HE-M, IPE, INP), profile U (UNP) si corniere (LNP) - sunt S235JRG2
sau S355JRG2 (SR EN 100025).
Pentru profile tubulare rotunde (CHS), profile tubulare patrate
(SHS) si profile tubulare dreptunghiulare (RHS) sunt utilizate marcile
S235JRH, S275JO, S275J2H, S355J2H.
Tab. 2.9 Relatii de calcul pentru caracteristicile sectiunilor profile lor cave
Unitate
Caracteristici sectlonale Relatia de cal cuI de
masura
Profile cave cu sectiune circulara
Diametrul nominal exterior D mm

Grosime de perete norninala t mm
Diametrul mininal interior d=D-2t mm
Aria superficiala/metru liniar A = 7rD mmvm

s 103
A = 7r(D2 _d2)
Aria sectiunii transversale em2
4.102
Masa liniara M=0.785·A kg/m
Moment de inertie la incovoiere

1= 7r(D2 _d2) em"
64 .104
Raza de giratie .g
1= -
A
em
60
ELEMENTE DIN OTEL
Modul de rezistenta la W = 21 ·10 em'

incovoiere elastica el D
Modul de rezistenta la D3 _d3
incovoiere plastics Wpl= em'
6.103
Moment de inertie la torsiune
(moment de inertie polar)
1t =21 em"
Modul de torsiune Ct =2Wel crrr'
Profile eave eu seetiune dreptunghiulari, inclusiv eu seetiune pitrati

Lungimea nominala a
laturii unui profiJ eav eu
sectiune patrata sau
latura mica a unui profil B mm
eav eu sectiune
dr~tunghiulara
Lungimea nominata a
laturii lungi a unui profil
eav eu sectiune H mm
dreptunghiulara
Grosirne de perete
t mm
norninala
Raza nominala de
rotunjire la exterior a ro = l.51 mm
coltului, pentru eaJcul
Raza norninala de
rotunjire a coltului, Ii = l.Ot mm
pentru ealeul
Aria superficiala/metru 2
liniar
As = -3 (H + B - 4 . ro + Jr . ro) m2!m
10
Aria sectiunii
transversale
A= --4
10
[2t(B + H - 2t)- (4 - JrXro2 - r/)] em2
M=O.785A
J~
Masa liniara kglm
1 =-' lBH' ~(B~2tXH~2tr

Moment de inertie Iy_y y-y 104 12 12 em"
- 4{lxx + Axh;)+ 4{1g + A~h;)
Moment de inertie Iz-z

1
z=z
=-'
104
lHB' ~
12
(H ~2tXB~2t)'
12
J~ em"
-4(lxx + Axh;)+4(lg +A~hn
Raza de giratie
iff ~H; ~h i; em
61
ELEMENTE DIN OTEL
Modul de rezistenta la 21yy ·10 u; ·10

ineovoiere elastica We1,yy = . W,e ,zz = em'
l
'
H D
W
pl,yy
=_1
103
BH2 _ (B-2tXH -2tY
4 4
j_
Modul de rezistenta la -4(AxhJ+ 4(A;h;)
ern'
ineovoiere plastica
W
pl,zz
=_1 lHB2
103 4
_ (H -2tXB-2tY
4
j_
- 4(Axhx) + 4(AA; )
Moment de inertie la
torsiune
It = 1
10
-4 L3t -+2K
h
3
Ah J em"
Modul de torsiune C
t
= 10l t+K/t
It J em'
in relatille de mai sus s-au folosit notatiile:
Az = L1-: }O2 mm2
A~ =ll- :}/ mm2
h = H _l10-31l'}
x 2 12-31l' 0 mm
Axa principals (pentru axa secundara se inlocuieste B eu H)
h =H - 2t -llO - 31l'}.
~ 2 12-31l' I mm
Axa principala (pentru axa secundara se inlocuieste B ell H)
t; = II'3-16 - 1 J4ro
1l' 3(12-31l') mm4
Iq; = l'3-16-
1 1l' 1
3(12-31l')
J r.4 mm"
h =2[(B-t)+(H -t)]-2Rc(4-ll') R = ro +1j mm

ell c 2
Ah = (B-tXH -t)-R;(4-ll') mrrr'
K = 2Aht mnr'
h
62
ELEMENTE .
COMPORTA~A 0TELURILOR LA COROZIUNE.

MASURI DE PROTECTIE
3.1 COROZIUNEA ELEMENTELOR DIN OTEL
Pentru asigurarea durabilitatii in exploatare a elementelor de

constructie realizate din otel, la proiectarea acestora se au in vedere
urmatorii factori: durata de exploatare preconizata, criteriile de exploatare
solicitate, conditiile probabile ale mediului inconjurator, compozitia,
proprietatile si comportamentul materialelor, inclusiv efectul asamblarii
materialelor diferite, forma elementelor si detaliile structurale, calitatea
manoperei si nivelul de control, masurile speciale de protectie, nivelul
probabil de intretinere pe durata de serviciu preconizata a constructiei,
Coroziunea este 0 notiune cu sfera larga de acceptie fiind extinsa la
diverse degradari, deteriorari sau distrugeri ale elementelor metalice cauzate
de procese chimice, electrochimice, bacteriologice, de coroziune sub
tensiune etc.
Produsele de coroziune sunt:
calamina- fermata in timpul laminarii (temperaturi ridicate),
rugina- fermata la temperatura obisnuita in prezenta apei.
Dupa natura sursei agresive care genereaza procesul de coroziune,
coroziunea poate fi: atmosferica si subterana.
Coroziunea atmosferica (fig. 3.1) este eel mai frecvent intalnita (mai
ales in zone industriale ~i de litoral).
Dupa natura procesului, coroziunea poate fi: chimica si
electrochimica. Coroziunea electrochimica este tipul de coroziune la care
distrugerea metalului se produce in medii agresive electrolitice. Este cazul general
de distrugere a metalelor.
Coroziunea electrochimica implica, in afara de prezenta metalului si
mediului agresiv (solutia de electrolit) si existenta unui anod, a unui catod si
63
ELEMENTE DIN OTEL
a unui conductor metalic prin care sa se poata deplasa electronii deveniti

liberi prin trecerea ionilor din metal In solutia de electrolit (fig. 3.2).
I
I I
Zona catodica
1
eonc. marc de 0:
a. h.
Fig. 3.1 Schema coroziunii atmosferice pe: a. - suprafete metalice nevopsite,

h. - pe suprafete metalice vopsite
Fig. 3.2 Coroziunea fierului (metalului) in solutie apoasa
La anod are loc un proces de oxidare intre ionii pozitivi ai metalului

si anionii solutiei de electro lit. La catod are loc un proces de reducere intre
cationii solutiei si electronii metalului deveniti liberi prin trecerea ionilor de
metal in solutie (fig. 3.3).
Suprafata anodica !~ / Suprafata catodica (±:;

Ccorodara ) .~ i ,.,../'
Fig. 3.3 Actiunea electrochimica locala pe suprafata otelului
64
ELEMENTE .
Localizarea diferita a acestor procese pe suprafata metalului expus
actiunii agresive produce neomogenitati superficiale de natura chimica,
metalografica, cristalina, mecanica a elementului metalic. Datorita prezentei
acestora se produc diferente locale de potential, deci microelemente
galvanice, localizand distrugerea la anod, restul suprafetei lucreaza catodic
si ramane neatacata,
Potentialul de electrod al unui metal are rol esential in procesul de
coroziune. Este saltul de tensiune electrica cauzat de trecerea ionilor de
metal in solutia de electrolit.
Metalele cu potential de electrod mare sunt e1ectropozitive si nu se
corodeaza; metalele cu potential de electrod mic sunt electronegative si se
distrug prin coroziune. Adesea, prima manifestare a coroziunii este vizuala
Ifig. 3.4); se constata fenomenul 'prin localizarea sa sau prin modificarea
aspectului exterior al metalului pe care-l afecteaza.
a. b.
Fig. 3.4 Coroziunea atrnosferica la 0 imbinare eu tije (a) si eu sudura (b)
Diverse forme de coroziune ce pot fi intalnite sunt denumite in

general, dupa modul de manifestare. Este cazul, de exemplu, a coroziunii
generale, a coroziunii prin puncte sau a coroziunii intergranulare. Alte forme
de coroziune poarta nume asociate mecanismului care le produc (ex.:
coroziunea sub tensiune, coroziune-eroziune etc.).
Fenomenul este deosebit de complex, generat si influentat simultan
de 0 multitudine de factori.
Factorii principali care influenteaza coroziunea sunt:
• materialul din care este alcatuit elementul de constructie (fig. 3.5),
65
Fig. 3.5 Influenta factorului material asupra fenomenului de coroziune
• mediul de exploatare a elementului metalic (fig. 3.6 ),
Fig. 3.6 Influenta factorului mediu asupra fenomenului de coroziune
66
In figura 3.7 este aratata evolutia coroziunii observate pe otel

ooisnuit expus mai multi ani in diferite tipuri de atmosfere.
800
400
1 2 3 4 5
Derasa de expunere ( ani )
Fig. 3.7 Coroziunea otelului in diferite atmosfere (dupa K. Barton)
In tabelul urmator sunt exemplificari de medii corespunzatoare

claselor de corosivitate (GP 111-04).
Tab. 3.1 Exemple de medii tip ice
Clasa de
Mediu exterior Mediu interior
corosivitate
Spatii incalzite, cu umiditate relativa scazuta
Cl
si cu atmosfera nepoluanta, ex.: birouri,
Foarte slaba
magazine, scoli, hoteluri
C2 Atmosfere cu grad redus de Spatii neincalzite in care se poate produce
Slaba poluare (S02<12J.lg/m\ ex.: zone condens, ex.: depozite, sali de sport (exclusiv
rurale erase mici bazine de inot)
Atmosfere urbane ~i industriale, Spatii de fabricatie cu umiditate ridicata ~i 0
C3 cu poluare moderata (S02: poluare redusa a aerului (ex.: industria
medie 12...40J.lg/m3) sau zone costiere alimentara, spalatorii, fabrici de bere, fabrici
cu concentratie scazuta in cloruri de lapte)
Atmosfere industriale cu poluare
Spatii de fabricatie cu umiditate si poluare
C4 ridicata (S02: 40 ...90J.lglm3) sau
ridicate ale aerului (ex.: bazine de inot,
ridicata zone costiere cu concentratie
piscine, uzine chimice)
moderata in cloruri
Atmosfere industriale cu
Constructii sau zone cu con dens permanent si
C5-I umiditate ~i poluare ridicate (S02:
poluare ridicata
90 ...250J.lg/m3)
Zone costiere ~i marine cu Constructii sau zone cu condens permanent si
C5-M
concentratie ridicata in cloruri poluare ridicata
67
ELEMENTE .
Echivalenta intre elasele de corosivitate (SR ISO 9223 si SR EN ISO
12944-2) si elasele de agresivitate (STAS 10128), este urmatoarea:
C1 - foarte slaba (echivalent cu elasa de agresivitate 1m - STAS 10128
din punct de vedere al vitezei de coroziune a otelului),
C2 - slaba (echivalent cu elasa de agresivitate 1m...2m - STAS 10128),
C3 - medie (echivalent cu elasa de agresivitate 2m - STAS 10128),
C4 - ridicata (echivalent cu elasa de agresivitate 2m - STAS 10128),
C5-1 - foarte ridicata-industriala (echivalent cu elasa de agresivitate 2m
3m - STAS 10128),
C5-M - foarte ridicata-marina (echivalent cu elasa de agresivitate 2m
3m - STAS 10128).
• efortulla care este supus elementul metalic influenteaza prin valoare
(medie, maxima si minima), tensiune constants, concentrator de tensiuni,
stare biaxiala de solicitare, modul I, II si III, frecventa ciclica, forma
undelor. Sursa acestor eforturi 0 constituie actiunile in constructii, tensiunile
reziduale, precum si sarcinile aplicate (ex.: cielul si dilatatia termica,
vibratii, presiune, rotatie etc.).
• geometria elementului intervine prin existenta discontinuitatilor care
intensifica tensiunile, prin generarea de potentiale galvanice, crevase
chimice, prin constrangeri geometrice care conduc la aparitia celulelor de
concentratie.
• temperatura influenteaza negativ coroziunea daca avem in vedere
faptul ca, la cea mai mare parte a reactiilor electrochimice, viteza de reactie
creste odata cu cresterea temperaturii (se poate dubla pentru fiecare crestere
de 10°C). Coroziunea sub tensiune a otelurilor moi in solutii de nitrati este
putin probabila la 20°C, dar se produce cu 0 usurinta alarmanta la lOOT.
Exista de asemenea, multe situatii practice in care transferul termic se
produce la interfata metal-solutie,
• timpul intervine prin modificari chimice la frontiera cristalelor, a
microstructurii, modificari de suprafata ale depozitelor, ale rezistentei
chimice sau de transfer termic, dezvoltarea defectelor exterioare (puncte de
coroziune sau eroziune), ale celulelor oeluse.
Pe langa acesti factori mentionati, 0 categorie aparte 0 constituie
factorul uman care, printr-o serie de erori, poate influenta negativ procesul
de coroziune.
Tipul de coroziune eel mai intalnit este coroziunea atmosferica
umeda, de natura electrochimica, produsa de reactia oxigenului din aer la
temperatura obisnuita cu un metal, in conditiile in care pe suprafata
68
metalului umiditatea si poluantii formeaza 0 pelicula de electrolit. In zonele

anodice ale suprafetei, atomii metalici parasesc reteaua metalica, punand in
Iibertate electroni care migreaza pana ating zonele catodice, unde sunt
consumati. Procesul catodic este controlat de cele mai multe ori de
reducerea oxigenului. Numai in cazul unei atmosfere industriale poluate
puternic cu gaze, care formeaza cu apa medii acide, depolarizarea decurge
prin intermediul ionilor de hidrogen. Din cauza grosimii relativ reduse a
peliculei de electrolit, atacul metalului se produce in special sub forma de
coroziune omogena.
Din punct de vedere al coroziunii, parametrul semnificativ al
umiditatii aerului ambiant 11 constituie umiditatea relativa care determina
gradul de umiditate dincolo de care se produce fenomenul de condens
necesar formarii unei pelicule de electro lit la suprafata metalului. Aceasta
condensare se produce teoretic pentru 0 umiditate relativa de 100%, dar in
anumite conditii, se poate manifesta si la valori inferioare acesteia.
In figura 3.8 este aratata evolutia coroziunii unui otel in functie de
umiditatea relativa, pentru 0 atmosfera poluata cu 0.01 % S02.
Viteza de coroziune este in general exprimata in termeni de pierdere
de masa pe unitatea de suprafata ~i pe unitatea de timp sau prin grosimea
metalului corodat in functie de timp. Aceste doua marimi sunt legate de
masa volumica a metalului considerat si pentru otel se considera
1 g. d m-2 .an -1 = 12 um.an -1'.
M.asa corodata ( mgidtn' )
120 .----------------:: ..
Umiditatea relative ( % )
Fig. 3.8 Masa de otel corodata in functie de umiditatea relativa in prezenta S02 de 0.01 %
(test de 55 zile, dupa W. H. Vernon)
Dupa localizarea procesului, coroziunea poate fi coroziune de

suprafata: generals (uniforma - fig. 3.9, fig. 3.10a si neuniforma) si locala
69
ELEMENTE DIN OTEL
(sub forma de pete - fig. 3.10 - si punctiforma- Pitting), cu efect vizibil si

posibilitati de prevenire.
Fig. 3.9 Schema coroziunii uniforme
a. b.
Fig. 3.10.Coroziune uniforms (a) si locala (b)
Coroziunea locala intervine cand metalul este expus unei atmosfere a

carei actiune este selectiva.
Aceasta selectivitate se refera la nivelul materialului (aliaj
heterofazic, prezenta unor incluziuni, defecte locale ale protectiei de
suprafata, materiale bimetalice etc.), la nivelul mediului (variatii locale ale
compozitiei, ale pH-ului sau ale temperaturii) sau la conditiile fizico-
chimice ale interfetei. Se observa 0 crestere a vitezei de coroziune a
metalului mai putin nobil (potential de coroziune scazut) si 0 reducere a
acesteia la metalul mai nobil (potential de coroziune ridicat).
Coroziunea cauzata de cuplajul galvanic a doua metale (fig. 3.11)
depinde de parametri referitori la metale (natura si compozitia aliajelor,
impuritati, prezenta produsilor de coroziune sau a peliculei superficiale),
parametri referitori la mediu (compozitie, pH si impuritati, rezistivitate,
temperatura si volum, debit si fenomene difuzionale), parametri referitori la
interfata metal-mediu (potential de electrod, cinetica reactiilor), parametri
legati de geometrie (a cuplului: raportul suprafetelor anodlcatod si
distributia spatiala a imbinarii: distante, rezistente de contact).
70
ELEMENTE .
Fig. 3.11 Schema coroziunii bimetalice
In anumite conditii, se poate produce fenomenul coroziunii

ph'anice doar intr-un singur aliaj, datorita prezentei neomogenitatilor, Este
azul aliajelor bifazice, cum ar fi otelurile inoxidabile austeno-feritice unde
i:rita poate juca rolul anodului, sau al unui metal acoperit partial eu produsi
Iii: coroziune.
Orice modificare locala in compozitia mediului ambiant poate crea
SIUalia de cuplaj galvanic. Este cazul atacurilor prin pile de concentratie sau
a fenomenului de aeratie diferentiala (fig. 3.12).
Fig. 3.12 Schema coroziunii sub forma de pete (plagi)
Fenomenul aeratiei diferentiale consta in aceea ca prezenta pe

Sllprafata metalului a unor zone cu concentratii ridicate de oxigen, face ca
a:e5tea sa aiba rol de catod fata de restul suprafetei care lucreaza anodic.
fI.---nnarea unor celule galvanice cu aeratie diferentiala creeaza frecvent
eeoditii de coroziune in situatii in care metalul nu ar trebui sa corodeze (este
'11IIlI)()~!en chimic si nu se afla in contact cu alt metal). Coroziunea metalului
'Eat in contact cu 0 solutie apoasa sau cu umiditate atmosferica se produce
'im zonele unde accesul oxigenului este mai dificil (ex.: fisuri ~i crapaturi
snrperficiale, rizurile pe 0 suprafata metalica nepolizata, suprafata metalica
,-.roperita partial cu un strat de ecranare neaderent). Este important faptul ca
im toate cazurile de formare a unor celule de aeratie diferentiala sub
arumulari localizate sau in fisuri, coroziunea este punctiforma ~i viata
,ca::m<::nuJluimetalic este scurtata mult mai rapid decat s-ar putea deduce din
'_......,PT~..:> sa in greutate.
71
ELEMENTE .
Coroziunea punctiforma este forma cea mai periculoasa deoarece
poate conduce la perforarea elementului metalic.
Coroziunea punctiforma (picaturi) este caracterizata printr-un atac
foarte localizat (3.13) si este asociat ruperii locale a filmului pasiv care se
produce adesea in prezenta clorurilor, sau a unei pasivizari incomplete
(cantitate insuficienta de inhibitor de coroziune). Coroziunea punctiforma
este un fenomen foarte raspandit si priveste 0 mare varietate de materiale
(oteluri, oteluri inoxidabile, aliaje de nichel, de titan, de aluminiu sau de
cupru).
////
Q.
Fig. 3.13 Schema coroziunii tip pitting si forme de manifestare: a-coroziune dezvoltata
perpendicular pe suprafata metalica, b.-coroziune dezvoltata paralel cu suprafata metalica
Coroziunea prin efect de crevasa are asemanari cu coroziunea prin

puncte si afecteaza in special aliajele pasivabile (oteluri inoxidabile, aliaje
de titan, aluminiu etc.) utilizate in medii aerate sau continand un oxidant si
adesea in prezenta halogenurilor (ex.: cloruri). Aceasta forma de coroziune
se intalneste intre suprafete invecinate, in zone cu volum redus si unde
mediul agresiv stagneaza (ex.: intre doua placi imbinate cu suruburi).
in cazul materialelor diferite se poate suprapune uneori un efect de
cuplaj galvanic. Mecanismul de corodare poate de asemenea, sa conduca nu
numai la formarea ionilor solubili, dar si a unui oxid a carui volum, superior
celui de metal care I-a creat, poate produce 0 ruptura locala ca urmare a unei
importante deformatii (ex.: ruperea suruburilor).
Coroziunea interioara poate fi intercristalina (localizata la limita
dintre cristale, acolo unde structura este imperfecta - fig. 3.14),
transcristalina (sectioneaza cristalele in zonele cu defecte interioare), sau
72
ELEMENTE .
selectiva (este proprie aliajelor ~i se caracterizeaza pnn distrugerea
componentului cu potential mai scazut - fig.3.15).
f"tg. 3.14 Schema coroziunii intergranulare Fig. 3.15 Schema coroziunii selective
Coroziunea intergranulara se manifesta printr-un atac localizat la

mterfata cristalelor care se constituie in zone dezordonate, comparativ cu
resrul retelei cristalografice mai regulate. Aici exista numeroase defecte de
srructura (ex.: goluri, dislocatii) favorabile precipitarii fazelor intermetalice
sau cornpusilor metalici de tipul carburilor, precum ~i segregarii
impuritatilor in solutie solida. Aceasta forma de coroziune, care poate
produce ruperea unui element metalic cu 0 pierdere de material relativ
este dificil de detectat printr-un examen nedistructiv.
Cazurile cele mai frecvente de coroziune intergranulara se intalnesc
otelurile inoxidabile sensibilizate. Coroziunea intergranulara se manifesta
Icollselcutl'LV cu un tratament termic la temperatura medie (600°-700°C) ce
fi cauzat de operatia de sudare si care produce 0 precipitare a carburii
crom la limita dintre cristale. Aceasta precipitare antreneaza in
~11ll:11>c1ll;;c1 sa 0 reducere importanta a continutului de crom susceptibil de a
un oxid pasivizant.
in procesul de coroziune intervin cu 0 pondere si tensiunile mecanice
accelereaza acest proces iar coroziunea modifica starea de tensiuni in
metalic. S-a demonstrat experimental ca eforturile de intindere
UI,""e<.£.U coroziunea in timp ce eforturile de compresiune 0 inhiba.
Un caz particular al coroziunii sub tensiune (fig. 3.16) care constituie
altfel si forma cea mai periculoasa de distrugere, 11reprezinta fisurarea
.....~" ...·ti'i coroziunii sub tensiune; in acest caz, cedarea elementului metalic
un caracter brusc, fiind greu de sesizat pe parcurs lntrucat dimensiunile

. .. transversale (si greutatea) elementului nu se modifica (produsele de
ramanand in interiorul elementului).
73
ELEMENTE DIN OTEL
Fig. 3.16 Fisuri produse de coroziune sub tensiune mecanica
Aparitia coroziunii datorita tensiunilor mecanice este insotita de

obicei de un fenomen de coroziune electrochimica, Zone le cu concentrari de
tensiuni lucreaza anodic in comparatie cu cele netensionate si se corodeaza
mult mai intens (fig. 3.17).
n Mediu
II V agresiv I- I II - IJ
O',!wd
Fig. 3.17 Tensiunile in cazul fisurarii cauzate de procesul de coroziune sub tensiune
mecanica
Evolutia in timp a procesului de fisurare datorita coroziunii sub

tensiune cuprinde trei faze:
a) incubatia sau faza de aparitie a microfisurii, care depinde de mediul
corosiv si starea suprafetei materialului;
b) dezvoltarea treptata a microfisurii cand factorii determinanti sunt
mediul corosiv si tensiunea mecanica;
c) propagarea spontana a fisurii pana la ruperea elementului, care se
datoreaza tensiunilor mecanice si este favorizata de existenta in structura
otelului a unor microdefecte.
74
I •
Coroziunea fisuranta a metalului, sub actiunea conjugata a unei

solicitari mecanice si a mediului, regrupeaza urmatoarele fenomene:
coroziunea sub tensiune, oboseala de coroziune, fragilizare datorita
hidrogenului. Coroziunea sub tensiune rezulta din actiunea conjugata a unei
tensiuni mecanice (reziduala sau aplicata) si a unui mediu agresiv asupra
metalului, fiecare din acesti factori luati separat nefiind susceptibili de a
distruge elementul. Acest tip de coroziune se caracterizeaza prin aparitia
fisurilor inter ~i transcristaline a carer directie generala de propagare este
perpendiculara pe directia tensiunii maxime. Suprafetele de rupere prezinta
un aspect fragil si pierderea de material este de regula nesemnificativa.
Susceptibil sa afecteze un numar mare de materiale, acest tip de
coroziune se intalneste atunci cand se rupe local, sub actiunea tensiunii,
filmul protector al aliajului metalic, pasiv in mediul considerat, formand
zone de coroziune locals. Adesea, fisurile de coroziune sub tensiune se
amorseaza plecand de la un punct. Acest fenomen se intalneste preponderent
La cuplurile material-mediu pentru care potentialul de coroziune este
apropiat de frontiera de stabilitate a filmului protector (ex.: la centrale
termice, oteluri obisnuite in medii caustice sau cu nitrati, sau aliaje de cupru
In medii cu amine sau NH;).
Coroziunea in conditii de oboseala (fig. 3.18) reprezinta un caz
particular al coroziunii sub stare de tensiune mecanica. Cumularea efectelor
coroziunii si tensiunii in conditii de oboseala grabeste aparitia fisurilor.
Acest tip de distrugere intervine in cazul elementelor solicitate la frecvente
joase (oboseala oligociclica), ca de exemplu ciclurile de incalzire-racire.
Fig. 3.18 Schema coroziunii in conditii de oboseala
Rezistenta la oboseala datorita coroziunii depinde de numarul de

cicluri de incarcare-descarcare si de agresivitatea mediului corosiv.
75
Solicitarea la oboseala in mediu necorosiv, implica de obicei aparitia

unei singure fisuri, in timp ce solicitarea la oboseala in mediu corosiv
presupune aparitia concomitenta a mai multor fisuri cu deschideri si lungimi
diferite, care se inchid si se deschid cielic.
Fragilizarea cauzata de hidrogen provine din capacitatea
hidrogenului de a difuza in metal, modificandu-i proprietatile, Acest tip de
coroziune afecteaza aliajele cu caracteristici mecanice ridicate si se
manifesta prin propagarea rapida a fisurilor. Se deosebeste de coroziunea
sub tensiune prin faptul ca polarizarea catodica agraveaza fragilizarea
cauzata de hidrogen (cresterea producerii hidrogenului) ~i diminueaza In
general coroziunea sub tensiune (reduce disolutia anodica); polarizarea
anodica produce un fenomen invers.
Difuziunea hidrogenului in metale produce si un alt mecanism de
distrugere, prin deformarea locala a metalului sub forma unui elopot cu
diametru ce poate creste de la milimetri la cativa centimetri sub presiunea
hidrogenului molecular care nu se poate difuza si care se poate produce in
absenta tensiunilor. Acest fenomen afecteaza In general otelurile obisnuite si
apare cand metalul este in prezenta unui mediu usor agresiv (ex.: recipiente
de stocare), la 0 decapare sau in cazul unei supraprotectii catodice.
Fenomenul de coroziune poate fi cauzat de:
• conlucrarea a doua metale diferite (ex.: daca stratul de protectie din zinc
al tablelor cutate se degradeaza, otelul intra in contact cu electrolitul si
incepe actiunea fier-electrolit-zinc, fierul fiind expus coroziunii datorita
caracterului sau electronegativ);
• contactul metalului cu ineluziunile nemetalice (ex.: inc1uziunile de oxizi,
eventualele sufluri dispersate in metal, au 0 tensiune de dizolvare diferita
fata de fier si devin electrozi fata de ei insisi si de metalul de baza);
• pasivarea partiala a otelului prin acoperirea lui partiala cu oxizi sau
invelis neinchis cu oxizi. Cand acest strat se degradeaza, se creeaza
elemente in care metalul devine anod fiind supus astfel coroziunii;
• gradul diferit al prelucrarii suprafetelor metalice (suprafetele rugoase au
potentialul de electrod mai mic decat al celor netede);
• starea de eforturi (fisurile corosive patrund in adancul metalului.
perpendicular pe directia tensiunilor de intindere si pot evolua in lungul
marginilor grauntilor, provocand fisurarea acestora). Coroziunea otelului
influenteaza sensibil caracterul distrugerii prin marirea pericolului de
aparitie a fisurilor ramificate la actiuni statice si dinamice; proprietatile
plastice ale metalului sunt diminuate.
76
• eontactul metalului eu solutii , care au diferite concentratii

, de sare sau
oxigen, aparitia temperaturilor diferite pe suprafata metalului;
• aeces neuniform de oxigen, mai ales la nivelul imbinarilor cu tije.
De asemenea, trebuie mentionati factorii principali care determina
znensitatea fenomenului de coroziune si anume:
concentratia substantelor care intra in compozitia mediului;
impuritatile sau agentii poluanti;
temperatura si umiditatea;
pH-ul;
gradul de aerare;
deplasarea aerului etc.
Practic, dupa cum s-a vazut, coroziunea nu poate fi eliminata din
existenta si comportarea unor stnicturi metalice. De aceea, fenomenul de
eoroziune trebuie sa fie permanent controlat, pentru a reduce la minimum
p:oubele de materiale si energie umaria incluse in producerea elementelor
n:talice.
Sunt cinci cai prin care coroziunea poate fi controlata si evitata:
alegerea unor materiale de constructie si a unor tratamente
,rnorP c nunzatoare in scopul imbunatatirii comportamentului la coroziune;
proiectarea rationala a structurilor metalice;

aplicarea unor straturi de protectie anticorosiva;
controlul parametrilor proceselor industriale;
monitorizarea coroziunii pe durata exploatarii constructiei
, control, interventii, s.a.),
Intre cele cinci cai prezentate mai sus exista 0 simbioza, 0
meTClep'enOelltaactiva, ele completandu-se reciproc. Astfel, eficacitatea si
protectiilor anticorosive depind de competenta proiectarii, de
stricta a tehnologiei, de calitatea materialelor folosite, de modul
exploatare sau de efectuare a intretinerii, precum si de buna colaborare
cercetare, proiectare, industriile producatoare de materiale sau de
_., __. de productie ~i cele beneficiare.
~lASURI DE PROTECTIE
, ANTICOROSIV A
Protectia impotriva coroziunii este, de regula, cu atat mai economica
cat este mai rezistenta, deoarece astfel se reduce la minimum numarul
de intretinere sau de refacere pe durata de viata sau de exploatare
constructiilor protejate.
77
ELEMENTE .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII,
Principalele criterii pentru stabilirea si alegerea solutiilor de protectie

impotriva coroziunii sunt urmatoarele:
• Corelarea intre caracteristicile implicate ale materialelor si clasa de
corosivitate preconizata;
• Asigurarea protectiei pentru 0 diversitate mai mare privind natura
mediului, pentru 0 aceeasi clasa de corosivitate;
• Durabilitatea sistemelor si produselor de protectie anticorosiva
utilizate;
• Simplitatea verificarii calitatii acestora la executare ~1 a
performantelor in timp;
• Raportul eficacitate/complexitate;
• Accesibilitatea;
• Raportul intre executarea in atelier si pe santier (la montare), in
special sub aspectul asigurarii calitatii;
• Raportul eficacitate/cost total;
• Raportul cost initial/cost de intretinere,
Cunoasterea mecanismelor proceselor de coroziune si a influentei
diferitilor factori asupra vitezei acestora, a permis elaborarea unor metode
eficiente de protectie anticorosiva.
Protectia anticorosiva poate fi realizata pe mai multe cai:
a) Prin actiune asupra materialului
alegerea rationale a materialului de constructie;
tratamentul sau mecanic, termic sau chimic.
b) Prin acoperiri protectoare
acoperiri metalice;
acoperiri nemetalice.
c) Prin actiune asupra mediului corosiv
variatia pH-ului agentului agresiv;
indepartarea gaze lor care intensifica coroziunea;
utilizarea inhibitorilor de coroziune.
d) Prin actiune asupra proceselor electrochimice de coroziune
protectie catodica;
protectie anodica,
e) Prin alegerea rationala a tipului de constructie si a conditiilor de
exploatare a instalatiilor
Procesele de coroziune sunt atat de complexe incat de multe ori se
aplica sistemul protectiilor combinate, care desi este mai costisitor, este
preferabil unor solutii nestabile.
78
Alegerea metodei de protectie ce urmeaza sa fie aplicata se face

tinand seama de eficienta maxima, pe baza unui studiu tehnico-economic,
care are in vedere conditiile concrete de functionare a structurii metalice si
felul in care cheltuielile sup limen tare pentru realizarea protectiei se reflecta
in costul constructiei si a produsului finit.
In tab.3.l sunt mentionate categoriile de protectie, caracterizate prin
durata de viata estimata a sistemului de protectie,
Tab. 3.1 Categoria de protectie la coroziune functie de durata de viata estimata a sistemului
de protectie
Categoria de protectie
Clasa de agresivitate a mediului (conf. STAS 10128-86)
contra coroziunii
1m 2m 3m 4m
mediucu
mediu mediu slab mediucu
agresivitate
neagresiv agresiv agresivitate medie
Notatie Semnificatie puternica
(rural) (urban) (industrial)
(chimic)
Durata de viatll a acoperirii estimata in ani, inainte de prima refacere completa a
vopsitoriei
I Durata lunga 15..25 12..20 8 .. 15 3..7
II Durata medie 8.. 14 5 .. 11 4 ..7 1..2
III Durata scurta 4 ..7 3..4 2 ..3 <1
i) Acoperirile anticorosive (tab. 3.2) sunt:

acoperiri metalice: metalizare, galvanizare, placare, imersie,
acoperiri organo-metalice: vopsele impregnate cu fulgi de zinc,
aluminiu, plumb, otel inoxidabil,
acoperiri nemetalice: vopsele, uleiuri, lacuri, emailuri, materiale plastice,
acoperiri mixte (duplex): zincare si apoi vopsire.
Tab. 3.2 Clasificarea si simbolizarea sistemelor de protectie
Denumirea
Conditii de
sistemului de Tipuri in cadrul sistemului de protectle Simbol
realizare
protectie
Sisteme de Cu uscarea peliculelor la aer AVa -
aeoperire prin Cu usearea peliculelor la cuptor (tehnologii
vopsire industriale specifice)
AVc -
Prin imersie in zinc topit AMT STAS 7221
Acoperiri Prin metalizare prin pulverizare cu zinc sau cu
AMp STAS 7548
metalice aluminiu
Electrochimice de zinc AME STAS 7222
Aeoperiri Termice de zinc !?i vopsire AMT+AVa -
combinate Prin metalizare eu zinc sau aluminiu si vopsire AMp+AVa -
79
ii) Folosirea inhibitorilor de coroziune: Acestia ataca puternic metalul

la inceput formand un strat protector
iii) Protectie electrochimica care poate fi anodica, catodica)
iv) Protectie prin aliere (oteluri patinabile, inoxidabile): oteluri
CORTEN in SUA sau ROMCOR in Romania, aliate cu Cr, Ni, Mo,
Cu. Se formeaza un strat care in timp nu mai evolueaza formand un
ecran protector (fig. 3.19).
Timp [ani]
Fig. 3.19 Evolutia in timp a procesului de coroziune pentru un otel obisnuit si unul patinabil
Avantajul utilizarii acestui sistem consta in faptul ca nu necesita

protectie si rezulta economii la cheltuieli de intretinere.
Dezavantajele constau intr-un cost sporit, iar in primele luni de
expunere elementele metalice sunt corodate intens (aspect inestetic).
v) Protectie prin conceptia constructivd
Prevenirea prin proiectare a coroziunii mareste siguranta constructiei
metalice si reduce cheltuielile de intretinere,
In faza de proiectare a constructiilor metalice exploatate in medii cu
agresivitati industriale, trebuie [inut seama de urmatoarele cerinte:
• evitarea concentrarilor de eforturi cauzate de reducerile bruste de
sectiune, de sudurile punctiforme sau intrerupte;
• folosirea unui numar redus de elemente puternice, in locul unui
numar mare de clemente cu sectiuni reduse, care necesita numeroase
imbinari si deci prezinta zone sensibile la coroziune;
• studierea posibilitatilor de utilizare a structurilor avand bare din
sectiuni tubulare, in locul celor alcatuite din profile laminate cu sectiuni
deschise (cornier, U sau dublu T);
80
ELEMENTE .
• asigurarea accesului la toata suprafata laterala a sectiunii
elementului, pentru intretinerea periodica;
• utilizarea sectiunilor la care raportul intre perimetru ~i arie este mai
redus;
• evitarea imbinarilor in forma de jgheaburi ascutite, a zonelor
concave si a suprafetelor orizontale mari, care permit colectarea si stagnarea
prafului ~i a apei provenite din precipitatii sau condens;
• adoptarea cu precadere a grinzilor cu sectiune plina in locul celor cu
zabrele sau cu goluri in inima, a imbinarilor sudate in locul celor cu tije;
• evitarea actiunii factorilor care favorizeaza aparitia procesului de
coroziune, prin utilizarea de tehnologii corespunzatoare de protectie,
La adoptarea sistemului de protectie anticorosiva trebuie sa se aiba
in vedere, in egala masura, criteriile de eficacitate si de economicitate
Alcatuirea sectiunilor elementelor din otel exploatate in medii
agresive, va avea respecta prevederi constructive prezentate in figurile
urmatoare:
a
~~He ~I~ijr e
~II
s:
(mm)
~ ~,,~-
...
500 ----- ----------

,."
~
~
~ --- V/'
~.
"""
~
300
~,#
./ ~"
r/-" ~ ;I'"
_/ / ~ ..
~.V / ..-
;1'''
,"
;I'"
120
_p "tI'''
100
I'
.'
/"
25/45 ~-- tI'''
.....
100 500 1000 him)
Fig. 3.20 Recomandari privind asigurarea accesibilitatii in vederea controlului si intretinerii
81
ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTfI
Detaliu existent Detaliu recomandat
~'
U
ij n I
u ~
I o IO
+
IlIl D
n n
~ I ~I
~ tit
Fig. 3.21 Exemple de alcatuiri constructive pentru medii agresive. Se recomanda sectiuni
compacte, cu imbinari sudate
82
Detaliu existent Detaliu recomandat
~ n -
U _,ar- ~
~
~
~ L~ r===l r /'.,.
LJ 1f J1 (' Jln
Un no
o[bo ~
_,~ _,~ ~Q
M M
][ II ][ I I
a. ~
b.
Fig. 3.22 a. Exemple de solutii constructive pentru medii cu umiditate ridicata
(se recomanda orificii cu a>30mm). b. Elementele cave se obtureaza, iar cele inclinate se
dreneaza.
83
ELEMENTE DIN OTEL
A ,,
/
f-A
~
• ~ 200mm
9P
Fig. 3.23 Exemple de proiectare corespunzatoare din punct de vedere al coroziunii a
prinderilor ~i rezemarilor
Detaliu existent Detaliu recomandat Detaliu existent Detaliu recomandat

: Alumlnlu
To
m
rA,um,niu
t-~el
Alum'niU~
IIO~el
Alum~
~~el >
Fig. 3.24 Exemple de rezolvare a imbinarilor si necesitatea eliminarii coroziunii bimetal
prin introducerea unor izolatii
84
ELEMENTE .
3.3 APLICAREA SISTEMELOR DE ACOPERIRE ANTICOROSIV A
PRIN VOPSlRE
Aplicarea straturilor de acoperire prin vopsire pe elementele noi de

constructii se face de regula inaintea montarii acestora. Se poate accepta ca
ultimul strat sa se aplice dupa montare.
Suprafetele elementelor de constructie din otel ee urmeaza a fi
protejate pot fi:
aeoperite partial sau in intregime cu tunder,
aeoperite partial sau in intregime cu rugina,
aeoperite eu 0 protectie temporara (uleiate, fosfatate, protejate eu diverse
grunduri),
zineate la eald prin cufundare in baie,
aeoperite eu straturi de vopsea, avand diferite defeete provenite din
transport si manipulare.
Pregatirea suprafetelor elementelor de constructii not sau in
exploatare, in vederea aplicarii sistemului de protectie, se face pe
urmatoarele faze de lucru:
indepartarea murdariei,
degresare,
curatare mecanica sau chimica,
desprafuire,
aplicarea unei protectii temporare (daca este cazul),
aplicarea protectiei definitive.
3.4 SISTEME DE PROTECTIE FUNCTIE DE CLASA DE

AGRESIVITATE A MEDIULUI AMBIANT
Tab. 3.3 Categoria de protectie la coroziune functie de durata de viata estimata a sistemului
de protectie
Categoria de protectie contra
Clasa de agresivitate a mediului (conf, STAS 10128-86)
coroziunii
1m 2m 3m 4m
mediucu mediucu
mediu mediu slab
agresivitate agresivitate
neagresiv agresiv
Notatie Semnificatie medie puternica
(rural) (urban)
(industrial) (chimic)
Durata de viata a acoperirii estimata in ani, inainte de prima refacere
completa a vopsitoriei
I Durata lunga 15..25 12 ..20 8..15 3 ..7
II Durata medie 8 .. 14 5 .. 11 4 ..7 1..2
III Durata scurta 4 ..7 3 . .4 2 . .3 <1
85
In tab.
3.3 sunt mentionate categoriile de protectie, caracterizate prin
durata de viata estimata a sistemului de protectie,
Principalele sisteme de protectie care indeplinesc criteriile de
performanta necesare sunt prezentate in tab. 3.4.
Tab. 3.4 Clasificarea si simbolizarea sistemelor de protectie
Denumirea
Conditii de
sistemului de Tipuri in cadrul sistemului de protectle Simbol
realizare
protectie
Sisteme de Cu uscarea peliculelor la aer AVa -
acoperire prin Cu uscarea peliculelor la cuptor
vopsire (tehnologii industriale specifice)
AVc -
Prin imersie in zinc topit AMT STAS 7221
Acoperiri Prin metalizare prin pulverizare cu
AMp STAS 7548
metalice zinc sau cu aluminiu
Electrochimice de zinc AME STAS 7222
Acoperiri
Termice de zinc ~i vopsire AMr+AVa -
Prin metalizare cu zinc sau aluminiu
combinate
si vopsire
AMp+AVa -
i) Sisteme de protectie pentru medii cu clasa de agresivitate 1m
Sistemele de protectie recomandate pentru clasa de agresivitate 1m

sunt de acoperire prin vopsire cu uscarea peliculelor la aer sau prin
metalizare termica sau electrochimica. Aceste sisteme de protectie se
utilizeaza pentru elementele de constructie care nu au fost protejate initial
sau pentru remedierea sau refacerea sistemelor deja existente. Ele constau
din grund ~i vopsea sau email, care pot fi pe baza de ulei vegetal sau rasini
alchidice simple (sau modificate) sau rasini acrilice. in tab. 3.5 sunt indicate
si grosimile minime ale sistemelor de protectie de acoperire prin vopsire
recomandate pentru clasa de agresivitate 1m.
Sistemele de protectie prin metalizare (vezi tab. 3.4) se utilizeaza
numai pentru elementele de constructii si constructii noi.
In tab. 3.6 sunt indicate grosimile minime ale acoperirilor cu zinc
recomandate pentru clasa de agresivitate 1m.
ii) Sisteme de protectie pentru medii cu clasa de agresivitate 2m
Pentru medii cu clasa de agresivitate 2m sunt recomandate sistemele

de protectie prin vopsire cu uscarea peliculelor la aer sau prin metalizare
termica (sau depunere electrochimica).
86
ELEMENTE .
Tab. 3.5 Sisteme de protectie prin vopsire eu use area pelieulelor la aer (AVa) pentru elasa
de agresivitate 1m
Grosimea totah1
Categoria de protectle Materialele de bazi ale sistemului minimi de
Observatii
Durata de viali de acoperlre AVa acoperire AVa
(micronl)
- rasini alchidice simple sau 170 pentru exterior
I
modificate, cu uscare la aer 100 pentru interior
Durata lunga 15 25
- grunduri, vopsele ~i emailuri pe 170 pentru exterior
ani
baza de ulei 100 pentru interior
II
Durata medie
8 14 ani
III
150 pentru exterior
Durata scurta -rasini acrilice
100 pentru interior
4 7 ani
Tab. 3.6 Sisteme de protectie prin metalizare (AM), c1asa de agresivitate 1m
Materialele de
Grosimea totalA
Categoria de protectle baza ale
minimA de acoperire Observatii
Durata de viati sistemelor de
AM (micron i)
acoperire AM
I 60 ..80 pentru exterior
Durata lunga 15 25 ani 40 ..50 pentru interior
IJ 30 ...60 pentru exterior
Durata medie 8 14 ani zinc 20 ...40 _pentru interior
III
Nu se folosesc pentru durata scurta
Durata scurta 4 7 ani
Sistemele de protectie prin vopsire se utilizeaza pentru elementele de

constructie care nu au fost protejate initial sau pentru remedierea (refacerea)
sistemelor de protectie deja existente. Aceste sisteme si grosimile minime de
acoperire sunt aratate in tab. 3.7.
Sisteme de protectie prin metalizare se utilizeaza numai pentru
elemente de constructii si constructii noi din otel, Pot fi acoperiri metalice
prin imersie in zinc topit si acoperiri metalice prin depuneri electrochimice
(utilizate in special pentru suruburi si piese de imbinare). Acoperirile prin
metalizare sunt folosite numai in medii cu pH = 5.5...10.
87
ELEMENTE .
Tab. 3.7 Sisteme de protectie prin vopsire cu uscarea peliculelor la aer (AVa) pentru clasa
de agresivitate 2m
Grosimea totala
Categoria de
Materialele de bazi ale sistemului de minima de
protectle Observatii
acoperire AVa acoperire AVa
Durata de viati
(microni)
[
Durata lunga
12 20 ani
II
Durata medie
8 14 ani
- rasini alchidice,simple sau 100 pentru exterior
III
100 pentru exterior
Durata scurta -rasini acrilice
70 pentru interior
3,,4 ani
In
tab. 3.8 sunt indicate grosimile rmmme ale acoperirilor pnn
imersie cu zinc recomandate pentru clasa de agresivitate 2m.
Tab. 3.8 Sisteme de protectie prin acoperiri metalice prin imersie in zinc topit (AMT)' clasa
de agresivitate 2m
Materialele de baza Grosimea minima de

Categoria de protectie
ale sistemului de acoperire AMT Observatii
Durata de viata
acoperlre AMT (microni
I 120",200 pentru exterior
Durata lunga IS 25 ani 80,,160 pentru interior
II 60",150 pentru exterior
Durata medie 8 14 ani zinc 30",120 pentru interior
IJ[
Nu se folosesc pentru durata scurta
Durata scurta 4 7 ani
iii) Sisteme de protectie pentru medii eu elasa de agresivitate 3m
Sistemele de protectie prin vopsire se utilizeaza pentru elementele de

constructie care nu au fost protejate initial sau pentru remedierea (refacerea)
sistemelor de protectie deja existente. Alcatuirea acestor sisteme ~i grosimile
totale minime de acoperire sunt aratate in tab. 3.9.
88
Tab. 3.9 Sisteme de protectie prin vopsire eu usearea pelieulelor la aer (AVa) pentru
clasa de agresivitate 3 m
Categori Grosimea
a de Materialele de bazli de
protectie ale sistemului de acoperire Observatil
Durata acoperire AVa AVa
de viatli (microni)
I - in conditii de exterior se utilizeaza materiale cu
300
Durata continut ridicat de solide (82-85%)
lunga -rasini epoxidice - in conditii de interior sau in medii tara radiatii UV
12 20 250 se pot utiliza materiale cu continut mediu de solide
ani (40-50%)
- se vor utiliza in special in atmosfera de Iitoral sau in
- rasini alchidice
atmosfera cu umiditate relativa ridicata (U,>75%), in
simple sau
200 lipsa emanatiilor de noxe chimice, cand este necesara
modificate, cu
o uscare mai rapida a sistemului de protectie sau 0
uscare la aer
refacere a acestuia.
- nu se folosesc in medii cu radiatii UV.
- vopsele de tip - se evita folosirea pentru protectia anticorosiva a
250
epoxigudron suprafetelor din otel expuse la exterior unei insoleieri
putemice
II - grunduri pe baza - se folosesc in special pentru remedieri, in cazul
Durata de rasini alchidice elementelor de constructii vopsite initial cu materiale
medie simple sau pe baza de rasini alchidice.
250
4 ...7 ani modificate ~i - se evita folosirea pentru protectia anticorosiva a
vopsele de tip suprafetelor din otel expuse la exterior unei insoleieri
epoxigudron puternice
- se folosesc in medii a caror agresivitate este datorata
- produse pe baza de
200 prezentei agentilor chimici
clorcauciuc
- se obtine durata de viata de max. 4 ani
- se utilizeaza cand este necesara 0 mare flexibilitate a
- polietilena sistemului de protectie (ex. sistem aplicat pe grinzi
200
sulfoclorurata putemic solicitate)
- se estimeaza 0 durata de viata de cca. 4 ani
- rasini alchidice - se utilizeaza in medii a carer agresivitate este
simple sau cauzata de umiditatea relativa ridicata si nu prezentei
100
modificate, cu noxelor chimice
III uscare la aer
Durata - se utilizeaza in special in medii a carer agresivitate
- produse pe baza de
scurta 100 se datoreaza prezentei agentilor chimici
clorcauciuc
2 3 ani - se estimeaza 0 durata de viata de cca. 2 ani
- se utilizeaza in special in mediul marin, pe elemente
- rasini acrilice 120 din otel care trebuie intretinute periodic
- se estimeaza 0 durata de viata de cca. 2 ani
o atentie suplimentara se acorda imbinarilor care vor fi protejate

conform recomandarilor din normele tehnice.
Sistemele de protectie prin metalizare de tipul acoperirilor termice
prin imersie in zinc topit (AMT), acoperirilor prin pulverizare cu zinc sau
aluminiu (AMp) si acoperiri prin depuneri electrochimice de zinc (AME) se
utilizeaza numai pentru elemente si constructii noi din otel. Protectiile AMT
89
ELEMENTE .
si AMp sunt recomandate doar pentru categoria de protectie II si durata
medie de viata (4 ... 7 ani).
Sistemele de protectie duplex (metalizare urmata de vopsire) se
folosesc in cazul constructiilor foarte greu accesibile sau inaccesibile
remedierilor, pe toata durata de serviciu.
3.5 PROTECTIA ANTICOROSIV A A TABLELOR PROFILATE
Tablele profilate sunt produse obtinute in mod obisnuit din table cu

acoperiri metalice sau organice, dar se pot obtine si din table neacoperite
(SR EN 10079/1996).
Acoperirile metalice ale tablelor por fi realizate termic sau
electrochimic. Tablele acoperite termic prin imersie pot avea acoperiri cu
aliaje plumb-staniu, cu zinc (dupa care se pot pasiviza prin cromatare sau
prin fosfatare), cu aluminiu sau aliaje aluminiu-staniu (table aluminate), cu
aliaj aluminiu-zinc.
Tablele acoperite electrochimic pot avea acoperisul cu aliaj plumb-
staniu sau zinc-nichel, pot fi de asemenea, electrozincate (zincate
electrochimic ).
Tablele cu acoperiri organice sunt table si benzi neacoperite sau cu
acoperiri metalice (ex. zinc ate ) care sunt acoperite continuu cu materiale
organice sau cu un amestec de materiale organice si pulberi metalice.
Pentru tablele profilate sunt recomandate urmatoarele tipuri de
imbracaminti protectoare (tab 3.10):
• strat protector din poliester;
• strat protector din fluorura de polixiniliden (PVDF);
• strat protector din copolimer (PVC sau plastisol).
Criteriile de selectie a tipurilor de protectie anticorosiva pentru
tablele profilate, functie de agresivitatea mediului, sunt aratate in tab. 3.10.
90
Tab. 3.10 Alegerea protectiei anticorosive la table profilate
Tipuri de acoperiri
.::l.
Expunerea protectiei !:!
~ Poliester Poliester
anticorosive gj '£! 15!im 12 urn
·S tJ
c C\l '0 E
.§ -g .§ pe fata pe fata .:::'" :::I..
~ "'"
0:::1..E
~ :;: §.,~
i5...E
interioara interioara
~;Q
"'0
~>r)
0.."
....
0
.,
.;::
sanatos ~i
uscat • • * * • V V
umed ~i
.S
agresiv
- - - - - 0 0
:;
.,
'0 cu rise de
~ condens • * * • - - -
rural nepoluat -
* - - * V V
rural poluat
industrial sau urban
- - - - * • •
normal
-
* - -
* • •
industrial sau urban
agresiv
- - - - - • *
marin (pana la 10
km de la mare sau - * - - - -
*
.... estuar)
0
.;:: mixt sau de alta
OJ
;;: natura
- - - - - 0 0
OJ
:; abraziv:
~
.,
'0
vant
nisip antrenat de - - - - - • *
Aile caracteristici de alegere
Ivalori de la I la 5, in ordine crescatoare, pentru calitate sau pre)
Aspect estetic I 2 2 3 4 4 5
Posibilitatea alegerii
culorilor
- - I I 5 2 4
Stabilitatea culorilor - - - - 4 5 3
Rezistenta la t > 75°C 4 5 2 2 3 3 2
Scara _preturilor I 2 - 3 4 5 5
~otii: Sernnificatia simbolurilor utilizate in tabel este urmatoarea:

• acoperiri recomandate;
\" acoperiri excelente Insa mai putin economice;
o acoperiri a carer alegere se poate face numai dupa consultarea fabricantului sortimentului
respectiv;
.. acoperiri nerecomandate;
acoperiri alese pe baza criteriului calitate-pret .
3.6 INTERVENTII ASUPRA SISTEMELOR DE PROTECTIE

,
ANTICOROSIV A DETERIORATE
Deteriorarea, din diverse cauze, a sistemelor de protectie

anticorosiva necesita efectuarea unor interventii eficiente care sa repuna in
91
ELEMENTE .
siguranta elementul metalic afectat. Cauzele care produc degradari pot fi:
modificarea mediului agresiv, cresterea temperaturii de exploatare,
fenomene mecanice, greseli de exploatare, greseli de intretinere. Necesitatea
refacerii acoperirilor protectoare este argumcntata de gradul de deteriorare.
Refacerea protectiei se poate realiza prin indepartarea celei vechi sau
prin aplicarea unei protectii noi peste cea veche, in cazul cand aceasta din
urma nu poate fi indepartata. Procedeele de curatare a suprafetelor vor fi
adecvate cerintelor sistemelor de protectie care urmeaza sa fie aplicate pe
acestea.
In tab. 3.11 sunt exemplificate situatii in care se reface protectia
anticorosiva.
Tab. 3.11 Conditii de refacere a protectiei anticorosive
Sistemul de acoperire Acoperirea cu ru2ini

40+50% (clase de agresivitate 1m ~i 2m)
Acoperire prin vopsire
8% (clase de agresivitate 3m ~i4m)
Acoperiri metalice termice 20%
Acoperiri combinate (termice+vopsire cu -20%
uscare la aer si metalizare+vopsire cu uscare la - deteriorarea sistemului de acoperire prin
aer) vopsire pe 40% din suprafata
Aplicarea unei protectii anticorosive noi peste protectia veche se

face numai dupa ce a fost efectuat un test de compatibilitate intre cele doua
sisteme, pe suprafete reprezentative ale lucrarii. Incercarea prealabila de
curatare a suprafetelor suport permite alegerea unui sistem de remediere, in
functie de tipul de sistem de protectie vechi si de gradul de curatare a
suprafetei neacoperite.
92
ELEMENTE DIN OTEL
COMPORT AREA 0TELURILOR LA TEMPERA TURI RIDICATE.

MASURI DE PROTECTIE
4.1 REZISTENTA
, LA TEMPERA TURI RIDICATE A OTELULUI .
Rezistentele mecanice ale' otelului sunt diminuate datorita cresterii
temperaturii care provoaca 0 difuzie a atomilor de carbon. Au loc
transformari ale retelei cristaline; astfel spre 700°C, otelul cu continut redus
in elemente de aliere, trece din Fea (ferita) cu sistem de cristalinizare cubic
centrat in Fer (austenita) cu sistem de cristalinizare cubic cu fete centrate.
in jurul temperaturii de 1500°C, otelul nu este decat 0 solutie lichida de
carbon in fier. Aceste transformari structurale atrag modificari ale
proprietatilor mecanice; astfel cresterea temperaturii are ca efect reducerea
rezistentei la forfecare care antreneaza 0 majorare a alungirii si strictiunii la
rupere. In acelasi timp, are loc 0 reducere a rezistentei la intindere si a
limitei de elasticitate.
in fig. 4.1 sunt aratate variatiile limitei de elasticitate si respectiv a
rezistentei la intindere, in functie de temperatura.
Fig. 4.1 Variatia relativa a limitei de elasticitate a otelului in functie de temperatura;

----curbii recomandata de CTICM
93
Curba trasata eu linie intrerupta din figura reprezinta variatia,

recomandata de CTICM, a limitei de elastieitate pentru ealeulul rezistentei
0 0
la foe. Astfel, pentru 0 :s; 8 :s; 600 C , este valabila ecuatia:
lyB =1+ 8 (4.1)

Iy 900 In(_!!_)
1750
Pentru viteze de incalzire intre 2 Klmin si 50 Klmin, proprietatile de

rezistenta (rezistentele la intindere, eompresiune, incovoiere si forfeeare) si
deformatie ale otelului la temperaturi ridieate vor fi obtinute din relatia
tensiune-deformatie din fig: 4.2.
fy,-& - - - - - - - -:..;,.-
--r---"""'\
£
£y,-&
Fig. 4.2 Curba a- & a otelului la temperaturi ridicate rara ecruisare. Modulul de
elasticitate longitudinal in domeniul elastic-liniar: Ea.B = tga
in figura de mai sus s-a notat

- (y,B limita de eurgere efectiva,
- (p,B limita de proportionalitate,

- &p,B deformatia corespunzatoare limitei de proportionalitate,
- & y,B deformatia corespunzatoare limitei de eurgere,
- &(,B deformatia limita pentru palierul de eurgere,
- &u,B deformatia ultima.
Notatiile utilizate in figura 4.2 sunt prezentate in tabelul urmator:
94
Tab. 4.1 Explicitarea notatiilor din fig. 4.2
Deformatla
Tensiunea Modulul tangent
specificA
G~ Gp,B EEaB EaB
b~Gy,B - G)
Gp,B <G ~ Gy,B a [a2
fp,B - C + k - (G y,(} - G j"SY
a[a2
- (G - G p,B )2 [.s
Gy,() s G s G(,(} fy,B 0

G,.B < G < Gu,(} fy,(} [j.; (G - GI,B )/(Gu,() - G(,(})J -
G=Gu,() 0.00 -
Parametrii G p,(} = fp,(} / Ea~(} , Gy,(} = 0.02, G(,(} = 0.15, Gu,(} = 0.20
a 2
= (Gy,() -Gp,BXGy,(} -Gp,B +c/Ea,(})
2
Functii
b
2
= c(G y,(} - G p,(} )E a,(} + c
(ry,() - fp,(} Y
c = (G y,() - Gp,(} )E a,B - 2(jy,(} - fp,(})
In tab. 4.2 sunt date valorile coeficientilor de reducere

K_,.(},kp,(},kE,B' raportati la marimile caracteristice la 20°C, pentru relatia
a- G la temperaturi ridicate.
Tab. 4.2 Coeficienti de reducere ai proprietatilor otelului
Temperatura ky,(} kx,B kp,(} kE,B

~o 1.00 1.000 1.000 1.00
100 1.00 1.000 1.000 1.00
~oo 1.00 0.922 0.807 0.90
300 1.00 0.845 0.613 0.80
.$()() 1.00 0.770 0.420 0.70
500 0.78 0.615 0.360 0.60
600 0.47 0.354 0.180 0.31
-00 0.23 0.167 0.075 0.13
SOO 0.11 0.087 0.050 0.09
900 0.06 0.051 0.0375 0.0675
1000 0.04 0.034 0.0250 0.0450
1100 0.02 0.017 0.0125 0.0225
l::!OO 0.00 0.000 0.0000 0.0000
95
ELEMENTE DIN OTEL
Coeficientii de reducere din tabelul de mai sus sunt:

Coeficientul de reducere al limitei de curgere, ca fiind raportul intre
limita de curgere efectiva si limita de curgere la 20DC:
k = fy,e (4.1)
y,e J,
Coeficientul de reducere al limitei de proportionalit~te, ca fiind raportul
intre limita de proportionalitate si limita de curgere la 20 C:
k = fp,e (4.2
p,e I,
Coeficientul de reducere al modulului de elasticitate longitudinal, ca

fiind raportul intre modulul de elasticitate longitudinal si modulul de
elasticitate la 20DC:
E
k E,e =~E (4.3)
a
Coeficientul de reducere kx,e se foloseste In locul lui ky,e In cazul

verificarii la starea limita de exploatare (deplasari),
Variatia acestor trei factori de reducere functie de temperatura este
reprezentata In fig. 4.3.
0,3
0,2
kp,o:fp'& Ifp
0.1
0
0 200 WO eoo 1000 1200
Fig. 4.3 Factorii de reducere ai caracteristicilor mecanice ale otelului
96
ELEMENTE .
In tab. 4.3, tab. 4.4, tab. 4.5, tab. 4.6 sunt aratate valorile
coeficientului de reducere ky,B la temperaturi ridicate pentru otelul S235,
S275, S355 si S460.
Tab. 4.3 Relatia tensiune-deformatie la temperaturi ridicate pentru ole lul S235
~ Limita de elasticitate efectiva, raportata la Iimita de curgere la 20·C

:"'~
~
95
Cj
ky,B = J,» / J,
=
...
.... c.
Cj
Q,I
Temperatura otelului (}a t°C]
Q,I '"
Q
100 200 300 400 500 600 700 800
0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000
0.0005 0.447 0.402 0357 0.313 0.268 0.139 0.058 0.040
0.0010 0.894 0.804 0.652 0.505 0.424 0.223 0.097 0.060
0.0015 1.000 0.849 0.705 0.569 0.470 0.254 0.113 0.066
0.0020 1.000 0.867 0.738 0.614 0.502 0.276 0.125 0.071
0.0025 1.000 0.880 0.763 0.650 0.528 0.295 0.135 0.074
0.0030 1.000 0.892 0.785 0.681 0.551 0.310 0.143 0.078
0.0035 1.000 0.901 0.804 0.708 0.570 0.324 0.151 0.080
0.0040 1.000 0.910 0.821 0.733 0.588 0.336 0.157 0.083
0.0045 1.000 0.917 0.836 0.755 0.604 0.347 0.163 0.085
0.0050 1.000 0.924 0.849 0.775 0.618 0.357 0.169 0.087
0.0055 1.000 0.931 0.862 0.794 0.632 0.367 0.174 0.089
0.0060 1.000 0.937 0.873 0.811 0.644 0.375 0.179 0.091
0.0065 1.000 0.942 0.884 0.827 0.656 0.383 0.183 0.092
0.0070 1.000 0.947 0.894 0.842 0.666 0.391 0.187 0.094
0.0075 1.000 0.952 0.903 0.856 0.676 0.397 0.191 0.095
0.0080 1.000 0.956 0.912 0.868 0.685 0.404 0.194 0.097
0.0085 1.000 0.960 0.920 0.880 0.694 0.410 0.197 0.098
0.0090 1.000 0.964 0.928 0.892 0.702 0.416 0.201 0.099
0.0095 1.000 0.967 0.935 0.902 0.710 0.421 0.203 0.100
0.0100 1.000 0.971 0.941 0.912 0.717 0.426 0.206 0.101
0.0110 1.000 0.977 0.953 0.930 0.730 0.435 0.211 0.103
0.0120 1.000 0.982 0.964 0.945 0.741 0.443 0.215 0.104
0.0130 1.000 0.986 0.972 0.959 0.750 0.449 0.219 0.106
0.0140 1.000 0.990 0.980 0.970 0.758 0.455 0.222 0.107
0.0150 1.000 0.993 0.986 0.979 0.765 0.460 0.224 0.108
0.0160 1.000 0.996 0.991 0.987 0.771 0.463 0.226 0.109
0.0170 1.000 0.998 0.995 0.993 0.775 0.466 0.228 0.109
0.0180 1.000 0.999 0.997 0.997 0.778 0.468 0.229 0.110
0.0190 1.000 1.000 0.999 0.999 0.779 0.470 0.230 0.110
0.0200 1.000 1.000 1.000 1.000 0.780 0.470 0.230 0.110
97
ELEMENTE .
Tab. 4.4 Relatia tensiune-deformatie la temperaturi ridicate pentru otelul 8275
Limita de elasticitate efectlva, raportata la limita de curgere la 20'C

=
:p.)C'S
ky,(J = fy,(J / J,
= (J
55
..
.s~
(J
Temperatura otelulul Ba
Q~ '" .c]
100 200 300 400 500 600 700 800
0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000
0.0005 0.382 0.344 0.305 0.267 0.229 0.118 0.050 0.034
0.0010 0.764 0.687 0.611 0.482 0.407 0.212 0.091 0.058
0.0015 1.000 0.840 0.691 0.553 0.459 0.247 0.109 0.065
0.0020 1.000 0.861 0,728 0.602 0.494 0.270 0.122 0.070
0.0025 1.000 0.876 0.756 0.640 0.522 0.290 0.132 0.074
0.0030 1.000 0.888 0.779 0.672 0.545 0.306 0.141 0.077
0.0035 1.000 0.898 0.798 0.701 0.565 0.320 0.148 0.080
0.0040 1.000 0.907 0.816 0.726 0.583 0.333 0.155 0.082
0.0045 1.000 0.915 0.831 0.749 0.600 0.334 0.161 0.085
0.0050 1.000 0.922 0.845 0.770 0.615 0.354 0.167 0.087
0.0055 1.000 0.929 0.858 0.789 0.628 0.364 0.172 0.089
0.0060 1.000 0.935 0.870 0.806 0.641 0.373 0.177 0.090
0.0065 1.000 0.941 0.881 0.823 0.653 0.381 0.182 0.092
0.0070 1.000 0.946 0.892 0.838 0.664 0.389 0.186 0.094
0.0075 1.000 0.950 0.901 0.852 0.674 0.396 0.190 0.095
0.0080 1.000 0.955 0.910 0.865 0.683 0.402 0.193 0.096
0.0085 1.000 0.959 0.918 0.878 0.692 0.409 0.197 0.098
0.0090 1.000 0.963 0.926 0.889 0.701 0.414 0.200 0.099
0.0095 1.000 0.967 0.933 0.900 0.708 0.420 0.203 0.102
0.0100 1.000 0.970 0.940 0.910 0.716 0.425 0.205 0.102
0.0110 1.000 0.976 0.952 0.928 0.729 0.434 0.210 0.104
0.0120 1.000 0.981 0.963 0.944 0.740 0.442 0.215 0.105
0.0130 1.000 0.986 0.972 0.958 0.750 0.449 0.218 0.107
0.0140 1.000 0.990 0.980 0.969 0.758 0.455 0.222 0.108
0.0150 1.000 0.993 0.986 0.979 0.765 0.459 0.224 0.108
0.0160 1.000 0.996 0.991 0.985 0.769 0.462 0.226 0.109
0.0170 1.000 0.997 0.995 0.992 0.775 0.466 0.228 0.110
0.0180 1.000 0.999 0.998 0.997 0.778 0.468 0.229 0.110
0.0190 1.000 1.000 0.999 0.999 0.779 0.470 0.230 0.110
0.0200 1.000 1.000 1.000 1.000 0.780 0.470 0.230 0.110
98
ELEMENTE DIN OTEL
Tab. 4.5 Relatia tensiune-deformatie la temperaturi ridicate pentru otelul S355
Limita de elasticitate efectiva, raportata la limita de curgere la 20· C

~
: ... ~ ky,(} = fy,(} / t,
~ ~
e= ..
'="' ~~ Temperatura otelulul e a
....~ =-'"
Q CC]
100 200 300 400 500 600 700 800
0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000
0.0005 0.296 0.266 0.237 0.207 0.177 0.092 0.038 0.027
0.0010 0.592 0.532 0.473 0.414 0.355 0.183 0.077 0.052
0.0015 0.887 0.799 0.657 0.520 0.435 0.230 0.100 0.062
0.0020 1.000 0.848 0.706 0.576 0.476 0.258 0.114 0.067
0.0025 1.000 0.866 0.739 0.619 0.507 0.279 0.126 0.072
0.0030 1.000 0.880 0.765 0.6654 0.532 0.296 0.135 0.075
0.0035 1.000 0.892 0.786 0.685 0.554 0.312 0.144 0.078
0.0040 1.000 0.902 0.805 0.712 0.574 0.325 0.151 0.081
0.0045 1.000 0.910 0.822 0.736 0.591 0.337 0.158 0.083
0.0050 1.000 0.918 0.837 0.758 0.607 0.348 0.164 0.086
0.0055 1.000 0.925 0.851 0.778 0.621 0.359 0.169 0.088
0.0060 1.000 0.932 0.864 0.797 0,635 0.368 0.174 0.090
0.0065 1.000 0.938 0.876 0.814 0.647 0.377 0.179 0.091
0.0070 1.000 0.943 0.886 0.830 0.659 0.385 0.183 0.093
0.0075 1.000 0.948 0.896 0.845 0.669 0.399 0.187 0.094
0.0080 1.000 0.953 0.906 0.859 0.679 0.406 0.191 0.096
0.0085 1.000 0.957 0.915 0.872 0.689 0.412 0.195 0.097
0.0090 1.000 0.961 0.923 0.884 0.697 0.417 0.198 0.098
0.0095 1.000 0.965 0.930 0.896 0.705 0.423 0.201 0.099
0.0100 1.000 0.969 0.937 0.906 0.713 0.428 0.204 0.101
0.0110 1.000 0.975 0.950 0.925 0.726 0.437 0.209 0.102
0.0120 1.000 0.981 0.961 0.942 0.738 0.441 0.214 0.104
0.0130 1.000 0.985 0.971 0.956 0.748 0.448 0.218 0.106
0.0140 1.000 0.989 0.979 0.968 0.757 0.454 0.221 0.107
0.0150 1.000 0.993 0.985 0.978 0.764 0.459 0.224 0.108
0.0160 1.000 0.995 0.991 0.986 0.770 0.463 0.226 0.109
0.0170 1.000 0.997 0.995 0.992 0.774 0.466 0.228 0.109
0.0180 1.000 0.999 0.998 0.997 0.778 0.468 0.229 0.110
0.0190 1.000 1.000 0.999 0.999 0.779 0.470 0.230 0.110
0.0200 1.000 1.000 1.000 1.000 0.780 0.470 0.230 0.110
99
Tab. 4.6 Relatia tensiune-deformatie la temperaturi ridicate pentru otelul S460
Limita de elasticitate efectivli, raportata la limita de curgere la 20 C

~
:">«1
~ l"I
ky,8 = fy,8 / fy
55
..
.s~
l"I
Temperatura otelului Ba
~ ~ r"Cl
100 200 300 400 500 600 700 800
0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000
0.0005 0.228 0.205 0.183 0.160 0.137 0.071 0.030 0.021
0.0010 0.457 0.411 0.365 0.320 0.274 0.142 0.059 0.041
0.0015 0.685 0.616 0.548 0.465 0.395 0.205 0.087 0.057
0.0020 0.913 0.815 0.-669 0.537 0.449 0.239 0.104 0.064
0.0025 1.000 0.850 0.712 0.587 0.485 0.263 0.117 0.069
0.0030 1.000 0.868 0.743 0.627 0.514 0.283 0.127 0.073
0.0035 1.000 0.882 0.769 0.661 0.538 0.300 0.137 0.076
0.0040 1.000 0.893 0.790 0.691 0.560 0.315 0.145 0.079
0.0045 1.000 0.903 0.809 0.718 0.579 0.328 0.152 0.082
0.0050 1.000 0.912 0.825 0.742 0.596 0.340 0.158 0.084
0.0055 1.000 0.920 0.841 0.764 0.611 0.351 0.164 0.086
0.0060 1.000 0.927 0.854 0.784 0.626 0.361 0.170 0.088
0.0065 1.000 0.933 0.867 0.802 0.639 0.370 0.175 0.090
0.0070 1.000 0.939 0.879 0.819 0.651 0.379 0.180 0.092
0.0075 1.000 0.945 0.890 0.835 0.663 0.387 0.184 0.094
0.0080 1.000 0.950 0.900 0.850 0.673 0.395 0.188 0.095
0.0085 1.000 0.954 0.909 0.864 0.683 0.402 0.192 0.096
0.0090 1.000 0.959 0.918 0.877 0.692 0.408 0.196 0.098
0.0095 1.000 0.963 0.926 0.889 0.701 0.414 0.199 0.099
0.0100 1.000 0.967 0.933 0.900 0.709 0.420 0.202 0.100
0.0110 1.000 0.974 0.947 0.921 0.723 0.430 0.208 0.102
0.0120 1.000 0.979 0.959 0.938 0.736 0.439 0.213 0.104
0.0130 1.000 0.984 0.969 0.953 0.747 0.446 0.217 0.105
0.0140 1.000 0.989 0.977 0.966 0.756 0.453 0.221 0.107
0.0150 1.000 0.992 0.984 0.977 0.763 0.458 0.223 0.108
0.0160 1.000 0.995 0.990 0.985 0.769 0.462 0.226 0.109
0.0170 1.000 0.997 0.994 0.992 0.774 0.466 0.228 0.109
0.0180 1.000 0.999 0.998 0.996 0.777 0.468 0.229 0.110
0.0190 1.000 0.999 0.999 1.000 0.779 0.470 0.230 0.110
0.0200 1.000 1.000 1.000 1.000 0.780 0.470 0.230 0.110
100
ELEMENTE DIN OTEL
Altemativ, pentru temperaturi sub 400°C, relatia a - e precizata in

fig. 4.2, poate fi extinsa prin considerarea ecruisarii (fig. 4.3), daca
caracteristicile sectiunii transversale nu permit voalarea (care elimina
atingerea tensiunilor ridicate) si elementul are legaturi adecvate pentru a se
preveni pierderea stabilitatii,
Fig. 4.3 Curba a - & a otelului la temperaturi ridicate considerand ecruisarea
Limita ultima la temperaturi ridicate, considerand ecruisarea, se va

determina astfel:
pentru Ba < 300
0
c (0 = 1.25 iy,o'
pentru 300" C s Ba < 400 C: I,» = iy,o = iy,o (2 -
0
0.OO25Ba)'
pentru Ba > 400 C: [,» = iy,o
0
Caracteristicile termice ale otelului sunt:

i) Alungirea relativa termica a otelului !11/1 se determina functie de
temperatura astfel:
pentru 20 C s Ba < 750 C:
0 0
~/l = 1.2xlO-s Ba +0.4xlO-8B; -2.416xl0-4 (4.4)
pentru 750 C s Ba :=:; 860 C :

0 0
~/l = 1.1xlO-2
(4.5)
pentru 860 C < Ba :=:; 1200 C:

0 0
(4.6)
101
ELEMENTE DIN OTEL
unde:
I este lungimea elementului la 20° C ,
!il este alungirea datorata temperaturii,
8a este temperatura otelului [0C].
Variatia alungirii specifice termice functie de temperatura este
reprezentata in fig. 4.4.
llt/t
0.020
0.018
0.016
0.014
./
0.012
0.010
0.008
~
.r- -- ./
/
0.006
/
0.004 /'
0.002 /
00 200 400 600 800 1000 1200
Fig. 4.4 Alungirea relativa termica a otelului functie de temperatura
Daca relatia dintre alungirea specifica si temperatura otelului se

considera constanta (in modelele de calcul simplifieat), alungirea relativa se
determina cu relatia:
!illl = 14xlO-6 (ea - 20) (4.7)
ii) Cdldura specified a otelului case determina eu relatiile urmatoare,

in functie de temperatura:
pentru 20° C s e a < 600° C:
pentru 600° C s ea < 735° C :
c = 666 + 13002 [J/kgK] (4.9)

a 738-8a
102
ELEMENTE DIN OTEL
pentru 735° C s Bo < 900° C :
c = 545 + 17820 [JIk K] (4.10)

a Bo -731 g
pentru 900° C s Bo s 1200° C :

<. = 650 [JlkgK] (4.11)
Variatia caldurii speeifiee a otelului functie de temperatura este

reprezentata in figura 4.5.
CcalJ/M;K~
3~~;
, ---------------r---------,
5OOj.~---~
o
o
Fig. 4.5 Cal dura specifica a otelului functie de temperatura
iii) Conductivitatea termicd a otelului Ao se determina, in functie de

temperatura, eu relatiile urmatoare:
pentru 20° C s Ba < 800° C :
(4.12)
pentru 800° C s Bo ~ 1200° C:
).a = 27.3 [W/mK] (4.13)
103
Daca se considera simplificat independenta conductivitatii termice a

otelului de temperatura lui, atunci se poate Iua valoarea:
Aa = 45 [WImK] (4.14)
Variatia conductivitatii termice a otelului functie de temperatura este

reprezentata in figura 2.9.
~
(w/m KI
_
.
5tn.
<,
.......
I
I
\
40 ~ i
i~ !
-.'" ...........
20
I
I
10 ~- ...
1&.
0
o 600 800
Fig. 4.6 Conductivitatea termica a otelului functie de temperatura
Rezistenta la foe a unui element structural din otel este functie de

timpul in care temperatura pe sectiunea transversala atinge temperatura
critica.
Temperatura critica, numita ~i temperatura de cedare, corespunde
momentului in care capacitatea portanta a structurii metalice
corespunzatoare acestei temperaturi devine egala cu incarcarea aplicata
structurii. Temperatura critica depinde de urmatorii parametri: tipul de otel,
gradul de solicitare, conditii de rezemare (sistem izostatic sau hiperstatic),
forma profilului, conditii de incarcare, Este cuprinsa intre 450·e si 700-
800·e.
Temperatura critica a elementului din otel, Ba,cr la timpul t = 0,
pentru un efort capabil Rji,d,t = E fi.d » se calculeaza cu relatia:
Ba,cr = 39.19lnl 1 3.833

0.9674,uo
-lJ + 482 (4.15)
104
ELEMENTE .
unde:
flo este gradul de utilizare, eu valori la timpul t =0 cuprinse intre 0.01
si 1.0, determinat cu relatia:
u = Efj,d
(4.16)
.0 R
n.a»
in care E fi.d este efortul de ealcul produs de actiuni, la starea limita de

incendiu, inclusiv efectele dilatarii si deformatiei termice, iar R fi.d.O este
efortul capabil al sectiunii, la starea limita de incendiu la timpul t = o.
In tab. 4.7 sunt aratate valorile temperaturii critice in functie de
gradul de utilizare al elementului din otel.
Tab. 4.7 Valorile temperaturii Ba•cr functie de gradul de utilizare flo
Capacitatea portanta a unui element din otel se considera asigurata

dupa un timp t , la un foe dat, daca este indeplinita conditia:
(4.17)
unde: Ba•t este temperatura sectiunii de otel la timpul t.
105
ELEMENTE .
Determinarea cresterii temperaturii pe sectiunea transversala depinde
de modul de protejare la foe a sectiunii, Daca sectiunea transversala este
neprotejata, cresterea temperaturii se produce foarte rapid. in cazul in care
protectia se realizeaza cu materiale de protectie cu conductivitate termica
scazuta, se obtine 0 scadere a vitezei de incalzire a sectiunii transversale
ceea ce are ca efect 0 distributie mai uniforma a temperaturilor pe sectiune,
Cresterea temperaturii intr-un element structural neprotejat la foc
dintr-o structura interioara, In intervalul de timp /).t se determina cu relatia:
(4.18)
unde:
Ca este caldura specifica a otelului [J/kgK],
Pa este densitatea otelului [kg/rrr'],
ksh este factorul de corectie pentru efectul de umbra, care are
urmatoarele expresii de calcul: k", = 0.9 (Ami;), pentru: profile dublu te,
Am V
k _ (Am/V)b
sh - Am/V
pentru celelalte cazuri, ksh = 1pentru profile inchise
rectangulare sau circulare.

Am/V este factorul de sectiune neprotejata [m-I] - tab. 4.8, In care: Am
este suprafata expusa la foe a elementului pe unitatea de lungime [m2/m], V
este volumul elementului pe unitatea de lungime [m3/m],
(Am/V)b este valoarea de contur convex a factorului de sectiune si
reprezinta raportul dintre suprafata expusa la foc a unui contur convex care
circumscrie sectiunea si volumul elementului metalic, raportate la unitatea
de lungime,
/).t este intervalul de timp [sec],
este valoarea de calcul a fluxului termic net pe unitatea de

hnet,d
suprafata [W/m2], determinat prin considerarea radiatiei termice cat ~i a

convectiei de la si spre focul din imediata vecinatate a elementului:
hnet,d = r n,c hnet,c + r n,r hnet,r (4.19)
106
ELEMENTE DIN OTEL
in care:
(4.20)
eu: a, eoeficient de transfer termie prin convectie (ac = 25 W/m2K

convectie catre fata expusa la foe ~i a, =9 W Im2K pe fata neexpusa la foe);
Bg temperatura gazelor fierbinti in vecinatatea elementului determinata
conform eurbei standard temperatura-timp, Og,/ = 20 + 345 log 10 (8t + 1), t
fiind timpul expunerii la foe; 0a temperatura pe suprafata elementului in cC.
- hner.r = <l>8res 5.67.10-8 t

[(Or' + 273 + (Oa + 273 t][W/m2] (4.21)
eu: <I> = 1 factor de configuratie; 8res = 8f8m emisivitate determinata
functie de 8J - emisivitatea caracteristica a euptorului de incercari la foe si
8", emisivitatea suprafetei elementului; ()r temperatura de radiatie a
-
mediului ambiant asupra elementului considerata temperatura curbei

standard.
Tab. 4.8 Factorul de sectiune Am IV pentru elemente de otel neprotejate
Tip sectlune Forma sectiunil
Sectiune +
deschisa expusa
la foe pe to ate
fetele
Sectiune
I
--+
.
+- Am IV = perimetru / arie sectiune
deschisa expusa
la foe pe trei
fetele
T
--+
.
+-
AmIV=
suprafata expusa la foe / arie sectiune
transversala
Talpa sectiune
dublu T expusa
:a foe pe trei fete
107
ELEMENTE .
Profil cornier
expus la foe pe
toate fetele
Platbanda expusa
la foe pe toate
fetele
-+~I ,. •
b
',2·, ~
I
Daca t «b: AmlV ~ 2/t
t
t
-.0-
1
Teava circulara
expusa la foe pe
toate fetele
t
t__
Tevi profilate
rara sudura
Daca t «b:
expuse la foe pe
toate fetele:
t
Sectiuni cheson Am IV = 2(b + h)1
10-
arie sectiune
sudate expuse la
foe pe toate
fetele
I b I
Profile dublu T
cu platbande
sudate lateral,
Am IV = 2(b + h)1 arie sectiune
expuse la foe pe
toate fetele
Platbanda expusa
la foe pe trei fete
,
--tI"-I~-::,ll' z:::;;====z:r~..
b I
AmlV = (b + 2t )/(bt)
t« b: AmlV ~ 1ft
+ Daca
108
-r n,c si r n.r sunt factori privind convectia si radiatia cu valori unitare.

Cresterea temperaturii intr-un element structural protejat, in
intervalul de timp 1M se determina cu relatia:
(4.22)
Tab. 4.9 Factorul de sectiune A p /V pentru elemente de otel protejate
Factor de sectiune
Descriere Figura
Ap/V
Protectie pe
contur de
grosime
~~l Perimetrul profilului I
J~
uniforma, Aria sectiunii de otel
expusa la foc
pe toate
fetele
Protectie in
carcasa de
grosime 2(b+h) I
uniforma, Aria sectiunii de otel
expusa la foe
pe to ate
fetele"
Protectie pe
contur de
Perimetrul profilului -
grosime
bl
uniforms,
Aria sectiunii de otel
expusa la foe
~'I,!'i'~l
pe trei fete
~"",~,_b_4
Protectie in
carcass de
2h+bl
grosime
Aria sectiunii de otel
uniforms,
expusa la foe
pe trei fetel)
.1 Dimensiunile c, ~i C2 se limiteaza la maxim h14
109
ELEMENTE DIN OTEL
in care:
(4.23)
unde:
Ap IV este faetorul de sectiune pentru elementul de otel izolat prin
materialul de protectie - tab. 4.9: Ap este aria suprafetei interioare a
materialului de protectie pe unitatea de lungime a elementului structural, V
este volumul elementului pe unitatea de lungime,
C a' P a sunt caldura .specific a si respectiv densitatea otelului, in
[J/kgK] si respectiv [kglm3],
C p , P p sunt caldura specifica si respectiv densitatea materialului de
protectie, in [J/kgK] si respectiv [kg/rrr'],
dp este grosimea materialului de protectie [m],
Ap este conductivitatea termica a materialului de protectie la foc
corespunzatoare temperaturii medii de protectie si grosimii izolatiei
[W/mK],
Bg,t este temperatura gazelor fierbinti la timpul t CCl,
!l.Bg,t este cresterea temperaturii gazelor fierbinti in intervalul de timp
!l.t [K],
Ba,t este temperatura otelului la timpul t CCl,
!l.t este intervalul de timp [sec]: M ~ 30sec.
Parametrul eel mai important care determina cresterea temperaturii
este factorul de sectiune, Sectiunile cu faetorul de sectiune mie se incalzesc
mai incet, conducand la 0 rezistenta la foe mai mare decat sectiunile cu
factor de sectiune mare. Unele sectiuni transversale neprotejate, corect
alcatuite din punet de vedere al rezistentei la foe, cu factor de sectiune mic
pot conduce la rezistente la foe intre 15 la 30 de minute.
Pentru calculul practic al cresterii de temperatura pe sectiunea
transversal a se vor folosi nomogramele din figura 4.7.
Otelul este un material incombustibil, dar bun conducator de cal dura.
Sectiunile suple ale profilelor cu pereti subtiri se incalzesc rapid daca
nu sunt protejate in acest sens.
110
ELEMENTE DIN OTEL
a.
1S 30 loS 60 15 90 105 120

titnpul ''''mute 1
15 30 105 7S to 105 120

Fig. 4. 7 Cresterea temperaturii pe sectiune functie de timp: a. -sectiuni neprotejate,
b. -sectiuni protejate
Profilele eu pereti subtiri inchise au suprafata expusa sensibil mai

redusa eomparativ eu profilele desehise, pentru acelasi perimetru, eeea ee
imbunatateste rezistenta la foe. De exemplu, daca comparam 0 sectiune
alcatuita din doua profile C eu una din teava patrata 0 de aceleasi
dimensiuni (fig. 4.8), constatam ea sectiunea inchisa se va incalzi de eea. 1,4
ori mai lent decat profilul desehis. Este dificila obtinerea unei durate de
stabilitate la foe, de eel putin 30 min. pentru profilele neprotejate si conditii
111
ELEMENTE DIN OTEL
normale de exploatare.
t- 100
T;r
4_l -OJ!-
AmlV = 255m-l AmlV = 177m-l
Fig. 4.8 Comparatie intre factorii de masivitate la un profil deschis si unul inchis, ambele
avand aceeasi arie.
4.2 MASURI DE PROTECTIE LA FOC
Sistemele de protectie termica pot fi aplicate pe suprafata exterioara

a profilelor sau, in cazul profilelor inchise, se utilizeaza apa care poate
circula in interiorul acestora, racindu-le (structuri irigate).
Dintre solutiile utilizate pentru protectia termica aplicata la exterior,
mentionam:
• Produse care se aplica in straturi, prin imersie: vermiculit, fibre minerale
aglomerate cu un liant, zgura, ipsos etc.
• Produse sub forma de placi care formeaza 0 cutie in jurul profilului
metalic: placi din ipsos, din vermiculit, din fibre minerale sau compusi
silico-calcarosi, Acestea sunt fixate fie mecanic (agrafe, suruburi etc.), fie
prin lipire.
• Vopsele intumescente care se aplica sub forma de pelicula, de la 0,5 la 4
mm grosime. Incalzite la temperaturi cuprinse intre 1OO°Csi 200°C, acestea
se umfla, transformandu-se intr-o spuma cu grosimi ce ating 30+40 mm.
Rezulta astfel 0 izolatie termica care intarzie incalzirea elementului metalic.
Aceasta solutie de protectie este apreciata deoarece conserva estetica si
greutatea profilului.
Pentru materialele uzuale de protectie, proprietatile termice sunt date
in tab. 4.1 O.
Valoarea umiditatii nu este considerata implicit in conductivitatea
termica, in consecinta timpul de intarziere se calculeaza explicit cu relatia:
t = PPad~ (4.24)
p,u 5A
p
112
J J
unde peste proeentul de umezeala.
Tab. 4.10 Proprietatile termice ale materialelor de protectie
Ciildura
Densitatea Umiditatea specifica
Material
Pp [kg/rrr'] p [%]
C p [J/KgK]
.mortare
- vermiculit (sau perlita)
550 15 0.12 1100
si ciment
- vermiculit (sau perlita)
650 15 0.12 1100
800 15 0.20 1100
Majoritatea sistemelor de protectie sunt earaeterizate de temperatura

de profilul metalie in functie de masivitatea sa ~i de grosimea stratului
flrnt"·,,tnr (fig.4.9).
Strueturile mixte otel beton (profile desehise inglobate in beton,

inchise umplute eu beton sau plansee eu table profilate - fig. 4.10) au
comportament favorabilla temperaturi ridieate.
113
ELEMENTE .
!OO~~~~~---r-r---+----'_--~----'_---+----~--~
OL---'_--~--~~--'_--~----+---~--~----~--~·
o 50 100 150 20D 250 soo 3S0 400 SO()
ApiV!m-1J
Fig. 4.9 Temperatura profilului metalic protejat cu un anumit material, dupa 60 min de
incendiu conventional
o
a.
D .
o o
b.
I] ·
·
-
·
c.
Fig. 4.10 Exemple de elemente mixte otel-beton: a. - stalpi, b. - grinzi, c. - dale mixte
114
in fig. 4.11 este aratata executia protectiei la incendiu a grinzilor de

planseu.
Fig. 4.11 Protectia la incendiu a grinzilor de planseu
o solutie frecvent utilizata In tara noastra pentru protejarea stalpilor

ti a grinzilor metalice la incendiu este cea a protectiei In carcasa cu placi de
i1psos,fig. 4.12. Tipul placii, grosimea si numarul de straturi se determina In
functie de factorul de forma al sectiunii si de rezistenta la foc necesara,
i Prinderea placii de protectie se face folosind agrafe speciale (Clipfeu) si
suruburi pentru lemn.
Pentru 0 temperatura critica de 550°C si un factor de forma al
seetiunii intre 150 si 250 m-t, sunt prezentate In tab. 4.11 numarul de straturi
raecesare precum ~i grosimile lor, pentru asigurarea la foe R30+RI20.
4.11 Protectia la foe pentru grinzi si stalpi, in solutia protectie in carcasa, folosind
,a.; de ipsos
Durata de rezistenta,
Numar de straturi si grosimea placii
ceruta in minute
30 ~t <60 1xplaca 13mm
6O~t<90
90~t <120
180 s t
115
Pentru protectia peretilor cortina din tabla profilata, in tab. 4.12 este
prezentata solutia placilor de gips carton.
a. b.
c.
Fig. 4.12 Protectia la foe a stalpilor si a grinzilor de planseu (tavane suspendate): a, b.-
alcatuiri constructive, c. elemente structurale protejate la foe
Tab. 4.12 Protectie la foe pentru pereti cortina folosind placi gips carton
Rezistenta la foc ceruta Numar de straturi si grosime

R30 l xplaca 18mm
R60 lxplaca 23mm
R30 lxplaci 13mm
R60 1xplaca 13mm + 1xplaca 18mm
116
ELEMENTE .
VERIFICAREA PRIN CALCUL

A SIGURANTEI STRUCTURILOR METALICE
Calculul elementelor de constructie realizate din otel cuprinde

urmatoarele etape:
• alegerea schemei statice (reazeme, deschideri),
• stabilirea incarcarilor si gruparilor de incarcari,
• predimensionarea sectiunii elementului, efectuarea calculului
static si determinarea eforturilor maxime,
• alegerea calitatii otelului, dimensionarea sectiunii, stabilirea
clasei sectiunii adoptate,
• verificari de rezistenta, stabilitate, rigiditate, oboseala etc., pentru
satisfacerea starilor limita necesare unei exploatari sigure.
Activitatea de proiectare a elementelor si structurilor metalice
este complexa si presupune iteratii, in cele mai multe cazuri nefiind
suficienta 0 succesiune directa a etapelor precizate mai sus ( fig. 3.1).
Fig. 3.1 Proiectarea iterativa a elementelor din structurile metalice
117
• •
5.1 ACTIUNI
Actiunile (F ) sunt forte sau cupluri de forte datorate incarcarilor

exterioare aplicate constructiei (actiuni directe), sau deformatiilor impuse
(actiuni indirecte).
Clasificarea actiunilor dupa EUROCODE 1, este prezentata in
tabelul 5.1.
Tab. 5.1 Clasificarea actiunilor dupa EUROCODE 1
Criteriul de Categoria
Simbol Exemple
c1asificare de actiune
Actiuni directe precum greutatea proprie a
structurii, instalatii, echipamente fixe si
Permanente G actiuni indirecte datorate contractiei
betonului, tasarilor diferentiate si
I precomprimarii;
Variatia in
Actiuni pe planseele si acoperisurile
timp
cladirilor, actiunea zapezii, actiunea vantului,
Variabile Q impingerea pamantului, a fluidelor si a
materialelor pulverulente
Incarcari din seism, explozii, impactul
Accidentale A
vehiculelor
Fixe Greutate proprie
Variatia in
Incarcari mobile din exploatare, actiunea
spatiu Libere
vantului, a zapezii
Raspunsul Statics
structurii la Actiunea vantului
Dinamica
actiune
Principala valoare reprezentativa a unei actiuni este valoarea sa

caracteristica, notata Fk• Aceasta reprezinta probabilitatea a priori de a fi
atinsa sau depasita de valorile actiunilor cele mai defavorabile aplicate pe 0
durata de referinta data.
Valoarea de calcul a actiunii reprezentative este obtinuta prin
multiplicarea valorii earacteristice eu un factor partial de siguranta, r F :
(5.1)
Coeficientul partial de siguranta r F cumuleaza influenta unor

factori partieulari, cum ar fi de exemplu posibilitatea depasirii in sens
118
defavorabil al nivelului intensitatii actiunilor, de modelarea imprecisa a

actiunilor, de incertitudinile din calculul solicitarilor (simplificari In
metoda de calcul, ipoteze considerate In met odele de analiza, tolerante de
executie, comportarea imbinarilor etc.).
Daca variabilitatea statistica a actiunii G nu poate fi neglijata
(coeficientul de variatie al actiunii peste 0,05) si/sau pentru structurile a
carer siguranta este sensibila la variatia lui G, In proiectare trebuie
utilizate acele vaJori ale lui G ce au un efect defavorabil asupra
sigurantei.
Valorile de calcul, superioara si inferioara, ale actiunilor
permanente se considera astfel:
pentru 0 singura valoare caracteristica Gk:
daca sunt utilizate ambele valori caracteristice, superioara si

inferioara, atunci:
(5.3)
unde:
Gk,sup este valoarea caracteristica superioara a actiunii permanente
reprezentata de fractilul 95% al repartitiei statistice a actiunii G,
Gk,inf este valoarea caracteristica inferioara a actiunii permanente
reprezentata de fractilul 5% al repartitiei statistice a actiunii G,
r G ,sup este valoarea superioara a coeficientului partial de siguranta
pentru actiunea permanenta;
r G,inf este valoarea inferioara a coeficientului partial de siguranta
pentru actiunea permanents;
Valorile reprezentative ale actiunilor variabile sunt clasificate
conventional (fig. 5.2) astfel:
• valoarea caracteristica Qk;
• valoarea rara If/ oQk ;
• valoarea frecventa If/)Qk . Aceasta valoare este apropiata de 0 valoare
centrala a repartitiei statistice a valorilor actiunii;
119
• valoarea cvasipermanenta If'2Qk . Aceasta valoare este folosita pentru

verificarea la stari limita ultime ce implica actiuni accidentale si
pentru verificarea la stari limita de serviciu reversibile. Valorile
cvasipermanente sunt utilizate si pentru calculul efectelor pe termen
lung.
P(t)
valori rare f-t-:-t-------:----:----t---+----.~
valori frecvente ~+-I~f-t-:-++IIil-W4IIh__rHJ144_I¥+++_---+

valori cvasipermanente f+-'--'-'--lJ-LIL--f---'!....L.fL'-----'-'----L...1
o T t
Fig. 5.2 llustrarea diferitelor valori ale actiunilor considerate in combinatii la stari limita
, de serviciu
Coeficientii If/0,1//" 1/'2 sunt coeficienti de combinatie (de

acompaniament) aplicabili actiunilor concomitente, in functie de tipul
combinatiei.
Pentru evaluarea solicitarii de cal cul cea mai defavorabila se
aplica reguli de combinatie ale valorilor de calcul ale actiunilor
prezentate in continuare.
5.2 GRUPARI DE ACTIUNI

,
• Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea

structurilor la stari limita ultime:
n m
1.352: Gk,j + 1.5Qk,1 + 2:1.5If'O,iQk,i (5.4)
j=! j=2
unde:
- Qk.l - efectul pe structura al actiunii variabile, ce are ponderea
predominant a intre actiunile variabile, luata cu valoarea sa
caracteristica;
- If'0,; este un factor de simultaneitate al efectelor pe structura ale
actiunilor variabile i (i = 2, 3 ... m) luate cu valorile lor caracteristice,
avand valoarea IJ!O,i= 0.7, cu exceptia incarcarilor din depozite si a
120
actiunilor provenind din impingerea pamantului, a materialelor

pulverulente si a fluidelor/apei unde: If/o i = 1.0.
In cazul unei structuri actionata predominant de efectele actiunii
vantului, relatia de mai sus se scrie:
11
1.35I o., + 1.5V k + 1.5[ZksauU k] (5.5)

j=1
iar in cazul unui acoperis actionat predominant de efectele zapezii, se

poate scrie:
11
1.35I o., + 1.5Z k + 1.5[VksauU k ] (5.6)

j=1
unde:
G, - este valoarea efectului actiunilor permanente pe structura,
calculata cu valoarea caracteristica a actiunilor permanente;
Zk - valoarea efectului actiunii din zapada pe structura, calculata cu
valoarea caracteristica a incarcarii din zapada;
Vk - valoarea efectului actiunii vantului pe structura, calculata cu
valoarea caracteristica a actiunii vantului;
Uk - valoarea efectului actiunilor datorate exploatarii constructiei
(actiunile "utile") calculata cu valoarea caracteristica a actiunilor
datorate exploatarii.
Actiunile permanente ce au un efect favorabil asupra sigurantei
structurilor (de exemplu la starea limit a de echilibru static) se iau
conform urmatoarei combinatii:
11 m
0.9IGk,j +1.5Qk.J + I1.5If/o,iQk.i (5.7)
j=1 j=2
In cazul actiunii seismice, verificare la stari limita ultime se face

cu relatia:
11 m
IGk,j + ylAEk + Ilf2,iQk.i (5.8)

j=1 j=2
121
ELEMENTE DIN OTEL
unde:
AEk - este valoarea caracteristica a actiunii seismice ce
corespunde intervalului mediu de recurenta, IMR adoptat de cod
(lMR = 100 ani in PIOO-2006);
If/ 2,; - coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a
actiunii variabile Q. avand valorile recomandate in tabelul 5.2.
, I
Tab. 5.2 Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile ca

fractiune din valoarea caracteristica a actiunii
Tipul actlunll If/ 2,;

Actiuni din vant si Actiuni din variatii de temperatura 0.00
Actiuni din zapada si Actiuni datorate exploatarii 0.40
Incarcari in depozite 0,80
YI
coeficient de importanta al constructiei/structurii avand
-
valorile din tabelul 5.3 in functie de clasa de importanta a

constructiei, (Anexa 1, Cod CR 0-2005)
Tab. 5.3 Coeficient de importanta a constructiei
Clasa de
lmpertanta a Tipul functiunil constructlei/structurn Yl
constructiei
1 Cladiri ~i structuri esentiale pentru societate 1.4
Cladiri ~i structuri ce pot provoca in caz de avariere un
2 1.2
pericol major pentru viata oamenilor
Toate celelalte constructii ~i structuri cu exceptia celor
3 1.0
din clasele 1, 2
4 Cladiri ~i structuri temporare 0.8
Daca actiunea permanents are un efect favorabil asupra sigurantei

seismice a structurii, coeficientul partial de siguranta aplicat actiunilor
permanente va avea valoarea 0,9:
n m
0.9LGk,j + y1AEk + LIf/2,;Qk,; (5.9)

j=l j=2
• Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea

structurilor la stari limita de serviciu:
122
Tab. 5.4 Gruparea actiunilor dupa EUROCODE 1, CR 0-200S, pentru verificarea la

stari limita de serviciu
Start limlta de serviciu

Grupari de efecte structurale
Relatia de calcul
ale actiunilor
n m
Gruparea caracteristica LGk,j + Qk.] + Llfo.iQk,;
j=] j=2
n m
Gruparea frecventa LGk,j + '1/1,]Qk,]+ Llf2,;Qk,;
j=1 j=2
n m
LG
j=1
k.j + Llf2.iQk,i
j=2
Gruparea cvasipermanenta
n m
LGk,j +O.6rIAEk + Llf2,iQk,i
j=1 j=2
Gruparea caracteristica sau rara se foloseste in cazurile in care la

depasirea unei stari limita se produce 0 degradare locala permanents sau
o deformatie neacceptabila. Gruparea frecventa se foloseste in cazul in
care la depasirea unei stari limita se produc degradari locale, deformatii
mari sau vibratii care sunt temporare. Gruparea cvasi-permanenta se
foloseste pentru efecte de lunga durata importante.
Tab. 5.5 Coeficientul Ifl,] pentru determinarea valorii frecvente a actiunii variabile Q"
ca fractiune din valoarea sa caracteristica
Tipul actiunil If],]
Actiuni din vant 0.2

Actiuni din zapada si actiuni din variatii de tem_peratura O.S
Actiuni datorate exploatarii cu valoarea < 3 kN/m-
Actiuni datorate exploatarii cu valoarea > 3 kN/m- 0.7
Incarcari in depozite 0.9
Observatlk Valorile coeficientilor de acompaniament If 0' WI' If 2 ai incarcarilor

variabile depind si de efectul actiunii considerate asupra constructiei si de fenomenul de
evitat (tab.S.6)
123
ELEMENTE .
Tab. 5.6 Valori ale coeficientilor de acompaniament la gruparea actiunilor variabile
Actfunl lfIo 'If 1 'If 2

Categ. A: civile, rezidentiale 0,7 0,5 0,3
incarcari Categ. B: birouri 0,7 0,5 0,3
in cladiri Categ. C: religioase 0,7 0,7 0,6
Categ. 0: comerciale 0,7 0,7 0,6
Categ. E: depozitare 1,0 0,9 0,8
Incarcari Cate_g. F: greutatea vehic. :;::30kN 0,7 0,7 0,6
mobile Categ. G: greutatea vehi<;.>30kN, <160kN 0,7 0,5 0,3
in cladiri Categ. H: acoperisuri 0.0 0.0 0.0
Incarcarea din zapada 0,6 0,2 0.0
Actiunea vantului 0,6 0,2 0.0
Variatii de temperatura (exceptand incendiile) in cladiri 0,6 0,5 0.0
5.3 METODE DE CALCUL. CLASIFICAREA SECTIUNILOR

TRANSVERSALE
Pentru verificarea capacitatii ultime de rezistenta a sectiunilor

elementelor metalice pot fi folosite patru metode de calcul:
• metoda 1 - calculul plastic cu fonnarea de articulatii plastice si
redistribuirea eforturilor pe masura formarii acestora. Se admite
plastificarea completa a sectiunii. Rezistenta ultima se atinge in
momentul transformarii structurii in mecanism.
• metoda II - eforturile se determina printr-un calcul elastic si se
compara cu rezistenta plastica a sectiunilor. Rezistenta ultima se
atinge in momentul formarii articulatiei plastice.
• metoda III - eforturile se determina printr-un calcui elastic si se
compara cu rezistenta elastica a sectiunilor. Rezistenta ultima se
atinge in momentul atingerii limitei elastice (de curgere) in sectiunea
cea mai solicitata.
• metoda IV - eforturile se determina printr-un calcul elastic si se
compara cu rezistenta elastica a sectiunii efective (redusa datorita
voalarii). Rezistenta ultima corespunde atingerii limitei de curgere
(elastica) in sectiunea cea mai solicitata considerata cu aria ei eficace.
Utilizarea acestor metode este conditionata de zveltetea relativa
(bit) a peretilor profilelor ce alcatuiesc sectiunea (tab. 5.7).
124
EUROCODE-ul 3 introduce 0 clasificare a sectiunilor in patru

clase, in functie de compactitatea acestora de rotire plastica ~i mai ales a
zveltetii peretilor care le compun.
Tab. 5.7 Alegerea metodei de calcul in functie de c1asa sectiunilor
Capacitate ultima
III
;!!
.~;
"t:
e.o
"lie.
U
bit
- Plastificare
completa a
- Plastificare
completa a -Sectiune
- Sectiune
elastica
sectiunii sectiunii elastica redusa
- Ca pacitate - Capacitate - fma• = fy (voalare)
totala de redusa de
rotire rotire - If 1< Ifyl
Clasa
1 2 3 4
sectiunii
Distributia
:z!!:'...."
~
"....
'" .". tzs::
-:t1 ....-t- ....
,..
...zs: ~
zs: - - i__ -lSI:
. b--!--ZS:
I
·fy
-J.- 1-
tensiunilor ·f
pe inaltimea
sectiunii ~
-tfy +f)'
-f-
+f
Y
+fy
Metoda de
determinare elastica pe
plastica elastica elastica
a rezlstantel sectiunea redusa
sectiunii
Metoda de
determinare plastica plastica elastica elastica
a eforturilor
in sectiune
Metoda de 2 4
caleul 1 3
Pentru elementele incovoiate, dependenta M - <l>

corespunzatoare fiecarei clase de sectiuni (fig. 5.3) evidentiaza rezistenta
si capacitatea de rotire care pot fi atinse inaintea aparitiei fenomenului de
voalare, riscul instabilitatii generale fiind eliminat.
125
Clasificarea sectiunilor transversale permite delimitarea

elementelor care lucreaza In domeniul elasto-plastic de cele care lucreaza
In domeniul elastic; evidentiaza de asemenea, zona elementelor care
lucreaza In domeniul post-critic.
()
Fig. 5.3 Clase de sectiuni pentru elementele incovoiate
Clasificarea peretelui comprimat se face dupa zveltetea peretelui

si limita de elasticitate pre cum si distributia tensiunilor normale pe
inaltime. Valoarea zveltetei peretilor va fi cu atat mai mult limitata cu cat
este necesara asigurarea unei capacitati de rotatie suficienta a sectiunilor
~i de evitare a fenomenului de voalare.
Diferitii pereti comprimati ai unei sectiuni transversale (0 inima,
o talpa) pot in general sa fie de c1ase diferite. Clasificarea sectiunii se
face in functie de peretele component cu clasa cea mai ridicata (cea mai
defavorabila). In alternativa, clasificarea unei sectiuni transversale poate
sa nu fie facuta pentru toata sectiunea, mentionand separat clasa talpii si
clasa inimii, tratandu-le ca atare in calcul.
In tabelul 5.8 sunt caracterizate cele patru clase de sectiuni pentru
elemente incovoiate, Parametrii clasificarii sunt zveltetea peretelui bit si
alungirea
&-
- VWl.
fy .
126
Tab. 5.8 Clasificarea sectiunilor transversale incovoiate
Sectiuni incovoiate
Clasa Caracteristid Jv,. y:\1
Sectiunii \.-.~I} ~)
<,
1 Sectiuni transversale care pot M

. ... arnculane plasuca fy
forma 0 articulatie plastica
avand capacitatea de retire
MpIVT'~;~:;~~ locala ~Icu!all'
p asnca
.'
ceruta de 0 analiza plastica 01'1 0 j~,
2 Sectiuni transversale care pot II.t • fy

aniculauc ptasnca
dezvolta un moment incovoietor :\11':
capabil plastic dar au 0 ,/ -"-"'·V()lll.ll'C
locale
/ ~
capacitate de rotire Itmitata
H Iy
3 Sectiuni pentru care se poate M ..

atinge lirnita de curgere in fibra
ly
:!-11'11
extrema,dar datorita voalarf
-f
r-.
Md
pereteiul.nu pot dezvolta .I "'-.voalarc-
.
local"
momente incovoietoare plastlce !)
0
4 Seetiuni care voaleaza

1>1
rezlstentele la compresiune sl
I-
o'·.fy
~lp
incovoiere se determina pe
:\>1.;) ~ voalarc
seetiunea redusa {encace) in I locala
stadiul elastic ~ (l<1~
Zveltetea peretilor cornprimati este limitata in functie de

conditiile de rezemare, de modul de solicitare (incovoiere si/sau
compresiune) si de limita de elasticitate a materialului.
in tab. 5.9 si tab. 5.10 sunt mentionate valorile limita ale zveltetii
bit pentru cazuri curente de pereti care alcatuiesc sectiunile elementelor
metalice.
127
ELEMENTE .
Tab. 5.9 Rapoarte Uitime-grosime maxime pentru pereti comprimati
Axa de
ltlCt}'t.'ui ere
Axa de
incovorcre
Perete StlJ)US la incovoiere si compeesiune
Distribeua
tensiunilor in
pereu
(cornpresiune .
pezitlva) I t~.
. 396 c
UIHk n > 0.5: C.'[ S 13(1-1
cit::; 33 f.
unde c:
(.t -'
0.'
.• ),
l
C ..t -"
'" J6t
a
uncle
2 cil S 83 c cit s: 38 &
uncle
Disuibutia
tonsiunilor in
pereti
[ccmprimare
pozirivu] !
42&
J I cit::: 114£ c/t s; 42£

unde
undo!
\~ :> -1: cit S. -.,---,:.:?'-::-::-::--
O,67+0133~1
IjI > -1 "; cit S6ld l-w)'l (- \jl)
Fy 275 I
r-
e"'" '{')3("(
-- ---,- 'y
s
235
1.00 0,92
355
0.81
420
0.75
, 460
0.71
*) 'I' s: -I se aplica fie cand tensiunea de compresiune cr ,; fy fie cand deformaua specifica
de unindere £~.~ f~iE
128
Tab. 5.9 continuare Rapoarte llifime-grosime maxime pentru pereti comprimati
Talpi in consola
1
1 tr-£-! tIc
tI
Sectiuni laminate Sectiuni slIdate
Perete sup-us La incovoiere si cempresiune

Clasa Perete supus la compresiuae I-'-=--~---.l-.-:--"T""-:=""':"~~~~--I
E.'ttremitate comprirnata Extremiune illtillsa
Di~tribulia
tensiunilor in
I"ereti
(comp.~iulle
JXtLlllval
91: it < 9&

cit ~9& clt ~-
a
C
. -aJO.
10e Cit < lOe
2 cit ~ lOs cit <-
- a , -a_JO.
Dislributia
tensiunllor in
pereti :.~
(oompresiun.e ..
: :~
• ~ C I I
pozirlvaj
cit ~21E.Jk"
3 cit ~ 14£
Pentru k,,- a se vedea EN 1993-1-5
f. I 235 I 275 I 355 I 420 I 4()()
E I 1.00 I 0.92 I 0.&1 I 0.75 I 0.71
Sectiunile transversale dublu te ale grinzilor, eu inima facand

parte din clasa 3 si talpile din clasa 1 sau 2, pot fi clasifieate in clasa 2
prin adoptarea unei inimi efieaee, alcatuita din zonele adiaeente talpii
comprimate si axei neutre plastiee, eu inaltimea de 20&· tw (fig. 5.4).
129
ELEMENTE .
Fig. 5.4 Inima sectiunii dublu te a unei grinzi clasificata in clasa de sectiuni 4,
considerand sectiunea eficace a partii comprimate
Tab. 5.10 Rapoarte latime-grosime maxime pentru pereti comprimati la comiere tevi
A se consulta !iI mlpi in consola

(Corniere a ~e vedea foaia 2. din3)
Nu sc aplica cornierelor in contact

continue ell aue clemente
Sect iune comprirnata
Secti tubulare
i<---,:,,,_'.'
Clasa
~. """= ..,,,,_,_,,,_,,-,,,,,,,,_._.
I
,
,OJ
""",,,,,,,,,,,,
.._,,,,,
__
Sectiune supusa lu mcovoiere siisau compresiunc
,_~,,,,,, ,,,,
__ .._...,__ ..,,,,,,,,,,"~_,,,,,
d! t s; 5(k~
NOTA - Pentru die > 90 t a se vedea EN 19<]3··1-6,

£ 235 f 275 ! 355 t 42{1 460
l.OI) 0.92 I (Un r 0.75 0.71
! .oo I (UIS 0.66 I 0.56 0.51
130
Calculul caracteristicilor sectiunii eficace a sectiunilor

transversale de c1asa 4 se bazeaza pe Iatimile eficace ale peretilor
comprimati definite in tab. 5.11 si tab. 5.12.
Tab. 5.11 Calculul latimii eficace a peretilor interiori comprimati
Distributia tensiunilor
Latlmea eficace ber
(compresiune pozitiva)
'I' = +1
a Ij!II!II!II +
11111111~a2 be! = p-b;
~ ~ bel = 0.5bl!t
bE ~
~ be2 = 0.5beJ
1>'1'2:0
a~~a2 be! = p-b;
~ I bel, bel = 2b<;[/ (5 -If/)
~ be ~ be2 = be! - bel
b b '1'<0
r c r I 1 be! = p-b, = p·b p/ (1-'1')
bel = O.4beJ
a~~~a, be2 = 0.6beJ
be J
\1.1 = C'I2/ C'II
+1 1>\1.1>0 0 0> \1.1 >-1 -1 -1 > \1.1 > -3
Coeficient
de voalare 4.0 8.2/(1.05+\1.1) 7.81 7.81-6.29\1.1+9.78\1.12 23.9 5.98 (1_\1.1)2
k,
Alternativ pentru + 1 ~ \1.1 ~ -1 :
k(j -
- 16
[(1+1fI)2+0,112(1-1fI)2 ]0,5 +(1+1//)
131
.
T a b . 5 12 Ca 1eu 1u 11-'
atimn.. e fiicace pentrupere tiI extenori eompnmatI
Dlstributla tensiunilor
Latimea eficace ber
(compresiune pozitiva)
py ]eJ
+l>'I/~O
U111111111111 + l
be! = p.bp
~ bl!
~
b, be
~1 'I' < 0
r ~(JI
(rV b~r = pb, = p.bp/ (1-'1')

~ bp
~
\jJ = a21 a1 +1 0 -1 +1 ~_\jf~-1

Coefieient de voalare
0.43 0.57 0.85 0.57 - 0.21 \jJ + 0.07 \jJ2
k,
b
~ cf 'I
l>'I'~O
u~'~(I2
.c:..
I'
be , be! = p-b,
be bl
~ b, J r 1
'I' < 0
a~ be! = p-b, = p.b p/ (1-'1')

be
~lja2
~ ~
\jJ = a21 a1 +1 +1>\jJ>0 0 o >_\jf>-1 -1
Coefieient de
voalare 0.43 0.578/(\jJ+0.34) 1.70 1.70-5\jJ+ 17.1 \jJ2 23,8
k,
132
Coeficientul de reducere p se accepta a fi considerat astfel

(fig.5.5):
'~.22
P= .,
"P
'- _ _,l ,, ,, •
0,673 1,0 {I;

'11" 4~
Fig. 5.5 Dependenta dintre coeficientul de reducere ~i zveltetea redusa
• daca Ap ~ 0.673 p =1 (5.10)
• daca -Ap > 0.673 p = Ap1 [ 1- 0.22J

A (5.11)
unde Ap este zveltetea redusa a peretelui data de relatia:
(5.12)
in care:
- t este grosimea peretelui;
- acr este tensiunea critic a de voalare;
- ku este coeficient de voalare corespunzator raportului de tensiuni '1/
determinat conform tab. 5.11 ~i tab. 5.12. Tensiunile pot fi bazate pe
caracteristicile sectiunii transversale brute.
- bpeste latimea plana a peretelui considerat.
In general, axa neutra a sectiunii eficace se va decala cu 0 distants
e fata de cea a sectiunii brute (fig. 5.6 si fig. 5.7).
133
in calcul se va tine seama de momentul suplimentar datorita

acestei excentricitati.
3. b.
?-t .---.--.--- 'N·'

; S4l
Fig. 5.6. Sectiunea transversals eficace a unei bare comprimate axial: a. sectiune bruta,
b. sectiune eficace
-.'"'"~
j;
~.j~ ~j~
-1 - -
LoculJzarca prclirnmera
rlLCK:all7<lfca t1naJa
a axci neutre a axei L1CUlrC
Fig. 5.7 Sectiunea transversala eficace a unui profil supus la incovoiere
5.4 STARI LIMITA. METODA COEFICIENTILOR PARTIALI DE

SIGURANTA
Calculul elementelor si structurilor din otel se bazeaza pe metoda

starilor limita care garanteaza 0 securitate adecvata in conditiile
exploatarii constructiei. Fundamentata pe principii probabiliste, metoda
utilizeaza date experimentale interpretate statistic. Astfel, actiunile ~i
rezistentele sunt definite prin legi de dispersie care permit corelarea intre
valoarea unei incarcari si probabilitatea ca aceasta sa fie depasita sau
intre valoarea unei rezistente ~i probabilitatea de atingere a acesteia.
Statile limit a sunt situatii in care elementul sau structura nu mai
satisface exigentele de performanta pentru care a fost conceputa.
Starea limita separa domeniul de cedare de eel de securitate (fig.
5.8).
Statile limita sunt grupate in stari limita ultime si stari limita ale
exploatarii normale (sau de serviciu).
134
ELEMENTE .
s
stare lirnita
(r-s=O)
r
Fig. 5.8 Starea limita care separa domeniile de cedare si securitate
Starile limita ultime corespund capacitatii maxime a structurii

care poate fi atinsa prin: rupere, eforturi excesiv de mari, transformarea
structurii intr-un mecanism plastic, instabilitatea totala sau partiala,
oboseala.
Starile limita ale exploatarii normale au in vedere situatii in care
conditiile normale de exploatare sau de durabilitate nu pot fi satisfacute:
deformatii, deplasari sau oscilatii inadmisibile, avarii locale.
Verificarea fiabilitatii elementelor ~i structurilor metalice consta
in compararea valorilor de calcul ale efectului actiunilor Ed cu valorile
de calcul ale rezistentelor Rd :
(5.13)
unde:
Rm ~i Fm sunt valori medii ale rezistentelor si actiunilor;
(Rm -kRsR) ~1 (Fm,i ±kFsF,i) sunt valori caracteristice ale
rezistentelor si actiunilor;
s R ~i SF,i sunt abateri standard medii relative la rezistente si actiuni;
rm si r f,i sunt coeficienti partiali de siguranta aplicati rezistentelor si
actiunilor;
- k R ~i k F sunt parametri ce depind de nivelul de probabilitate ales.
La proiectarea structurilor metal ice se utilizeaza metoda
coeficientilor partiali de siguranta care consta in verificarea tuturor
situatiilor de proiectare astfel incat nici 0 stare limita sa nu fie depasita
atunci cand sunt utilizate valorile de calcul pentru actiuni sau efectele lor
pe structura si valorile de calcul pentru rezistente.
135
ELEMENTE .
Solicitarea de calcul Sd rezulta din efectul actiunilor Ed ~l se

determina plecand de la valorile de calcul ale actiunilor, anumite valori
nominale ale defectelor geometrice si proprietatile caracteristice ale
materialului:
Valoarea de calcul a efectului pe structura al actiunii, Ed se
calculeaza astfel:
(S.14)
Coeficient partial de siguranta, r Sd evalueaza incertitudinile

privind modelul de calcul al efectului In sectiune al actiunii Fd•
Altemativ, efectele actiunilor pe structura, Ed' se pot determina
si sub forma:
(5.1S)
Valoarea caracteristica a rezistentei

, sau rezistenta, caracteristica
R, este valoarea care reprezinta probabilitatea acceptata a priori de a nu
fi atinsa, Valorile caracteristice ale rezistentei materialelor structurale
sunt determinate probabilistic pe baza de incercari standardizate efectuate
in conditii specificate si sunt definite uzual prin fractilul S% al repartitiei
statistice a rezistentei.
Valoarea de calcul a rezistentei sectionale Rd este determinata pe
baza valorii de calcul rezistentei materialului ~i a coeficientului partial de
siguranta 1/ r Rd care evalueaza incertitudinile privind modelul de calcul
al rezistentei sectionale, inclusiv abaterile geometrice:
R d-__ l_Rk (S.16)

rRd rm
Coeficientul partial de siguranta pentru rezistenta materialului rm

tine seama de posibilitatea un or abateri nefavorabile si nealeatoare ale
rezistentei materialului de la valoarea sa caracteristica, precum si de
efectele de conversie (de volum, scara, umiditate, temperatura, timp)
asupra rezistentei materialului.
136
ELEMENTE .
Coeficientii de siguranta Y m pentru verificarile la stari limita se
vor adopta conform tab. 5.13.
Tab. 5.13 Coeficienti de siguranta pentru stari limita
Coeflcientl de signranta en
Stari limita
valori recomandate
Rezistenta sectiunilor
, transversale, oricare ar fi
clasa sectiunii
YMO = 1,10
Rezistenta barelor la instabilitate, evaluata prin
verificarea barelor YMI = 1,10
Rezistenta la rupere a sectiunilor transversale
intinse
YM2 = 1,25
Verificarea starii limita a exploatarii normale YM = 1,00
Cerintele de proiectare impun asigurarea constructiei din punct de

vedere al starilor limita ultime si de serviciu (de exploatare).
a) Stari limita ultime

Starile limita ultime pot fi impartite in doua categorii:
• cand se considera ca stari limita ruperea sau deformatia excesiva a
sectiunii transversale, se efectueaza verificarea urmatoare:
(5.17)
unde:
Ed este valoarea de calcul a solicitarii,
Rd este rezistenta de calcul corespunzatoare.
• cand se considera ca stari limita echilibrul static, marimea deplasarii
sau deformatia structurii, se efectueaza verificarea:
(5.18)
unde:
Ed dst este efectul de calcul al actiunilor ce conduc la pierderea
echilibrului static;
137
ELEMENTE DIN OTEL
E d.stb este efectul de calcul al actiunilor ce se opun pierderii

echilibrului static.
b) Star] limita de serviciu

Sunt necesare urmatoarele verificari:
(5.19)
unde:
Cd este 0 valoare nominala sau 0 functie de anumite proprietati de
calcul ale materialelor, relativ la efectul actiunilor considerate,
Ed este efectul de calcul al actiunilor determinat pe baza uneia dintre
combinatiile aratate in tab. 5.4.
138
ELEMENTE .
"
IMBINAREA ELEMENTELOR DIN OTEL
Pentru alcatuirea elementelor si structurilor metalice sunt

necesare imbinari ale produselor laminate si ale elementelor din otel.
Alegerea tipului de imbinare se face pe baza criteriilor de satisfacere a
cerintelor de proiectare fundamentale impuse de metoda starilor limita, a
conditiilor de solicitare si exploatare ale constructiei, de eventualele
limitari de spatiu in zona imbinarii, de costul total al operatiilor de
imbinare,
Imbinarile utilizate la realizarea structurilor din otel sunt grupate
dupa tipul conectorului astfel: imbinari cu conectori mecanici sau cu tije
(suruburi, nituri ~i bolturi), imbinari cu sudura si imbinari prin lipire.
Solicitarile la care trebuie sa raspunda imbinarile in starea limita
ultima se stabilesc prin analiza globala si includ efectele de ordinul II,
efectele imperfectiunilor, efectele flexibilitatii imbinarilor in cazul
imbinarilor semirigide. in proiectarea imbinarilor se utilizeaza analiza
liniar-elastica; utilizarea analizei neliniare este conditionata de
considerarea cornportarii incarcare-deformare a tuturor componentelor
imbinarii. EUROCODE 3 prevede demonstrarea prin incercari fizice ca
modelul de proiectare bazat pe 0 abordare cinematic a (considerand
formarea articulatiilor plastice) este corespunzator,
6.1 IMBINARI CU CONECTORI MECANICI (SURUBURI)
6.1.1 Caracteristicile geometrice ~i mecanice ale suruburllor
Pentru conceperea si realizarea imbinarilor cu suruburi este

necesara cunoasterea mai multor caracteristici geometrice ale acestora. In
fig. 6.1 sunt aratate elementele componente ale unei imbinari cu suruburi
precum si caracteristicile geometrice ale acestora. Suruburile au 0 tija
cilindrica, partial filetata, terminata la capatul nefiletat cu un cap
139
ELEMENTE DIN OTEL
~exagonal, iar la capatul filetat se poate insuruba 0 piulita hexagonala,

Intre piulita si piesele de imbinat se prevad rondele (saibe) care permit 0
asezare mai buna a piulitei si fae ea partea filetata a tijei sa nu patrunda
prea mult in grosimea pieselor.
_l~
.
1-1
a. b. c. d.
Fig. 6.1 Caracteristici geometrice ale elementelor ce alcatuiesc 0 imbinare cu suruburi:
1 - piesele metalice de imbinat, 2 - tija cilindrica compusa dintr-o parte lisa ~i una
filetata, 3 - piulita, 4 - rondela; a. - surub cu tija partial filetata, b. - surub cu piulita, c.
piulita hexagonala, d. - rondela plata
Pentru realizarea imbinarilor, piulitele suruburilor obisnuite se

strang pana cand in tijele aeestora se dezvolta tensiuni de ordinul a
catorva zeci de N/mm2• Strangerea are rolul de a asigura alipirea corecta
a pieselor si de a evita desurubarea lejera a piulitelor.
Desfaeerea piulitelor poate fi impiedecata prin:
utilizarea rondelelor areuite (Grower), a piulitelor duble, a piulitelor
eu autobloeare sau eu flansa autoblocabila, a splinturilor (fig. 6.2),
prinderea piulitelor eu punete de sudura,
strivirea filetului prin lovire.
140
• •
Ultimele doua solutii transforma imbinarea eu suruburi intr-una

nedemontabila deoareee piulitele nu mai pot fi desurubate.
a. b. e. d.
Fig. 6.2 Posibilitati de impiedicare a desfaeerii piulitei: a. - piulita eu autobloeare,

b. - piulita eu flansa autoblocabila, e. - ~aiba grower, d. - euie de siguranta (splint)
Pentru diametrele de suruburi uzuale, in tab. 6.1 sunt date

caracteristieile geometrice prineipale ale acestora.
Tab. 6.1 Prineipalele earaeteristiei geometriee ale suruburilor
...;.t:
u .,
t: E M8 MIO MI2 MI4 MI6 MI8 M20 M22 M24 M27 M30
'"0
u '"
bl)
d
8 10 12 14 16 18 20 22 24 27 30
[mm]
do
9 11 13 15 18 20 22 24 26 30 33
[rnm]
A
50.3 78.5 113 154 201 254 314 380 452 573 707
mm2]
Ao 36.6 58 84.3 115 157 192 245 303 353 459 561
[mm/]
<l>rondelA
16 20 24 27 30 34 36 40 44 50 52
[mrn]
4>cheie
21 27 31 51 51 51 58 58 58 58 58
[mm]
4ablll
lmmJ
2 3 4 5 6 7 8 10,14 >14 - -
acamier
[rnm]
30 35 40 50 60 70 80 120 >120 - -
dm
14 18.3 20.5 23.7 24.5 29.1 32.4 34.5 38.8 44.2 49.6
[mm]
S-a notat eu:
d este diametrul partii nefiletate a tijei (partea lisa),
do este diametrul nominal al gaurii,
A este sectiunea nominala a surubului,
Ao este sectiunea rezistenta a partii filetate,
dm este diametrul mediu intre diametrul cercului circurnscris si al cercului inscris in capul
surubului.
141
Clasa mecanica a surubului este definita prin doua cifre X.Y (ex.
clasa 6.8) in care prima cifra este fyb = 10XY, iar a doua este fub =
100X, ambele exprimate in Nzmnr'. Valorile nominale ale limitei de
elasticitate fyb pre cum ~i a rezistentei la tractiune fub pentru fiecare
clasa de suruburi sunt date in tab. 6.2.
Tab. 6.2 Valorile nominale ale limitei de elasticitate f)'b si a rezistentei la tractiune
fub pentru fiecare clasa de suruburi
Clasa
4.6 4.8 5.6 5.8 6.8 8.8 10.9
surubulul
t; 240 320 300 400 480 640 900

[N/mro2J
fub 400 400 500 500 600 800 1000
[Nzmrrr']
Suruburile din clasele 8.8 si 10.9 sunt suruburi de inalta rezistenta

care pot fi pretensionate.
Suruburile obisnuite pot fi de doua categorii:
suruburi brute (grosolane) care au partea filetata a tijei uzinata, restul
tijei cilindrice fiind in stare bruta. Se pozitioneaza in gauri cu un joe
ce variaza intre I si 3 mm, in functie de diametrul surubului,
suruburi precise sau calibrate care au tija perfect cilindrica ~i uzinata,
Se pozitioneaza in gauri cu un joe de ordinul a 0,2 mm ~i sunt
utilizate atunci cand se doreste limitarea deformatiilor imbinarii.
Cu exceptia gaurilor pentru suruburi precise, a celor care permit
joe mic sau a celor supradimensionate, gaurile standardizate vor avea un
joe nominal de: 1 mm pentru suruburi Ml2 si M14, 2 mm pentru
suruburi Ml6 + M24, 3 mm pentru suruburi z M27.
Gaurile supradimensionate (marite) au jocul de 3 mm pentru
suruburi M12, de 4 mm pentru suruburi M14 + M22, de 6 mm pentru
suruburi M24 si de 8 mm pentru suruburi ;:::M27. Practicarea acestor
gauri in piesele exterioare ale unei imbinari rezistente la alunecare
impune utilizarea rondelelor calite,
Diametrul nominal al gaurilor alungite lungi, pentru imbinari
rezistente la alunecare, nu trebuie sa depaseasca (d+ 1)mm pana la 2,5d
pentru suruburi Ml2 si M14, (d+2)mm pana la 2,5d pentru suruburi
142
ELEMENTE DIN OTEL
M16+M24, (d+3)mm pana la 2,5d pentru suruburi M27 si mai mari.

Gaurile alungite In placa exterioara a imbinarii trebuie sa fie acoperite cu
ec1ise de dimensiuni adecvate ~i gauri standardizate.
6.1.2 Dispunerea gaurilor pentru suruburl
Gaurile pentru suruburi pot fi date prin poansonare (la un

diametru mai mic, urmata de alezare) sau cu burghiul.
Dispunerea suruburilor intr-o imbinare depinde de numarul
acestora, rezultat din conditii de rezistenta si solidarizare specifice
imbinarii, precum si de asigurarea unei tehnologii usoare de executie. La
dispunerea gaurilor trebuie sa se aiba in vedere prevenirea coroziunii
(imbinare compacta) si a voalarii elementelor imbinate solicitate la
compresiune precum si usurinta montajului elementelor auxiliare. Modul
de dispunere al gaurilor pe suprafata pieselor de imbinat este ararat in fig.
6.3.
a. b.
PI $- 14t(200mm)
H
N
~14t(200mm)
e4
T r~~
'"r" .',
rand exteriO~
N
randinte::, - ~.zt +
........
-N
."',"' ....
I\.
.~ ......
'
~ .....O.5do
/Pl.r~:28t(400mm)
c. d.
Fig. 6.3 Distante intre gaurile conectorilor mecanici pe e1ementele de imbinare:

a. - notatii pentru spatiile dintre gauri, b. - spatii in zig-zag la e1emente comprimate,
c. - spatii in zig-zag la elemente intinse, d. - distante de la marginile piesei la gauri
alungite e3, e4;;::1,5do.
in tab. 6.3 sunt precizate valorile limita ale distantelor intre gauri.
143
Tab. 6.3 Distante intre gaurile conectorilor mecanici (fig. 6.3)
Maximet).2),J)
Structuri executate din otelurl conform Structuri executate

SR EN 10025, cu exceptla otelurtlor din oteluri conform
Notarea dlstantelor conform SR EN 10025-5 SR EN 10025-5
Minime Otelurl care nu
intre gauri
Otelurl care sunt sunt supuse
supuse eonditillor cendltiilor
Otel neprotejat
atmosferice sau altor atmosferice sau
factori corosivi altor factori
corosivi
Distanta de la centrul
gaurii pana la
1,2do 4t+40mm max (8t;12Smm)
marginea piesei, pe
directia efortului, el
Distanta de la centrul
gaurii pana la
marginea piesei, 1,2do 4t+40mm max (8t; 12Smm)
perpendicular pe
directia efortului, e2
Distanta pentru gauri
I,Sdo(41
ovalizate, e3
Distanta pentru gauri I,Sdo(4)
ovalizate, e4
Distanta intre gauri,
2,2do min (14t; 200mm) min (14t; 200mm) min (I 4t; 200mm)
PI
min (l4t; 200mm)
PI.O
min (28t; 400mm)
Pli
]'2(51 2,4do min (14t; 200mm) min (14t; 200mm) min (14tmin; 17Smm)
- do este diametrul gaurii

( 1 valorile maxime ale distantelor dintre conectori, precum ~i ale distantelor de la conectori la marginea
pieselor pe directia sau perpendicular pe directia de transmitere a eforturilor nu se limitera, cu exceptia
urmatoarelor cazuri:
- la elementele comprimate, pentru evitarea voalarii si prevenirea coroziunii elementelor expuse,
- la elementelor intinse pentru prevenirea coroziunii
(2) Rezistenta la voalare a placilor comprimate intre conectori se calculeaza conform SR EN 1993-1-1
folosind 0 lungime de voalare de 0.6Pi. Nu este necesara verificarea voalarii intre dispozitivele de prindere
daca P1/t<9E.
(3)teste grosimea piesei cele mai subtiri, situata spre exterior
(4) Limitele dimensiunilor gaurilor ovalizate sunt prezentate in EN 1090-2
(5)Pentru randuri de conectori decalate se poate utiliza 0 distanta minima intre randuri p2=1.2do, cu conditia
ca lungimea L minima intre oricare doi conectori sa fie de cel putin 2.4do.
6.1.3 Categorii de Imbinarl ell suruburl
Conceptia si calculul imbinarilor cu suruburi tine seama de

solicitarile acestora. Astfel, imbinarile care transmit eforturile pnn
forfecare corespund uneia dintre categoriile prezentate in tab. 6.4.
144
Tab. 6.4 Categorii de imbinari cu suruburi care lucreaza la forfecare
Criteriul de
Categoria imbinarii Observatii
verificare
A: - Pretensi onarea
F:"Ed s «: necesara
nu este
Irnbinari ce lucreaza la
F:'Ed
' s Fb ,Ra
- Toate clasele de suruburi,
forfecare de la 4.6 la 10.9
B:
Fv.Ed,ser ~ F.,.Rd,ser
- Suruburi de inalta
Irnbinari cu lunecare rezistenta pretensionate,
impiedicata in starea F:'Ed
, s FVRa , clase 8.8 si 10.9
limita de exploatare - Nu se admite lunecare in
normals (serviciu) F."Ed s Fb,Ra stare a limita de serviciu
C: - Suruburi de inalta
F."Ed s F."Ra rezistenta pretensionate,
Imbinari cu lunecare clase 8.8 si 10.9
impiedicata la starea r.; ~«: - Nu se admite lunecare in
limita ultima starea limita ultima
Imbinarile care transmit eforturi pnn intindere fac parte din

categorii1e cuprinse In tab. 6.5.
Tab. 6.5 Categorii de imbinari cu suruburi care lucreaza la lntindere
Criteriul de
Categoria imbinarii Observatil
verificare
D: - Pretensionarea nu este
F; ,Ed s F; ,Ra necesara
Suruburi nepretensionate
F;,Ed ~ B p,Ra
- Toate grupeJe de la 4.6 la
\ 10.9
E:
F;.Ed s F;,Ra - Suruburi de inalta rezistenta
pretensionate
Suruburi pretensionate F;,Ed s Bp,Rd
In tab. 6.4 si tab. 6.5 s-au utilizat notatiile urmatoare:

Fv.Ed,ser este efortul de forfecare de calcul exercitat pe un surub in starea limita de
serviciu;
Fv Ed este efortul de forfecare de calcul exercitat pe un surub in starea limita
ultima;
Fv,Rd este efortul capabilla forfecare al unui surub;
Fb,Rd este efortul capabil la presiune diametrala al unui surub;
145
Fs,Rd,ser este efortul capabilla alunecare a unui surub in starea limita de serviciu;
F:,Rd este efortul capabilla alunecare a unui surub in starea limita ultima;
F, Ed este efortul de intindere de calcul pe un surub in starea limita ultima;

F, Rd este efortul capabilla intindere al unui surub,
6.1.4 Modul de lucru al suruburllor tinand seama de transmiterea

eforturilor
Pentru a motiva modul de lucru al suruburilor in transmiterea

eforturilor ce solicita elementele metalice, in fig. 6.4 sunt exemplificate
imbinari suprapuse folosind eclise (fig. 6.4-1, innadirea inimii grinzii) si
imbinari rigla-stalp (fig. 6.4'-2).
in functie de solicitare (fig. 6.4-1), transmiterea eforturilor intre
elementele 1 si 2, prin intermediul ecliselor 3, are loc astfel:
daca solicitarea de transmis este un moment incovoietor (fig. 6.4-1-
a), deplasarea relativa a ecliselor in raport cu axa orizontala a
sectiunii grinzii este 0 rotatie care produce 0 lunecare plana in
interfata eclisa-inima;
daca solicitarea de transmis este 0 forta taietoare (fig. 6.4-I-b),
deplasarea relativa a ecliselor in raport cu inima este 0 rotatie care
produce 0 lunecare plana in interfata eclisa-inirna;
daca solicitarea de transmis este un efort normal (fig. 6.4-I-c),
deplasarea relativa a ecliselor in raport cu inima este 0 lunecare plana
in interfata eclisa-inima. \
Deoarece, pentru transmiterea eforturilor in exemplele de mai sus,
se produce 0 lunecare plana in interfata eclisa-inima, la acest nivel apar
tensiuni de forfecare (fig. 6.4- I-d) care vor trebui preluate de suruburi.
in exemplul din fig. 6.4-2, forta taietoare V produce 0 lunecare
plana la interfata placa de capat rigla - talpa sectiune stalp, iar momentul
incovoietor M produce deplasarea riglei de stalp printr-o rotatie.
Suruburile utilizate pentru imbinare trebuie sa preia forfecarea datorita
lunecarii dar si eforturile de intindere, pentru evitarea departarii placii de
la capatul riglei de stalp.
Generalizand exemplele date, in functie de natura efortului din
elementele de imbinat, suruburile trebuie sa aiba rezistenta la forfecare,
rezistenta la intindere si rezistenta la interactiunea forfecare-intindere,
146
I.
· "t
<D
a. b.
N
(l) ..
N
c. d..
f* I.!.=.
*
'* ~ ~V ),f
f. ~
~
I-I
b.
a,
Fig. 6.4 Analiza modului de transmitere a eforturilor la piese1e metalice de imbinat:

1 - imbinarea inimii eu ec1ise (a. - solieitare de incovoiere, b. - solieitare de forfeeare, e.
- solieitare de intindere, d. - tensiuni de forfeeare intre ec1ise si inima), 2 - imbinare
rigla-stalp (a. - solieitare la incovoiere ~i forfeeare, b. - solieitare la incovoiere)
147
ELEMENTE DIN OTEL
6.1.4.1 Transmiterea eforturilor prin forfecare

Tensiunile de forfecare necesare transmiterii eforturilor pot fi
obtinute prin forfecarea tijei surubului sau prin frecarea suprafetelor
pieselor in contact. in primul caz, sunt folosite suruburile obisnuite, iar in
al doilea caz, suruburile de inalta rezistenta pretensionate.
6.1.4.1.1 Suruburi obisnuite

Campul de tensiuni de forfecare necesar transmiterii efortului se
creeaza prin rezistenta la forfecare a suruburilor utilizate pentru imbinare.
in fig. 6.5 este aratat modul de lucru a unui surub dintr-o imbinare
solicitata la efort axial in planul ei.
a.
Lf 1+ + +
Ni?
---to' -
-'"N,_ i")
b.
Fig. 6.5 Transmiterea efortului intr-o imbinare eu suruburi: a - imbinare solicitata la

efort axial in planul ei, b - solieitarea surubului
Piesele care au tendinta sa se deplaseze datorita efortului axial

produc in tija surubului tensiuni de forfecare. La randul lui, surubul
creeaza tensiuni normale pe suprafata gaurii din piesele cu care acesta
vine in contact. Tensiunea normal a astfel creata este numita presiune
diametrala, in consecinta, verificarea rezistentei (efortului capabil) unui
surub obisnuit presupune determinarea rezistentei la forfecare a surubului
148
dar si a capacitatii pieselor din imbinare de a echilibra presnmea

diametrala,
;) Rezistenta Laforfecare a unui surub

Rezistenta la forfecare a unci sectiuni de surub forfecate este
direct proportionala cu aria tijei.
In imbinarea din fig. 6.6 suruburile sunt forfecate dupa doua
suprafete care pot fi situate in tija nefiletata a surubului, caz in care aria
care rezista forfecarii va fi A = mJ2 /4, sau in tija filetata cand se
considera 0 arie redusa (sectiune rezistenta) a partii filetate As care
corespunde sectiunii unui cilindru echivalent ce are aceeasi rezistenta la
rupere ca si partca filetata a surubului.
a.
b.
;!_f I"'''''''
- --
N/2
e z.' liNP,,, 'cPi2rd '32·Z\Z&d·i?,&___"
___ -- N/2
'hS9 Pb'SS' 'did 9 "$$2555·$$$$·54.·--+
Fig. 6.6 Forfecarea suruburilor: a. - imbinare solicitata la efort axial in planul ei,
b. - echilibru prin forfecare
Daca rub este rezistenta la intindere a otelului din surub, valoarea

rezistentei ultime la forfecare este doar 0,6 rub' Aceasta valoare este 0
aproximare a criteriului Von Mises care da rub = tub / J3 .

Suruburile din grupele 4.8, 5.8, 6.8 ~i 10,9 au 0 capacitate redusa
de deformare comparativ cu cele din grupele 4.6, 5.6, si 8.8. In
consecinta, efortul capabilla forfecare este diferit (vezi tab. 6.4).
li) Presiunea diametrala

In cazul irnbinarii din fig. 6.7 se poate aprecia ca sub efectul
efortului axial, piesele Iuneca intre ele si tija surubului vine in contact cu
marginea gaurii.
149
ELEMENTE DIN OTEL
Verificarea presiunii diametrale in piesele asamblate se bazeaza

pe ipoteza ca presiunea de contact este repartizata uniform pe inaltimea
piesei, dar in realitate aceasta are valori maxime in punctele A ~i B (fig.
6.7a).
Lt I··· i
fe*+,,' -+ o/'{,,,$ tL -+'Ni-,~
rs
+~ Xl
t/4,><>/;:z:pt:'5:-;;S::1
t, + 'Jii1* WI, i <&,.,
,c'1f N/2
1....
a ~
Fig. 6.7 Presiuni diametrale intr-o imbinare eu suruburi: a. - presiunea diametrala asupra
pieselor metaliee, b. - eehilibru prin presiunea diametrala
Prin majorarea efortului, suprafetele pieselor in contact cu tija se

deformeaza tot mai mult (fig. 6.8). Daca tija conectorului este suficient
de rezistenta, cedarea imbinarii nu se produce prin forfecare ci pnn
ovalizarea gaurii (daca distanta Intre suruburi este mare) sau pnn
sfasierea marginilor p~selor (daca distanta marginal a este redusa).
. . ,,_i
Nj
_.' I: l~ -t
a.
, N ~
~
b.
N
Fig. 6.S Cedarea imbinarii datorita presiunii diametrale: a- ovalizarea gaurilor, b-

sfasierea marginii piesei
Valoarea efortului capabilla presiune diametrala Fb Ra depinde de

masa si rezistenta pieselor in care pot fi difuzate tensiunile generate de
tija surubului, Astfel, distantele intre suruburi trebuie sa permita
echilibrarea presiunii diametrale.
In tab. 6.6 sunt specificate eforturile capabile ale suruburilor.
In starea Iimita ultima, efortul la forfecare F; Ed aplicat unui
surub trebuie sa indeplineasca conditia urmatoare:
150
ELEMENTE .
(6.1)
Tab 6 6 Eforturi eapabile a e UllUl surub

Efortul eapabil Expresia de ealeul Observatll
- planul de forfeeare treee prin
tija filetata:
-a; = 0.6 pentru grupele de suruburi
Efortul capabiJ
la forfecare F
v.Rd
=a v
Asfub 4.6,5.6, 6.6 si 8.8:;
pentru un plan
rM2
-av = 0.5 pentru grupele de suruburi
de forfecare
4.8,5.8, 6.8 si 10.9:
- planul de forfeeare treee prin
tija nefiletata: av = 0.6
a =
b
min(_!i_.A
3d '3d
- 025' fub '10
o 0
"I"
Ju
,
EfortuI capabiJ Fb•Rd = k.a;

d-t- t.
2.8-e2 -1.7sau2.5,
-----='-1 •
la presiune
rM2
diametralal).2),3) do
EfortuI capabiJ F - k Asfub k2 = 0.63 pentru suruburi eu cap inecat

tRd - 2
Ia tntlndere"
rM2 k2 = 0.9 pentru eelelalte eazuri
~otatii:
- A -aria bruta a surubului (tija nefiletata),
- A, -aria sectiunii rezistente a surubului (n:rrfiletata)
- d - diametrul surubului (tija nefiletata),
- do - diametrul gaurii,
- fu.- rezistenta la tractiune a otelului din piesele de imbinat,
- fuh- rezistenta la tractiune a otelului din surub,
YM2 - coeficient partial de siguranta, YM2 = 1.25
1) Efortul capabilla presiune diametrala a suruburilor, Fb.Rd• se reduce astfel:
- pentru gauri mari cu 0.8 din efortul capabilla presiune diametrala in gauri normale.
- pentru gauri ovalizate, la care axa longitudinala a gaurii este perpendiculars pe directia de transmitere a
efortului, cu 0.6 din efortul eapabilla presiune diametrala in gauri norma Ie.
~)Pentru suruburi eu cap inecat:
- Efortul capabil la presiune diametrala, Fb.Rd,se determina pentru 0 grosime a tablei t egala eu grosimea
tab lei prinse minus jumatate din inaltimea inecata a eapului surubului
- pentru calculul efortului capabil la intindere, Ft.Rd, unghiul si adancimea capului inecat trebuie sa fie
conform standardelor de referinta,
3) in cazul in care pentru un surub efortul nu este paralel cu marginea pieselor imbinate, efortul capabil la
presiune diametrala poate fi verificat separat pentru componentele paralele ~i perpendiculare pe capat ale
efortului pe surub,
- Rezistentele de calcul se aplica numai suruburilor a carer filete au fost executate de fabricant. Pentru
sistemul de filet taiat sau filetari executate de constructori, se redue rezistentele din tabel prin multiplieare eu
0.85
151
ELEMENTE DIN OTEL
Suruburile M 12 si M 14 pot fi folosite In gauri cu toleranta de

Zmm, cu conditia ca Fb,Rd ~ Fv,Ra a grupului de suruburi. Suplimentar,
pentru suruburile din clasele 4,8, 5,8, 6,8, 8.8, 10.9:
F" Rd = 0.85av Asfub (6.2)

, YM2
Filetul unui surub in imbinari pasuite nu trebuie sa treaca prin

planul de forfecare, iar lungimea de contact cu tabla nu trebuie sa
depaseasca 113din grosimea tablei.
6.1.4.1.2. Suruburl injectate

Suruburile injectate pot fi folosite ca 0 altemativa la suruburile
obisnuite (fig. 6.9) pentru categoriile A, B si C de imbinari (tab. 6.4).
Fig. 6.9 Suruburi injectate HIL Tl
Conditia de rezistenta este:
F,.,Ed S (F;"Rd' F;"Rd,resin) (6.3)
unde:
- F; Ra este efortul capabilla forfecare al unui surub,
- Fb,Rd,resin este efortul capabil la presiune diametrala a unui surub de
injectie, determinat cu relatia:
152
F _ k, . ks . d . I b,resin • fJ . fb.resin
b.Rdre se: - (6.4)
rM4
in care:
k, este 1.0 pentru starea limita a exploatarii normale si 1.2. pentru
starea limita ultima,
k s este 1.0 pentru gauri cu tolerante normale sau (1.0-0.1 m) pentru
gauri mari, unde m este diferenta in milimetri dintre dimensiunea unei
gauri normale si cea a unei gauri mari. In cazul gaurilor ovalizate
scurte, m = 0.5x (diferenta dintre lungimea si latimea gaurii).
fb,resin este rezistenta la presiune diametrala a rasinii,
Ib,resin este grosimea de contact efectiva a rasinii (tab. 6.7)
fJ este un coeficient in functie de raportul grosimilor placilor
imbinate (fig. 6.9, tab. 6.7)
p
I
--+
1,33
+-
1,0
+-
0, I 02
~ I
1,0 2,0 tit!
Fig, 6.9 Factorul fJ functie de raportul grosimilor placilor imbinate
Tab. 6.7 Valori ale coeficientului fJ si a grosimii de contact a rasinii Ib.resin
I, /t2 fJ I b.resin
~2.0 1.0 2t2 ~1.5d

1.0 < 11/12 < 2.0 1.66 - 0.33 t, /t2 t1 s 1.5d
~1.0 1.33 11 ~ 1.5d
153
ELEMENTE .
l~
Fig. 6.10 Limitarea lungimii efective pentru suruburi injectate lungi
6.1.4.1.3 Suruburi de inaltii rezistenta pretension ate

Suruburile de inalta rezistenta pretensionate sunt confectionate
din oteluri cu limita de elasticitate ridicata. In timpul asamblarii,
suruburile sunt stranse puternic si in tije apar eforturi de pretensionare
care actioneaza in lungul acestora, deci perpendicular pe planul de
contact dintre piesele de imbinat. Pretensionarea dezvolta, prin frecarea
reciproca a pieselor, 0 rezistenta la lunecarea relativa a acestora. Fiecare
surub are 0 zona de actiune limitata aratata in fig. 6.11.
Imbinarile cu suruburi de inalta rezistenta au avantajul unei
rigiditati sporite datorita inexistentei lunecarii intre piese (in conditii
normale de exploatare), au rezistente mecanice mari datorita frecarii
sporite dintre piese, se comporta bine la oboseala.
Eficacitatea imbinarii cu suruburi de inalta rezistenta depinde de
urmatorii parametri:
forta de prctcnsionare, .>:
starea suprafetelor pieselor in contact,

forma si dimensiunile gaurii,
numarul planurilor de contact intre piesele de imbinat.
a) Efortul de pretensionare
Efortul de pretension are Fp,c se determina cu relatia:
Fp,c = 0,7 fub As / r M7 (6.5)
unde rM7 = 1.1.
154
ELEMENTE DIN OTEL
b.
Fig. 6.11 a. - Surub de malta rezistenta pretensionat. Transmiterea eforturilor prin frecare,
b. - chei dinamometrice
-:
Un efort de pretensionare ridieat se obtine utilizand oteluri eu
rezistenta la intindere mare. Sunt reeomandate suruburile din clasele 8.8
si 10.9 (tab. 6.2), singurele autorizate pentru pretensionare.
Toate normele prevad metode de verificare si control a
strangerilor de pretensionare a suruburilor.
Strangerea suruburilor de inalta rezistenta pentru obtinerea
efortului real de pretensionare este 0 operatic delicata care cere multa
precizie. Cele mai cunoscute metode s t: metoda rotirii piulitei cu
controlul cuplului de strangere, metoda 'rotirii piulitei" eu un unghi
stabilit si utilizarea rondelelor de masura,
Metoda controlului cuplului de s rangere consta in realizarea
momentului de strangere M, in functie de e ortul de pretensionare
155
ELEMENTE DIN OTEL
preeonizat: M, = 0,9kdF; (k este un eoefieient de freeare surub-piulita la

nivelul filetului). Praetie, momentul de strangere este masurat eu eheia
dinamometrica manuala sau pneumatics (eu soc), In aeest ultim eaz,
atingerea valorii momentului de strangere este semnalata automat.
Aceasta metoda are 0 oareeare impreeizie datorata variabilitatii valorilor
eoefieientului k in eadrul aceluiasi lot de suruburi pre cum ~i a calitatii
ehcilor dinamometriee care trebuiese reetalonate regulat.
Metoda "rotirii piulitei" eu un unghi stabilit are doua etape: in
prima etapa se realizeaza 0 prestrangere a pieselor eu eheia
dinamometrica la 0 valoare de 40, 60 sau 75% din efortul de
pretensionare final, iar apoi, se continua manual strangerea prin rasucirea
piulitei eu un unghi bine precizat (60°, 90° sau 120°) care se stabileste pe
baza a eel putin sase incercari pe probe din lotul de suruburi si eu piese
metaliee identice eclor care vor fi utilizate la imbinare.
b) Starea suprafetelor pieselor in contact
Deoarece transmiterea eforturilor se bazeaza pe frecare la
interfata pieselor, stare a suprafetelor planurilor de contact este esentiala,
Aceasta este caracterizata prin coeficientul de frecare J.1 cu valori in tab.
6.6.
Tab. 6.6 Valori ale coeficientului de frecare J.1 intre suprafetele de contact
Coeficientul
Clasificarea suprafetelor pieselor metalice de frecare
J.1
- suprafi!te decapate cu jet de alice metalice sau nisip,
cu indepartarea pojghitelor de laminare neaderente si
rara urme de rugina,
- suprafete de cap ate cu jet de alice metalice sau nisip
0,50
Clasa A
si metalizate cu aluminiu,
- suprafete decapate cu jet de alice metalice sau nisip
si metalizate cu zinc, garantiind un coeficient de
frecare ~0,5.
- suprafete decapate cu jet de alice sau nisip si
Clasa B ~ite cu un strat de vopsea cu silicat de zinc 0,40
cu grosime de 50-80 urn.
- SllP,af=,'tate ell peria de sarma sau ell flacara
Clasa C cu inde artarea tuturor pojghitelor de laminare 0,30
neaderente.
Clasa D - suprafete netratate. 0,20
156
c) Forma si dimensiunile gaurilor

Intre tija surubului si gaura exista un joe de 1-;-.2mm. Majorarea
acestuia diminueaza rezistenta imbinarii prin reducerea suprafetei de
frecare (ex. montajul elementelor utilizand gauri ovalizate).
Cuantificarea formei gaurii asupra rezistentei imbinarii se
considera prin coeficientul ks (tab. 6.7).
d) Numdrul planurilor de contact intre piesele de imbinat
Deoarece rezistenta la alunecare a imbinarii depinde de frecarea
pieselor in contact, este evident ca majorarea numarului planurilor de
frecare este favorabila rezistentei imbinarii.
Tab. 6.7 Valori ale coeficientului ks
Descriere Coeficientul ks
Suruburi utilizate in gauri normale 1.00
Suruburi utilizate in gauri mari sau ovalizate seurte avand axa
0.85
ovalizarii perpendiculara pe direetia de transmitere a efortului
Suruburi utilizate in gauri ovalizate lungi avand axa ovalizarii
0.70
_perpendieulara pe directia de transmitere a efortului
Suruburi utilizate in gauri ovalizate seurte avand axa ovalizarii
0.76
paralela eu directia de transmitere a efortului
$urub uri utilizate in gauri ovalizate lungi avand axa ovalizarii
0.63
para lela eu directia de transmitere a efortului
Rezistenta de calcul la alunecare a unui surub de inalta rezistenta

pretensionat F:.Rd este egala cu:
F
s,Rd
= k s . 11,l_L • r:
1/. Fp,c = k s . n . r: 0,7 fub
/I As
(6.6
)
rMs rM3
unde:
k s .u, Fp,c au semnificatiile specificate mai sus,
n este numarul interfetelor de frecare,
- .~ es t e eoe fici rti 1de sigurantaC (t a b 6 8)
icient parua
Tab. 6. Valori ale coeficientului partial de siguranta r M3

Rezi~ enta elementelor ~i
Coeficientul r M3
sectiunilor Star! lirnita ultime Stari limita de serviciu
(cateaoria C) (cateaorle B)
Rezistenta la luneeare 1,25 1,10
157
ELEMENTE DIN OTEL
6.1.4.2 Transmiterea eforturilor prin intindere

6.1.4.2.1 Suruburi obisnuite
Efortul de intindere normal pe imbinare produce 0 solicitare
paralela cu axa longitudinala a surubului (intindere in tija), Daca facem
referire la imbinarea din figura 6.4 punctul 2, ruperea acesteia poate
interveni prin ruperea suruburilor sau prin poansonarea placilor in contact
cu capul sau piulita surubului,
Pentru un surub obisnuit solicitat la intindere, partea supusa celor
mai mari tensiuni nonnale este cea cu sectiunea mai redusa, adica
sectiunea As din zona filetata a tijei. Efortul de intindere admis va
~.Rd = As fub / r M2 insa numeroase experimentari au condus la
ponderarea acestei valori printr-un coeficient de 0,9 (0.63 pentru suruburi
cu cap inecat).
Efortul capabilla intindere a unui surub va fi:
FI.Rd = 0 9 As1;'b
, (6.7)
rM2
Daca se considera un surub mult mai rezistent decat placile

imbinate cu acesta, se poate imagina ca piulita sau capul surubului
poansoneaza placile. Apreciind capul surubului cu un cilindru de
diametru D, elementul de placa decupat de cap este de asemenea, un
cilindru de diametru D a carui inaltime este egala cu grosimea placii.
Pentru a nu se produce decuparea placii, este suficient ca tensiunea
rezistenta Tude pe perimetrul cilindrului sa se opuna actiunii surubului
asupra placii. Tensiunea de forfecare ultima in placa va fi Tu = O,6fu'
Aria de dezvoltare a forfecarii este Jr[)t. Efortul capabil la forfecare prin
strapungere va fi O,6Jr[)tfu.
Valoarea efortului capabil la forfecare prin strapungere are
expresia urmatoare:
Bp.Rd = 0,6· Jr . d m . t p 1;, (6.8)

rM2
unde:
d m este diametrul mediu (intre cercurile inscris si circumscris), al
capului surubului sau piulitei, luand cea mai mica dintre aceste valeri;
158
ELEMENTE DIN OTEL
tpeste grosimea placii de sub capul surubului sau de sub piulita,

Efortul capabilla intindere a ansamblului placa-surub trebuie luat
egal cu min (F;,Rd,Bp,Rd)'
6.1.4.2.2 Suruburi de inaltii rezistenta pretension ate

Deoarece suruburile sunt deja tensionate, s-ar parea ca utilizarea
acestora nu este recomandata in cazul transmiterii eforturilor de
intindere. De fapt, suruburile nu sunt singurele care transmit forta
exterioara de intindere, ci ansamblul format din suruburile intinse si
piesele comprimate de imbinat (fig. 6.12).
Efortul axial de intindere Neste compensat in mare parte prin
decomprimarea pieselor asamblate; in consecinta se produce doar 0
usoara crestere a intinderii in suruburi,
K'2 N')
t 'f
~~
'T pC-":'llC
T
c. d, TN1"'_H
r, F!,+iF,
e.
Fig. 6.12 Comportarea unei imbinari eu suruburi de inalta rezistenta solicitata la

intindere: a. - pozitia initiala; b. - pretensionarea surubului; e. - apliearea unei forte
exterioare de intindere; d. - efeetul eombinat b si e; e ... eedarea imbinarii,
In fig. 6.12 sunt aratate fazele comportamentului unei imbinari cu

suruburi de inalta rezistenta pretensionate supuse unui efort exterior de
intindere N, astfel: a. - efectul de intindere in surub este nul; b. - in surub
este introdus efortul de pretensionare Fp, iar piesele se comprima fiind
159
ELEMENTE DIN OTEL
supuse unei presiuni de contact p.; c. - aplicarea efortului exterior N

produce 0 decomprimare a pieselor asamblate a carei efect este reducerea
presiunii de contact si majorarea efortului de intindere in surub; d. -
situatia finala de solicitare a imbinarii; se admite ca desprinderea pieselor
nu se produce inca; e. - starea imbinarii dupa desprinderea pieselor:
nemaiexistand presiunea de contact intre piese, efortul de intindere in
surub devine egal cu efortul exterior aplicat imbinarii,
6.1. 4.3 I 'nteractiune forfecare-intindere

Dispunerea pieselor in imbinare sau tipul de solicitare ce trebuie
transmisa prin imbinare produce simultan forfecare ~i intindere in
suruburi (ex. fig.6.4 -2).
Deoarece comportamentul mecanic al suruburilor obisnuite si
pretensionate este diferit atat la intindere cat si la forfecare, legea de
interactiune va fi diferita,
Relatia de verificare a imbinarii cu suruburi obisnuite are
expresia:
F.",Ed + F:.Ed ~ 1.0 (6.9)

F.",Rd 1,4F:.Rd
unde:
F.".Ed este efort de forfecare de calcul al unui surub,
F.,.Rd este efortul capabilla forfecare a unui surub,
F, Ed este efortul de intindere de calcul al unui surub,
F,.Rd este efortul capabilla intindere a unui surub,
Pentru imbinarile cu suruburi de ina Ita rezistenta pretension ate,
verificarea se face tinand seama de starea limita, astfel:
imbinare rezistand la alunecare in starea limita de exploatare
normal a (categoria B):
F = ks . n· J.1 (F P.c-O,8F;,Ed.seJ
s.Rd.ser (6.10)
rM3,ser
imbinare rezistand la alunecare in starea limita ultima (categoria C):
160
_ k, . n- 11(F p,c-O,SF;.Ed)
F: Rd - ----.._,_---'-- (6.11)
• YM3
unde:
Fp.c este efortul de pretensionare,
F;,Ed,ser este efortul de intindere de calcul al unui surub determinat la
starea limita de serviciu,
F; Ea este efortul de intindere de calcul al unui surub determinat la
starea limita ultima,
Y M3 este coeficient partial de siguranta conform tab. 6.S.
Daca intr-o prindere supusa la incovoiere, forta de intindere este
contrabalansata de 0 forta de contact in partea comprimata a prinderii, nu
mai este necesara reducerea capacitatii portante la alunecare.
6.1.4.4 Efectul de piirghie

o imbinare a carei suruburi lucreaza la intindere trebuie sa fie
alcatuita din placi suficient de rigide. Daca acestea nu au 0 grosime
suficienta, pot fi incovoiate dupa cum se arata in fig. 6.] 3. Aceasta
deformatie a placii se produce datorita fortei Q din efectul de parghie.
Fig. 3.13 Efectul de parghie
Forta din efectul de parghie poate provoca 0 rupere prematura a

surubului datorita majorarii efortului de intindere N = FN + Q. Eforturile
cauzate de efortul de parghie depind de rigiditatile relative si de
proportiile geometrice ale pieselor care alcatuiesc imbinarea,
161
ELEMENTE DIN OTEL
6.1.4.5 Efectullungimii imbinarii
Considerarea repartizarii uniforme a eforturilor intr-o imbinare cu
suruburi nu este tocmai conforma cu realitatea. Sub efectul solicitarii N
(fig. 6.14), piesele au tendinta de lunecare si Yin in contact cu tijele
suruburilor. Dad incarcarea creste, piesele se deformeaza inegal in
lungul irnbinarii, Cele mai mari deformatii sunt la extremitatile imbinarii;
o redistribuire uniforma a eforturilor nu poate fi realizata si suruburile
extreme sunt practic mai solicitate decat cele centrale. Acest fenomen
este cu atat mai pronuntat cu cat numarul de suruburi dispus pe directia
efortului este mai mare iar distanta care Ie separa este mai mare.
N[%]
10~~~----------~~4r
o ~
N 12345678910
+-rs '~i?tz3J{>i; *1: tift it >1;<i' -: NN~~
!-
Fig. 6.14 Imbinari lungi
Pe baza acestor observatii, daca distanta Lj intre suruburile

extreme, masurata pe directia efortului, depaseste l5d, atunci cfortul
capabil la forfecare al tuturor conectorilor este redus printr-un coeficient
PTj (fig. 6.15).
Lj -15d
fJL[ = 1- . dar cu 0,75 ~ PI! ~ 1,0 (6.12)
. 200d
Aceasta dispozitie nu se aplica cand este asigurata 0 repartitie

uniforma a transmiterii efortului pe lungimea imbinarii (ex.: transmiterea
efortului de forfecare dintre inima si talpa unei sectiuni).
162
ELEMENTE DIN OTEL
(}Lf
1,0
0,8 M Lj "
I---f--_';;:"r---
0,6 0,75 F_: .1111111111' -+F
0,4 ~~
0.2 F--, :1111111"111111 j: ,-F
Lj
o 15d 65d
Fig. 6.15 Elcmente pentru calculul imbinarilor lungi
6.J.4. 6 imbinliri cu suprapunere simplii avdnd un singur rand de

suruburi
La irnbinarea tablelor prin suprapunere simpla cu un singur plan
de forfecare si un singur rand de suruburi, se recomanda folosirea
rondelelor la ambele extrernitati ale surubului in scopul evitarii
distrugerii prin smulgcre.
Efortul capabilla presiunc diametrala pentru fiecare surub este:
Fb Rd ~ 1.5· d . 1 fu (6.13)
. rM2
In cazul suruburilor de inalta rezistenta din c1asele 8.8 sau 10.9 se

recornanda folosirea rondelelor tratate termic sau ecruisate, chiar daca
surubul nu este pretensionat.
6.1.4.7 imbinliri care con tin pliici de compensare (/ururi)

La irnbinarile solicitate la forfecare care sunt prevazute cu placi
de compensare a grosimii (fururi) avand grosimea total a 1p > d/3 ,
efortul capabilla forfecare se calculeaza cu relatia:
F =/]a
A
~=
f. 9d A f. cu/] ~1
v,Rd p v 8d 31 a v ~ p
(6.14)
r M2 + P r M2
Pentru imbinari cu doua planuri de forfecare la care placile de

compensare sunt dispuse pe ambele parti ale imbinarii, Ipse considera
ca fiind grosimea celei mai subtiri placi de compensare.
163
ELEMENTE .
6.1.4.8 Reducerea sectiunii elementului datoritd prezentei giiurilor
pentru conectori
In cazul elementelor solicitate la intindere, ruperea acestora se
poate produce in sectiunea slabita datorita prezentei gaurilor pentru
suruburi, Aria redusa (aria neta) An (fig. 6.16) va fi utilizata la evaluarea
efortului capabil al elementului:
Nu Rd = 0,9 A,,/u (suruburi obisnuite) (6.15)

, rM2
N net Rd = --Anfy (AHl'lbiman

- . dim categona. C) (6.16)
, rMO
Aria neta a sectiunii transversale a sectiunilor elementelor

metalice se stabileste cu aria bruta din care se scad slabirile, inclusiv
gaurile pentru suruburi, considerate cu diametrullor efectiv.
Aria slabirilor se evalueaza diferentiat, In functie de modul de
dispunere a gaurilor pe elementele metalice. Astfel:
• pentru gauri dispuse pe siruri nedecalate, aria slabirilor este data de
suma maxima a ariilor sectiunilor transversale ale gaurilor In orice
sectiune dreapta, perpendiculara pc directia efortului din bara (fig.
6.16);
A=:b·t
An=miru An 1 ~Anl)
Fig. 6.16 Definirea sectiunii brute A ~i a sectiunii nete An
• pentru gauri dispuse pe siruri decalatc, aria slabirilor se stabileste ca

fiind cea mai mare dintre:
i) aria slabirilor pcntru gaurile dispuse pe siruri nedecalate;
164
ELEMENTE .
ii) suma ariilor sectiunilor transversale ale tuturor gaurilor
dispuse dupa orice linie in zig-zag, orientata in sens
2
transversal barei din care se scade ~ (fig. 6.17):
4p
{ndo - L:: J
-
Fig. 6.18 Profil cornier eu gauri pe
Fig. 6.17 Gauri dispuse pe siruri decalate
ambelc aripi
Au fost folosite urmatoarele notatii:

s este pasul de decalare (distanta masurata dupa 0 directie paralela eu
directia efortului din bara, intre axele gaurilor consecutive dispuse pe
siruri alaturate);
teste grosimea peretelui gaurit;
peste ecartu I gaurilor (distanta masurata dupa 0 directie
perpendiculars pe directia efortului din bara, intre axele gaurilor
situate pe siruri consecutive).
Ecartul gaurilor situate pe ambele aripi ale profilelor cornier (fig.
6.18) se mascara pe conturul axei mediane a peretelui.
Evaluarea sectiunii slabirilor in cazul utilizarii suruburilor eu cap
ingropat se face pe baza diametrului capului surubului.
In cazul elementelor asimetrice sau a clemente lor simetrice
asamblate asimetric (ex. cornier fixat pe 0 aripa) efortul eapabil va lua in
considerare excentricitatea elementelor imbinate la imbinarile marginale
ca si efectele distantelor intre suruburi,
Cornierele fixate pe 0 singura aripa cu un singur rand de suruburi
(fig. 6.19) au efortul capabil al sectiunii nete determinata astfel:
2.0( e, -O,5d ). t· J:
cu un surub (fig.6.19a): Nu.Rd = ~ 0 u (6.17)
7M2
165
ELEMENTE .
el
~lll•
~
~
}
3.
el PI et PI PI
~ .14 it M ~ ~ t!
... .L r
+ + + }
b_ c.
Fig. 6.19 Imbinarea eornierelor eu suruburi pe 0 singura aripa:

a. - eu un surub, b. - eu doua suruburi, c. - eu trei suruburi
cu doua suruburi (fig.6.19b): N".Rd = fJ2 . An . I" (6.18)

YM2
cu trei suruburi
'I
(fig.ti.l
~
9c): N II.Rd = fJ3 . An . I" (6.19)
YM2
unde:
An este aria neta a cornierului. Pcntru corniere eu aripi ncegale fixate
pe aripa mica, aria neta se considera ea fiind eea a unui cornier
echivalent cu aripi egale a carer dimensiuni corespund aripei mici.
fJ sunt coeficienti de reducere functie de distanta PI dintre suruburi
(tab.6.9).
Tab. 6.9 Coeficienti de redueere fJ2 si fJ3
Coeflcienti fJ Distanta PI lotre suruburl

pentru un numar de suruburi pe sir :::;2,5da ?': 5,Oda
fJ2 pentru 2 suruburi 0,4 0,7
fJ3 pentru 3 suruburi sau mai muIte 0,5 0,7
166
ELEMENTE DIN OTEL
6.1.4.9 Efortul capabilla rupere prinforfecare in bloc

in cazul prinderii unei grinzi de stalp sau a unei console, la
nivelul grupului de suruburi se poate produce 0 rupere prin "forfecare de
bloc" (fig. 6.20).
J 1.~ t
j t ?--
~~
~~ t
r---"",'v.~---'
f
Fig. 6.20 Rupere In bloc: 1. - forta de tractiune redusa, 2. - forta de forfecare mare,
3. - forta de forfecare redusa, 4. - forta de tractiune mare
Acest mod de cedare consta in general, intr-o rupere prin

intindere in lungul liniei gaurilor de prindere, delimitand blocul in zona
intinsa, insotita de 0 deformare plastica prin forfecare in lungul randului
gaurilor care delimiteaza acest bloc in zona forfecata (zona hasurata pe
figura).
Valoarea efortului capabil la rupere in bloc, Vef.I.Rd' pentru un
grup simetric de suruburi solicitat la 0 incarcare concentrica se determina
cu relatia:
Vel.I.Rd
-A
- nt
1.:__+ Anv
/,//3
--=--'--- (6.20)
1M2 1Ato
unde:
Ant este aria neta solicitata la intindere,
Anv este aria neta solicitata la forfecare
167
ELEMENTE .
Pentru un grup de suruburi solicitat la 0 incarcare excentrica,

efortul capabilla rupere in bloc, Ve(,2,Ra' este dat de relatia:
fu fv/J3
Vef,2,Rd = 0.5A I1l, -- + Ant ___;_'----- (6.21)
YM2 YMO
6.1.5 Imbinari cu nituri
Niturile sunt conectori mecanici care impiedica tendintele de

deplasare intre piesele metalice, pe orice directie.
Nitul este alcatuit dintr-o tija usor tronconica prevazuta cu un cap
de asezare sub forma unei calote sferice.
Nitul brut se introduce, incalzit (cca. 10000 pentru diametre mai
mari de ] 2 mm) sau nu, in gaurile din piesele metal ice practicate prin
aschiere sau stantare (fig. 6.21). Capul prefabricat al nitului este tinut
presat eu 0 contrabuterola, iar la cealalta extremitate se formeaza eu
ajutorul unei butcrole, prin presiunc sau prin batere, eapul de inchidere.
contrabuterola
(contracapuitor)
d.=d+lmm
Fig. 6.21 Executia imbinarii eu nituri. Grosimea paehetului de piese se alege:

Is s 4,5do la nituire eu eioeanul si Is S 6,5do la nituirea pneumatica
Aceasta operatic are scopul de a forma eel de-al doilea cap si de a

umple eomplet gaura prin defonnarea permanents a tijei nitului. Racirea
nitului este insotita de 0 contractie in lungime si radial. Tendinta de
contractie este impiedecata de piesele metalice, introducand astfel
eforturi de intindere in tija si de compresiune intre piesele de imbinat,
Forta normala de compresiune dezvoltata prin contractia liniara produce
168
.
ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII .
frecarea dintre piese, efect care impiedica lunecarea acestora. Desi in tija
nitului executat la cald poate exista 0 preintindere, normele de calcul
prevad modul de lucru a acestuia doar prin rezistenta tijei, asemanator
suruburilor obisnuite.
In tab. 6.11 sunt date expresiile de cal cuI ale eforturilor capabile
pentru nituri.
Tab. 6.11 Eforturi capabile ale niturilor
Mod de cedare Expresia de calcul

Efort capabil la forfecare pentru un F v.Rd = 06, lurAo
plan de forfecare
rAf'2
d ·t· t;
Fb.Rd = kJab
rM:!
a = min ( _!2_. _!i_ - 0 25 .1", ·1 0

b 3d o '3d 0 "(,' . ,
J
1/
Efort capabilla presiune diametrala
f e
2.8-2 -1.7sau2.5;
do
k, = min
1.4 P2 -1.7 sau2.5
"-
do
Efort eapabilla intindere F = 06f,,,.Ao

I.Rd '
rM2
Nota:
- do este diametrul gaurii nitului,
- Ao este aria gaurii nitului,
- fur este rezistenta ultima (rezistenta la rupere) a nitului la intindere, Pentru nituri
din otel S 235 se ia fur=400 N/mm2
- YM2=1,25 este coefieicntul partial de siguranta pentru imbinari eu nituri .
Imbinarile mtuite vor fi proiectate in vederea transmiterii

solicitarilor in principal prin forfecare. In starea limita ultima, efortul de
forfecare exercitat pe un nit va indeplini conditia:
(6.22)
Niturile solicitate la cforturi de forfecare si intindere vor trebui sa

satisfaca conditia (6.9).
169
6.1.6 imbinari en bolturl
Imbinarile eu bolturi (eu ax de articulatie) trebuie sa prezinte 0

libertate de rotire totala, Geometria placilor si imbinarilor eu bolturi
trebuie sa satisfaca conditiile prevazute in tabelul 6.12.
Tab. 6.12 Conditii geometriee de indeplinit de catre placile imbinarilor eu bolturi
Tip de pJacii Conditii de indeplinit

Tip A: grosime t data
2d
+--o
FEd' YMO
a e:
Fbi:
--!
I
,
QTty
-;j ... 2·t·/v 3
• C 2 FEd' Y MO +do
fbj
'--llZ~/.-'ZZt~ ~~
2·t· I y 3
[ r
Tip B: geometric data
1.6d~
M.,j'T t20,7 FEd'YM2

i
8t~ 11' I
-. oJIO 2 ~
FEd ! ___._ do :::;2,5t
; ~o
l.3dL,
La starea lirnita ultima efortul de ealeul in placa FEd nu trebuie sa

depaseasca efortul eapabil la presiune diametrala Fb,Ra data in tabelul
6.13.
n
o 0
F
Fig. 6.22 Momentul incovoietor intr-un bolt MEd = ;d (b + 4c + 20)
170
ELEMENTE .
Momcntele incovoietoare intr-un bolt trebuic calculate potrivit
indicatiilor din fig.6.22, considerand ca partile imbinate formeaza
reazeme simple.
Tab. 6.13 Eforturi capabi1e pentru imbinari cu bolturi
Mod de cedare Expresia de calcul

A·f.
Efort capabi1la forfecare a boltului F".Rd
= 0 , 6 __ ,_uI_' >F
- vEd
rM2
Efort capabi1 1a presiune diametrala a tablei t=d= f
si a boltului F, Rd = 1,5 .l' ~ F; Ea
. rMO '
Daca se intentioneaza ca boltul sa fie t=d=f,

interschimbabi1, trebuie sa satisfaca ~l F,b.Rd.s er
= 0.6 Y ?:. F b.Ed.ser
conditia: r.,«;
lncovoierea boltului
M Rd'
= I 5 WeiI; >
-
M Ed
ruo
Daca se intentioneaza ca boltul sa fie
interschimbabil, trebuie sa satisfaca si M Rd,ser'
= 0 8 Well,,!, >M
- Ed.ser
r
conditia: r M6.ser
lncovoiere si forfecare combinate pe bolt [ M Ed + [ 1\ 1

MRd r.; Cd )' ~
- d este diametrul boltului,

- fv este eea mai mica rezistenta de ealcul dintre eea a boltului si a elementului imbinat,
- t;,p este rezistenta de rupere la tractiune a materialului boltului,
- frp este Iimita de eurgere a materialului din bolt,
- teste grosimea elementului imbinat,

- A este aria sectiunii transversale a boltului
- r M6.ser = 1,0 este eoefieient partial de siguranta pentru prinderi eu bolruri la starea
limita de servieiu
Se apreciaza ca reactiunile sunt distribuite egal intre bolt ~l

elementele imbinate de-a lungullungimii in contact pe fiecare parte.
Daca se intentioneaza ca boltul sa fie interschimbabil, tensiunea
de contact trebuie sa satisfaca conditia:
(JhEd:::;;fhRa
, , (6.23)
unde:
171
ELEMENTE .
E·P' (d -d)
a = 0.591 Ed,ser 0 (6.24)
h.Ed d2t
fh Rd = 2.5 Iv. (6.25)

. r M6,ser
FEd.ve,. este valoarea de calcul a fortei transferate in reazem sub

actiunea combinatiei de incarcari la starea limita de serviciu.
6.1.7 Imbinari ell tije ale profilelor ell pereti subtiri formate la reee
Tipurile de conectori mecanici utilizati pentru imbinarea

profilelor cu pereti subtiri sunt:
• nituri oarbe (fig. 6.23) care permit asamblarea a doua table subtiri la
1-~'..
care accesul este pennis doar de 0 singura parte;
-~"I)
a. b. e. d.
Fig. 6.23 Exemple de nituri: a. - nit orb (popnit), b. - nit bombat, erestat, e. - nit plin
(etans), d. - nit pcntru lovire eu eioeanul
• suruburi cu piulita si tija filetata pana la cap;

• bolturi impuscate (fig. 6.24) care pot fi folosite pentru prinderea
tablelor de elementele de rezistenta din profile de otel ce au grosimea
peretilor in zona imbinarii cuprinsa intre 4 si I ) mm;
a.
e.
Fig. 6.24 Exemple de bolturi impuscate si euie: a. - bolt eu filet, b. - bolt eu filet
rezistent la eoroziune, e. - euie pentru tabla profilata
172
ELEMENTE .
• suruburi speciale: suruburi
,
autoperforante si autofiletantc (fig.6.25).
dk
a.
,
U":':U ,
k
b.
Fig. 6.25 Suruburi autoperforante( a) si autofiletante (b)
Suruburile autoperforante si autofiletante din fig. 6.25 isi foreaza

si lsi fileteaza gaura in cadrul aceleiasi operatiuni. Pot fi prevazute cu
saibe de etansare EPDM premontate. Niturile oarbe (P.O.P.) pot fi cu cap
bombat sau cu cap inecat si se utilizeaza pentru imbinarea tablelor eu
grosimi variind intre 1,5 mm si 6 nun si au diametrele cuprinse intre 4
mm si 14 mm.
173
ELEMENTE .
Tab. 6.14 Utilizarea conectorilor meeaniei la imbinarea elementelor profilate la reee
Domenii de utilizare
(tipuri de table imbinate) Tipul
Observatii
subtire otel eu subtire eu conectorului
eu groasa lernn subtire
• • suruburi M6 pana la M16

<1>6,
3mrn eu saiba
~urub
• autofiletant
<I>~16mrn, groasa
1mm si eu elastomer
de
<l>6,3mm sau 6,5mrn eu

surub eu eap
• • hexagonal saiba <I>~16mm, groasa
de 1mm si eu elastomer
suruburi <l>4,22mrn; <l>4,8mm;
• • autoforante <l>5,5mmsau <l>6.3mm
<l>8nm1 eu saiba
~urub eu filet <I>~16mm, groasa de
• taietor lmm eu sau rara
elastomer
<l>4,Omm; <l>4,8mm;
• nituri
<l>6,4mrn
bolturi
• impuscate
pistolul
eu
Pentru asamblarea tabIeIor eu grosimi sub 3 mm, diametrul

niturilor se stabileste eu una din relatiile: d = St - 0,4cm sau
d = t + 0,5cm. Rezistentele niturilor batute Ia reee sunt superioare eelor
batute Ia eald datorita plastificarii tijei si efeetului de strangere care nu
dispare dupa racire.
Suruburile eu tija filetata pana Ia cap sunt utilizate Ia imbinarea
tabIeIor a carer grosime totala nu depaseste 4 mm. Lungimea totala a
surubului se alege astfel incat tija surubului sa depaseasca piulita in
pozitie stransa eu eel putin doua spire. Nu se folosese suruburi eu
diametru mai mie de 6 mm.
Se recomanda exeeutarea gaurilor eu diametru mic si alezarea lor
pe santier la un diamctru eu 0,5 mm mai marc decat diametrul surubului.
De asemenea, se au in vedere urmatoarele: momentul de strangere
aplieat surubului sa fie eu putin mai mare decat momentul de infiletare
(realizarea unei impanari) si mai mie decat momentul de strivire al
174
filetului sau de forfecare a capului surubului; momentul de infiletare sa

fie mai mic decat 2/3 din momentul de forfecare al capului surubului,
In tab. 6.14 sunt aratate detalii constructive referitoare la
utilizarea conectorilor mecanici.
Efortul capabil al unui conector si flexibilitatea unei imbinari sunt
conditionate de modul ei de cedare care depinde de felul solicitarii (tab.
6.15).
Tab. 6.15 Moduri de solieitare a eoneetorului meeanie
Imbinari solieitate la forfeeare Imbinari solieitate la intindere
t t
,
-
-'8S' III III~IIIIIIIIIIISID
-
d
il z lItItZ. SfASSS \sSSh

+ t
Ruperea din intindere a eoneetorului
Forfeearea eoneetorul ui
t
ssT hi'" f "
- a:IJ~i',ssssn
'2«"'22(&; - '$ 's, '''is
: , '!II ZZ 2zzzzzz;a'
•
£.
Strivirea eoneetorului •
Smulgerea eoneetorului
t ~
- "Sf" is''''
p•
"" s
......."-w, m "nn#'s~2i'Iii! us f> I'itV.n>K~~
• t
Smulgerea eu inclinare a eoneetorului Forfeearea unei table
- • f
- eaaznn:Zi'ffli: \ " 'S5" 5S % ~
lL22l?ZZ??zi?tvaaZb
t
6"'555
t
i ,
Plastifiearea tab lei eelei mai subtiri Smulgerea unei table
-- ';2ttlIC~ ~·~)H~US ••• •

-- ~)I
mzzzz~ZZZZZZ2Z)
Plastifiearea eelor doua table • •
Deformatie mare a tab lei
Imbinarile cu conectori mecanici trebuie sa fie compacte ca forma

si dimensiuni.
Verificarea rezistentei unui con ector se face cu relatia generala:
175
ELEMENTE .
F;,Ed s F;,Ra (6.26)
unde:
F;,Ea este forta aplicata conectorului provenita din incarcarile de
calcul;
F;,Rd este efortul capabil al unui conector.
In tab, 6,16, tab. 6.17, tab. 6.18 si tab.6.19 sunt aratate relatiile de
calcul ale eforturilor capabile pcntru concctorii mecanici utilizati la
asamblarea profilelor cu pereti subtiri, care conduc la rezultate
acopcritoare.
Tab. 6.16 Valori de calcul ale efortului capabil al niturilor oarbe
Efortul capabil al niturilor oarbe

• Efortul capabi/ al conectorului la presiune pe gaurd
fu
Fb,Rd = a . 1. d Y M2 = 1.25
YU2
unde: a = 3.2J!7d : pentru t = I] , a:::; 2.1

a =2.1 pentru I] ~ 2.5t
Concctorul
Coeficientul a se determina prin interpolare cand 1 < t, [t < 2.5
lucreaza la
forfecare • Efortul capabil al elementului structuralla intindere
Fll,Rd = An fu Y M2 = 1.25
YM2
• Efortul capabil al unui COllectorla forfecare este:

F" ,Rd ~ 1.2Fb ,Ra ~i Fv,Rd ~ l.2Fn,Ra
Concctorul Trebuie verificata conditia:
lucreaza
intindere.
la
F"Rd ~ -r.;
Nu se unde: F,,Ra- efortul capabil de intindere
recomandd
F p ,Ra - efortul capabilla presiune pe gaura
acest tip de
solicitare n - numarul de conectori
Domeniul de e] ~ 3d e2 ~ 1.5d p] ~3d P2 ~ 3d
valabilitate al
formulelor 2.6111111 :::; d :::;6.4111111
• capul preformat al nitului se presupune ca este in contact cu tabla cea
Observatii mai subtire;
• in absenta unor formule pentru calculul sau, efortul capabil Fv,Ra se
va determina pe calc experimentala
176
ELEMENTE DIN OTEL
Tab. 6.17 Valori de calcul ale efortului capabil al suruburilor autofiletante si
autoperforante
Efortul capabiJ al surubului autofiletant ~i autoperforant

• Efortul capabil al conectorului la presiune pe gaurii, modul de
cedare prin plastificarea tablei In jurul gaurii (presiune pe gaura):
Fb.Rd = a . t . d lu r M2 = 1.25
rM2
unde: a = 3.2..Jl!d ; pentru t = II . a ~ 2.1

Conectorul a = 2.1 pentru tl 2:: 2.5t
lucreaza la
forfecare Coeficientul a se determina prin interpol are cand 1 < 11 It < 2.5
• Efortul capabi/ al elementului structural la intindere
F n.Rd =A n
L: r M2 = 1.25
rM2
• Efortul capabi/ al unui conector este:

F,.,Rd 21.2 max (F';"Rd' F",Rd)
• Efortul capabil la smulgerea sau laforfecarea tablei:
- la incarcari statice: Fp Rd --I.d I" rM2 =1.25

w rM2
- la incarcari din vant: Fpr.Rd = 0.51 . d ; ~

rM2
Conectorul este • Efortul capabilla smulgere al unui conector:
solicitat la
intindere lu.sup
Fo.Rd = 0 .65 tsup' d -- r Af2 = 1.25
YM2
un de (u,sup este rezistenta la intindere a tab lei superioare
• Efortul capabi/la intindere al unui con ector trebuie sa indeplineasca

conditia:
F;,Rd 2 max(nF",Rd,F;,.Rd)
Domeniul de
el 2:: s«.e2 2:: 1.5d; PI 2:: 3d; P2 2:: 3d
valabilitate al 3.0nvn ~ d ~ 8.0mm
fonnulelor
La intindere: 0.5mm ~ I ~ 1.5mm si II 2:: 0.9mm
• capul surubului autofiletant (si autoperforant) se va amplasa astfel
incat sa fie In contact Cll tabla cea mai subtire;
Observatii • In absents unor fonnule pentru calculul lor, eforturile capabile
Fv.Ra, F;.Ra se vor detennina pe cale experimentala.
177
ELEMENTE DIN OTEL
Tab. 6.18 Valori de calcul ale efortului capabil al bolturilor impuscate
Efortul capabil al bolturilor impuscate

• Efortul capabil al conectorului la presiune pe gaurd:
FbRd =3.2t·d fu rM2 =1.25

, rM2
• Efortul capabil al elementului structural la intindere:

Conectorul este
solicitat la fu
F n,Rd = A II-- r M2 = 1.25
forfecare
r»,
• Efortul capabil al unui conector este:
F:,Rd ~ 1.5 max (~,Rd' F",Rd )
Fv,Ra se va determina experimental
• Efortul capabil la smulgerea sau la forfecarea tablei:
la incarcari statice: Fp,Rd =t .dw /" r M2 = 1.25

rAl2
la incarcarea din vant: Fpr,Rd = 0.5t .dw fu

rAl2
Conectorul este
solicitat la • Efortul capabil la smulgere al unui conector Fo Ra se determina
intindere experimental
• Efortul capabilla intindere al unui conector F; Ra :
Nu este semnificativ la invelitori si pereti de inchidere; se determina

experimental
Se verifica conditiile:
F;,Rd ~ F;),Ra ~i FO,Rd ~ nFp,Ra
el ~ 4.5d 3.7mm:::; d s; 6.0mm

e2 ~ 4.5d pentru d = 3.7111111, t,up ~ 4.0111111
Domeniul de
valabilitate al PI ~ 4.5d pentru d = 4.5mm, tsup ~ 6.0111111
formulelor
P, ~ 4.5d pentru d = 5.2nm1 , t sup ~ 8111m
La intindere este necesar ca:
0.5111111 :::; t :::;
1.5111111 si tsup ~ 6.0111111
178
Tab. 6.19 Valori de calcul ale eforturilor capabile ale suruburilor
Efortul capabiJ al suruburllor

• Efortul capahilla presiune pe gaurii al conectorului:
Fb,Rd = 2.5t . d f" ; Fb,Rd :S; 5!_ fu 7M2 = 1.25

7M2 1.2 7M2
• Efortul capahil al elementului structural la intindere:
r.; = [1 + 3r ( do - 0.3 J]A U

n In
7M2
7 M2 = 1.25
~1:
. F n.Rd-<A n--
I,
7M2
unde: U = 2e2 si u :S; P2; r este raportul dintre numarul de suruburi

Conectorul este in sectiunea transversal a ~i numarul total de suruburi al imbinarii
solicitat la • Efortul capabil la forfecare al unui con ector:
forfecare - pentru suruburi din c1asele de cali tate 4.6, 5.6 si 8.8
cu fuh :S; 800 N/ mm 2 :
F".Rd = 0.6As fuh

7M2
- pentru suruburi din clasele de calitate 4.8,5.8, 6.8 si 10.9
2
cu fub > 800N/mm :
F..Rd = 0,5A. I. f"b

7M2
Se verifies conditia: P'".Rd ~ 1.2 (F;"Rd' F",Rd )
• Efortul capabil la intindere al unui conector:
Conectorul este ~,Rd = 0,9As fu r M2 = 1.25

solicitat la 7M2
intindere Celelalte moduri de cedare trebuie studiate pe cale experimentala
Se verifica conditia: ~.Rd ~ nFp.Ra
el 1.5d ;
:::: e2 :::: l.5d t~1.25ml11
Domeniul de
valabilitate al PI ~3d; P2 ::::3d
fonnulelor Suruburi de diametru minim M6 ~i clase de calitate 4.6 pima la 10.9
Notatiile din aceste tabele sunt urmatoarele:
179
ELEMENTE .
d este diametrul nominal al conectorului;
do este diametrul nominal al gaurii;
d; este diametrul saibei sau al capului conectorului;
e], e2 sunt distantele intre axa conectorului si margine a tablei pe
directia incarcarii, respectiv dupa directia perpendiculara pe directia
incarcarii (fig. 6.25);
p], P2 sunt distantele intre axele conectorilor consecutivi, pe directia
incarcarii, respectiv dupa 0 directie perpendiculara pe directia
incarcarii (fig. 6.25);
PI. P2 = 3,5d .... 8d(l2tmin) ; e, = 2,5d ... .4d( 8tmin) ; e2 = 2d .... .4d( 8tmin)
Fig. 6.26 Distante intre conectori
rub este rezistenta la rupere din intindere a materialului din care este
executat conectorul;
!;"sup este rezistenta la rupere din intindere a tab lei cu grosimea t ;
teste grosimea tablei celei mai subtiri;
t] este grosimea tablei celei mai groase;
A este aria bruta a sectiunii surubului;
As este aria neta a sectiunii surubului;
An este aria sectiunii nete a tab lei;
Fb Ra este efortul capabilla presiune pe gaura, corespunzator modului
de cedare prin plastificarea tablei in jurul gaurii surubului, inclusiv
inclinarea si forfecarea acestuia;
Fn Ra este efortul capabil al elementului structuralla intindere;
180
ELEMENTE .
Fv,Rd este efortul capabil al conectorului la forfecare, corespunzator
unui plan de forfecare (suruburile utilizate la asamblarea tablelor cu
tija filetata pana sub cap);
~),Ra este efortul capabil al unui con ector la intindere corespunzator
cedarii prin smulgerea tab lei sau prin forfecarca tablci in jurul capului
conectorului;
Fo,Ra este efortul capabil al unui conector la smulgere;
F"Ra este efortul capabil al unui conector la intindere;
Fc•Ra este efortul capabil al conectorului la smulgerea cu inclinare;
Normele in vigoare recomanda evaluarea efortului capabil al unei
imbinari pe baza prelucrarii statistice a incercarilor expcrimentale
efectuate in acest scop.
In calculul practic al imbinarilor se considera rezistenta
matcrialului caracterizata prin rezistenta la tractiune f" care are 0
dispersie mai redusa comparativ cu limita de elasticitate fv'
Un conector poate fi solicitat simultan la forfecare si intindere,
caz in care se veri fica urmatoarea conditie de intcractiune:
F"Ed + ~',Ed :::;1

(6.27)
F"Rd F.',Rd
In cazurile in care conectorii sunt solicitati la tractiune, efortul pc

fiecare conector se considera axial. Daca amplasarea conectorilor nu este
centrata, figura 6.27, se diminueaza valoarea de calcul a efortului capabil
la intindere R p Ra •
Fig. 6.27 Reducerea efortului capabilla intindere al conectorilor ca urmare a amplasarii

lor excentrice
La conectorii care asambleaza pereti plani cu 0 latime mai mica

de 150 mm, deformatia locala a peretelui sub sarcina se mentine, in cele
mai multe cazuri, in domeniul elastic.
181
ELEMENTE .
Cand efortul capabil de cedare prin smulgerea conectorului este
mal mic decat efortul capabil de cedare prin smulgerea tablei,
FO,Rd < Fp.Ra' este necesar sa se demonstreze ca tabla are suficienta
capacitate de deformare.
Asamblarea profilelor cu pereti subtiri solicitate la soc sau vibratii
se realizeaza cu suruburi de inalta rezistenta pretensionate, dispozitive de
blocare sau suduri. Cand imbinarile sunt solicitate de tensiuni reversibile
(exceptie tensiunile provenite exclusiv din actiunea vantului), sau nu sunt
admise lunecarile in imbinare, se utilizeaza suruburi de inalta rezistenta
pretensionate, suruburi pasuite (precise) sau sudura,
6.2 IMBINARI SUDA TE
Sudurile reprezinta 0 alta categorie mare de imbinari folosite la

realizarea constructiilor metalice.
Principiul sudarii consta in crearea unci continuitati a materiei
intre doua piese metalice, cu compozitie chimica identica sau
asemanatoare, cu ajutorul caldurii, presiunii sau a ambilor factori, cu sau
lara utilizarea unui material de adaos similar cu metalul elementelor care
se imbina. Aceasta continuitate este obtinuta prin realizarea unui cordon
(cusatura) provenind din topirea unci parti a pieselor de imbinat (metal de
baza) si a unui metal de adaos asigurat de electrod. in fig. 6.28a este
aratata schematic alcatuirea unui cordon de sudura in adancime intre
doua piese asezate cap la cap, iar in fig. 6.28b 0 imbinare in a pieselor
asezate in T cu cusaturi in relief sau de colt.
radaeina sudurii
a. b.
Fig. 6.28 Cordon de sudura: a. - alcatuirea unui cordon de sudura in adancirne (cap la
cap), b. - cusaturi de colt
182
\
ELEMENTE .
6.2.1 Principalele procedee de sudare
6.2.1.1 Sudare prin topire, cu material de adaos

a) Sudarea manuala cu arc electric
Procedeele de sudare prin topire folosesc pentru topirea materialului
de adaos caldura produsa de un arc electric format intre electrod si metalul
de baza, ca urmare a trecerii unui curent electric de intensitate mare (fig.
6.29). Arcul electric topeste simultan metalul de baza si electrodul care este
deplasat manual in lungul cusaturii. Invelisul electrodului se topeste la
temperatura ridicata si formeaza un strat de zgura fluid care, dupa racire,
asigura protectia cordonului format fata de atmosfera ambianta.
generator
a.
piesa mctalica
b.
Fig. 6.29 Sudarea manuala cu arc electric: a. - principiul procedeului de sudare,

b. - formarea cusaturii de sudura
183
ELEMENTE .
Arcul electric este acoperit de stratul de flux in stare de pudra din
care 0 parte se topeste la temperatura arcului si se solidifica imediat.
Procedeul de sudare are 0 mare productivitate; se utilizeaza in
special pentru productia in serie si este mai economic pentru sudarea
pieselor metalice de grosimi mario
b) Sudare automata cu arc electric sub strat de flux

Electrodul este constituit dintr-o sarma care se deruleaza automat si
care se topeste pe masura avansarii automate a utilajului de sudat (fig. 6.30).
a.
sarma/acntru
servo _ unitate motor ~u· are ,.....-rolcde ghidaj
;::Y
arc electric
de alimentare - , buncar cu flux
b. rT~.
,~ "clcctrod fuzibil
Pudra de flux // (FcJv1n.si.C)
(SiOJ\lnO.FcO)
//
metal de baza
Fig. 6.30 Sudarea automata sub strat de flux (fondant): a. - principiul tehnologic,
c) Sudare cu arc electric sub strat de gaze protectoare

Protectia cusaturii fata de atmosfera ambianta este obtinuta cu
ajutorul unui gaz insuflat pe langa electrod (fig. 6.31). Daca gazul de
protectie utilizat este inert, procedeul se numcste MIG (Metal Inert Gas).
184
ELEMENTE DIN OTEL
Pentru un gaz activ (ex. CO2), procedeul se numeste MAG (Metal

Activ Gas).
Pentru sudarea metalelor cu continut ridicat de nichel se foloseste un
procedeu sub flux de gaz inert, cu electrod refractar din tungsten si material
de aport sub forma de sarma. Acest procedeu se numeste TIG (Tungsten
Inert Gas)
a.
b.
Fig. 6.31 Sudare sub strat de gaze protectoare (MAG): a. - principiul tehnologic,
d) Sudarea prin puncte (busoane de sudura)

Procedeul se foloseste la sudarea pieselor suprapuse. Cand piesa
superioara are grosime mai mare (peste 5 mm) se pot da gauri prin sfredelire
in care se depune prin sud are materialul de adaos (fig. 6.32).
Sudarea se executa sub strat de flux sau in atmosfera de gaze
protectoare.
185
ELEMENTE .
(+)
d = t1 + min .8mm,
Daca t1 ::;16mm; atunci a = t1;
Daca t, ~16mm; atunci a=min(1I2tI'16mm)
Fig. 6.32 Sudare prin busoane: d este diametrul punctului de sudura, a este grosimea
sudurii
6.2.1.2 Sudare prin rezistentd electricii, lara material de ada os

Procedeul este utilizat mai ales la imbinarea tablelor si a profilelor
cu pereti subtiri formate la rece. Piesele de sudat se introduc intre doi
electrozi din cupru care sunt presati pe 0 durata scurta de timp (fig. 6.33a).
Prin utilizarea un or electrozi sub forma de disc, care se rotesc in sens
contrar si sunt presati constant pe linia cusaturii (fig. 6.33b), se obtin
cusaturi in linie.
u. b.
- electrod disc
~·!f' : J
t
Fig. 6.33 Sudare prin rezistenta electrica: a- prin puncte, b- in lillie
La trecerea curentului electric prin zona suprafetei de contact intre

piesele metalice se produce incalzirea acestora pana la starea plastica, iar la
apasare se formeaza un punct de sudura.
186
ELEMENTE .
aparat
control
D
I
l~intcr~~JrL~ ~==::'::;;I /ghidajc

a. clcctnca ::__clcctrod
~ O~"~._c~·"·-"""··'L.....
__ .{::~~~~
1.5°1 I
-·1 ;..- sudura automata
/
DU //
IT IT -. -.'
b. "--,.
Fig. 6.34 Sudarea conectorilor mecanici de tip gujoanelor pe grinzi metalice: a. - principiul
tehnologic, b. - forma rea cusaturii de sudura
6.2.2 Materiale pentru Imblnari sudate
Calitatea imbinarilor sudate depinde in mare masura de

caracteristicile metalului de baza si a materialului de adaos.
6.2.2.1 Alegerea metalului din piesele de sudat

Pentru asigurarea caracteristicilor de rezistenta ale imbinarilor sudate
este necesar ca otelul sa fie sudabil. Sudabilitatea este 0 proprietate
complexa a otelurilor si se prezinta atat printr-o comportare buna la sudare
cat ~i prin obtinerea sigurantei sudurii. Verificarea si garantarea celor doua
proprietati pentru otelurile de constructie se face prin incadrarea lor in clase
de calitate (vezi cap. 2).
Otelul de constructii se sudeaza in general in conditii bune datorita
procentului redus de carbon si elementelor de ali ere. Sporirea continutului
de carbon influenteaza negativ sudabilitatea, deoarece favorizeaza
fragilizarea cusaturilor si aparitia fisurilor in zona influentata termic.
Comportarea la sudare a otelurilor care contin pe langa carbon si
unele cantitati reduse de Si si Mn se apreciaza prin carbonul echivalent
CEV:
187
CEV = C+ Mn+Si [%] (6.28)

4
Se considera oteluri sudabile cele eu CEV < 0,5% .

Sudarea otelurilor
, cu continut
, mai mare de carbon necesita masuri
speciale de preincalzire a pieselor de imbinat, folosirea unor materiale de
adaos cu grad ridicat de plasticitate, sudarea simultana cu mai multe arcuri
electrice etc.
Cresterea continutului in clemente de aliere poate duce la aparitia
structurilor martensitice fragile. Acest fenomen este mai periculos in cazul
otelurilor necalmate la care apar segregari frecvente.
Comportarea la sudare dupa compozitia chimica a otelurilor ali ate se
apreciaza cu ajutorul continutului de carbon echivalcnt:
CE V = C + Mn + Cr + Mo + V + Cu + Ni [%] (6.29)
6 5 15
Aceasta relatie este valabila pentru procente ale elementelor de aliere

inferioare valorilor urmatoare:
C < 0,50%; Mn < 1,6%; Ni < 3,5%; Mo < 0,6%; Cr < 1%; Cu < 1%.
Cresterea continutului in clemente de aliere poate duce la aparitia
structurilor martensitice fragile.
In ceca ce priveste sudabilitatea, prezentata sub forma carbonului
echivalent ( CEV), marca de otel S235 are CEV = 0,35% pentru grosimca
produsului sub 40 mm, CEV = 0,38% pentru grosimea produsului cuprinsa
intre 40 mm si 150 mm si CEV = 0,40% pentru grosimea produsului
cuprinsa intre 150 mm si 250 mm.
6.2.2.2 Alegerea materialelor de adaos

La alegerea materialului de adaos pentru imbinarile sudate este
necesar sa se tina seama de compozitia chimica, de proprietatile mecanice si
tehnologice ale materialului de baza si a celui depus prin sudare, de
structura metalografica a imbinarii sudate, de posibilitatile practice de
sudare si de conditiile de lucru. Materialul de adaos trebuie sa asigure in
cordonul de sudura caracteristici de rezistenta eel putin egale ce ale
metalului de baza, fara sa ereeze neomogenitate chimica periculoasa.
188
ELEMENTE .
Materialele de adaos utilizate la sudarea metalelor sunt urmatoarele:
electrozi inveliti fuzibili, sarme de sudare si flux pentru sudare, sarme de
sudare, baghete metalice si gaze de sud are, gaze, electrozi nefuzibili si
baghete, alte materiale pentru sudare si procedee conexe.
Electrozii inveliti pot avea invelisul acid (A), bazic (B), rutilic (R),
titanic (T), oxidant (0), penetrant (P), celulozic (C), special (S). Clasificarea
electrozilor inveliti este data in STAS 1125/1,2,3.
Perfectionarea procedeelor de sudare a amplificat rolul electrozilor
care indeplinesc functii multiple: ionizatoare (mentine stabilitatea arcului
electric), protectoare (impotriva actiunii nefavorabile a oxigenului si
azotului din atmosfera), moderato are (crusta de zgura reduce viteza de racire
si imbunatateste caracteristicile plastice) si dezoxidanta (purificarc). Pe
langa acestea, invelisul poate avea rol de aliere, imbunatatind calitatea
metalului depus.
Sarma pentru sudare se foloseste la sudura cu arc electric sub strat de
tlux sau in atmosfera de gaze protcctoare (C02). Criteriul mctalurgic cste
hotarator in alegerea sarmelor intrucat in procesul de sudare au loc
modificari ale cornpozitiei chimicc.
Fluxul de protectie poate fi cu caracter acid, neutru sau bazic si
alegerea acestuia se face in functie de tipul sudurii, metalul din piesele de
sudat si din sarma pentru sudare.
6.2.3 Fenomene fizice ~i mecanice produse la sudarea prin topire Cll

arc electric
6.2.3.1 Riicirea bruscii a cusiiturii

Topirea otelului se produce peste 1300°C. Procesul de sudare cu arc
electric implica 0 variatie locala de temperatura cu influente mari asupra
structurii si proprietatilor atat a metalului de aport cat si a metalului de baza
din zone le invecinate. In cazul sudarii a doua piese din otel cu grosime
redusa asezate cap la cap astfel ca repartitia termica sa poata fi considerata

uniforma pe grosimca acestora, se obtine 0 distributie a curbelor izotennicc
aratate in figura 6.35, care marcheaza zona influentata tennic (ZIT) ce se
deplaseaza impreuna cu sursa de caldura.
In metalul de baza, dincolo de zona de penetrare (fig. 6.35), se
manifesta 0 regenerare a acestuia care capata 0 structura mai fina pana la
izoterma de 500°C; sub 150°C efectele termice sunt neglijabile (fig. 6.36).
189
ELEMENTE DIN OTEL
zona influentata tcrrnic (ZIT)
1--4--- direcna areului

electric
or'C]
timp distanta la ccntrul

cusaturii
Variatia ternpcraturii Variatia tcmpcraturii
in tirnpul sudarii pc latirnca ZIT
Fig. 6.35 Zona influentata termic a unui cordon de sudura cap la cap si variatia temperaturii
La imbinarea tablelor mai groase sudarea se face prin mai multe

trcccri. In accst caz, fiecare strat produce nonnalizarea cc1ui anterior, ceca
ce contribuie la imbunatatirea calitatii sudurii.
Transformarile structurale ale otelului depind de continutul de
carbon si de viteza de racire a acestuia. 0 racire rapida a pieselor sud ate
duce la formarea martensitei care este un constituent dur si fragil.
Eliminarea acestui fenomen negativ poate fi obtinut prin urmatoarele
tratamente termice:
• Preincalzirea pieselor de sudat, care consta in incalzirea metalului la 0
temperatura de cca. 80°C inainte de sudare astfel incat sa existe un
echilibru intre cantitatea de cal dura din cusatura si cea continuta in
meta lul de baza, favorizand 0 racire mult mai lenta a imbinarii sudate.
• Postincalzirea consta in incalzirea imediata a imbinarii dupa sudare
pentru a suplini cal dura pierduta prin cusatura, fiind astfel limitata viteza
de racire, Postincalzirea se aplica sub urmatoarele forme: recoacere
(incalzire deasupra temperaturii de transformare, urmata de 0 racire lentil
in cuptorul de tratament), nonnalizare (incalzire in conditii de recoacere.
urmata de racire in aer), dctcnsionare (incalzire la tcmperaturi cu putin
190
ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCT'I
sub cele de transformare, urmata de 0 racire controlata), revenire

(asemanatoare detensionarii, cu temperaturi de incalzire mai cob orate ).
• Intensitatea electrica ridicata utilizata la sud are care conduce la
obtinerea unei cantitati mari de caldura in cusatura si in metalul de baza,
iar evacuare acesteia necesita mai mult timp.
>1300' Illl(l':.UOO' 90()". 1100'
Fig.6.36 Transformari structurale in metalul de baza cauzate de temperatura
Procesele de incalzire-racire din carnpul termic datorat sudarii sunt

intotdeauna insotite de fenornene de contractie termica a materialului. Ca
urmare, in piesele metalice se produc deformatii si tensiuni de sudare.
Deformatia de sudare cste definita ca fiind modificarea de forma si
dimensiuni a pieselor datorita dilatatiilor si contractiilor termice. Tensiunile
de sud are sunt tensiuni interne care apar datorita dilatatiilor sau contractiilor
care nu se pot manifesta liber in piesele metalice prea rigide. In consecinta,
deformatiile si tensiunile de sud are reprezinta aceeasi problema. Ca unnare,
daca deformatiile se pot manifesta liber tensiunile vor fi foarte mici, iar daca
deformatiile sunt impiedicate apar tensiuni interne importante.
Atat deformatiile cat si tensiunile de sudare pot fi temporare sau
remanente. Cele temporare apar de obicei in cursu 1 incalzirii pieselor de
sudat si dispar dupa racire, iar deformatiile si tensiunile remanente raman
dupa racirea completa a acestora.
191
ELEMENTE .
6.2.3.2 Deformatii din sudare
Datorita racirii, cusatura de sudura se deformeaza pe trei directii: in
lungul cusaturii, transversal cusaturii si pe grosimea ei (fig. 6.37).
i) Deformatie transversala. Efectul se manifesta adesea prin deformatii
unghiulare (fig. 6.37a). Efectul negativ al contractiilor transversale se
manifesta prin reducerea deschiderii rostului datorita suprapunerii pieselor
de imbinat si in consecinta ingreuneaza sudarea radacinii cusaturii .
.\B
, ',""""",
,",--:1__ --'-'I j
--'fi"-
;.-_ .._--
B
--_.
a. b. c.
Fig. 6.37 Deformatii rernanente In imbinarile sudate: a. - contractie transversala,

b. - contractie unghiulara, c. - contractie longitudinal a
Valoarea contractiilor
, transversale este influentata
, mai ales de forma
si dimensiunile rostului pre cum si de regimul de sudare.
Acest tip de deformatii poate fi evitat daca se adopta 0 anumita
cronologie a operatiilor de sudare.
In functie de grosimea pieselor, contractiile transversale ale
imbinarilor sudate cap la cap cresc liniar. Se constata ca la aceeasi grosime.
contractiile transversale sunt mai mici in cazul rosturilor simetrice X sau 2lT
sud ate din mai multe treceri.
Contractia transversal a a imbinarilor sud ate de colt este mai redusa.
Se constata ca la aceeasi grosime a cusaturii, contractia transversal a sc
reduce in functie de grosimea piesei de sudat.
ii) Deformatia pe grosimea cusdturii sau unghiulard (fig. 6.37b).
Deformatia unghiulara apare numai dupa racirea completa a imbinarii
sud ate si se manifesta prin formarea unui unghi intre suprafata pieselor
datorita contractiilor transversale mari din partea superioara a cusaturii.
192
ELEMENTE DIN OTEL
Functie de grosimea piesei de sudat si unghiul rostului, contractiile

unghiulare cresc mai ales in cazul sudarii dintr-o parte si din mai multe
treceri. Sudarea rosturilor simetrice X, 2U etc. cu straturi de sudura dispuse
alternant pe ambele fete are ca efect reducerea deformatiilor, in special daca
cantitatea de metal depus la 0 trecere este mica si imbinarea poate sa se
raceasca intre suduri.
Desi deformatia unghiulara este mult mai redusa comparativ cu
contractia transversala, aceasta poate produce tensiuni importante.
iii) Deformatie longitudinald. Deformatia longitudinala tinde sa reduca
lungimea cusaturii (fig. 6.37c). Efectul rezultat este de ondulare sau curb are
a pieselor metalice. Valoarea acestei de formatii este redusa datorita
rigiditatii mari in directie longitudinala a imbinarilor sudate si depinde in
principal de raportul dintre aria sectiunii transversale a pieselor si cea a
cusaturii de sudura, Cu cat acest raport este mai mare contractiile scad insa
tensiunile de sudare in aceasta directie vor fi mai mari.
Evitarea unei deformatii longitudinale prea mari poate fi obtinuta
prin prevederea unei contrasageti a pieselor inainte de sudare, executia
cusaturii pe tronsoane, sau, cand este posibil, conceperea unor cusaturi
simetrice,
6.2.3.3 Tensiuni reziduale

Tensiunile reziduale formeaza un sistem de tensiuni in echilibru care
exista in absenta unei actiuni exterioare. Acestea sunt in general rezultatul
unei deformatii plastice permanente care produce local deforrnatii
suplimentare si prin urmare tensiuni in alte puncte.
In elementele sudate, aceste deformatii sunt rezultatul ciclurilor de
incalzire si racire locala ce insotesc procesul de sudare. Cordonul de sudura
topit nu este liber sa se retracteze prin racire deoarece se opune metalul de
baza. Din aceasta cauza apar tensiuni de intindere in cordonul de sudura si
tensiuni de compresiune in metalul de baza.
In fig. 6.38 sunt exemplificate aceste tensiuni reziduale pentru
cusaturi cap la cap si in relief.
Masurile de impiedicarea aparitiei tensiunilor remanente cuprind
pretension area, preincalzirea si stabilirea ordinii de executie a cusaturilor de
sudura,
193
ELEMENTE .
h.
lurindcrc
'P"
T .
.
-
Fig. 6.38 Tensiuni reziduale: a. tensiuni longitudinale, b. tensiuni transversale, c. tensiuni

pe sectiunea elementelor sudate
6.2.4 Tipuri de cusaturi sud ate
Clasificarea imbinarilor sudate potrivit normei EUROCODE 3 este

aratata in tab. 6.20.
i) Sudurile de col, sau in relief se executa in cazul asezarii suprapuse

sau sub un anumit unghi a pieselor de imbinat.
Imbinarile sudate realizate prin suprapunerea pieselor metalice pot
fi: cusaturi frontale cand sunt perpendiculare pe directia efortului si cusaturi
laterale cand sunt paralele eu directia de solicitare (fig. 6.39 a,b). In figura
6.3ge este aratata 0 imbinare cu eclise a doua piese plane. Cusaturile de colt
nu se opresc de regula la extremitatile elementelor imbinate, ci se intorc (in
acelasi plan) tara intrerupere, daca este posibil, pe 0 lungime de eel putin de
doua ori marimea catetei sectiunii transversale a cusaturii.
194
ELEMENTE .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCT" .
Tab. 6.20 Tipuri curente de imbinari sudate
Tipul imbinarii
Tipul sudnrii Imbinare prin
lmbinare cap la cap Imbinare in T
(Ill unghi) suprapunere
Suduri de colt
(in relict)
IF=: , ~ .. I
Suduri in gauri
: I ,+. I
~
I
ILi\'
: :! ~
v simplu
Si~PIU
Suduri cap la cap

(in adancime) cu
: I
v dublu
: I~semi v dublu
patrundere com pleta I
• :
I
u simplu nJ SimPI":
: u dublu
: I
I~ J dublu
Suduri cap la cap : ::: :

(in adancime) eli
patrundere partial a
I
!
v dublu
t :
I~semi v dublu
u dublu
Suduri in ganri
umplute ell sudura
(buson)
p QJ
q]
in fig. 6.40 sunt aratate imbinari de colt a pieselor metaliee
asamblate eu unghiuri euprinse intre 60° si 120°. Daca unghiurile sunt mai
mici de 60°, sudura se considera ea fiind cap la cap eu patrundere partiala.
195
ELEMENTE .
!. I
: ;:::31:
a. h.
Fig. 6.39 imbinari sudate eu piese suprapuse: a. cusatura frontala, b. cusaturi laterale, e.
imbinare eu eclise
Fig. 6.40 imbinari sudate ale pieselor asamblate in unghi
o sudura de colt pe 0 singura parte poate fi utilizata in lungul

perimetrului unui profil tubular (fig. 6.41 a), dar nu va fi recomandata in
situatia din fig. 6.41 c, deoarece imbinarea este solicitata la un moment
suplimentar.
.;c;ZU-:'].oEC"'707<
ncsatisfacator
Fig. 6.41 Situatie recomandata si nerecomandata de realizare a sudurilor de colt realizate pe

o singura parte
Sudurile de colt pot fi continue sau intrerupte (fig. 6.42).
196
ELEMENTE .
HJ ' ,! (" •.i;',. / l
.' t " i/ /
1-1
i; 2': min ( 0, 75b;0, 75b, ), L, ::;min (16t;16/, ;200mm ),

LI ~ 12/; 12/,; 0,25 b; 200 mm
Fig. 6.42 Suduri de colt intrerupte
Sudurile de colt intrerupte nu se utilizeaza in atmosfere corosive.
ii) Sudurile cap fa cap sau in adiincime se realizeaza intre piese

metalice situate de regula in acelasi plan (fig. 6.43), pe grosimea acestora.
Sudura se numeste cu patrundere completa daca fuziunea metalului de adaos
si a metalului de baza are loc pe toata grosimea imbinarii, in caz contrar
sudura este cu patrundere partiala.
latimee
.. slJdll~j
/ I
Fig. 6.43 Sudura cap la cap sau In adancime
197
ELEMENTE .
Dad. piesele metalice ce se imbina au grosimi de pana la 10 mm,
pentru a asigura patrunderea cornpleta, sudura se executa pe 0 singura parte,
pe ambele parti sau se dispune sub piese 0 placa suport (fig. 6.44), in functie
de grosime. Pot fi utilizati si electrozi cu patrundere adanca la piese cu
grosimi mai mari, de pana la 16 mm.
a. b.
f~I @ t
---Ii-
b"" lmm
nsxl
\/
d.
Fig. 6.44 Suduri cap la cap rara prelucrarea marginilor pieselor: a,b. - suduri executate de 0
singura parte, c. - sudura executata din ambele parti, d - reprezentare simbolica
Pentru sudarea pieselor cu grosimi sporite este necesara prelucrarca

marginilor acestora, dimensiunile fiind dependente de procedeul de sudare
utilizat (fig. 6.45, fig. 6.46, fig. 6.47).
Cl
v~--y r-' 1
~OI
a.
I
~~~
n = 60'
h '.~] .. 2 mill
g=2mm
1=4.;.20 mm
+
of
l
~gA jg
\
(1
+
[l= 45'
h~1lllm
g=3mm
I> 12mm
\-,2..-'1,
\.
u·~ 45' d.
g =,) .. 5 mm
~I 11 "placuta
1=4.;.2(lmm
,~ 4""
\'
II;'
\.-f!-i (t = 2(Y
j--
OuI r=5mm
g~··~.;.3111m
e.
c. -1F~ t > ~Omm
Fig. 6.45 Prelucrarea marginilor pieselor de sudat folosind sudarea manuala cu arc electric
198
ELEMENTE DIN OTEL
u ~50"
II 1,,2 mill
II
I >t.mm
2,,4"'111
b.
~.
n '··40' " 0.45'"
g 2-7"4'mn h = ~ mm
I >bmm g" :mm
1 >(, rnm
Fig. 6.46 Prelucrarea marginilor pieselor de sudat folosind sudarea MAG
\ U ,
.[1'\1 -
r-l
'5.----;
\ n~,'~
......-...
_I
_
Ll! '
U ,40"
g ',' 3., 4 mill

t ':'ottt11m : nun
10 mrn
a. II -'.placuta
<,
(J 50"
R~ I "'111 u = ~(I"
s : ~1:-Jmm h : nun
, '10 mm " >".tlll'"
c. 1"2(1 mm
a (.0'
~ =r h"
- g •. ()
.t
c:» (l \,
I ' III min
c.
Fig. 6.47 Prelucrarea marginilor pieselor de sudat folosind sudarea cu arc electric sub strat
de flux
Imbinarile pieselor in forma de T se realizeaza eu suduri in K sau in

v (fig. 6.48). Se iau rna~uri de curatare si resudare a radacinii,
c~2-3mm :::
iT r} (1
b
Vexl
r----
199
Dad! piesele de imbinat au grosimi difcrite racordarea se face in

raport cu diferenta grosimilor (fig. 6.49).
Fig. 6.49 Racordarea pieselor de grosimi diferite
Sudurile cap la cap cu patrundere partials realizata pe 0 singura parte

pot fi utilizate pentru sudarea pc toata lungimea perimetrului unui profil
tubular, insa nu trebuie utilizata in cazul prezentat in fig. 6.50b datorita
solicitarii suplimentare la moment.
I
I
I
~I
a., satisfacator b:- nesatisfacator
Fig. 6.50 Situatie recomandata si nerecomandata pentru sud uri cap la cap cu patrundcre
partiala realizate pe 0 singura parte
iii) Sudurile in crestiituri sunt cusaturi de colt realizate in gauri

circulare sau alungite (fig. 6.51).
Sudurile de colt in gauri sunt recomandate numai pentru a transmitc
eforturi de forfecare sau pentru a evita voalarea sau separarea pieselor
suprapuse.
,,
~rt_O d ~4tl
: W-J , l; =21+n(d-a)
'--\----+j -'T\--':.
\
\ t,
Fig. 6.51 Suduri de colt in gauri: Iw este lungimea cusaturii iar a este grosimea cusaturii
iv) Sudurile in giiuri umplute eu sudurii se utilizeaza pentru

transmiterea unui efort de forfecare, pentru impiedicarea voalarii sau
200
ELEMENTE DIN OTEL
evitarea separarii pieselor suprapuse sau pentru solidarizarea eomponentelor
elementelor metaliee eompuse. Aeeste suduri nu se folosesc pentru
preluarea eforturilor de intindere.
Diametrele gaurilor circulare sunt eu eel putin 8mm mai mari dedit
grosimile pieselor in care sunt realizate. Grosimea sudurilor in gaura este
egala eu grosimea piesei pentru grosimi de pana la 16mm si de eel putin
jumatate din grosimea piesei, dar nu mai putin de 16mm, pentru grosimi ee
depasesc 16mm.
v} Suduri intre elemente metalice cu margin; rotunjite

Pentru realizarea irnbinarilor sudate a profile lor inchise reetangulare
(fig. 6.52a) sau a barelor eu sectiune pl ina (fig. 6.52b), grosimea cordonului
de sudura utilizata in calculele de rezistenta trebuie determinata prin studii
preliminare pentru fiecare tip de alcatuire constructiva. Sudurile de incercare
se sectioneaza si se mascara in vederea stabilirii tehnologiilor de sudare
adecvate.
Fig. 6.52 Grosimea de calcul a cusaturii de sudura la margini rotunjite: a. - sectiuni tubulare
rectangulare, b. - sectiuni pline
6.2.5 Clasificarea cusaturilor sudate dupa pozltia de sudare
Pozitia cusaturilor de sudura in timpul executiei poate fi (fig. 6.53):

orizontala in plan orizontal si vertical, verticala sau inclinata in plan vertical,
peste cap (de plafon). Sudurile orizontale in plan vertical se executa greu si
marginile se prelucreaza, ea in fig. 6.53-detaliu 1, pentru a evita seurgerea
metalului topit.
201
ELEMENTE .
Dctaliu
Fig. 6.53 Pozitia sudurilor in timpul executiei: a. - sudura orizontala in plan vertical,
b.- sudura orizontala in plan orizontal, c. - sudura peste cap,
d. - sudura verticala in plan vertical.
6.2.6 Comportarea Ja sollcitari statice a Imbinarilor sudate
Comportarea imbinarilor sudate solicitate static este diferita de cea a

metalului din piesele as amb late datorita neuniformitatii tensiunilor.
prezentei concentratorilor de tensiuni, efectelor de increstare, cornpactitatii
mai reduse prin solidificare etc.
In portiunile de racordare a ingrosarii (bombament) si a radacinii
sudurilor in adancime se formeaza concentrari de tensiuni normale ale carer
valori pot depasi cu 60% tensiunea de exploatare (fig. 6.54a).
Prin prelucrarea mecanica a suprafetei cusaturii si indepartarea
ingrosarii pana la nivelul pieselor metalice, comportarea la diverse solicitari
se imbunatateste mult.
Concentrarile de tensiuni apar si in cazul unor defecte in cordonul de
sudura sau al unor nepatrunderi la radacina.
In figura 6.54 b este evidentiata concentrarea substantial a a
tensiunilor normale la radacina sudurii de colt care imbina elemente
suprapuse, cauzata de devierea liniilor de forta care actioneaza in planuri
202
ELEMENTE .
diferite. 0 distributie asemanatoare apare ~i la imbinarile sudate in cruce

(fig. 6.54c). Radacina cusaturii este solicitata complex la intindere si
forfecare.
Fig. 6.54 Diagrame ale distributiei tensiunilor normale si tangentiale in diferite zone ale
imbinarilor sudate: a. - sudura in adancime, b. - sudura de colt la piese suprapuse,
c. - suduri de colt la elemente in cruce.
Comportarea imbinarilor cu suduri de colt difera dupa modul cum

este realizata irnbinarea si dupa natura solicitarii. Ruperea cordoanelor de
sudura depinde de pozitia sudurii in raport cu directia efortului (fig. 6.55).
N/2.....,_
NiZ';
Q.
Cis' NI"1 AW;-....-JF;...;,%I)
...»!i!U;;UJuw:;:;n)
" . C\""26"
~~:~=j~~~(~:t2~+N
b.
c
t'a
I~ ..\(
~\-'45"
Fig. 6.55 Ruperea cusaturilor de colt la piese suprapuse: a,b.- cusaturi frontale, c.- cusaturi
laterale
203
ELEMENTE .
Metalul depus in zona cusaturii are 0 tenacitate ridicata si in
consecinta comportarea sudurii este plastic a iar redistribuirea tensiunilor in
sectiune neutralizeaza efectul anumitor concentrari de tensiuni.
Redistribuirea tensiunilor nu mai este posibila in zona influentata
termic (ZIT) unde materialul poate deveni fragil si se formeaza fisuri care
provoaca ruperea imbinarii, La piesele sudate cu grosimi ce depasesc 15 mm
se manifests fenomenul de smulgere (desprindere) lamelara atunci cand se
produc tensiuni perpendiculare pe directia grosimii acestora.
Ruperea prin smulgere a imbinarilor sudate executate la piese
dispuse in unghi este aratata in fig. 6.56.
3. ~r~
~ L±"",J > b.
Fig., 6.56 Ruperea prin desprinderea lamelara a imbinarilor sudate
in fig. 6.57 sunt aratate detalii constructive ce pot fi considerate in

alcatuirea elementelor pentru evitarea desprinderii lamelare.
h.
r
a.
~~;;,~
,',""; ..
4;.
Detaliu imbunatatit Dcta!iu sensibil Detaliu imbunatatit
Fig. 6.57 Solutii de alcatuire a imbinarilor sudate pentru evitarea ruperii lamelare
6.2.7 Calculul imblnarilor sud ate
Proiectarea imbinarilor sudate are in vedere asigurarea unei

capacitati suficiente de defonnare. Acolo unde este posibila formarea
articulatiilor plastice, sudurile trebuie sa aiba asigurata eel putin aceeasi
rezistenta de cal cui cu a celei mai slabe piese din imbinare pentru a nu ceda
inaintea plastificarii complete a metalului din piesele sudate. Aceasta
conditie este indeplinita, in general, daca rezistenta de calcul a sudurii
depaseste 80% din rezistenta de calcul pieselor asamblate.
204
6.2.7.1 Dimensiunile geometrice ale cusiiturilor de sudurii

o cusatura de sudura este caracterizata prin grosimea a si lungimea Ill"
i) Cusaturi cap la cap
Grosimea teoretica a cordonului de sudura cap la cap (v. fig. 6.43)
este data de cea mai mica grosime a pieselor, rara a tine seama de ingrosare
(bombament):
(6.30)
La imbinarile pieselor care au fost prelucrate ca in fig. 6.58,

grosimea sudurii va fi considerata ca fiind adancimea norninala a locasului
pregatit minus 2 mm, cu exceptia situatiilor cand poate fi justificata 0
valoare mai mare, dcterminata prin incercari preliminare.
Lungimea de calcul a unui cordon de sudura este lungimea sa reala
rcdusa cu de doua ori grosimca teoretica (cratere finale) pentru a tine seama
de faptul ca extremitatile cordonului au in general 0 penetrare si 0 sectiune
diferita de restul cusaturii (fig. 6.59a):
a=3""",-21nm
Fig. 6.58 Suduri cap la cap cu patrundere partial a
Ill' =1-2a (6.31)
Daca se asigura 0 grosime constanta pe toata lungimea sudurii,

inclusiv inceputul si sfarsitul aeesteia, nu este necesara reducerea lungimii
reale a sudurii.
Lungimea de cal cuI se ia egala cu lungimea efectiva in cazul cand
ambele extremitati sunt rcalizate eu piese de prelungire (fig. 6.59b).
205
ELEMENTE .
~~
a.
m .
c.
Fig. 6.59 Lungimea sudurilor cap la cap
ii) Cusaturi de colt

Cusaturile de colt pot avea sectiunea transversala dreapta, convexa
sau concava (fig. 6.60a ....e) in functie de tipul eleetrodului. Grosimea de
ealeul reprezinta inaltimea in triunghiul dreptunghie isoseel inscris in
.
sectrunea transversa l~ ~ .. h
a a cusaturn = t; a = hr;; = 0,7t, deel:.
, v2
a~O,7tlllin (6.32)
In acelasi timp grosimea minima este de 3mm (fae exceptio profilclc

eu pereti subtiri),
~ ~
a. b. Co d. e.
Fig. 6.60 Sectiuni transversale ale cusaturilor de colt: a. - sectiune plana, b. - sectiune
convexa, c. - sectiune concava, d. - sectiune concava, unghiul dintrc picsc fiind ascutit,
c. - sectiune convexa cu laturi neegale
Grosimea unci suduri de colt eu patrundere mare se poate determir.;

tinand eont de grosimea suplimentara a patrunderii (fig. 6.61), eu conditia
dernonstrarii prin incercari preliminare ca patrunderea poate fi obtinu.;
efeetiv.
206
ELEMENTE .
Fig. 6.61 Grosimea sudurii de colt eu patrundere mare
Cand sudura este realizata prin procedeul automat cu arc acoperit

sub flux, grosimea teoretica poate fi majorata considerand cea mai mica
valoare dintre 1,2a sau a + 211m1, rara a se recurge la incercari preliminare.
La sudarea comierelor si a profilelor se admite ingrosarea cu 20% a
sudurilor asezate la muchia (cotorul) acestora (fig. 6.62):
t,
It
a2 ::; 0,85t] ;t] < t2

«. ::;0,7f2;t2 «t,
Fig. 6.62 Suduri de colt la profile cornier
Lungimea de calcul a cordonului de colt se considera egala cu

lungimea total a a sudurii, inclusiv intoarcerile de la extremitati. Sudurile se
intorc la capetele imbinarilor rara intrerupere, pastrand dimensiunca lor pe 0
lungime egala cu de doua ori piciorul cordonului (aproximativ 2,85 ori
grosimea de calcul a cordonului de sudura), in toate locurile unde aceasta
into arc ere este posibila in acelasi plan.
Lungimea de calcul I w va fi de eel putin 30mm sau 6a.
6.2.7.2 Rezistenta, de calcul a sudurilor de colt,

Rezistenta unei cusaturi de sudura de colt depinde de directia sa in
raport cu cfortul din picscle asamblatc. Tcnsiunile care sc dezvolta in
sudurile in relief sunt complcxe. Relatiile de ca1cul folosite sunt de doua
tipuri: relatii generale de interactiune care tin scama de stare a cornplexa de
207
ELEMENTE .
solicitare (metoda directionala) si relatii simple (metoda sirnplificata) care
considera ca ruperea se produce in sectiunea de grosime minima datorita
solicitarii de forfecare (planul bisector al sectiunii cusaturii de sudura sau
planul rezistent).
Relatiile generale de interactiune se bazeaza pe stare a de tensiuni
aratata simplificat in fig. 6.63.
Fig. 6.63 Solicitarea sudurilor de colt (conform lnstitutului International de sudura)
Pentru caJculul rezistentei cusaturii de colt sunt considerate

tensiunile din planul rezistent (planul sectiunii minime a sudurii). Vcctorul
tensiunii aplicat in acest plan se descompune intr-o tensiune normala (J'l..
perpendiculars pe aria de calcul a cusaturii si 0 tensiune tangential a cu doua
componente: T L -perpendiculara pe axa cusaturii si T'I -paralela eu axa
cusaturii (fig. 6.63). Plecand de la aceasta stare de tensiuni, criteriul pentru
modelarea cedarii unui cordon de sudura apartine criteriului Von Mises care
se sene:
2
(J'L+ 3( TL+T
2 2)
II::;
t: y (6,33 I
Tensiunile normale paralele cu axa cusaturii, (J'IT' nu se considera la

verificarile de rezistenta.
in practica, aceasta relatie este modificata pentru calculul la rupere
pentru a lua in considerare marca otelului si pentru faptul ca dispersia
,
rezistentei la tractiune
, ,
t. cste mai redusa comparativ cu limita de
II ! i
elasticitate fy• Astfel, se propune 0 a doua metoda numita metoda reala,
208
ELEMENTE .
Cunoscand efortul F care solicita cusaturile de sudura (fig. 6.64),

acesta se descompune in F~ ,Fr II si F,L cu care se calculeaza tensiunile:
v t:
Fig. 6.64 Definirea sectiunii mini me a cusaturii (planul rczistent) si tensiunile

corespunzatoare
(6.34)
(6.35)
(6.36)
Se verifica urmatoarele doua conditii:
~1 (6.37)
unde:
f~ este valoarea norninala a rezistentei la rupere pnn intindere a
materialului piesei cele mai slabe din imbinare,
flw este un factor de corelare intre rezistenta la rupere a metalului depus
si cea a metalului de baza (tab. 6.21),
r M2 este coeficient partial de siguranta pentru imbinari sudate.
rM2 = 1.25
209
ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTfI
Tab. 6.21 Coeficientul de corelare flw pentru suduri de colt
Standarde ~i marci de oteluri Coeficient de

SR EN 10025 SR EN 10210 EN 10219 corelare flw
S 235
S 235 H S 235 H 0.8
S235 W
S 275 S 275 H
S 275 H
S 275 N/NL S 275 NH/NLH 0.85
S 275 NHINLH
S 275 M/ML S 275 MH/MLH
S 355
S 355 H
S 355 N/NL S 355 H
S 355 NH/NLH 0.9
S 355 M/ML S 355 NH/NLH
S 355 MHlMLH
S 355 W
S 420 N/NL
S 420 MH/MLH 1.0
S 420 M/ML
S 460 N/NL
S 460 NH/NLH
S 460 M/ML S 460 NH/NLH 1.0
S 460 MH/MLH
S 460 Q/QLlQLl
Metoda simplificata de verificare are la baza rezultate experimentale

potrivit carora cordoancle laterale de sudura solicitate rczista eel mai putin.
Daca se presupune ca planul rezistent a unui cordon lateral cste
supus numai unei tensiuni de forfecare T tt » atunci valoarea rezistentei
reprezinta rezistenta minima a acestui cordon.
Metoda simplificata consta in verificarea tuturor cusaturilor de colt
(frontale, laterale sau obI ice) ca ~i cum ar fi supuse numai la tensiuni T l/ •
Verificarea cusaturilor de colt se face cu relatia:
F,,,,. Ed S; F..".Ra (6.38)
unde:
F W
•
Ea
este efortul ce solicita cusatura,
F".Ra este efortul capabil la forfccare al cusaturii, pc unitatca de
lungime, dat de relatia:
Fw Rd = a . r:d = a. luI..fj (6.39)

, 'flw' rM2
210
ELEMENTE .
fvwd este rezistenta de calculla forfecare a sudurii:
i;wd = /u/J3 (6.40)

. /lw'YM2
Nici una dintre cele doua metode nu tin seama de explicit de

tcnsiunile reziduale. Deoarece relatiile pentru evaluarea rezistentei sunt
bazate pe rezultate experimentale ale imbinarilor sud ate in care exista
tcnsiuni reziduale, acest parametru se considera integrat in evaluarca
rezistentei,
6.2.7.3 Rezistenta de calcul a sudurilor cap fa cap, se stabileste dupa cum

cusaturile sunt eu patrundere cornpleta sau partiala.
Sudurile cu patrundere cornpleta asigura continuitatea metalului din
piese pe toata grosimea acestora. Daca metalul de adaos din cordonul de
sudura are aceleasi caracteristici mecaniee cu metalul de baza, vcrificate
prin incercarea la tractiune pc epruveta integral sudata, nu mai este necesara
\ crificarea rezistentei deoareee sectiunca piesei este reconstituita in drcptul
cusaturii,
Rezistenta unci cusaturi cap la cap eu patrundere partiala se
determina ea in cazul unci suduri de colt cu penetratie mare adoptand pentru
grosimea sudurii valoarca nominala redusa eu 2mm (fig. 6.58).
a] = annm.l -2mm
C nom :S: min ( t / 5;3mm ) a2 =a 2nom. - 2mm
Fig. 6.65 imbinare cu sudura a pieselor asezate in T: a. patrundere deplin eficace, b.

patrundere partiala
Rezistenta unei imbinari in T, compusa din doua suduri cap la cap cu

patrundere partiala intarite prin suduri de colt adaugate, poate fi verificata la
211
ELEMENTE DIN OTEL
, PENTRU CONSTRUCT II .
fel ca pentru sudura cap la cap patrunsa complet daca suma grosimilor
nominale a eelor doua suduri nu este mai mica dedit grosimea t a piesei
sud ate in cap si eu conditia ca zona nesudata cnom sa nu depaseasca eea mai
mica dintre valorile t/5 sau 3 mm (fig.6.65)
6.2.7.4 Rezistenta de calcul a sudurilor in gaurii

Efortul eapabil Fw•Ra a unei suduri in gaura este data de relatia:
(6.41 )
unde Aw este aria de caleul a sudurii, egala eu aria gaurii,
6.2.7.5 imbiniiri pe talpi nerigidizate

In fig. 6.66 este exernplificata 0 imbinare in T a unei placi pe 0 talpa
nerigidizata a unui clement metalie eu sectiunca in dublu T, H sau in
cheson.
~~3t
r~~
LS"=r I~~ 1-1 1-1
Fig. 6.66 Imbinare in T pe talpi nerigidizate
Pentru 0 astfel de imbinare se considera 0 latime eficaee (redusa I
b e] atat pentru placa cat si pentru sudura.

In eazul elementelor cu sectiunea in dublu T sau H nerigidizat.
latimea eficace se determina cu relatia:
be! = tw + 2s + 7 k . tl unde k = _'t f _'_'

fl'f
dar k s1 (6.42)
tp i;p
212
unde:
f}j este limita de curgere a talpii profilului I sau H,
fvp este limita de eurgere a placii sudate pe profilul I sau H,
s = r pentru profile laminate I sau H, s = aJ2 pentru profile sudate I
sauH.
Pentru 0 talpa nerigidizata a unui profil I sau H, se cere ca:
(6.43)
unde:
fup este rezistenta la rupere a placii sudate de profilul I sau H,
bpeste latimea placii sudate de profilul I sau H.
Daca latimea efieaee nu depaseste 0,7 din latimea reala b atunei se
rccomanda rigidizarea imbinarii.
Pentru sectiunea in eheson a elementului metalie din imbinarea in T,
relatia de calcul a latimii cfieaee estc:
I~ If
b""
J"
= 2(" + 51,! dar b ej ' -< 21 + 5 _'
W I I
.:s: (6.44)
p vp
Rezistenta de calcul pc unitatea de lungime a sudurilor ee prind

placa de talpa nu trebuie sa fie mai mica decat rezistenta de cal cuI a placii
pe unitatea de lungime.
6.2.7.6 imbiniiri eu lungime mare

In eazul sudurilor de lungime mare ce imbina piese suprapuse,
repartitia tensiunilor de forfeeare nu este uniforma (fig. 6.67).
Pentru lungimi ale cusaturilor ce depasesc 150a, rezistenta de calcul
se reduce eu factorul P Lw,l :
1.2-0,2L.
P w,
L ] -
150a
J dar cu PL',.,]
.
S 1,0 (6.45)
213
un de L j este lungimea totala a suprapunerii pieselor pe directia transmiterii

efortului.
~lIfI'--- 1::::::::::::::::::'---'i
N+-£I'I?iI?/aal2ZJ!urw~l1Im 1• 1
+-N
Fig. 6.67 Distributia tensiunilor de forfecare in imbinarile suprapuse lungi
La sudurile de colt mai lungi de 1.7m care leaga elementele de

rigidizare transversale la elementele compuse din placi, factorul de reducere
este P u...',2 :
L
Pl"-,_,.-=1,1-~ 17 darcu 0,6:s;;P"'2 :S;;1,0 (6.46)
L".
unde L; este lungimea sudurii, in metri.
6.2.7.7 Sudarea profilelor cu sectiune inchisii circularii sau rectangularii

Profilele circulare pot fi imbinate cu suduri de colt atata timp ca:
raportul diametrelor celor doua bare nu depaseste 0,33 si jocul de sudare
este mai mic de 3 mm. Cand raportul diametrelor barelor creste, sudura trccc
treptat dintr-o cusatura de colt (fig. 6.68, detaliile C si D) la 0 cusatura ir:
adancime (fig. 6.68, detaliile A si B).
1mbinarea profilelor rectangulare se realizeaza in general cu sudurs
de colt (fig. 6.69, dctaliul A). Cand diametrele barelor sunt aproximativ
cgale sudura se realizeaza in adancime (fig. 6.69, detaliul B). Acelasi tip de
sudura se practica si in cazul barelor inclinate cu e :s;; 60° (fig. 6.69, detaln..
C).
214
ELEMENTE DIN OTEL
detaliu C detaliu D
,
'"'""
~_tl
~
--)-
t,
···IYJ··· detaliu A detaliu B

~ dt"'" d" dl< do
Fig. 6.68 Detalii de imbinari sudate a profilelor cu sectiune circulara
Dupa EUROCODE 3 grosimea cusaturii de colt trebuie sa

indeplineasca conditiile din tabelul 6.22.
Tab. 6.22 Conditii pentru grosimea cusaturilor de colt la profile eu sectiune inchisa
Marca
Raportul a/ t
Norma Europeana (grosime cusaturii ! grosime
de otel
perete profil)
S 235 2: O,84a
SR EN 10025 S 275 2: O,87a a=----
1,1 r Mw
S 355 2:1,Ola r Ml 1,25

S 275 > O,91a
SR EN 10113
S 355 > 1,05a
215
ELEMENTE .
DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTI/ .
I-I
1-1---1
.
I I
! I
, !
~
d,
-< 1
d.,
~~~~
, deialiu A - detaliu B
t
.-
-"
~,,,lt.;r~ d~laliu
6O~<~!z.!!.'
C
:_bilz_z:::i_ ~iZZil
dernliu D
Fig. 6.69 Detalii de imbinari sud ate a profilelor eu sectiune rectangulara
6.2.8 Imbinari sud ate ale profiJelor eu pereti subtirl formate la reee
Profilele eu pereti subtiri sub forma de bare si table pot fi imbinate

cu sudura realizata prin rezistenta si fuziune (sudura prin puncte, sudura de
colt, sudura in adancime).
Imbinarile sudate utilizate la table eu grosimi mai mari de 3 mm se
calculeaza pe baza prescriptiilor din SR EN 1993-1-8.
216
6.2.8.1 imbinari sudate prin rezistentd, lara material de adaos (sudurii

prin puncte)
Sudarea prin puncte cu electrozi obisnuiti sau in linie cu role se
realizeaza prin presarea tablelor cu electrozi si incalzirea locala a pieselor pe
fete le de contact, in dreptul electrozilor (fig. 6.70).
profile de
imbinnr
oj bJ
,i-,- I
I
I
.-L,
Fig. 6.70 Sudarea prin punete: a. - eu eleetrozi obisnuiti; b. - eu role, in linie;

e. - exemple de imbinari
Datorita caldurii produsa de trecerea curentului electric cat si

presiunii electrozilor, metalul se topeste formandu-se punctul de sudura,
Grosimea maxima a unei table imbinate cu puncte prin rezistenta este de 5
mm. in mod obisnuit se sudeaza doua table cu grosimea totala maxima de
10 mm si in mod exceptional se pot suda prin doua puncte suprapuse trei
table cu grosimea totala maxima de 15 mm. Daca se sudeaza table cu
grosimi diferite, raportul grosimilor nu va fi mai mare decat 3.
217
ELEMENTE DIN OTEL
Diametrul punetelor de sudura ds se stabileste in raport eu grosimea
minima t a elementelor de sudat si diametrul eleetrodului
D =(1,0 .. .l,2S)ds:
- sud uri de rezistenta: d=S't·

s ~l , (6.47)
- suduri de solidarizare d, = O,St + Smm (6.48)
Valoarea d, se stabileste experimental, in eazul tablelor eu grosimi

sub 3 mm, prin incercarea imbinarilor de tipul eel or din fig. 6.71.
ds
+---C:====ii'iir======~~
FEd
____'____'I I!
""___'_'Lc_~.1 : • 1
l- 400mm
3.Sd~ < e < Sd,

Fig. 6.71 imbinare prin puncte pentru determinarea experimentala a diametrului ds al
punctului de sudura
Distantele dintre punetele de sudura se aleg potrivit recomandarilor

din fig. 6.72; distantele dintre punetele de sudura se considers astfel:
Imbinari de rezistenta:
PI =(3.0+S.0)ds'
e2 =(2.0+4.0)d,
Imbinari de solidarizare: p I,max
Tipul aripii profil

Felul solicitarii
nerigidizat rigidizat
Compresiune Sds (20t min ) 12ds (30tmin)
Intindere 12ds (30tmin) ISds (4Stmin)
e] , e2 S O.S Pl.max
218
ELEMENTE .
-.- -.-::-.- -.,-

.. ....
A B Il I U I I B
I .. I
- .. ' -
~ I· J I 1
~
::-
~f I
,.
A·A B·B
Fig. 6.72 Distante intre punetele de sudura
Tab. 6.23 Eforturile capabile ale unui punet de sudura
Efortul capabil
Relatia de calcul
al unui punct de sudura
Efortul capabi/ al sudurii FvRd = Jr d; iu r M2 = 1.25

' 4' 7M2
la forfecare
F,_,.Rd 21.25 max (F;h.Rd' Fe.Rd, F".Rd )
- daca t:::: t] ::::2,5 t:

j~
Frh.Rd = 2.7.Ji . d, - r M2 = 1.25
7M2
eu t In mm
Efortul capabil la - daca t] > 2,5 t:
smulgere
F,h.Rd = 2.7.Jid, ill
7M2
F rb,Rd <07d
- ,
2
s-- ill ~I 3.ltd L:
r.; ::; s
7M2 7M2
Efortul capabil al
marginii
Fe.Rd = lAte] iu r M2 = 1.25
7M2
Efortul capabil al F n.Rd = A n--f~ r M2 = 1.25

sectiunii nete
rM2
Domeniul de valabilitate al 2ds ::; e] ::; Sd, e2 ::; 4d,

formulelor 3ds ::; p] ::; 8ds sa, ::;P2 s Sd ,
219
Notatii in tab. 6.23:

- d , este diametrul punetului de sudura;
- teste grosimea minima a elementelor asamblate;
- tl este grosimea maxima a elementelor asamblate;
- fu este limita de rupere a materialului asamblat;
- el este distanta de la punetul de sudura la marginea tablei;
- PI' P2 sunt distantele dintre punetele de sudura pe directia incarcarii, respeetiv pe
directia perpendiculara pe directia incarcarii;
- An este aria neta a tablei.
Eforturile capabile ale sudurilor prin puncte sunt prezentate in tab.
6.23.
Valoarea efortului capabil la smulgere F;b.Ra este valabila pentru
imbinarea tablelor laminate galvanizate intre grosimile carora exista relatia
t ::;II ::;2,5t .
6.2.8.2 imbinari eu dopuri de sudurii

Modul de realizare a accstor imbinari dcpinde de grosimca tablci
care se irnbina, situata deasupra zonei de imbinat. Asamblarea prin dopuri
de sudura nu sc utilizeaza daca tabla cea mai subtire din pachet are 0
grosime mai mare dedit 4 mm sau atunci cand elementele imbinate au 0
grosime mai mare decat 4 mm.
Cand grosimea tablei care se imbina nu depaseste 3 mm, se
realizeaza topirea pe intreaga grosime a acesteia si partial a celei inferioare.
formandu-se astfel dopul de sudura sau nitul electric (fig. 6.73). Daca
grosimea elementelor imbinate este mai mica de 0,7 mm, se aplica saibe
pcntru sudura. Cand grosimca tablci care se irnbina depaseste 3 mm, aceasta
se gaureste (prin stantare sau burghiere) si se umple cu material de aport
(fig.6.73b).
ol. bi..
f=2-3mm
if·
f:.3mm
Fig. 6.73 Imbinarea tablelor eu dopuri de sudura
220
.
ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII .
Dopurile de sudura se utilizeaza la imbinari la care executia sudurii
prin rezistenta electrica este incomoda sau imposibila (mai ales pe santier).
Tehnologia de sudare, cu flux sau in atmosfera de gaze protectoare,
foloseste aparatura usoara si usor de manevrat, iar imbinarile au
caracteristici de mecanice foarte bune.
Dopurile de sudura pot fi circulare sau alungite (fig. 6.74).
Fig. 6.74 Forma dopurilor de sudura: a. dopuri circulare; b. dopuri alungite, c. utilizarea
saibei de sudura
Dopurile de sudura lucreaza numai prin forfecare. Efortul capabil la

forfecare F_,.RrJ pentru dopurile circulare si alungite se stabileste potrivit tab.
6.24.
Dopurile circulare de sudura vor avca un diamctru efectiv
a, ~lOmm.
b.
w
I.
Q. d .
., _~___;_'~:__,.r:~_"_"~:-...._~'
ds ,
j
-~d~ , <Is
Fig. 6.75 Imbinari cu dopuri de sudura circulare: a. - 0 singura tabla care se imbina
("Lt = t), b. - doua table care se imbina (It = tl + t 2 ), c. - 0 singura tabla ~i utilizarea
saibei pentru sudura
221
ELEMENTE .
Tab. 6.24 Efortul capabilla forfecare al unui dop de sudura
A. Efortul capabilla forfecare al unui dop de sudura circular

• Efortul capabilla forfecare se deterrnina cu relatia:
Fw•Rd = TC • d_? 0.5 f 1M'

rM2 = 1,25
4 rM2
care nu trebuie sa depaseasca rezistenta periferica data de relatiile:

- pentru dp fl.l ::;24& :
Fw.Rd = 1.33dpl.f fu r M2 = 1.25

rM2
- pentru 24& ::; d p fl.l ::;41.5& :
Fw•Rd = 0.17 (d + 164&l.l)l.l~

p rM2 =1.25
rM2
- pentru d p fl.l :2: 41. 5t: :
F'".,Rd = 0.84dpl.f fu r M2 = 1.25

rM2
B. Efortul capabil 13 forfecare 31 unui dop de sudura aluogit

• Efortul capabilla forfecare FH .Ra determina cu relatia:
F
TC·d
2
=--,_. 0.5~
t.
H.Rd 4 r M2 = 1.25
si nu trebuie sa depaseasca rezistenta periferica:
Fw,Rd = (0.4L11'+1.33d p )l.l fu r M2 = 1.25

rM'2
Notatii:
d peste diametrul efectiv periferic al dopului de sudura [mm]:
dp =d w _ f pentru fig. 6.75a si dp = d ; _ 2l.1 pentru fig. 6.75b si c.
dw este diametrul aparent al sudurii [rnm], fig.6.75,
ds este diametrul dopului la interfata tablelor sud ate [rnm], fig.6. 75: ds = 0.7 d; -1.52:t
Lw este lungimea dopului de sudura alungit [mm],
fsup este grosimea tab lei suport (de baza) [rnm],
'L.f este grosimea tablelor care se imbina cu tabla suport [mm], fig. 6.75,
fuw este rezistenta ultima la intindere a electrodului [Nzmrrr']
222
ELEMENTE .
6.2.8.3 imbinari cu suduri prin fuziune
Tablele a carer grosime nu depaseste 3 mm se sudeaza cap la cap pe
o singura parte, rara prelucrarea marginilor (fig. 6.76a), iar cele cu grosime
de pana la 5 mm se sudeaza pe ambele parti (fig. 6.76b).
a.
t:1....2mm s el.. .. 2 mm
f;:Z_.3mm 5=-2.... 3mm
b.
Fig. 6.76 Sudarea cap la cap a tablelor: a. - sudare pe 0 singura parte; b. - sud are pe ambele
parti
Imbinarea tablelor sub anumite unghiuri se executa rara sau cu

prelucrarea marginilor, in functie de grosimea tablelor care se imbina (fig.
6.77).
a
n
C (fJ< . C$.II':a
)('
I..
r~
r+2t
t
. ... - 4< t' 'Om",
Fig. 6.77 1mbinarea table lor In unghi drept
Sudarea profilelor indoite la rece poate fi efectuata in intervalul unei

lungimi de 5t pe fiecare din cele doua parti ale zonei indoite, cu conditia ca
sa se realizeze normalizarea dupa indoire, inainte de sudare si raportul r/t
sa satisfaca conditiile din tab. 6.25.
In cazul imbinarii prin suprapunere cu suduri de colt, grosimea
minima a tablei care se sudeaza este de 2 mm (fig. 6.78), iar grosimea
cusaturii este de eel mult 0,7t (fig. 6.79).
223
ELEMENTE .
Tab. 6.25 Conditii pentru sudarea profilelor in vecinatatea zone lor indoite la rece
Grosime maxima [mmJ

Tensiuni
In general otel calmat
datorate
r/t indoirii la
Incarcari
Predomina
Otel calmat
predominant cuAI
rece(%) oboseala
statice (Al~0.02%)
>25 >2 oricare oricare oricare
>10 >5 oricare 16 oricare
>3,0 >14 24 12 24
~2,0 ~20 12 10 12
>1,5 >25 8 8 10
>1,0 >33 4 4 6
r r~
r+ +-+,
;
;;_.__
t» 2mm f> 3mm

$&2mm
''''2 mm
01.: 90 ... 500
sau 0(.= 90 ...130 •
f-"'mm
.t. = 90...50·
sau 0(;: 90 ..130·
Fig. 6.78 Cusaturi de colt

~t!
" -t7~o fangenfa /a OI':rcu/

r?f", de racordare
Fig. 6.79 Grosimea cusaturii de colt
224
Cand sudurile de colt se executa automat sau semiautornat, grosimea

tablelor asamblate poate fi mai mica decat 2 mm. in acest caz grosimea
cordonului de sudura se accepta egala cu grosimea tablei.
Grosimea tablei determina valoarea efortului capabil al sudurii;
sectiunea transversal a minima a sudurii este mai mare sau egala decat
sectiunea transversal a a tab lei asamblate.
Lungimea de calcul a unui cordon de sudura in colt este egala cu
lungimea geometrica plus intoarcerile de la capete, nefiind reduse craterele
finale de la extremitati. Lungimea minima a cusaturilor ce transmit eforturi
va fi de eel putin 8t min'
Efortul capabil la forfecare a cusaturii de sudura in colt se stabileste
potrivit tab. 6.26.
Tab. 6.26 Efortul capabil al sudurilor de colt
Efortul capabil al sudurIlor de colt
• sudura de colt perpendiculars pe Fw.Rd = t . L w.e ( 1- 0 •3 Lbw., ) t;,

directia incarcarii
r",/2
• sudura de colt paralela cu

directia incarcarii - t L \1",s' (09-045
Fw.Rd -. •
L".•) f"
b 7M2
Xotati! (fig. 6.80):

Lw.e este lungimea de cal cuI a sudurii perpendiculare pe directia
incarcarii;
Lw•s este lungimea de calcul a sudurii paralcle cu directia incarcarii;
b este latimea elementului de imbinat,
Atunci cand 0 imbinare sudata este alcatuita din suduri de colt

perpendiculare pe directia efortului (cusaturi frontale) si paralele cu acesta
Icusaturi laterale), fig. 7.80, efortul capabil al irnbinarii este sum a eforturilor
capabile ale sudurilor componente.
Sudurile constructive de colt la tablele cu grosimi sub 2 mm se
executa cu indoirea marginilor in contact pe 0 inaltime h = t + Imm ,
folosind electrozi nefuzibili sau procedeul de sudura auto gena care topeste
marginile.
225

Construcții Metalice-Axinte Elena PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Construcții Metalice-Axinte Elena PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

-

Prof.univ.dr.ing. Elena AXINTE

ELEMENTE DIN OTEL

Prof.univ.dr.ing. Nicolae T ARANU

EDITURA ACREDITATA CNCSIS BUCURE~TI

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

Elaborarca si cditarca prczcntului volum sunt motivate, in principal,

Volumul este destinat specialistilor din domeniul constructiilor

Prof.univ.dr.ing. Elena AXINTE

UTILIZAREA 0TELULUI II\' COl"STRUCTII

0TELURI PENTRU CONSTRUCTII. CARACTERISTICI

COMPORT AREA 0TELURILOR LA COROZIUNE. MAsURI DE

COMPORT AREA 0TELURILOR LA TE;\1PERA TURI

VERIFICAREA PRIl'I CALCUL A SIGURANTEI

IMBINAREA ELEMENTELOR DIN OTEL

Constructii din ce in cemaiindraznete.cuinaltimigeneroase.se

Fig. 1.3 Cladiri cu forme atipice (Emisfera Valentia)

Fig. 1.2 Cele mai inalte cladiri din lume

Fig. 1.4 Cladiri eu fa nne atipiee (ING Amsterdam)

Fig. 1.5 Cladiri eu forme atipiee (Muzeul de arta Denver)

1.2 DOMENII DE UTILIZARE A CONSTRUCTIILOR DIN OTEL

cladiri multietajate (cladiri administrative, hoteluri) - fig. 1.8,

Fig. 1.8 Cladire multietajata (Tuming Torso, Suedia)

- constructii cu deschidere mare (sali de expozitie - fig. 1.9, muzee - fig.

Fig. 1.9 Sala de expozitie

Fig. 1.10 Muzeu

Fig. 1.11 Aerogara

Fig. 1.12 Hangar

Fig. 1.13 Stadioane

ELEMENTE DIN OTEL PENTRU CONSTRUCTII

Fig. 1.14 Garaje

cladiri rezidentiale - fig. 1.15 si fig. 1.16,

cladiri si structuri industriale (sedii de finne, spatii comerciale.

Fig. 1.17 Cladire industrials sau comerciala

Fig. 1.18 Platforme de lucru

- structuri speciale (tumuri si piloni pentru telecomunicatii - fig. 1.19,

Fig. 1.19 Tumuri pentru antene telecomunicatii

Fig. 1.20 Stalp LEA Fig. 1.21 CO$ de fum

constructii agricole - fig. 1.22 si fig. 1.23,

Fig. 1.22 Fenne zootehniee

Fig. 1.23 Constructii agrieole eu destinatii diverse

Fig. 1.24 Rezervor

Fig. 1.25 Silozuri

structuri si elemente de ccnstructii metalice pentru instalatii si utilaje

Fig. 1.26 Instalatii pentru rafinarii

Fig. 1.27 Platforme de foraj marin

Fig. 1.28 Sonda petroliera si rezervoare de depozitare a produselor petroliere

peroane in statii de metrou sau in gari - fig.l.29

Fig. 1.29 Peroane in statii

alte constructii metalice: scari - fig. 1.30, pasarele, sustineri de conducte

Fig. 1.30 Scari in cladiri (a), scari exterioare (b)

Fig. 1.31 Pod metalic (San Francisco)

Fig. 1.32 Viaduct (Franta)

Fig. 1.33 Porti de ecluza (Cernavcda)

Fig. 1.34 Turbine eoliene

Fig. 1.35 Radiotelescoape

1.3 A VANTAJELE UTILIZARII CONSTRUCTIILOR DIN OTEL ! a

• Prczinta siguranta in exploatare. Exista 0 buna concordanta intre calcul

Fig. 1.36 Flexibilitatea spatiilor cladirilor eli structura din otel

• Grad inalt de prefabricare, posibilitatea de realizare in uzind, Prin •

Fig. 1.38 Alte exemple de structuri metalice

• Utilizarea otelului permite realizarea constructiilor ecologice. Nu

1.4 DEZA VANTAJELE CONSTRUCTIlLOR METALICE