Sunteți pe pagina 1din 10

Subiecte pentru nota 5

l. Rolurile insulinei. Calcemia normala. Factorii cu rol in reglarea


calcemiei –enumerare.
-insulina este un hormon produs de pancreasul endocrin cu rol hipoglicemiant
-valoarea normala a glicemiei este in medie de 100mg / dl (80-120 mg/dl)
-insulina ajuta la intrarea si mentinerea glucozei în celule, unde glucoza se depune sub forma de
glicogen sau ca lipide
-insulina ajuta la sinteza de proteine, avand efect anabolic pe metabolismul proteic
-efect anabolic pe metabolismul lipidic si glucidic, insulina ajutand la depozitarea lipidelor si
glucidelor
-calcemia normala (concentratia de calciu din sange) este 10 mg/dl.
-aproximativ jumatate este calciu ionizat care este important fuctional, fiind activ fiziologic: 4,5
mg/dl
-reglarea calcemiei este realizata de:
 factori care cresc calcemia:
 parathormonul: produs de paratiroide
 vitamina D (vitamina antirahitica ce ajuta la fixarea calciului in oase)
 factori care scad calcemia: calcitonina (hormon produs de tiroida).

2. Ciclul cardiac – etapele sistolei ventriculare. Zgomotul 1 cardiac.


-ciclul cardiac este format dintr-o sistola (contracţie) si o diastola (relaxare) a muschiului inimii
-ciclul cardiac are o durata de 0,8 secunde la o frecventa cardiaca de 75 batai/minut
-la frecvente mai mari durata scade
-sistola ventriculara dureaza 0,27 secunde
Fazele sistolei ventriculare:
1.Contractia izovolumetrica (CIV)
-creste tensiunea in peretii ventriculari si se inchid valvele mitrala (M) si tricuspida (T) la
inceputul CIV
-inchiderea valvelor M si T la inceputul ClV produce zgomotul 1 sistolic
-valvele pulmonara (P) si aortica (A) sunt inchise
2. Ejectia rapida (ER)
-ventriculii se contracta, presiunea din interior creste si valvele P si A se deschid
-sangele este ejectat in artere: din ventriculul stang in artera aorta si din ventriculul drept in artera
pulmonara
3. Ejectia lenta
-sangele continua sa fie ejectat in sistemul arterial, dar presiunea este mai mică
-in timpul ejectiei, din fiecare ventricul care contine 120 ml sange sunt ejectati 70 ml.
Zgomotul 1
-se numeste sistolic pentru ca apare la inceputul sistolei ventriculare
-are frecventa joasa
-are durata mai lunga decat Z2
-este produs de:
 inchiderea valvelor atrioventriculare M si T la inceputul CIV

1
 contractia miocardului ventricular
-se aude cel mai bine la focarul mitral (pe torace, in spatiul V intercostal stang, pe linia
medioclaviculara) si la focarul T (langa apendicele xifoid)
-este un zgomot unic

3. Ciclul cardiac – etapele diastolei ventriculare. Zgomotul 2 cardiac.


-ciclul cardiac este format din o sistola (contracţie) si o diastola (relaxare) a muschiului inimii
-ciclul cardiac are o durata de 0,8 secunde la o frecventa cardiaca de 75 batai/minut
-la frecvente mai mari durata scade
-diastola ventriculara dureaza 0,53 secunde
Fazele diastolei ventriculare:
1.Protodiastola (PD): sangele trece in continuare din ventriculi in artere, la fel ca in ejecţie, dar
ventriculii sunt relaxati
2.Relaxarea izovolumetrica (RIV): in peretii ventriculari scade tensiunea si la inceputul RIV se
inchid valvele A si P, producand zgomotul 2 diastolic.
-valvele M si T sunt inchise
3. Umplerea rapida (UR): relaxarea ventriculilor produce scaderea presiunii din ventriculi si se
deschid valvele T si M, iar sangele curge din atrii in ventriculi: din atriul stang în ventriculul
stang si din atriul drept in ventriculul drept
4. Umplerea lenta (UL): la fel ca la umplerea rapida, dar cu presiune mai mica
5. Telediastola (TD): coincide cu sistola atriala cand atriile se contracta si sangele este impins din
atrii in ventriculi.
Zgomotul 2
-se numeste diastolic pentru ca apare la inceputul diastolei ventriculare
-are frecventa inalta
-are durata mai scurta decat Z l
-este produs de inchiderea valvelor sigmoidiene A si P la inceputul RIV
-se ausculta mai bine la focarul aortic (pe torace, in spatiul II intercostal drept, parasternal) si la
focarul pulmonar (pe torace, in spatiul II intercostal stang, parastemal)

4. Pulsul arterial. Explorarea pulsului arterial.


-pulsul arterial este o unda de presiune transmisa prin peretii arteriali datorita cresterii presiunii
sanguine in timpul sistolei ventriculare
-pulsul arterial se examineaza prin palpare, cu 2-3 degete, la nivelul arterelor mari situate
superficial: carotida, temporala, faciala, brahiala, radiala, femuralăa, poplitee, dorsala a
piciorului (pedioasă).
-se observa caracterele pulsului:
 simetria si sincronismul: la membrele superioare si inferioare, la artere simetrice, pulsul
trebuie sa apara in acelasi timp si sa fie egal.
 tensiunea undei de puls: pulsul poate fi dur, fortis sau moale, depresibil)
 volum: pulpus poate fi de volum mare sau mic
 ritmul: in mod normal este regulat.
 frecvenţa pulsului -este identica cu frecventa cardiaca si are valori normale intre 60 si 90
batai/min.
-valori sub 60/min. = bradicardie
-valori peste 90/min. = tahicardie
2
5. Proprietatile inimii –definitie. Centrii de automatism ai inimii la om
-propritatile fundmentale ale inimii sunt:
excitabilitatea=proprietatea muschiului cardiac de a raspunde la stimuli printr-un
potential de actiune
conductibilitatea=proprietatea muchiului cardiac de a transmite excitatia de la nodulul
sinusal in toata inima
automatismul=properietatea cordului de a se autodepolariza
contractilitate=proprietatea fibrelor miocardice de a isi scurta lungimea
tonicitatea=proprietatea miocardului de a avea o anumita tensiune si in timpul relaxarii
-celule speciale din cord produc impulsuri automate si formeaza centrii de automatism ai inimii
sau sistemul excito-conductor al inimii, format din:
 nodulul sinusal (NSA) situat in atriul drept
 nodulul atrioventricular (NAV) situat la nivelul septului atrioventricular
 fasciculul His cu ramurile sale stanga si dreapta
 fibrele Purkinje de la nivel ventricular

6. Saliva – fluxul, pH-ul –valori, variatii


-fluxul salivar de repaus este 0,3 0,5 ml/minut
-fluxul salivar stimulat creste la 3-5 ml/minut
-fluxul salivar mare se numeste hipersalivatie sau sialoree; apare la copii, in inflamatii acute din
cavitatea orala
-fluxul salivar scazut se numeste hiposalivatie si produce senzatia de gura uscata (xerostomie);
apare in: deshidratare, in afectiuni ale glandelor salivare, la batrani
-pH-ul salivei este 5-8
-pH-ul salivar crescut determina precipitarea calciului din saliva pe dinti si formarea tartrului si
se intalneste la la copii, in alcaloza
-pH-ul salivar scazut (acid) determină iesirea calciului din dinti prin dizolvarea hidroxiapatitei si
determina frecvent aparitia cariilor

7. Glandele salivare. Rolurile salivei. Actiunea amilazei.


--secretia salivara este produsa de 3 perechi de glande salivare mari (parotide, submandibulare,
sublinguale) si numeroase glande salivare mici diseminate in mucoasa orala
-glandele parotide se gasesc in lojele parotidiene, langa conductul auditiv extern
-glandele submandibulare sunt situate sub planseul bucal, in apropierea unghiului intern al
mandibulei
-glandele sublinuale se gasesc deasupra planseului bucal, in loja sublinguala
-saliva glandelor salivare mari este eliminata in cavitatea orala prin canale excretorii:
 canalele gl parotide se numesc Stenon (2 canale) si se deschid in dreptul M2 superior
 canalele gl submandibulare sunt tot 2 (cate unul pentru fiecare glanda), se numesc
Wharton si se deschid in varful carunculei linguale
 canalele gl sublinguale sunt multiple (5-15 canale), poarte numele Rivinius si se deschid
prin mici papile de-a lungul crestei plicii sublinguale; partea anterioara a glandei este
drenata deseori de canalul Bartholin ce se deschide langa canalul Wharton

3
Rolurile salivei:
 rol in digestia glucidelor alimentare: prin amilaza salivara (ptialina) care initiaza
digestia amidonului preparat desfacand enzimatic legaturile 1-4 ale amilozei si
amilopectinei pana la stadiile de dextrine si maltoza
 rol in deglutitie: prin insalivarea alimentelor in timpul masticatiei este format bolul
alimentar care este impins in faringe prin miscari de deglutitie
 rol in fonatie: umectarea mucoasei in timpul vorbirii permite articularea cuvintelor
 rol in stimularea gustativa: solubilizarea substantelor sapide in saliva stimuleaza
mugurii gustativi si determina aparitia senzatiei gustative
 rol excretor: prin saliva se elimina produsi metabolici ( uree, creatinina, amoniac,
virusuri (virusul oreionului, Epstein-Barr, virusuri gripale, hepatitice B si C, HIV)
 rol in termoreglare: la animalele cu blana la care in conditii de hipertermie apar
polipneea si hipersalivatia; se realizeaza termodispersia prin cresterea evaporarii apei si
racirea salivei
 rol in mentinerea echilibrului hidric al organismului: in deshidratare debitul salivar
scade pana la sub 0,1ml/min si se declanseaza reflexul gurii uscate care implica
stimularea centrilor hipotalamici ai setei; HIPERHIDRATAREA NU CRESTE FLUXUL
SALIVAR
 rol secretor endocrin, secretand hormoni like (factori de crestere insulin-like,renina etc)
 rol protector al structurilor bucale prin efectul de lavaj sau racirea alimentelor fierbinti,
dar si prin mecanisme de aparare antimicrobiana, antifungica, antivirala (prin Ig A, Ig G,
Ig M si Ig D, lizozim, peroxidaza, lactoferina)

Amilaza salivara (ptialina) initiaza digestia amidonului preparat desfacand enzimatic legaturile
1-4 ale amilozei si amilopectinei pana la stadiile de dextrine si maltoza

8. Enzimele din sucul gastric si pancreatic - rolul lor.


 Enzimele din sucul gastric:
 Pepsina: actioneaza pe toate proteinele modificate in prezenta HCl si le
degradeaza la albumoza primare, secundare si peptone
 Labfermentul: actioneaza la nou-nascuti si copii si coaguleaza laptele,
tranformand cazeina in paracazeinat de calciu
 Lipaza: tranforma trigleridele in acizi grasi si glicerol
 Enzimele din sucul pancreatic:
 Enzime care actioneaza pe proteine si rezulta polipeptide si aminoacizi:
 tripsina
 chimiotripsina
 elastaza
 carboxipeptidaza
 lecitinaza
 colesterolesteraza
 ribonucleaza si dezoxiribonucleaza:
 Enzime care actioneaza pe lipide:
 Lipaza: scindeaza di- si trigliceridele in acizi grasi si glicerol
 Enzime care actioneaza pe lipide:
4
 amilaza pancreatica
-desface legaturile 1-4 glicozidice din amidon si glicogen si formeaza dextrine si ulterior
maltoza
-ataca si amidonul crud, fiind mai puternica decat amilaza salivara

9. Rolurile HCl din sucul gastric. Rolurile sarurilor biliare.


HCl din sucul gastric-roluri:
 determina aciditatea sucului gastric
 antiseptic
 in digestia proteinelor
 in coagularea laptelui
 in evacuarea stomacului
 in autoreglarea secretiei gastrice
 in transformarea Fe feric in Fe feros absorbabil (rol antianemic)
Rolurile sarurilor biliare:
 neutralizeaza chimul acid in duoden
 emulsioneaza lipidele
 stimuleaza lipaza pancreatica si lipoliza
 stimuleaza absorbtia acizilor grasi prin formare de micelii
 stimuleaza absorbtia vitaminelor liposolubile, calciului si fierului
 actiune laxativa prin cresterea peristaltismului intestinal
 actiune bacteriostatica
 rol antitoxic, prin bila eliminandu-se pigmenti biliare, metale
 rol coleretic (stimuleaza secretia de bila)
 actiuni toxice cand ajung in sange

10. ECG normala – derivatiile ECG, determinarea ritmului cardiac.


-derivaţiile ECG sunt metodele de a inregistra diferentele de potential de la nivelul inimii, cu
ajutorul electrozilor
-exista 12 derivatii conventionale:
 Derivatiile standard, bipolare ale membrelor notate D1, D2 si D3 (sunt derivatii in plan
frontal)
 Dl: electrodul (-) plasat pe bratul drept, electrodul (+) plasat pe bratul stang
 D2: electrodul (-) plasat pe bratul drept, electrodul (+) plasat pe piciorul stang
 D3: electrodul (-) plasat pe bratul stang, electrodul (+) plasat pe piciorul stang
 Derivatiile unipolare ale membrelor (sunt derivatii in plan frontal): electrodul negativ
este inlocuit de unul indiferent:
 aVR: electrodul (+) este plasat pe bratul drept (R = right)
 aVL electrodul (+) este plasat pe bratul stang (L = left)
 aVF electrodul (+) este plasat pe piciorul stang (F = foot)
 Derivatiile precordiale: notate V1-V6; sunt derivatii in plan transvers, unipolare in care
electrodul (+) este plasat pe torace:
 V1: spatiul IV intercostal drept, parasternal
 V2: spatiul IV intercostal stang, parasternal
 V3: ½ distantei V2-V4
 V4: spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara
5
 V5: spatiul V intercostal stang pe linia axilara anterioara
 V6: spatiul V intercostal stang pe linia axilara medie
V1 si V2 ofera informatii despre miocardul drept, V5 si V6 despre cel stang, iar
V3 si V4 sunt derivatii intermediare.
Determinarea ritmului cardiac
-ritmul cardiac normal este cel sinusal cu origine in nodulul sinusal, pacemakerul fiziologic
-ritmul trebuie sa fie regulat
-frecventa de repaus: 60-90 batai/minut
-pe ECG, ritmul sinusal se caracterizeaza prin:
 Prezenta undelor P in fata fiecarui complex QRS
 Unda P pozitiva (in sus, deasupra liniei izoelectrice) in derivatiile in plan frontal,
obligatoriu in D1 si D2, exceptie facand aVR in care unda P este negativa
 Interval PQ (PR daca unda Q lipseste) > 0,12 secunde (masuram durata unui interval in
felul urmator: numaram nr de mm pe care se intinde intervalul pe orizontala si tinem
cont de viteza de scriere a ECG; daca viteza este de 25 mm/sec, atunci 1mm= 0,04
secunde; daca viteza este de 50mm/sec, 1 mm=0,02 secunde; asadar inmultim nr de mm
cu 0,04 sau cu 0,02)
 Intervale PP egale sau cu o variatie de cel mult 0,12 sec (ritm regulat)
 Frecventa undelor P si a complexelor QRS cuprinsa intre 60-90/min

11. ECG normala – determinarea frecventei cardiace si a axei electrice a inimii.


Determinarea frecventei cardiace:
-se masoara intervalul RR in mm si se transforma in durata prin inmultire cu durata
corespunzatoare unui mm (daca viteza este de 25 mm/sec, atunci 1mm= 0,04)
-pentru inregistrare cu viteza 25 mm/secunda:

RR(mm) x 0,04 secunde.................1 bataie (ciclu cardiac)


60 secunde..............................x batai
 Frecventa=60/RR(mm) x0,04

-frecventa cardiaca normala: 60-90 batai pe minut


<60/min=bradicardie
>90/minut=tahicardie

Determinarea axei electrice a inimii:


-axa electrica a inimii sau axa QRS reprezinta directia medie a vectorului de depolarizare
ventriculara
-in inima normala coincide cu orientarea cordului in torace
-are valoarea de +60˚ ( in cadranul I)
-determinarea axei electrice a inimii se face in plan frontal
-se face prin compunerea vectorilor complexelor QRS din doua derivatii (standard sau unipolare)
-se pot folosi ca sisteme de referinta triunghiul Einthoven, triaxa Bailey sau hexaxa
Procedeul Einthoven
-se masoara amplitudinea undelor complexului QRS
-se face suma algebrica a acestora in 2 derivatii (D1,D2) si se obtin vectorii rezultanti ai
depolarizarii ventriculare in cele 2 derivatii
6
-se aseaza vectorii pe derivatii, tinandu-se cont de sens si de amplitudine
-vectorii se pozitioneaza pe derivatie de la jumatatea reprezentarii derivatiei catre sensul corect al
vectorului
-se duc perpendiculare prin origine si prin varful vectorilor
-perpendicularele se vor intersecta
-axa care uneste cele 2 puncte de intersectie indica directia si sensul axei electrice a inimii

(langa desen in partea stanga sunt date exemple de amplitudini pentru complexul QRS in
derivatiile D1 si D2; sumand valorile pentru undele Q, R si S in D1 s-a obtinut o valoare de +2
pentru vector, si de +3 in D2; vectorii au fost reprezentati grafic cu portocaliu pe derivatii,
respectand sensul si amplitudinea)

-se procedeaza la fel pentru metoda triaxiala si cea hexaxiala

12. ECG normala – semnificatia undelor, segmentelor si intervalelor.


Unda P
-semnifica depolarizare atriala
-durata: 0,08-0,12 secunde
-amplitudine: maxim 2,5 mm
-pozitiva in D1,D2,D3 si negativa in aVR
-forma normala rotunjita
Segmentul PQ
-semnifica intarzierea depolarizarii la nivelul NAV
-intre sfarsitul undei P si inceputul complexului QRS
-aspect de linie izoelectrica
Intervalul PQ
-semnifica timpul de conducere atrioventriculara
-format din unda P si segmentul PQ
-0,12-0,21 secunde
Unda Ta
-semnifica repolarizarea atriala
-nu se observa pentru ca este mascata de complexul QRS
Complexul QRS
-semnifica depolarizarea ventriculara
7
-unda Q=unda negativa din fata primului R
-unda R=orice unda pozitiva a complexului
-unda S=unda negativa dupa R
-durata QRS: 0,06-0,11 secunde
-amplitudinea QRS: 5-20 mm in derivatiile standard si 10-30 in derivatiile precordiale
TADI=timpul de aparitie a deflexiunii intrinsecoide=timpul in care depolarizarea cuprinde toata
grosimea miocardului ventricular
-se masoara in V1-V2 pt ventriculul drept (<0,035 sec) si in V5-V6 pt ventriculul stang
(<0,04secunde)
Unda Q
-durata <0,04 sec
-amplitudine <1/4 din amplitudinea undei R in acelasi complex
Segmentul ST
-semnifica inceputul repolarizarii ventriculare
-este izoelectric
Unda T
-semnifica repolarizarea ventriculara
-durata: 0,15—0,30 secunde
-amplitudine: maxim 1/3 din amplitudinea undei R in aceeasi derivatie sau maxim 10 mm in
precordiale
-forma usor asimetrica, cu panta descendenta mai abrupta
-trebuie sa fie in acelasi sens cu cea mai mare unda a complexului QRS : pozitiva in toate
derivatiile cu exceptia aVR; poate fi negativa si in V1
Unda U
-semnifica repolarizare ventriculara suplimentara
-apare in V2, V3

13. Tensiunea arteriala – valori normale, metoda palpatorie de determinare.


-TA sistolica sau maxima este valoarea cea mai mare a presiunii in artere, atinsa in timpul
perioadei de ejectie rapida ventriculara=110-130 mmHg
-TA diastolica sau minima este valoarea cea mai mica a presiunii in artere, in timpul diastolei
ventriculare= 60-90 mmHg
-TA medie=85-100 mmHg= (TA sistolica + 2x TA diastolica)/3
-TA diferentiala= 45-50 mmHg= TA sistolica – TA diastolica
Metoda palpatorie de determinare
-este o metoda indirecta de masurare a TA
-se aplica manseta tensiometrului in 1/3 inf a bratului
-se palpeaza pulsul la nivelul arterei radiale a aceluiasi membru
-se umfla manseta tensiometrului cu aer pana la o valoare a presiunii care sa depaseasca TA
sistolica
-dispare pulsul de la artera radiala
-se decomprima usor manseta apoi
-TA este data de presiunea din manseta indicata in momentul in care la palparea arterei radiale se
resimte prima unda de puls
-dezavantaj: permite masurarea numai a TA sistolice pe care o subevalueaza usor

8
14. Tensiunea arteriala – factorii determinanti, variatiile TA la efort si la rece.
Factorii determinanti ai TA:
-factorii majori sunt cei hemodinamici: TA=DC x R
 Debitul cardiac (DC): depinde de volumul-bataie si de frecventa cardiaca (F)
DC=VS x F
-cresterea VS sau a F determina cresterea DC si a TA (cresterea DC explica cresterea TA
in clinostatism si efort fizic)
 Rezistenta periferica (R): cresterea R (prin vasoconstrictie sau prin alte
modificari structurale ale arteriolelor) determina cresterea TA (cresterea R explica
cresterea TA in timpul probei la rece)
-alti factori determinanti ai volemiei sunt:
 volemia: influenteaza direct proportional TA-> persoanele hipovolemice (hemoragie,
deshidratare) au TA scazuta, cele hipervolemice (poliglobulie, marii consumatori de sare)
prezinta valori mai mare ale TA)
 elasticitatea peretilor arteriali: influenteaza invers proportional TA-> la
copii, deoarece au arterele elastice, TA este mai scazuta decat la varstnici la care TA
creste prin ridigizarea peretilor arteriali consecutiv aterosclerozei
 vascozitatea sangelui: modifica direct proportional hematocritul si TA
Variatiile TA la rece: Testul presor la rece
-se masoara TA in pozitie sezanda
-se introduce antebratul membrului la care s-a facut determinarea initiala intr-un vas cu apa cu
gheata la 4 grade C timp de 1 minut
-se masoara din nou TA
-dupa contactul cu apa rece se produce cresterea TA cu 10-20 mmHg vasoconstrictiei ce conduce
la cresterea rezistentei periferice
Variatiile TA la efort: Testul la efort
-se masoara frecventa pulsului si TA in repaus fizic
-se efectueaza efort fizic 1 minut (urcat si coborat de scara in pas alert sau genoflexiuni)
-se masoara frecventa pulsului si TA dupa oprirea efortului
-pulsul creste cu 20-30 batai/minut imediat dupa efort, apoi revine la valorile de repaus in 2-3
minute
-TA sistolica creste imediat dupa efort cu 30 mmHg pana la 80 mmHg, revine la valorile de
repaus in 2-3 minute
-TA diastolica se modifica in functie de gradul de antrenament al individului: nu se modifica sau
scade usor la persoanele antrenate, creste la persoanele neantrenate

15. Tensiunea arteriala – metoda auscultatorie de determinare, variatiile TA la testul


clino/ortostatism.
Metoda auscultatorie permite masurarea TA sistolice si diastolice:
-se aplica manseta tensiometrului in 1/3 inf a bratului, la 3 cm deasupra plicii cotului
-se palpeaza artera brahiala si se aplica stetoscopul cu foarte usoara compresie
-se creste presiunea in manseta tensiometrului pana la o la care nu se aude niciun zgomot
-se decomprima apoi manseta cu o viteza constanta

9
-TA sistolica corespunde presiunii din manseta atunci cand se ausculta primul zgomot in
stetoscop
-TA diastolica corespunde scaderii bruste in intensitate sau disparitiei zgomotelor auscultate
-aceste zgomote de ton arterial se datoreaza curgerii turbulente a sangelui prin artera partial
comprimata de manseta si dispar cand presiunea aerului in tensiometru este mai mica decat TA
diastolica deoarece atunci artera nu mai este comprimata iar curgerea sangelui este din nou
laminara
Testul clino/ortostatism
-se determina TA si frecventa pulsului in decubit dorsal dupa 10 minute de clinostatism
-se ridica pacientul repede in ortostatism si de masoara TA si frecventa pulsului
-TA sistolica scade initial in ortostatism cu maxim 15-20 mmHg, apoi revine initial sau poate
creste usor (trecerea in ortostatism produce scaderea intoarcerii venoase ceea ce duce la
scaderea volumului sistolic si a debitului cardiac si astfel TA scade initial)
-TA diastolica nu se modifica sau creste cu maxim 5 mmHg
-frecventa pulsului creste cu 10-20 batai/minut
-scaderea TA cu mai mult de 20-30 mmHg la trecerea in ortostatism tradeaza o hipotensiune
ortostatica manifestata prin senzatie de ameteala
-raspunsul anormal la acest test apare in alterarea reflexului baroreceptor

10