Având în vedere raporturile segmentului suprabrohnic al esofagului cu traheea și originea

bronhiei stângi dar și cu aorta și trunchiurile arteriale mari care își au originea în aceasta,
putem înțelege de ce un corp străin înghițit și blocat la nivel esofagian poate perfora bronhia
stângă, iar manevrele de cateterism intempestive pot conduce la ruperea unui anevrism aortic
existent. [1]

Totodată, segmentul subbronhic poate fi comprimat de nodulii limfatici hipertrofiați din

adenopatiile traheobronșice, de anevrismele aortice sau de o pericardită lichidiană, fapt ce
produce disfagie. [1]

În mecanismul de contenție gastro-esofagiană este implicată contracția mușchiului

diafragm și pilierilor acestuia prin menținerea dimensiunilor potrivite ale hiatusului esofagian
pentru a împiedica herniile gastrice transhiatale. [2]

Traiectul hiatusului este oblic, pornind dinspre posterio-inferior către antero-

superior. În partea posterioară este mai înalt, dar și mai subțire, iar între pereții săi și esofag
se interpun lame musculo-membranoase care alcătuiesc mijloacele de fixare ale esofagului,
țesut conjunctiv lax și adipos, dar și membrana frenico-esofagiană care formează esofagului o
teacă de alunecare. [1], [2], [4]

De asemenea, este important de menționat că esofagul prezintă neregularități de

calibru, trei strâmtori fiziologice neomologate de Nomenclatura Anatomică (NA), dar de
foarte mare importanță practică, și anume:

1. Strâmtoarea cricoidiană – situată la limita superioară a esofagului, la 15-16 cm

de arcada dentară. Este dată de contracția fibrelor inferioare ale mușchiului
constrictor inferior al faringelui. [1], [2]
2. Strâmtoarea bronho-aortică – situată în dreptul vertebrelor toracale T4-T5, la
23-27 cm de arcada dentară. Se datoreaza raportului cu artera aortă și bronhia
stângă.[1], [2]
3. Strâmtoarea diafragmatică – situată la nivelul hiatusului esofagian al
diafragmei, la 37-40 cm de arcada dentară. Este produsă de constricția inelului
muscular diafragmatic. [1], [2]

La nivelul porțiunilor dilatate, esofagul ajunge la un calibru de aproximativ 25 mm.

Considerând calibrul minim de 15 mm, se admite ca o sondă cu calibrul de maxim 14 mm
poate străbate toate porțiunile esofagului, inclusiv cele inguste. [2]
 În plus, esofagul descrie un număr de inflexiuni, fie în plan sagital, fie în plan
frontal. Astfel, în plan sagital esofagul se depărtează de coloana vertebrală, prezentând o
curbura cu convexitatea posterior, iar în plan frontal prezintă o curbură superioară cu
convexitatea spre stânga și una inferioară cu convexitatea spre dreapta. [1]