Situaţiile de proiectare se clasifică după cum urmează :

situaţii persistente, care corespund condiţiilor normale de utilizare a

CAPITOLUL 5 structurii;
situaţii tranzitorii, cum sunt cele din timpul construcţiei sau reparaţiei;
situaţii accidentale.
BAZELE PROIECTĂRII ELEMENTELOR
Condiţiile de verificare la diferitele stări limită sunt următoarele :
STRUCTURALE DIN BETON ARMAT atunci când luăm în considerare starea limită de rupere sau de
deformaţii excesive :
Sd=S(Fd, ad, fd)Rd=R(ad, fd) (5.1)
în care:
Proiectarea elementelor structurale din beton armat se face după metoda de
Sd este valoarea de proiectare a efectului acţiunii,
calcul la stările limită. În România această metodă este reglementată prin STAS
Fd – valoarea de proiectare a unei acţiuni,
10.107/0-90 [6], iar la nivel euro-internaţional prin Codul Model CEB-FIP 1990
ad – valoarea de proiectare a unei mărimi geometrice,
[4] şi prin Eurocodul 2 [8]. Normele româneşti de proiectare se găsesc într-un
fd – valoarea de proiectare a unei proprietăţi a materialului,
proces de revizuire pentru a fi corelate cu normele europene, preconizându-se să
Rd – valoarea de proiectare a rezistenţei.
aibă denumirea Codul Românesc CR2 [3].
pentru stările limită de exploatare :
În conformitate cu prevederile Eurocodului 2, o structură va fi proiectată,
Sd=S(Fd, ad, fd)C (5.2)
realizată şi utilizată (întreţinută) astfel încât să asigure :
unde :
performanţe satisfăcătoare în raport cu acţiunile posibile;
Sd este valoarea de proiectare a unui efect relevant pentru stările limită
durabilitate adecvată în raport cu costurile de întreţinere;
de exploatare (deformaţia, deschiderea fisurilor, intensitatea
avarii din acţiuni excepţionale în limite comparabile cu cele din alte
vibraţiilor),
acţiuni.
C – valoarea limită corespunzătoare efectului acţiunii.
Stările limită sunt situaţiile dincolo de care structura nu mai satisface
În calcule se operează cu valori de bază (valori de referinţă) şi cu valori de
cerinţele de performanţă preconizate. Ele sunt grupate în două categorii:
proiectare pentru acţiuni, proprietăţile materialelor şi datele geometrice.
stări limită ultime, asociate cu colapsul sau cu alte forme de rupere
structurală care pot periclita siguranţa oamenilor (pierderea echilibrului
Valorile de bază sunt în principiu valori caracteristice stabilite cu o anumită
structurii sau a oricărei părţi a ei, considerată ca un corp rigid, precum şi
probabilitate (sau grad de risc).
ruperea prin deformaţii excesive, ruperea sau pierderea stabilităţii
structurii sau a oricărei părţi a ei, incluzând reazemele şi fundaţiile);
Acţiunile se definesc ca forţe (încărcări) aplicate asupra structurii (acţiuni
stări limită de exploatare, corespunzând situaţiilor dincolo de care
directe), sau deformaţii impuse (acţiuni indirecte) cum ar fi de exemplu efectele
cerinţele unei exploatări normale nu mai sunt satisfăcute (deformaţii sau
temperaturii sau tasările de reazeme. Ele se clasifică :
săgeţi care afectează aspectul ori exploatarea normală a structurii sau care
după variaţia lor în timp : acţiuni permanente Gk, acţiuni variabile cu
produc deteriorări ale finisajelor sau ale elementelor nestructurale;
valoare caracteristică Qk, cu valoare combinată Ψo·Qk, cu valoare
vibraţii excesive care cauzează disconfort sau care limitează
frecventă Ψ1·Qk şi cu valoare cvasipermanentă Ψ2·Qk şi acţiuni
funcţionalitatea; fisurarea betonului care poate afecta aspectul,
accidentale Ak;
durabilitatea sau impermeabilitatea; deteriorarea betonului în prezenţa
după variaţia în spaţiu : acţiuni fixe şi acţiuni libere (încărcări mobile
unor eforturi excesive de compresiune care pot duce la pierderea
impuse, încărcări din vânt sau din zăpadă);
durabilităţii).
după răspunsul structurii (acţiuni statice sau dinamice).

59 60
Valorile caracteristice ale încărcărilor sunt date în Eurocodul pentru Acţiuni, în alte
coduri relevante pentru încărcări sau sunt precizate de către client sau de către
proiectant cu consultarea clientului, dar ţinând seama de prevederile minime din
coduri sau de precizările autorităţii competente.
Proprietăţile materialelor sunt definite de valorile caracteristice (fk) care
corespund unui fractil în distribuţia statistică admisă pentru proprietatea particulară
a materialului. În mod curent se admite fractilul de 5%.
Datele geometrice sunt afectate de deviaţiile de la valorile din proiect care se
referă la forma şi dimensiunile structurii, la forma elementelor componente şi la
forma şi dimensiunile secţiunii transversale. Datele geometrice sunt reprezentate
de valorile caracteristice (ak) care corespund în general celor menţionate în proiect.
Valorile de proiectare pentru acţiuni (Fd), pentru proprietăţile materialelor
(fd) şi pentru datele geometrice (ad) se stabilesc cu relaţiile :
Fd=γf · Fk (5.3)
fd=η·fk/γm (5.4)
ad=ak±∆a (5.5)
în care :
Fk, fk, ak sunt valorile caracteristice,
γf, γm – coeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiuni şi pentru
proprietăţile materialelor,
∆a – valori geometrice adiţionale,
η – factor de conversie a valorii determinate în laborator la valoarea
care este utilizată în proiectarea structurii.
Combinaţiile acţiunilor (grupările acţiunilor) se stabilesc astfel încât să
producă efectul cel mai defavorabil asupra structurii în starea limită considerată.
Pentru stările limită ultime se definesc :
gruparea fundamentală, în care valoarea de proiectare a efectului
acţiunilor are expresia :
Sd=ΣγG·Gk + γQ·Qk,1 + ΣγQ·Ψo·Qk,i + γP·Pk (5.6)
gruparea accidentală:
Sd=ΣγGA·Gk + Ψ1,1·Qk,1 + ΣΨ2,1·Qk,i + Ak (5.7)
iar pentru stările limită de exploatare :
combinaţia (gruparea) cu frecvenţă redusă (combinaţia rară), utilizată
pentru verificarea la fisurare în lungul elementului :
Ed=f [ΣGk + Pk + Qk,1 + Σ(Ψo,i·Qk,i)] (5.8)
61
combinaţia frecventă, utilizată pentru armarea zonei comprimate:
Ed=f [ΣQk + Pk + Ψ1,1·Qk,1 + Σ(Ψ2,i·Qk,i)] (5.9)
combinaţia cvasipermanentă, utilizată pentru limitarea deschiderii
fisurilor şi a săgeţilor :
Ed=f [ΣQk + Pk + Σ(Ψ2,i·Qk,i)] (5.10)
În relaţiile de mai sus s-au utilizat notaţiile :
γG, γGA, γQ, γP – coeficienţi parţiali de siguranţă pentru diferite acţiuni;
Gk, Pk, Ak – valoarea caracteristică a acţiunii permanente, a efectului
precomprimării, respectiv a încărcării accidentale (impact,
explozii, seism);
Qk,1 – valoarea caracteristică a unei acţiuni variabile (cea mai
importantă);
Qk,i – valori caracteristice ale celorlalte acţiuni variabile;
Ψo, Ψ1,1, Ψ2,1 – coeficienţi de grupare a încărcărilor.
Proprietăţile materialelor (beton şi armătură) au fost prezentate în capitolele
2 şi 3.
Proprietăţile de rezistenţă ale betonului sunt date în tabelul 2.1 . Valoarea de
bază pentru comportarea la compresiune a betonului este dată de rezistenţa
caracteristică (fck). Rezistenţa de calcul a betonului la compresiune (denumită şi
valoarea de proiectare) se stabileşte cu relaţia :
f
f cd  ck (5.11)
c
în care coeficientul parţial de siguranţă are valoarea γc=1,5 pentru gruparea
fundamentală de încărcări şi γc=1,3 pentru gruparea accidentală (cu excepţia
cutremurului).
Valoarea relevantă pentru modulul de elasticitate Ec,nom este valoarea medie
Ecm sau valoarea de calcul :
E
E cd  cm (5.12)
c
Diagrama reală efort-deformaţie a betonului, determinată experimental şi
reprezentată în figura 2.6, poate fi înlocuită în calcule cu o diagramă idealizată,
având o formă distinctă pentru calculul structurii faţă de cea pentru dimensionarea
secţiunilor. Astfel, pentru calculul neliniar sau pentru calculul plastic ori pentru
calculul efectelor de ordinul doi, poate fi utilizată o diagramă efort – deformaţie
pentru încărcări de scurtă durată ca cea din figura 5.1, descrisă de funcţia :
62
 Fig.5.1. Diagrama efort-deformaţie a betonului
pentru calculul structurilor din beton armat. Fig.5.2. Diagrama parabolică-dreptunghiulară pentru
betonul solicitat la compresiune.

c k  n  n2 Pentru solicitarea de compresiune de lungă durată factorul adiţional de

 (5.13) reducere poate fi considerat α=0,85. Valoarea lui poate fi redusă la α=0,80 în cazul
fc 1  ( k  2)  n
în care lăţimea zonei comprimate a secţiunii descreşte în direcţia fibrei extreme
în care : comprimate. În normele româneşti de proiectare [6] nu se ia în considerare un
k=(1,1·Ec,nom)·εc1/fc (5.14) astfel de coeficient. În schimb, în normele britanice (BS 8110) coeficientul are
Ec,nom – valoarea medie Ecm sau valoarea de calcul Ecd; valoarea 0.67 şi corespunde rezistenţei cubice la compresiune a betonului. Dacă se
n=εc/εc1; admite că rezistenţa cilindrică are valoarea 0,80 din rezistenţa cubică prevederile
εc1=-0.0022 - deformaţia corespunzătoare efortului de la vârful curbei din EC2 şi BS 8110 sunt similare.
(fc).
Pe intervalul εc1…εcu ramura descendentă a diagramei de formă curbilinie poate fi Se pot utiliza şi alte idealizări ale diagramei efort-deformaţie, cum ar fi
înlocuită, pentru simplificare, cu o linie orizontală (σc=fc). diagrama biliniară din figura 5.3, cu condiţia ca ele să fie echivalente cu diagrama
parabolă-dreptunghi.
Pentru betoane de clasă 12/15…50/60 scurtarea ultimă a betonului pentru
secţiuni cu zona comprimată de formă dreptunghiulară are valori
εcu=(3,6…2,8)o/oo.

Pentru dimensionarea secţiunilor se preferă o diagramă idealizată parabolică-

dreptunghiulară, ca în figura 5.2. Diagrama de calcul derivă din diagrama
idealizată printr-o reducere a ordonatei eforturilor din diagrama idealizată în
raportul α/γc, în care α este un coeficient care ia în considerare efectele de lungă
durată asupra rezistenţei la compresiune şi efectele nefavorabile rezultând din
modul de aplicare al încărcărilor.

Fig.5.3. Diagrama biliniară pentru betonul comprimat.

63 64
 Pentru armăturile din oţel utilizate la realizarea betonului armat, rezistenţa la
întindere (ft), limita de curgere (fy), raportul ft/fy, alungirea la efortul maxim (εu) şi
factorul de profil (fR) se determină pe cale experimentală şi sunt specificate în
standardele de produs, în termeni de valori caracteristice ftk, fyk, (ft/fy)k, εuk şi fRk.

Pentru calcule în general, diagrama reală efort-deformaţie pentru armăturile

din oţel, dată în figura 3.1a,b se utilizează sub formă idealizată biliniară ca în
figura 5.4. Diagrama de calcul derivă din din diagrama caracteristică idealizată,
prin divizare cu coeficientul parţial de siguranţă pentru armătură, γs=1,15 pentru
gruparea fundamentală de încărcări şi γs=1,00 pentru gruparea accidentală (cu
excepţia cutremurului).
Fig.5.5. Diagrama idealizată de calcul σs-εs
după normele româneşti.

pentru sârmele trase (STNB, STPB) se consideră diagrama biliniară

Fig.5.4. Diagrama idealizată şi de calcul pentru armăturile din
oţel (valabilă în intervalul de temperatură -20ºC…200ºC)
Pentru proiectarea secţiunilor se poate adopta una din următoarele
alternative :
ramura superioară din figura 5.4 se înlocuieşte cu o ramură orizontală,
ceea ce înseamnă că efortul din armătură se limitează la fyk/γs, fără a
limita valoarea deformaţiei (deşi în anumite situaţii este convenabil să se
admită o limitare a ei);
se admite o ramură superioară înclinată şi o limitare a deformaţiei la
0,01.
cu consolidare, reprezentată cu linie plină în figura 5.5b;
pentru zonele plastice potenţiale ale elementelor participante la
structuri antiseismice, atunci când se pot produce incursiuni în domeniul
de consolidare cu efect defavorabil pentru dimensionare, se utilizează
diagrama biliniară cu consolidare, reprezentată cu linie întreruptă în
figura 5.5a;
pentru sârmele trase se utilizează în calculul de rezistenţă simplificat
diagrama biliniară reprezentată cu linie punctată în figura 5.5b;
Deformaţia ultimă (εu) a armăturilor din oţeluri laminate la cald (fig.5.5a) are
următoarele valori :
εu=10 o/oo pentru grupările obişnuite de încărcări;
εu=50% pentru grupările de încărcări care includ acţiunile seismice.
Coeficientul parţial de siguranţă are valoarea γs=1,15 pentru armăturile din
oţel OB37, PC52 şi PC60 şi γs=1,20 pentru cele din STNB.

Normele româneşti de proiectare [6] prescriu următoarele diagrame

convenţionale :
pentru oţelurile laminate la cald (PC60, PC52 şi OB37) se consideră
diagrama biliniară cu palier, reprezentată cu linie plină în figura 5.5a;

65 66