Calculul se face admiţând următoarele ipoteze :

a. diagrama de eforturi în zona comprimată de beton are forma

CAPITOLUL 7 triunghiulară,
b. betonul întins nu participă la preluarea eforturilor,
c. armătura este solicitată în domeniul elastic de comportare,
VERIFICAREA ÎN STAREA LIMITĂ d. secţiunile normale pe axa elementului îşi conservă planeitatea după
deformare.
DE OBOSEALĂ
Ecuaţia de proiecţii este :
Fc + Fs2 – Fs1 = 0 (7.1)
sau
Verificarea la oboseală se face în gruparea corespunzătoare de încărcări, în
1
care acestea se iau cu valoarea normată (de exploatare). Fac excepţie încărcările ·b·x·σc + (bf – b)·hf·σf + As2·σs2 – As1·σs1 = 0 (7.2)
date de maşinişi utilaje cu amplasament fix, pentru care se iau în considerare 2
valorile de calcul corespunzătoare verificării în starea limită de rezistenţă. în care σf este efortul unitar în beton la mijlocul grosimii plăcii.

Verificarea la oboseală necesită cunoaşterea eforturilor unitare normale în Ţinând seama de ipoteza d, rezultă :
beton şi în armătură în stadiul II (vezi cap.4) şi a efortului unitar principal de c x
 (7.3)
întindere. Eforturile unitare normale sunt utile deopotrivă pentru verificarea  s1 d1  x
elementelor în stările limită ale exploatării normale (cap.8).  f x  0,5  h f
 (7.4)
 s1 d1  x
s2 x  d 2
7.1. Calculul eforturilor unitare  (7.5)
 s1 d1  x
7.1.1. Eforturi unitare normale şi potrivit ipotezelor a şi c, rezultă :
x
σc = εc·Ec =  s1   Ec (7.6)
Considerând cazul general al unei secţiuni de formă T, dublu armată, d1  x
solicitată la încovoiere (fig.7.1), se poate stabili poziţia axei neutre din ecuaţia de x  0,5  h f
proiecţii, după care se pot calcula eforturile unitare în beton şi în armătură cu σf = εf·Ec =  s1   Ec (7.7)
d1  x
ajutorul ecuaţiei de momente şi a unor relaţii de proporţionalitate, după cum
urmează. x  d2
σs2 = εs2·Es =  s1   Es (7.8)
d1  x
în care Ec şi Es sunt modulii de elasticitate ai betonului şi armăturii.

Introducând expresiile σc, σf şi σs2 în relaţia (7.2), ţinând seama că σs1=εs1·Es

şi făcând notaţiile :
b  b hf A
A= f  ; 1  s1 ;
b d1 b  d1
A E
2  s2 ;   s . (7.9)
Fig.7.1. Secţiune de formă T solicitată în stadiul II b  d1 Ec
la încovoiere. se obţine poziţia axei neutre din ecuaţia :

99 100
   d  h  Calculul eforturilor unitare normale în beton şi în armătură pentru secţiunile
 2   1   2  2   A  f  T simplu armate, precum şi pentru secţiunile dreptunghiulare dublu sau simplu
x   d1 d1 
   1   2   A    1  1   armate se face cu relaţiile de mai sus, în care
x
şi
z
iau forme particulare după
d1    1   2   A2
 d1 d1
  cum urmează :
 
(7.10) pentru secţiunile T simplu armate :
Ecuaţia de momente în raport cu rezultanta Fc are forma :  A  hf 
 2    1  
 x x  x d1 
M = As1·σs1·  d1   + (bf – b)·hf·σf·   0,5  h f  +    1  A    1  1  (7.18)
 3 3  d1    1  A 2 
x   
+ As2·σs2·   d 2  (7.11)  
 3  x hf
Având în vedere relaţiile (7.7) şi (7.8), expresia momentului încovoietor  0,5 
z x A d d1  x h 
devine : 1   1    0,5  f  (7.19)
d1 3  d1   1 x  3  d1 d1 
M = As1·σs1·z (7.12) 1
în care z reprezintă distanţa dintre centrul de greutate al armăturii întinse şi centrul d1
de greutate al zonei comprimate (de beton şi armătură), definită prin relaţia :
x h pentru secţiunile dreptunghiulare dublu armate :
 0,5  f 
z x A d d1  x h   d 
1   1    0,5  f    2     1   2  2  
d1 3  d1   1 x  3  d d1  x   d1  
1 1
   1   2    1  1   (7.20)
d1 d1    1   2  
2
x d2  
  
 2 d1 d1  x d 
     2  (7.13) x d2
1 1  x  3  d1 d1  
z x  d d1  x d 
d1 1  2 1   2 (7.21)
d1 3  d1 1 1  x  3  d1 d1 
d1
Efortul unitar din armătura întinsă se obţine cu relaţia :
M
σs1 = (7.14) pentru secţiuni dreptunghiulare simplu armate :
A s1  z
x  2 
iar eforturile unitare σc, σf şi σs2 cu relaţiile (7.6), (7.7) şi (7.8), care se mai pot    1    1  1   (7.22)
pune sub forma : d1    1 
x E  x z x
σc =  s1  E s   c  s1  (7.15) 1 (7.23)
d1  x E s  d1  x d1 3  d1
x  0,5  h f E c s1 x  0,5  h f
σf =  s1  E s     (7.16) Calculul eforturilor unitare la secţiunile T cu axa neutră situată în placă
d1  x Es  d1  x
(xhf) se face cu relaţiile de la secţiunea dreptunghiulară în care se înlocuieşte b cu
x  d2 x  d2
σs2 =  s1  E s   s1  (7.17) b f.
d1  x d1  x
În cazul elementelor solicitate la încovoiere cu forţă axială (fig.7.2),

101 102
eforturile unitare normale se calculează după aceleaşi principii ca la solicitarea de
încovoiere. Din condiţia de proporţionalitate a deformaţiilor rezultă : 7.1.2. Eforturi unitare tangenţiale
d x
σs1 =    c  1 (7.24)
x Pentru cazul general al elementelor cu înălţime variabilă (fig.7.3),
x  d2 considerând în mod simplificat că lunecarea în planul axei neutre are o direcţie
σs2 =    c  (7.25) orizontală, din ecuaţia de proiecţii rezultă :
x
d L = d Fc = τo·b·ds (7.29)
iar din ecuaţia de proiecţii după axa elementului :
 Nx
σc = (7.26)
1
 b  x    A s 2  x  d 2     A s1  d1  x 
2
2

Fig.7.3. Stabilirea efortului unitar tangenţial maxim

(τo) la o grindă cu înălţime variabilă.

Având în vedere că :
Fc = M/z (7.30)
Fig.7.2. Secţiune dreptunghiulară solicitată în şi considerând că dz = dd, rezultă :
stadiul II la încovoiere cu forţă axială. dM dz M  tg
z M Q
dFc ds ds z  Q  M  tg z
   (7.31)
ds 2 2 z
Înălţimea zonei comprimate de beton se obţine dintr-o ecuaţie de moment în z z
raport cu punctul de aplicaţie al forţei N : şi în final :
M  tg
1  h x Q
 b  x   c   e o     A s 2  s 2  e 2  A s1  s1  e1  0 (7.27) 1 dFc z
2  2 3 o    (7.32)
Introducând relaţiile (7.24) şi (7.25) în (7.27) rezultă : b ds bz
unde semnul minus se consideră atunci când M şi d variază în acelaşi sens şi
 h 6
 x 3  3  x 2   eo     A s1  e1  A s 2  e 2   x  semnul plus când cele două mărimi variază în sens opus (una creşte şi cealaltă
 2 b scade).

6 În cazul elementelor cu înălţime constantă (β=0) efortul unitar tangenţial

  A s1  e1  d1  A s 2  e 2  d 2  = 0 (7.28)
b maxim, în axa neutră, se calculează cu relaţia :
În relaţiile de mai sus semnul superior este valabil pentru compresiune, iar Q
o  (7.33)
semnul inferior pentru întindere. bz

103 104
 7.1.3. Eforturi unitare principale

Eforturile unitare principale de întindere (σ1) şi de compresiune (σ2) se

calculează cu relaţia :
 1
1,2  c    c2  4   2 (7.34)
2 2
iar orientarea lor faţă de axa elementului (notată cu α) are expresia :
2
tg 2  (7.35)
c
În dreptul axei neutre eforturile unitare principale au valoarea :
σ1,2 =  τo (7.36)
în care efortul unitar tangenţial este dat de relaţia (7.32) în cazul elementelor cu
înălţime variabilă, respectiv de (7.33) în cazul celor cu înălţime constantă.

7.2. Condiţii de verificare la oboseală Fig.7.4. Preluarea eforturilor unitare

principale de întindere.
Verificarea elementelor din beton armat la oboseală, după normele româneşti
de proiectare [6], se face punând următoarele condiţii : Partea din efortul unitar principal de întindere preluată de etrieri se stabileşte
eforturile unitare normale în beton şi în armătură în stadiul II de cu relaţia :
solicitare să nu depăşească rezistenţele de calcul la oboseală ale celor f ywd
A
două materiale; 1e  sw  (7.38)
eforturile unitare principale de întindere să poată fi preluate de beton s  b f ctd
şi armătură. iar aria armăturilor înclinate (când rezultă necesare) cu relaţia :
A i  b  sin   f ctd
La elementele la care este satisfăcută condiţia : A si  (7.39)
f ywd

0,5 < 1  1  2 (7.37) în care :
f ct
A i reprezintă aria părţii din diagrama 1 , preluată de armăturile
este necesar să se calculeze armătura transversală.
înclinate,
α – unghiul de înclinare al armăturilor.
În această situaţie, eforturile unitare principale de întindere se preiau
(fig.7.4) în felul următor :
Armăturile înclinate se repartizează în lungul grinzii astfel încât să fie
pentru 1 < 0,5 – numai de beton,
încărcate în mod egal în raport cu diagrama înfăşurătoare 1 . Pentru aceasta este
pentru 0,5  1  2 – numai de către armăturile transversale în cazul
necesar să fie satisfăcută condiţia :
 c, min
încărcărilor alternante (ρ =  0 ), respectiv de către beton şi
 c, max A i1 Ai2 A i3
  . (7.40)
armăturile transversale (etrieri şi bare înclinate sau numai etrieri) dacă A si1 A si 2 A si3
încărcările nu sunt alternante (ρ  0).

105 106
Mai sus s-au utilizat următoarele notaţii :
fctd – rezistenţa de calcul a betonului la întindere,
fywd - rezistenţele de calcul la oboseală a armăturii transversale,
s – distanţa dintre etrieri,
b – lăţimea secţiunii transversale.

107