1.

Pasivul reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice, adică a activelor. Din punct
de vedere juridic, pasivul cuprinde capitalul propriu şi datoriile, sub aspect economic,
clasificarea se face în capitaluri şi datorii (financiare şi de exploatare), iar din punct de vedere
financiar valorile se grupează în funcţie de exigibilitatea (termenul de plată) al lor în capitaluri
permanente, pe termen lung şi datorii pe termen scurt.
Sursele de finanţare se clasifică în funcţie de modul de constituire (finanţare proprie,
finanţare străină) şi exigibilitatea lor. Finanţarea proprie a activului se referă la contribuţia
directă a titularului de patrimoniu prin aportul la capital, fie că este capital individual (în cazul
micilor comercianţi sau a unităţilor cu asociat unic), ori capital social (în cazul societăţilor
comerciale) sau autofinanţare (capitalizarea profitului). Finanţarea străină a activului este
asigurată de credite bancare, cumpărări de obligaţiuni, creditele comerciale). Ca atare, pasivul
se divide în capitaluri proprii, rezerve şi datorii. La aceasta se adaugă provizioanele pentru
riscuri şi cheltuieli, veniturile în avans.
Capitalurile proprii denumite şi fonduri proprii precum şi rezervele se clasifică în
capital individual sau social, prime de capital, diferenţele sau plusvalorile din reevaluare,
rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului, provizioanele reglementate şi fondurile
proprii cu scop determinat. Capitalul individual sau social se constituie la înfiinţarea
întreprinderii, prin aportul personal al proprietarului (în cazul întreprinderilor individuale) sau
prin aportul în numerar sau/şi în natură al asociaţilor/acţionarilor (în cazul societăţilor
comerciale). Capitalul social se divide în capital subscris nevărsat şi respectiv vărsat. Primele
de capital se referă la capitalul adiţional creat prin primele de emisiune, fuziune şi aport în
natură, care sunt determinate de operaţiile de creştere a capitalului prin aporturi noi sau prin
fuziune. În situaţia aporturilor noi, primele de emisiune şi cele privind aportul în natură se
creează ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală
a acţiunilor (mai mică). Primele de fuziune reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă a
acţiunilor şi valoarea nominală. Diferenţele sau plusvalorile din reevaluare derivă din acele
plusuri create prin reevaluarea imobilizărilor corporale şi a celor financiare. Cu ocazia
reevaluării, valoarea acestor active va creşte faţă de valoarea contabilă anterioară, creşterea
fiind considerată sigură şi durabilă. Rezervele reprezintă partea din profitul capitalizat de
întreprindere. Ele se divid în rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve. Rezultatul reportat
se referă la rezultatele pozitive (profiturile) reportate din anii precedenţi a căror repartizare a
fost amânată de adunarea generală a asociaţilor, precum şi profitul net al exerciţiului financiar
încheiat. Rezultatele negative (pierderile) se iau în calcul cu semnul minus, diminuând capitalul
propriu. Provizioanele reglementate sunt fonduri create temporar, pe seama cheltuielilor, pentru
acoperirea unor riscuri legate de fluctuaţia ratei dobânzii, a cursului valutar, a preţurilor etc.).
Datoriile se referă la credite bancare, împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni,
datoriile comerciale faţă de furnizori, datorii fiscale, salariale, sociale, datorii către asociaţi din
operaţii de capital, dividende etc. În general, persoanele fizice sau juridice faţă de care
întreprinderea are datorii se numesc creditori.
Creditele bancare se referă atât la finanţările pe termen lung şi mijlociu cât şi la
creditele pe termen scurt, de trezorerie, acordate de bănci. Acestea sunt purtătoare de dobândă
şi sunt garantate cu activele întreprinderii. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni reprezintă
fondurile pe termen lung atrase prin vânzarea de titluri de credit negociabile. Societatea care
emite aceste titluri are obligaţia de a plăti ratele scadente plus dobânzile sub forma cupoanelor
ataşate titlurilor de credit. Datoriile comerciale faţă de furnizori apar în relaţia cu diverse unităţi
patrimoniale de la care întreprinderea se aprovizionează cu materii prime, materiale, lucrări şi
servicii. Datoriile fiscale, salariale, sociale cuprind obligaţiile de a plăti taxe şi impozite, salarii
şi alte drepturi similare datorate angajaţilor, obligaţiile privind contribuţia la asigurările sociale,
fondul de şomaj, contribuţia la asigurările sociale de sănătate. Datorii către asociaţi din operaţii
de capital, dividende etc. reprezintă obligaţiile faţă de acţionari pentru capitalul de rambursat,
1
dividende de plată, precum şi datoriile în cadrul grupului. Alte tipuri de datorii, cum ar fi
datoriile faţă de clienţii care au plătit în avans bunurile sau serviciile pe care firma urmează să
la livreze sau presteze (aşa numiţii clienţi-creditori).
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt datorii cu exigibilitate sau valoare
incertă ale întreprinderii, şi care se constituie, în general, la sfârşitul exerciţiului. Principala
diferenţă între provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi celelalte tipuri de datorii ale
întreprinderii constă în incertitudinea care le afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea
sau scadenţa.
Veniturile în avans sunt acele valori care asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu
financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. Ele se referă la subvenţiile pentru investiţii şi
veniturile înregistrate în avans. Subvenţiile pentru investiţii sau subsidiile de capital sunt
obţinute de la buget sau din alte surse nerambursabile, fiind destinate achiziţionării sau creării
activelor imobilizate (subvenţii pentru achiziţionarea de echipamente) sau finanţării unor
activităţi pe termen lung (de exemplu, prime de dezvoltare pentru întreprinderile care creează
noi locuri de muncă). Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exer-
ciţiului, în contul unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi
recunoscute ca venituri, cum ar fi chirii sau abonamente încasate în avans.

2
 The liability reflects the sources of financing of economic goods or assets. From a legal
point of view, liabilities include equity and liabilities, from an economic point of view, the
classification is made in capital and debt (financial and operating), and from a financial point
of view the values are grouped according to their exigibility (the payment term) in permanently
capital, long-term and short-term liabilities.
Sources of financing are classified according to their constitution (own financing,
foreign financing) and their exigibility. Own asset financing refers to the direct contribution of
the equity holder by the capital contribution, whether it is individual capital (in the case of small
traders or units with a single associate), or share capital (in the case of companies) or self-
financing (profit capitalization). Foreign financing of the asset is provided by bank loans, bond
purchases, commercial credits). As such, the liability is divided into equity, reserves and debts.
To this is added the provisions for risks and expenses, the incomes in advance.
Equity capital, also called own funds, and reserves are classified as either individual
or social capital, capital ratios, differences or revaluation surpluses, reserves, retained earnings,
earnings, provisions and own funds. Individual of social capital is constituted at the
establishment of the enterprise, through the personal contribution of the owner (in the case of
individual enterprises) or by the contribution in cash and / or in kind of the shareholders /
shareholders (in the case of commercial companies). The share capital is divided into unpaid
and paid out subscribed capital. Capital premiums refer to additional capital created through
premiums, mergers and in-kind premiums, which are determined by capital increase operations
through new or merger injections. In the case of new contributions, premiums and in-kind
premiums are created as a difference between the issue price of the new shares (higher) and the
nominal value of the shares (lower). Merger premiums are the difference between the book
value of the shares and the nominal value. The differences or revaluation gains derive from
those gains created by the revaluation of tangible and financial assets. On the occasion of the
revaluation, the value of these assets will increase from the previous book value, the increase
being considered safe and sustainable. Reserves represent the share of the enterprise's
capitalized profit. They are divided into legal reserves, statutory reserves and other reserves.
The retained earnings refer to the positive results (profits) carried forward from previous years,
the distribution of which was postponed by the general meeting of the associates, as well as the
net profit for the year ended. The negative results (losses) are taken into account with the minus
sign, reducing the equity. Regulated provisions are temporary funds created on expense to cover
risks related to fluctuations in interest rates, foreign exchange rates, prices, etc.).
Debts relate to bank loans, bond issues, commercial debt to suppliers, tax, wage, social
debts, debts to associates from capital operations, dividends, etc. In general, the natural or legal
persons to whom the enterprise has debts are called creditors.
Bank loans refer both to long-term and medium-term financing and to short-term,
treasury loans granted by banks. They are interest-bearing and are guaranteed by the assets of
the enterprise. Bonds are long-term funds attracted by the sale of negotiable debt securities. The
company issuing these securities has the obligation to pay the due installments plus interest in
the form of the coupons attached to the debt securities. Trade payables to suppliers arise in
relation to various patrimonial units from which the enterprise supplies raw materials, materials,
works and services. Fiscal, wage, social debts include obligations to pay taxes, wages and other
similar rights due to employees, social security contributions, unemployment fund, and social
security contributions. Debt to associates from capital operations, dividends, etc. are the
obligations towards shareholders for the capital to be repaid, dividends payable, as well as debts
within the group. Other types of debts, such as debts to customers who have paid in advance
the goods or services that the company is about to deliver or provide (so-called creditor clients).
Risk and expense provisions are liabilities that are exigible or doubtful of the enterprise
and are generally at the end of the year. The main difference between the risk and expense and
other provisions of the enterprise is the uncertainty that affects the former in terms of size or
maturity.
3
 Advance earnings are those values that provide for each financial year only the revenue
it owns. They refer to investment grants and pre-paid revenue. Investment grants or capital
subsidies are obtained from the budget or from other non-reimbursable sources, for the purchase
or creation of fixed assets (subsidies for the purchase of equipment) or the financing of long-
term activities (eg development bonuses for enterprises that create new jobs). Advance earnings
are the amounts earned during the course of the service on the basis of services that will be
provided in the following year when they are recognized as income such as rentals or prepaid
subscriptions.

Glosar

pasiv = totalitatea obligațiilor ce ii revin unui subiect economic; contrapartida activului în

cadrul bilanțului;

active = totalitatea bunurilor și creantelor (drepturi de încasare) aparținând subiectului

economic; în cazul unei bănci activele sunt formate din totalitatea plasamentelor acesteia în
credite, în titluri de stat, în obligațiuni, pe piața interbancară, pe piața de capital, pe piața
bursieră etc., la care se adaugă clădiri, terenuri, echipamente și alte imobilizări (participări/
acțiuni deținute la alte societăți);

capital = suma totală subscrisă pe baza căreia se participă la câștigurile/pierderile unei

activități;

capital social = valoarea bunurilor aduse ca aport în societate, exprimată în moneda națională;

datorie = obligație contractată față de un terț, care are drept contrapartidă din punctul de vedere
al acestuia din urmă, o creanță;

creanța = dreptul de a obține executarea unei prestații în natură sau de a obține contravaloarea
acesteia;

exigibil = parte din pasivul unei companii care reprezintă datoriile (pe teren scurt, mediu și
lung), adică sumele a căror rambursare o vor cere creditorii;

capitaluri proprii = capitalul social al unei companii (capitalul acționarilor) la care se adaugă
rezervele și profitul nerepartizat.

patrimoniu = totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a

bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau
juridice);

aport = partea adusă de fiecare într-o asociație sau într-o întreprindere comună;

autofinanțate = finanțare din fonduri proprii;

capitalizare = creștere gradată prin adăugare; capitalizarea dobânzii este adăugarea automată
a dobânzii la împlinirea termenului de maturitate a unui depozit;

4
profit = diferența dintre venituri și cheltuieli înregistrate în contabilitate

obligațiunea = este un titlu de credit, hârtie de valoare emisă de bănci, stat sau agenți economici
(deci și de societățile comerciale) care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de
instituția emitentă și care are dreptul să primească pentru suma împrumutată un anumit venit
fix sub formă de dobândă, de câștiguri prin trageri la sorți sau sub ambele forme. Obligațiunile
se pot converti în acțiuni;

credit comercial = este împrumutul dat în bani persoanelor fizice și reprezintă o plată în rate a
prețului acordată de către asigurat (furnizor de mărfuri, vânzător), ca o facilitate, clienților, în
baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ei;

rezervă = suma de bani pe care societatea este obligată să-i dețina în orice moment pentru a
face față obligațiilor care-i revin

provizion = suma afectată de o companie pentru acoperirea unei obligații sau a unei pierderi
virtuale, viitoare sau eventuale;

cheltuieli = sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru: consumurile de materii prime și
materiale, pentru lucrările executate și serviciile prestate, pentru plata personalului și a altor
obligații contractuale sau legale, pentru deprecerea activelor, valoarea contabilă a activelor
cedate, distruse sau dispărute;

venituri = sumele sau valorile încasate sau de încasat din: livrări de bunuri, executări de lucrări,
prestări de servicii, executări de obligații legale sau contractuale

avans = plată anticipată a unei părți dintr-o sumă datorată ca retribuție sau salariu, ca acoperire
a unei lucrări efectuate, în contul unor zile-muncă, la încheierea unui contract etc.

prime de capital = diferența dintre valoarea nominală și valoarea de emisiune a acțiunilor;

rezultat reportat = profitul/pierderea din anii precedenți;

rezultatul exercițiului = profitul/pierderea anului curent;

acționari = persoană fizică sau juridică ce deține una sau mai multe acțiuni

acțiune = hârtie de valoare emisă de o societate pe acțiuni, prin care se dovedește dreptul de
proprietate al deținătorului asupra unei părți din capitalul social al societății care a emis-o, pe
baza căreia deținătorul primește dividend

fuziune = operațiunea prin care: a) una sau mai multe societăți, în momentul și ca efect al
dizolvării fără lichidare, își transferă totalitatea activelor și pasivelor către o altă societate
existentă, în schimbul emiterii către participanții lor a titlurilor de participare reprezentând
capitalul celeilalte societăți și, dacă este cazul, al plății în numerar a maximum 10% din valoarea
nominală ori, în absența valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor
respective; b) două sau mai multe societăți, în momentul și ca efect al dizolvării fără lichidare,
își transferă totalitatea activelor și pasivelor unei alte societăți care se înființează, în schimbul
emiterii către participanții lor a unor titluri de participare reprezentând capitalul noii societăți
și, dacă este cazul, a plății în numerar a maximum 10% din valoarea nominală ori, în absența
valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective; c) o societate,

5
în momentul dizolvării fără lichidare, își transferă totalitatea activelor și pasivelor către
societatea care detine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul său

adunare generala a actionarilor = prescurtare AGA; cel mai înalt organ de deliberare al unei
societăți comerciale pe acțiuni, prin intermediul căruia se exprimă voința acționarilor în orice
probleme care interesează societatea în cauză;

credit bancar = împrumut de fonduri acordat de către o instituție bancară. Creditele se definesc
după durată, destinație, garanțiile aduse, moneda etc. Creditul de consum este acordat
persoanelor fizice în scopul achiziționării de bunuri de consum cu plata în rate; creditul
documentar este o tehnică de decontare a unei operațiuni comerciale în derularea căreia banca
mandatar al debitorului emite un acreditiv în baza documentelor de expediție a mărfurilor;
creditul ipotecar este un împrumut acordat unei persoane pentru achiziționarea unui bun
imobiliar (locuință, teren), acesta constituind totodată garanția creditului; creditul revolving sau
creditul cu reînnoire automată se acordă unui client într-o sumă determinată și este reînnoit pe
măsura rambursării;

dividend = parte a profitului net al unei societăți care este distribuită deținătorilor de acțiuni
sau părți sociale

trezorerie = departament financiar al unei companii, care se ocupă cu primirea, administrarea

și plasamentul fondurilor

scadență = termenul sau data la care trebuie îndeplinită o obligație;

dobanda = prețul serviciului făcut de creditor debitorului și plătit de acesta din urmă pentru a
dobândi dreptul de a folosi o sumă de bani în cursul unei perioade determinate. Dobânda este o
cheltuială pentru bancă în cazul depozitelor deschise clienților și un venit în cazul
împrumuturilor acordate. Dobânda simplă este dobânda calculată la sumă și neadăugată la
aceasta; dobânda compusă comportă aplicarea ratei dobânzii nu numai la suma inițială ci și la
suma capitalizată (adăugată la suma inițiala) a dobânzilor:

exercițiu = perioadă de timp pentru care sunt evidențiate rezultate financiare într-o companie
sau organism public; de regulă exercițiul financiar acoperă o perioadă de 12 luni care în general
se suprapune cu anul calendaristic;

investiție = plasament de bani în valori mobiliare aducător de venit sub formă de dobândă,
dividende sau câștiguri de capital; achiziționare de mijloace de producție;

buget = totalitatea veniturilor și cheltuielilor unei familii, întreprinderi, stat, etc. prevăzute pt.
o perioadă de timp determinată;

activ imobilizat = formează primul post care apare în cadrul bilanțului contabil, element
patrimonial concretizat în bunuri și valori, destinat să servească unității pentru realizarea
activității pe o perioadă mai mare de un an.

6
2.

Investors in companies want to know how much the companies are worth, so
companies regularly have to publish the value of their assets and liabilities. Companies also
have to calculate their profits or losses: their managers need this information, and so do
shareholders, bondholders and the tax authorities.
Companies can choose their accounting policies - their way of doing their accounts.
There are a range of methods of valuation - deciding how much something is worth - and
measurement - determining how big something is - that are accepted by law or by official
accounting standards. In the USA, there are Generally Accepted Accounting Principles
(GAAP). In most of the rest of the world there are International Financial Reporting Standards
(IFRS), set by the International Accounting Standards Board. These are technical rules or
conventions - accepted ways of doing things that are not written down in a law.
Although businesses can choose among different accounting policies, they have to be
consistent, which means using the same methods every year, unless there is a good reason to
change a policy: this is known as the consistency principle. The policies also have to be
disclosed or revealed to the shareholders: the Annual Report will contain a „Statement of
Accounting Policies” that mentions any changes that have been made. This enables
shareholders to compare profits and values with those of previous years.
Areas in which the choice of policies can make a big difference to the final profit figure
include depreciation - reducing the value of assets in the company's accounts the valuation of
stock or inventory, and the making of provisions - amounts of money deducted from profits -
for future pension payments.
As there is always more than one way of presenting accounts, the accounts of British
companies have to give a true and fair view of their financial situation - meaning there are
various possibilities - rather than the true and fair view - meaning only one is possible.
A company's assets are usually divided into current assets like cash and stock or
inventory, which will be used or converted into cash in less than a year, and fixed assets such
as buildings and equipment, which will continue to be used by the business for many years.
But fixed assets wear out - become unusable, or become obsolete - out of date, and
eventually have little or no value. Consequently fixed assets are depreciated: their value on
balance sheet is reduced each year by a charge against profits on the profit and loss account. In
other words, part of the cost of the asset is deducted from the profits each year.
The accounting technique of depreciation makes it unnecessary to charge the whole
cost of a fixed asset against profits in the year it is purchased. Instead it can be charged during
all the years it is used. This is an example of the matching principle.
Assets such as buildings, machinery and vehicles are grouped together under fixed
assets. Land is usually not depreciated because it trends to appreciate, or gain in value. British
companies occasionally revalue – calculate a new value for – appreciating fixed assets like land
and buildings in their balance sheets. The revaluation is at either current replacement cost -
how much it would cost to buy new ones, or at net realizable value (NRV) - how much they
could he sold for. This is is not allowed in the USA. Apart from this exception, appreciation is
only recorded in countries that use inflation accounting systems.
Companies in countries which use historical cost accounting - recording only the
original purchase price of assets - do not usually record an estimated market value - the price at
which something could he sold today. The conservatism and objectivity principles support this;
and where the company is a going concern, the market value of fixed assets is not important.
The most common system of depreciation for fixed assets is the straight-line method,
which means charging equal annual amounts against profit during the lifetime of the asset (e.g.
deducting 10% of the cost of an asset’s value from profits every year for 10 years).
Many continental European countries allow accelerated depreciatesses: businesses can
deduct the whole cost of an asset in a short time. Accelerated depreciation allowances are an
7
incentive to investment: a way to encourage it. For example, if a company deducts the entire
cost of an asset in a single year, it reduces its profits, and therefore the amount of tax it has to
pay. Consequently new assets, including huge buildings, can be valued at zero on balance
sheets. In Britain, this would not be considered a true and fair view of the company's assets.

8
 Investitorii în companii doresc să știe cât de mult merită companiile, deci companiile
trebuie să publice în mod regulat valoarea activelor și pasivelor lor. De asemenea, companiile
trebuie să-și calculeze profiturile sau pierderile: administratorii lor au nevoie de aceste
informații, la fel și acționarii, deținătorii de obligațiuni și autoritățile fiscale.
Companiile își pot alege politicile contabile - modul lor de a-și face conturile. Există
o serie de metode de evaluare - care determină cât de mult merită ceva - și măsurarea - care
determină cât de mare este ceva - care sunt acceptate de lege sau de standardele oficiale de
contabilitate. În SUA, există Principii de Contabilitate General Acceptate (GAAP). În cea mai
mare parte a restului lumii există Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS),
stabilite de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate. Acestea sunt reguli sau
convenții tehnice - metode acceptate de a face lucruri care nu sunt scrise într-o lege.
Deși firmele pot alege între diferite politici contabile, ele trebuie să fie consecvente,
ceea ce înseamnă utilizarea acelorași metode în fiecare an, cu excepția cazului în care există un
motiv bun pentru a schimba o politică: acesta este cunoscut sub numele de principiul
permanenței metodelor. Politicile trebuie, de asemenea, să fie dezvăluite acționarilor: raportul
anual va conține o "Declarație de politici contabile" care menționează orice schimbări au fost
făcute. Acest lucru permite acționarilor să compare profiturile și valorile cu cele din anii
precedenți.
Domenii în care alegerea politicilor poate aduce o mare diferență la cifra de profit final
include deprecierea - reducerea valorii activelor în conturile societății, evaluarea stocurilor sau
a stocurilor și efectuarea provizioanelor - sumele de bani deduse din profit - pentru viitoarele
plăți pentru pensii.
Întrucât există întotdeauna mai multe moduri de prezentare a conturilor, conturile
companiilor britanice trebuie să ofere o imagine reală și corectă a situației lor financiare - ceea
ce înseamnă că există mai multe posibilități - mai degrabă decât o viziune adevărată și corectă
- ceea ce înseamnă că numai una este posibilă.
Activele unei companii sunt de obicei împărțite în active curente cum ar fi numerar,
stoc sau inventar, care vor fi utilizate sau transformate în numerar în mai puțin de un an și active
fixe, cum ar fi clădiri și echipamente, care vor continua să fie utilizate de întreprindere pentru
mulți ani.
Dar activele fixe se uzează - devin inutilizabile sau devin uzate - depășite, și în cele
din urmă au o valoare mică sau deloc. În consecință, activele fixe sunt amortizate: valoarea lor
în bilanț este redusă în fiecare an printr-o impozitare pe profit în contul de profit și pierdere. Cu
alte cuvinte, o parte din costul activului este dedusă din profit în fiecare an.
Tehnica contabilă de depreciere face să nu mai fie necesar să se perceapă costul total
al unui activ fix în raport cu profitul în anul în care acesta este cumpărat. În schimb, acesta
poate fi încărcat în toți anii în care este folosit. Acesta este un exemplu al principiului de
potrivire.
Activele, cum ar fi clădirile, mașinile și vehiculele, sunt grupate împreună cu active
fixe. Terenul nu este de obicei amortizat deoarece are tendința de a aprecia sau de a câștiga în
valoare. Companiile britanice reevaluează ocazional - se calculează o valoare nouă pentru -
aprecierea activelor fixe precum terenurile și clădirile din bilanțurile lor. Reevaluarea este fie
la costul curent de înlocuire - cât costă să cumpere unul nou, fie la valoarea realizabilă netă
(VNR) - cu cât de mult ar putea să se vândă. Acest lucru nu este permis în SUA. În afară de
această excepție, aprecierea este înregistrată doar în țările care utilizează sisteme de
contabilitate a inflației.
Companiile din țările care utilizează contabilitatea costurilor istorice - înregistrând
numai prețul inițial de achiziție al activelor - nu înregistrează, de obicei, o valoare de piață
estimată - prețul la care ceva ar fi putut vândut astăzi. Principiile conservatorismului și
obiectivității sprijină acest lucru; iar în cazul în care societatea are o tendință de ingrijorare
continuă, valoarea de piață a activelor fixe nu este importantă.

9
 Sistemul cel mai comun de amortizare a activelor fixe este metoda liniară, ceea ce
înseamnă că se impută sume anuale egale în funcție de profit pe întreaga durată de viață a
activului (de exemplu, se deduce 10% din costul unei valori a activului din profitul anual, timp
de 10 ani) .
Multe țări din Europa continentală permit deprecierea accelerată: întreprinderile pot
deduce într-un timp scurt întregul cost al unui activ. Accelerarea indemnizațiilor de amortizare
reprezintă un stimulent pentru investiții: o modalitate de a le încuraja. De exemplu, dacă o
companie deduce întregul cost al unui activ într-un singur an, acesta își reduce profiturile și,
prin urmare, valoarea impozitului pe care trebuie să-l plătească. În consecință, activele noi,
inclusiv clădirile imense, pot fi evaluate la zero în bilanțuri. În Marea Britanie, acest lucru nu
ar fi considerat o imagine reală și corectă a activelor companiei.

Glosar

contabilitate = știință economică, ce are ca obiectiv principal înregistrarea operațiunilor

efectuate într-o întreprindere, a rezultatelor acestora, în vederea determinării randamentului și
utilității economice a activității desfășurate;

depreciere = diminuare de valoare; scădere a puterii de cumpărare a monedei unei țări,

determinată pe plan intern de inflație și pe plan extern de deteriorarea termenilor de schimb;

stocuri = sunt constituite din rezerve pentru producție (materii prime, materiale consumabile,
obiecte de inventar, baracamente și amenajări provizorii și producția, lucrările și serviciile în
curs de execuție), rezervele pentru circulație (stocuri sau mijloace circulante din sfera
circulației) care cuprind: semifabricatele destinate livrării, produsele finite, mărfurile etc.

numerar = mijloace de plată formate din monede și banknote;

activ imobilizat (fix) = formează primul post care apare în cadrul bilanțului contabil, element
patrimonial concretizat în bunuri și valori, destinat să servească unității pentru realizarea
activității pe o perioadă mai mare de un an;

amortizare = partea din valoarea mijloacelor fixe inclusă în costul producției sau în cheltuielile
de circulație pentru recuperarea treptată pe măsura uzării lor;

bilanț = situația activului și pasivului unui cont, a unui comerciant sau a unui exercițiu
financiar;

cont de profit și pierdere = cuprinde date cu privire la rezultatele activității financiare

desfășurată de agenții economici concretizată în profit (beneficii) sau pierderi. Această
raportare oferă o imagine de ansamblu asupra situației patrimoniului în expresie bănească, dă
posibilitatea cunoașterii rezultatelor financiare, global, și pe elementele sale componente, a
factorilor care au determinat rezultatele;

inflație = fenomen constând în creșterea cantității de hârtie-monedă, care nu mai are acoperire
în aur și mărfuri, ducând astfel la scăderea puterii de cumpărare a banilor;

amortizare accelerată = presupune realizarea a 50% din valoarea de intrare asupra cheltuielilor
de exploatare, în primul an de folosință; se mai numește și amortizare fiscală.
10
 Bibliografie:

https://mesacam.files.wordpress.com/2008/11/professional-english-in-use-finance-by-
master.pdf

http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/887_miscellaneous_contabilitate_files%20887_.pdf

11