Sunteți pe pagina 1din 30

TRANSFERUL DE

SUBSTANŢĂ SAU
TRANSFERUL DE MASĂ

Curs 12

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 1


Trecerea unui component dintr-o fază în alta
se realizează prin transferul de substanţă.
Transferul de substanţă într-un sistem izolat ,
format din două sau mai multe faze, se
realizează când componentul în cauză se
găseşte la concentraţii diferite în cele două
faze.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 2


El apare spontan dacă fazele sunt în contact
şi decurge de la concentraţie mai mare spre
faza cu concentraţie mai mică. Procesul
început se continuă până când se stabileşte
un echilibru dinamic de fază, când se
omogenizează concentraţia componentului
respectiv în cele două faze.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 3


C C
gradC  lim 
l l 0 l
Factorul motor al transferului
de substanţă este gradientul
de concentraţie, care este
definit ca limita raportului C C
dintre diferenţa de gradC  lim 
concentraţie ΔC a ll 0 l
componentului între cele
două faze şi distanţa pe C C
normală Δl între cele două gradC  lim
l l 0

l

suprafeţe între care apare


diferenţa de concentraţie,
când Δl→0.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 4


C C
gradC  lim 
l l 0 l

Gradientul de
concentraţie este analog
C C
cu gradientul de gradC  lim 
temperatură şi gradientul ll 0 l
de cantitate de mişcare şi
joacă acelaşi rol pentru
transferul de substanţă
ca şi gradienţii respectivi
pentru transferul de
căldură şi de mişcare
(impuls).

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 5


 În transferul de substanţă apare un flux de
substanţă şi respectiv un flux unitar de substanţă.
Prin flux de substanţă (N) se înţelege cantitatea de
substanţă care difuzează în unitatea de timp. Este
echivalent noţiunii de flux termic şi, sub formă
diferenţială, este exprimat prin relaţia:

M = masa de substanţă (kg);


dM  = timpul (s).
N După modul de exprimare a
d substanţei transferate de la o fază
la alta, se exprimă în: kg/s sau
moli/s.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 6


 Fluxul unitar de substanţă (n) se defineşte
ca fiind fluxul de substanţă raportat la
unitatea de suprafaţă şi, sub formă
diferenţială, este exprimat prin relaţia:

N dM  kg 
n   m 2  s 
A A  d
După modul de exprimare, fluxul de substanţă se
măsoară în kg/(m2·s) sau moli/(m2·s). Fluxul unitar de
substanţă este denumit şi viteză de difuziune sau
viteză de transfer de substanţă.
Ambele fluxuri au direcţia normală la suprafaţa
de transfer şi sensul corespunzător scăderii
concentraţiei.
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 7
 Transferul de substanţă intervine într-o serie de
operaţii tip prin care se urmăreşte separarea unui
component. Spre deosebire de transferul de
căldură, care, în cazul radiaţiei, se poate realiza şi
între două corpuri care se găsesc la distanţă,
transferul de substanţă se poate realiza în două
moduri:
 prin difuziune moleculară, care constă în
deplasarea la scară moleculară a unei substanţe
printr-un fluid, procesul fiind analog cu conducţia la
transferul de căldură;
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 8
 prin difuziune prin convecţie sau turbulenţă, când
deplasarea componentului care se transferă se
realizează cu ajutorul curenţilor de convecţie care
apar în fluide, procesul fiind analog cu convecţia la
transferul de căldură.
 Ţinând seama de modul de realizare, difuziunea
moleculară poate exista singură, însă difuziunea
prin convecţie este însoţită totdeauna de difuziune
moleculară.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 9


Cromatografie

Picul după trecerea prin coloană


Picul la scurt timp după injectare

Schimbare a formei picului prin


procesul de transfer de masă

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 10


Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 11
TRANSFERUL DE SUBSTANŢĂ PRIN
DIFUZIUNE MOLECULARĂ
 Difuziunea moleculară
este un proces lent, care
se poate intensifica doar
prin creşterea
temperaturii. dC A
N A   DAB  A   kg 
 Legea de bază a dl  s 
 
transferului de subst. (1)
este legea lui Fick,
analogă cu legea lui
Fourier pentru transferul
de căldură, şi definită cu
relaţia:
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 12
Legea lui Fick dC A
N A   DAB  A   kg 
 s 
(1)
dl  

 sau exprimată ca viteză de difuziune (flux unitar de


substanţă):
 DAB = coeficientul de dC A
difuziune moleculară a n A   D AB   kg 
substanţei A în fluidul B; dl m  s
dC  
2

- are ecuaţia de dimensiuni n A  D


(2)AB  A

L2T-1; dl
- se măsoară, ca şi Semnul „-” semnifică faptul că transferul de
vâscozitatea cinematică şi substanţă se realizează în sensul scăderii
difuzivitatea termică în concentraţiei.
m2/s. Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii
2017 13
 Pentru gaze, concentraţiile se pot înlocui cu
presiunile parţiale ale componenţilor.
 Inlocuind:
pA V  nA  R  T

Rezulta:

nA
CA 
pA  CA  R  T V

care, introdusă în relaţia (2), devine:

D AB dp A
dC A nA   
n A   D AB  (2) RT dl
dl
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 14
Coeficientul de difuziune
 Coeficientul de difuziune este o caracteristică fizică
a substanţei şi reprezintă capacitatea de migrare a
unui component într-un mediu fluid sau solid.
Valorile coeficientului de difuziune depind de
proprietăţile substanţei care difuzează, de
proprietăţile mediului în care se realizează
difuziunea, de temperatură, de presiune iar în cazul
fluidelor şi de vâscozitate.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 15


Coeficientul de difuziune
 Coeficientul de difuziune al gazelor este
mai mic decât al lichidelor, ceea ce arată că
difuziunea gazelor (inclusiv a vaporilor) în
lichide se realizează mai lent. Gazele, faţă de
lichide, la transferul de substanţă se
comportă analog ca la transferul de căldură.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 16


 În literatură, se găsesc date pentru coeficientul de
difuziune în sistem gaz-gaz, gaz-lichid, lichid-lichid.
Coeficientul de difuziune pentru unele gaze în gaze
se poate calcula cu relaţii complexe (Maxwell şi
Gilliland) care se găsesc în literatură.
 Dacă se cunoaşte valoarea numerică a
coeficientului de difuziune, la o anumită temperatură
şi presiune (1), valoarea numerică a coeficientului de
difuziune în alte condiţii de temperatură şi presiune
(2) se poate determina cu ajutorul relaţiei:
Valoarea coeficientului de difuziune, 1, 5
când substanţa în care difuzează p1  T2 
este lichidă, se calculează după o D2  D1   
relaţie complexă dată în literatură. p2  T1 
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 17
TRANSFERUL DE SUBSTANŢĂ PRIN
DIFUZIE CONVECTIVĂ
 Acest tip de transfer se realizează prin fluide în mişcare,
adică substanţa se transferă odată cu deplasarea masei
de fluid, existând un proces de curgere ca şi la transferul
de căldură prin convecţie. Acest tip de transfer este
mult mai intens ca la difuziunea moleculară şi depinde
de gradul de turbulenţă al fazei. Mişcarea la difuziunea
convectivă se poate obţine pe mai multe căi:
 simpla deplasare a fluidelor în interiorul aparatelor;
 prin agitare;
 prin acţiunea unei diferenţe de presiune;
 prin acţiunea gravitaţiei sau
 prin acţiunea simultană a mai multor forţe.
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 18
TRANSFERUL DE SUBSTANŢĂ PRIN
DIFUZIE CONVECTIVĂ

Regimul de curgere poate fi


laminar sau turbulent.
Transferul de substanţă
este mai activ în regim
turbulent. Transferul de
substanţă convectiv
înglobează în el şi
transferul de substanţă prin
difuziune moleculară.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 19


Legea lui Fick
dC A
nA = fluxul unitar de n A   D AB 
substanţă; dCdl  kg 
De = coeficientul efectiv de n A   DE  A
m2  s 
 
difuziune (suma dl
coeficientului de difuziune
moleculară şi al celui de
difuziune convectivă).
În cazul transferului de substanţă prin difuziune
convectivă se poate vorbi şi de un coeficient parţial de
transfer de substanţă care este invers proporţional cu
grosimea stratului limită prin care are loc transferul de
substanţă prin difuziune.
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii
2017 20
SIMILITUDINEA ŞI ANALIZA
DIMENSIONALĂ LA TRANSFERUL DE
SUBSTANŢĂ
Similitudinea transferului de substanţă impune:
 existenţa similitudinii geometrice, caracterizată prin
simplecşi sau rapoarte de lungimi importante
pentru sistem;
 existenţa similitudinii hidrodinamice, caracterizată
prin criteriile: Fr, Eu, Re iar, în cazul regimului
nestaţionar, şi de criteriul Ho;
 condiţiile specifice impuse de transferul de
substanţă, descriu, prin criteriile specifice, acest
proces. Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 21
 Din egalarea vitezei transferului de substanţă
prin difuziune moleculară cu cea prin
difuziune convectivă se ajunge la relaţia:
dC
D  k A  dC
dl
care, transformată pe baza primei teoreme a
similitudinii, duce la ecuaţia de definiţie a criteriului
Sherwood:
kA = coeficientul
kA l parţial de transfer
Sh  de substanţă (m/s)
D = coeficientul de
D difuziune (m2/s).

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 22


Criteriul Sherwood caracterizează filmul de lichid în
care are loc transferul de substanţă şi este analog
criteriului Nu pentru transferul de căldură:

kA l  l
Sh  Nu 
D 

în care α este înlocuit cu kA şi λ cu D.


Criteriul Sh este numit şi criteriul Nusselt
pentru difuziune.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 23


 Pe = criteriul Péclet – raportul între transferul de
substanţă prin difuziune convectivă faţă de cel prin
difuziune moleculară.

 l  
PeD  Re Sc Pe D 
D
; Sc 
D

D

Sc = criteriul Schmidt, care 


este similar criteriului Prandtl:
Pr 
a

criteriul Lewis care


caracterizează fenomenele a 
Le  
simultane de transfer de D c D
substanţă şi căldură
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 24
Sh k A  l D kA
    St D
PeD D 0  l  D

Criteriul Stanton pentru difuziune -


(raportul între coeficientul parţial de transfer de
substanţă şi viteza de difuziune)

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 25


Ţinând seama de cele prezentate, transferul de
substanţă în regim staţionar poate fi descris de
ecuaţia criterială de forma cea mai generală:

f Fr, Eu, Re, Sh, Sc,  1 ,  2 ,...,  n   0

Dacă se ţine seama de faptul că satisfacerea similitudinii


geometrice şi a criteriului Re impune satisfacerea criteriului
Eu, că în cazurile obişnuite criteriul Fr nu prezintă
importanţă pentru transferul de substanţă şi că există
similitudine geometrică între sisteme, se poate scrie:

Sh  f Re, Sc,  i 

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 26


 Determinarea coeficienţilor parţiali de transfer de
substanţă rămâne încă una din problemele dificile
pentru dimensionarea aparatelor în care se
realizează acest tip de transfer.
 Coeficientul parţial de transfer de substanţă se
poate determina pe bază de ecuaţii empirice sau
pe bază de ecuaţii criteriale pentru care
coeficienţii şi exponenţii se determină
experimental.

Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 27


Transferul de substanţă între două
fluide, cu variaţia concentraţiei în
regim staţionar
Procesul de transfer care are loc între două fluide în
regim staţionar poate fi descris de legea lui Fick
pusă sub forma:

dM  A  k A  C A  A  k B  C B

k = coeficientul de transfer de
C A  C Ai  C Af
substanţă în fluidele respective;
A = suprafaţa de transfer de
substanţă C B  C Bf  C Bi
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 28
ANALOGIA FENOMENELOR DE TRANSFER
Ecuaţia de Transferul cantităţii de Transferul de Transferul de
definiţie mişcare căldură substanţă
Ecuaţia de Ecuaţia NEWTON Ecuaţia FOURIER Ecuaţia FICK
d     dt dC
definiţie F    A      A  N  D  A 
dl dl dl

Gradient d     dt dC
dl dl dl

Constantă de ν a D
importanţă mare [m2/s] [m2/s] [m2/s]
în ecuaţia de
definiţie
Criterii de  l  l kA l
Re  Nu  Sh 
similitudine
  D
reprezentativeProf. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 29
 F = forţa care se exercită asupra fluidului în
mişcare (N);
 ν = vâscozitatea cinematică (m2/s);
 A = suprafaţa secţiunii de curgere (m2);
 ρ = densitatea fluidului (kg/m3);
 ω = viteza de deplasare a fluidului (m/s);
 l = distanţa (m);
 λ = coeficientul de conductibilitate termică
(W/m·grd);
 α = coeficientul parţial de transfer de
căldură prin convecţie (W/m2·grd).
Prof. Mona POPA Facultatea de Biotehnologii 2017 30