Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Economie Agroalimentară şi a Mediului

Program de Masterat: Economia şi Administrarea Afacerilor Agroalimentare

Rolul firmelor de consultanţa în

transferul de cunoastere

Studenți:

Statton Andries Daniel Jon Michael

Vida Daniel-Alexandru

Vîrlan Traian

Bucureşti

2019

1
Cuprins

Despre cunoaştere ........................................................................................................................................ 3

Cauzele apariției transferului de cunoaștere ................................................................................................ 3
Consultanța ................................................................................................................................................... 4
Despre firmele de consultanţă...................................................................................................................... 6
Concluzii ........................................................................................................................................................ 8
Bibliografie .................................................................................................................................................... 8

2
Despre cunoaştere

În societatea actuala, în care accesul la date si informatii este tot mai usor de realizat gratie
ritmului de dezvoltare a tehnologiilor informatiei si telecomunicatiilor, se pune problema de a
cunoaste tot mai mult, de a sti cum sa folosesti imensitatea de informatii pe care o poti avea la un
moment dat. Astfel, în aceasta lucrare am încercat sa sintetizam terminologia si opiniile aparute
legate de concepte relativ noi, precum cunostinta, management al cunostintelor, capital
intelectual, exemplificând câteva initiative care s-au bucurat de succes, pe care le-au avut în acest
domeniu diferite firme de renume.

Termenul de cunoaştere aparţine unei categorii de concepte pe care nu doar spiritul cultivat, ci
chiar simţul comun ştie să le mânuiască în diferite contexte, fără a fi însă capabil să le
circumscrie semantic de o manieră precisă şi satisfăcătoare. Deşi este vehiculat destul de
frecvent, conţinutul său nu se lasă uşor prins într-o definiţie iar sfera sa de aplicabilitate se
dezvăluie a fi extinsă şi indeterminată. Unul dintre cei mai importanţi gânditori contemporani,
Bertrand Russell priveşte cu scepticism situaţia când scrie: Cunoaşterea este o noţiune imprecisă.
Semnificaţia cuvântului e clară doar în domeniul logicii şi matematicii. Ceea ce numim
cunoaştere e nesigur în restul domeniilor şi nu există un criteriu pentru a o determina. Din
perspectiva epistemologiei actuale cunoaşterea este fenomenul tipic uman şi cultural deosebit de
vast şi de complex, în care se manifestă raporturilor dintre om şi lume. Termenul se referă la
actul prin care gândirea încearcă să ordoneze, să aşeze într-un cadru teoretic (să definească)
rezultatele percepţiilor unui obiect asupra căruia simţurile se concentreză. Cunoaşterea reprezintă
însă de asemenea ideea, cunoştinţa, reprezentată prin entităţi propoziţionale ce rezultă din această
acţiune. Cunoaşterea se opune în principal credinţei întrucât temeiul acesteia nu constă în
raţiune, cunoaşterea implicând cu necesitate ideea de adevăr.

Cauzele apariției transferului de cunoaștere

Transferul de cunoștințe a fost întotdeauna o provocare pentru organizații. Importanța să a

crescut în ultimele decenii, pentru două motive legate între ele. În primul rând, cunoașterea pare
a fi într-o proporție tot mai mare a multor organizații total active. În al doilea rând, organizațiile

3
s-au mutat departe de metodele ierarhice de control la structuri organizaționale mai
descentralizate și implicarea mai sporită a angajaților. Acest lucru a avut ca rezultat mai multă
creativitate din partea angajaților și mai multe subunități din primă linie, dar mai puține căi de
organizare evidente prin care se poate produce transferul. În cele din urmă, progresele în
domeniul tehnologiei informației au creat noi mijloace de transfer de cunoștințe. Inovații, cum ar
fi Lotus Notes, Internet-ul, și intranetul toate dețin potențialul de difuzie sporită a inovațiilor. Cu
toate acestea, tehnologia nu poate rezolva problema transferului de cunoaștere; structurile și
practicile organizaționale trebuie să faciliteze și să motiveze transferurile.

Cunoașterea este o trăsătură dominantă în societatea noastră post-industrială, și lucrătorii din

domeniul cunoașterii compun un grup. În cazul în care cunoașterea este baza pentru tot ceea ce
facem în aceste zile, înțelegerea tipurilor de cunoștințe existente în cadrul unei organizații ne
poate permite încurajarea structurilor social interne, care vor facilita și vor fi un sprijin de
învățare în toate domeniile de organizare. Cunoașterea codată reprezinta informații care sunt
transmise în semne și simboluri (cărți, manuale, baze de date, etc.) și decontextualizată în coduri
de practică, în loc să fie un anumit tip de cunoaștere, se ocupă mai mult cu transmiterea, stocarea
și interogarea cunoștințelor.
Transferul de cunoaștere este adesea folosit ca sinonim pentru formare. În plus, informațiile nu
trebuie confundate cu cunoștințele, și nici nu este, strict vorbind, posibil să transferi cunoștințele
experiențelor altor persoane. Informațiile pot fi considerate drept fapte, prin urmare, cunoștințele
au capacitatea unică de a da abilitățile unui sistem flexibil și adaptabil persoanei ce le deține și de
a mânui și a aplica informații. Această fluență de aplicare este ceea ce diferențiază informațiile
de cunoștințe. Cunoaștere tind să fie atât tacite cât și personale; cunoștințele unei persoane sunt
dificil de cuantificat, stocat și regăsit pentru ca altcineva să le folosească.

Consultanța

În ziua de astăzi, în mediul rural birourile de consultanță lipsesc cu desăvârșire, țăranul neavând
unde să se ducă pentru a cere informații pentru lămurirea unei probleme, iar de aceea Programul
National de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 oferă populației prin Agenția de Plați pentru

4
Dezvoltare Rurală și Pescuit până la 200.000 de euro prin fonduri europene ce sunt
nerambursabile pentru dezvoltarea activităților profesionale, științifice și tehnice din spațiul
rural.

Totodată Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri (FNTM) a organizat seria de 23 de conferințe

regionale de motivare și promovare a spiritului antreprenor. Întâlnirile au făcut parte din
proiectul strategic RURAL - Antreprenor, desfăşurat în cinci regiuni de dezvoltare din România
şi a fost cofinanţat din Fondul Social European. Participanţii la aceste conferinţe au avut
oportunitatea de a beneficia de un program gratuit de educație managerială și de consultanţă.

Întâlnirile au fost susţinute de către experţi naţionali și internaţionali în perioada 2010 - 2012 și
au abordat teme legate de dezvoltarea afacerilor în spațiul rural, de accesarea de finanţări și
modele de succes. Preşedintele acestei fundaţii, a explicat beneficiile proiectului RURAL –
Antreprenor. "Acest program de educație și consultanţă oferă actualilor şi viitorilor
întreprinzători din spațiul rural competenţele şi instrumentele necesare pentru a dezvolta afaceri
de succes. În felul acesta, comunităţile locale se vor dezvolta, vor crea locuri noi de muncă şi
oportunităţi importante pentru un număr mai mare de oameni. Jumătate din populaţia României
trăieşte în mediul rural, iar potenţialul de creştere economică în această zonă este uriaş"

Programul acesta de instruire pentru antreprenori a cuprins toate disciplinele necesare pentru
conducerea cu succes a unei afaceri, de la finanţarea acesteia, la inovare, marketing și
management aplicat.

Proiectul a avut ca obiectiv general dezvoltarea culturii și spiritului antreprenorial și creșterea

expertizei în vederea îmbunătățirii cunoștințelor, abilităților și comportamentului managerial
pentru întreprinzători, în special tinerii din mediul rural. Durata de implementare a proiectului a
fost de 2 ani: iunie 2010 – mai 2012.

Pentru a funcționa, acest instrument a fost promovat, în majoritatea satelor din România prin
conferințe ținute la casele de cultura locale, din care cei mai mulți participanți nu au priceput
nimic folositor, iar în sensul implementării consultantei nu se face nimic, în acest moment
țăranul român nu cere sfaturi sau ajutor pentru ca nu are unde și pentru că nu are cui așa că
preferă să rămână la o stare de necunoștință.

5
Despre firmele de consultanţă

Consultanța este un proces complex ce presupune deopotrivă cercetari, analize si investigații care
fundamentează soluțiile aspectelor problematice ivite în procesul decizional și prin intermediul
caruia se conturează un plan de acțiune pentru un anumit domeniu de activitate. Serviciile de
consultanță sprijină organizațiile, atăt publice căt și private, să analizeze și să-și redefinească
strategiile proprii, să imbunătățească eficientă activităților ți să-și optimizeze resursele umane și
tehnice.

Cererea pentru serviciile de consultanță este determinată de o serie întreagă de factori, situația
economica a piețelor dar și gradul de educare al clienților fiind elemente importante. Pe piața
noastră, cererea cea mai frecventă din ultimii ani în domeniul consultanței este legată de
pregaătirea de proiecte care să beneficieze de finantare din partea Uniunii Europene, ceea ce a
condus și la crearea unor furnizori strict specializați pe această componenta. În prezent există mii
de firme care se luptă pentru ocuparea unui loc pe piața din ce în ce mai fragmentată a
consultanței: strategică, de management, fiscală, de contabilitate, imobiliara, de constructii și
multe alte tipuri generate de orice noua activitate ecomonică aparută.

A fi consultant în România presupune în primul rând cunoașterea trasăturilor specifice a muncii,

dar și gestionarea obstacolelor generate de credintele, atitudinile și concepțiile angajaților
români.

O credință răspândită în România vine ca un obstacol important în munca unui consultant, și

anume a cea părere a angajaților cum că liderii sunt responsabili pentru orice și le sunt datori
acestora cu rezultate bune. În această situație un consultant trebuie să folosească numeroase
strategii și soluții pentru a depăși aceste piedici. Delegarea responsabilității catre superiori, este
greu de tratat pentru un consultant, deoarece se confruntă cu oameni care, deși sunt conștienți de
calitatea sa de expert, nu iși vor schimba usor obiceiurile.

Tendința principala a angajaților unei companii care apelează la o firmă de consultanță este aceea
de a-i delega consultantului toata cercetarea, analiza, deciziile și responsabilitatea pentru
probleme și soluții, în timp ce ei asteaptă rezultate satisfăcătoare, avănd o atitudine pasivă și

6
critică. Cheia rezolvării acestei probleme des intalnite este motivarea angajaților de a participa în
mod activ la schimbare.

Specialiștii aseamână rolul consultanților cu cel al medicilor de a diagnostica și a veni cu

recomandari. Din aceasta perspectivă putem observa doua tipuri de relații între consultanți și
clientii acestora. Una dintre acestea este cea în care, în urma unei diagnosticări și oferirea de
soluții, relația se pastrează, clientul revenind periodic pentru a primi în continuare noi pareri și
soluții pentru rezultatele fiecarei acțiuni, în vederea ajustării treptate. Cel de-al doilea tip de
relație este cazul în care este cerută o soluție imediată, unică și fară alte complicații, fiind o
misiune foarte dificilă pentru consultant.

Companiile performante apelează la servicii de consultantă fie din cauza unei incetiniri
temporare a afacerii pentru care cauta o soluție de revitalizare, fie pentru că vor o creștere a cotei
de piața. Din pacate, managerii apelează la consultanta foarte rar din proprie inițiativă și doar în
momentele în care firma ajunge în situații dificile, cum ar fi insolvență. În cele mai multe cazuri,
firmele de consultanță realizează un proces de convingere a managerilor firmelor, prin care este
expusă valoarea adaugată pe care aceștia o vor obține prin apelarea la serviciile de consultanță.
Exista insă și manageri care, dupa un studiu al pieței, apelează la serviciile unui consultant
pentru procesele de reorganizare, remedierea disfuncționalitaților sau din dorința de a crește cifra
de afaceri a firmei.

7
Concluzii

Termenul de cunoaştere aparţine unei categorii de concepte pe care nu doar spiritul cultivat, ci
chiar simţul comun ştie să le mânuiască în diferite contexte, fără a fi însă capabil să le
circumscrie semantic de o manieră precisă şi satisfăcătoare. Deşi este vehiculat destul de
frecvent, conţinutul său nu se lasă uşor prins într-o definiţie iar sfera sa de aplicabilitate se
dezvăluie a fi extinsă şi indeterminată.

Transferul de cunoștințe a fost întotdeauna o provocare pentru organizații. Importanța să a

crescut în ultimele decenii, pentru două motive legate între ele. În primul rând, cunoașterea pare
a fi într-o proporție tot mai mare a multor organizații total active. În al doilea rând, organizațiile
s-au mutat departe de metodele ierarhice de control la structuri organizaționale mai
descentralizate și implicarea mai sporită a angajaților.

Consultanța este un proces complex ce presupune deopotrivă cercetari, analize si investigații care
fundamentează soluțiile aspectelor problematice ivite în procesul decizional și prin intermediul
caruia se conturează un plan de acțiune pentru un anumit domeniu de activitate.

Bibliografie

 https://idea-perpetua.ro/piata-de-consultanta-in-romania/
 http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-tematice/PT7.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Cunoa%C8%99tere