1. .

ŢARA SOARELUI RĂSARE

2. 2. Ţară puternic industrializată (a doua putere economică a lumii) are totuşi ca simboluri
naţionale trei elemente naturale: crizantema, floarea de cireş şi vulcanul Fuji.  Suprafaţă:
377.708 km2.  Aşezare geografică: 26°58' - 45°31’N; 128°6’-145° 49 E.  Populaţia: 123.921.000
locuitori.  Densitatea populaţiei: 323 loc/km2.  Capitala şi cel mai mare oraş: Tokyo,
11.718.720 locuitori.  Limba oficială: japoneza.  Religia: budism, sintoism, creştinism etc. •
Moneda: Yen. • Formă de guvernământ: monarhie. Japonia este țara cu cea mai lungă tradiție
imperială din lume. Actualul împărat Akihito este urmașul îndepărtat dar direct al primului
împărat japonez, Jimmu, care a fondat dinastia în anul 711 i. Hr. Japonia este stat membru ONU
și un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, și-a câștigat și
statutul de membru permanent al grupului G- 7 (Grupul celor Șapte Națiuni). Sărbătoarea
naţională a Japoniei este 23 decembrie, ziua de naştere a împăratului Akihito, născut în anul
1933. Steagul japonez este numit Hinomaru. El este alb cu un cerc mare roşu amplasat în mijloc,
care reprezintă Soarele. Folosit încă din secolul al XVII-lea, el a devenit drapelul oficial al ţării
abia în anul 1999.

3. 3. Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică a
societății japoneze, cu forme verbale și cuvinte specializate în vocabule care indică statutul
social al vorbitorului sau ascultătorului. Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă
altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată. Japoneza încorporează multe elemente
străine. Sistemul japonez de scriere folosește caracterele chinezești kanji și două seturi de
silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezești. Deși unele cuvinte sunt
native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În perioada modernă, limba
japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din limba engleză în
special.

4. 4. Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia
a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru
picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).
Japonia este localizată în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce
reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu (227414 km2),
Hokkaido (78411 km2), Kyushu (42600 km2) și Shikoku (17800 km2), plus numeroase insule
mici. Cele patru insule au mulţi vulcani activi, izvoare termale şi cutremure frecvente. Deoarece
insulele sunt formate din munţi în proporţie de 85%, depresiunile sunt puţine, ele găsindu-se
numai aproape de coastă, precum Kanto, cea mai mare dintre câmpii, şi văile râurilor. Japonia
este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și
Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană.

5. 5. În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar (peste 80%), de vârstă relativ
recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-
cuaternare. 25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san cu 3776
m Muntele Fuji, una din marile atracții turistice ale Japoniei, datorită vulcanului sau, se află pe o
proprietate privată. În altarul Shinto Hong Seng, se păstrează actul de donație prin care în anul
1609 şogunul local l-a donat templului, iar în 1974 Curtea Supremă a Japoniei a reconfirmat
autenticitatea actului. În Japonia, proprietatea este sfântă.

6. 6. Din numărul total de vulcani, aproximativ optzeci sunt activi, incluzând Mt. Mihara pe insula
Izu Oshima, Mt. Asama la marginea prefecturilor Nagani şi Gunma, şi Mt. Aso în Prefectura
Kumamoto. Japonia are aproximativ 1/10 vulcani activi din cei 840 vulcani activi ai lumii, chiar
daca are numai 1/400 din suprafaţa pământului. Mt. Fuji, inactiv din ultima erupţie din 1707, nu
dă nici un semn că n-ar mai putea erupe încă odată în zilele noastre.
7. 7. Din punct de vedere petrografic sunt preponderente rocile eruptive, (bazalt, granit etc.), roci
dure care definesc relieful Japoniei în urma intenselor activităţi vulcanice. Acest lucru a
determinat forma actuală a reliefului, cu munţi înalţi de peste 3000 de metri, dar şi platouri
precum Kibi. În zonele joase de câmpie sunt caracteristice rocile sedimentare, transportate aici
de către râurile ce coborau din arealele montane înalte.

8. 8. Principalele unităţi de relief sunt:  câmpia Kushiro, localizată în sudul şi estul insulei
Hokkaido, de formă triunghiulară cu numeroase lacuri (ex. Furen,Toro) şi mlaştini;  câmpia
Ishikari străbătută de râul omonim, joasă (sub 200m), formată pe substrat argilos;  câmpia
Tokachi strabătută de râul omonim, de origine fluvio-lacustră, în care se găsesc numeroşi
martori de eroziune;  câmpia Kanto, dezvoltată pe râul Tone, de formă tentaculară, presărată
cu numeroase lacuri şi mlaştini;  câmpia Osaka, străbătută de râul Yodo, cu suprafaţa ceva mai
mare. Unităţi de câmpie se mai găsesc şi în insulele Shikoku (câmpia Tokushima) şi Kyushu
(câmpiile Kumamoto, Miyazaki, Yatsushiro). Țara Soarelui Răsare are o istorie mai mare de două
milenii și jumătate aceasta formandu-se în anul 660 i.Hr. Într-un profil morfologic de ansamblu,
se evidenţiază urmatoarele trepte ale reliefului: regiuni muntoase, cu altitudini ce depăşesc
3000 m, regiuni deluroase şi montane, cu altitudini cuprinse între 500-3000 m, câmpii litorale şi
interioare, piemontane, fluviatile, cu suprafeţe mlăştinoase. Câmpiile Japoniei sunt relativ mici și
puține, cea mai largă fiind Câmpia Kantō. Râurile sunt, în majoritatea lor, scurte și repezi. Cel
mai lung râu este Shinanogawa (367 km). Cel mai mare lac este Lacul Biwa (672 km²).

9. 9. Clima Japoniei se caracterizează printr-o largă diversitate de climate, schimbări dramatice de

vreme, și anotimpuri bine definite, toate acestea datorându-se faptului că Japonia se întinde
peste mai multe zone climatice de la nord la sud și este influențată atmosferic de continentul
Euroasiatic la vest și de Oceanul Pacific la est. Cu toate că suprafața țării nu este prea mare
(377.000 km²), arhipelagul se întinde de la 20ºN în partea cea mai sudică a țării, Insula
Okinotorishima) până la 45°30’N în partea cea mai nordică a insulei Hokkaidō.

10. 10. Japonia are climat musonic. Vânturile suflă dinspre est în timpul verii şi dinspre vest în
timpul iernii. Marea Japoniei, care separă insulele de Asia, are un efect moderator asupra climei.
Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de caldă ca în China şi Coreea. Ploile cad în principal în
lunile de vara în est, dar nord-vestul primeşte ploaie de iarnă adusă de vânturi de peste Marea
Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 ° C în ianuarie şi 19°C în iunie,
cantitatea de precipitaţii fiind de 120 cm. Numerele corepunzătoare pentru Tokyo sunt 3°C,
25°C şi 150 cm de precipitaţii. La Nagasaki, pe Kyushu, acestea devin 5°C, 26°C şi circa 190 cm,
inclusiv peste 30 cm în iunie. O a doua mare influență asupra climatului Japoniei o are faptul că
arhipelagul nipon este situat în zona temperată musonică a Asiei de sud-est. Musonii bat înspre
est dinspre continent în timpul iernii, și înspre nord dinspre Oceanul Pacific în timpul verii.
Anotimpurile Japoniei sunt în mare măsură determinate de aceste vânturi.

11. 11. Toate regiunile Japoniei cu excepția insulei Hokkaidō au un sezon ploios, numit baiu sau
tsuyu. De obicei începe la începutul lunii iunie (în Okinawa, cam cu o lună mai devreme). Mase
de aer maritim de deasupra Mării Ohotsk, care blochează anticiclonii, se mișcă înspre Japonia
dinspre nord-est. În același timp, anticiclonii din Pacificul de nord cresc în forță, și creează mase
de aer tropical Bonin, care și ele bat înspre arhipelagul japonez. Când cele două mase de aer se
întâlnesc deasupra Japoniei, se echilibrează, și formează frontul de aer baiu, care se
perpetuează datorită sistemului general de circulație al aerului. Se formează un strat gros de
nori, plouă mult, iar furtunile sunt agravate de apariția deasă a ciclonilor extratropicali. Acest
"baiu zensen" care se extinde din sudul Chinei spre Arh. Japonez, cauzează o perioadă prelungită
de ploaie torenţială. După mijlocul lui Iulie, masele de aer dinspre Oceanul Pacific devin
predominante şi sezonul ploios se încheie, "baiu zensen" fiind împins spre nord. Vânturile
 sezoniere dinspre Oc. Pacific aduc căldură, aer umed în Japonia, şi ţara are vreme de vară mai
multe zile, când temperatura este mai mare de 30 de grade.

12. 12. Hidrografia Râurile se alimentează predominant din ploi şi zăpadă, cele mai mari fiind
Shinano,Tone, Ishikari. Datorită predominanţei formelor muntoase, pâraiele şi râurile taie văi
abrupte şi abundă în vâltori, praguri şi cascade mai mari sau mai mici. Unele râuri formează
delte, ca în cazul Kwanto, Osaka şi Nobi. Shinano este cel mai lung râu, iar Tano are debitul cel
mai bogat. On the eastern bank of Lake Chuzenji Râul cel mai lung al Japoniei este Shinano, care
pluteşte 367 km de la munţii din regiunea Chubu prin Prefectura Niigata spre Marea Japoniei. Al
doilea în lungime este Tone, care pluteşte prin Câmpia Kanto spre Oc. Pacific, şi al treilea în
lungime este Ishikari, în Hokkaido, la 268 km. Munţii Japoniei sunt binecuvântaţi cu multe râuri.
Majoritatea râurilor Japoniei sunt repezi, apele lor ajungând oceanul nu după mult timp după ce
au părăsit văile şi bazinele munţilor. Un exemplu de râu abrupt este Kurobe, care se varsă în
Marea Japoniei, după ce pluteşte numai 83 de kilometri de la sursa sa, în Alpii Japoniei, la o
altitudine de 2.900 m.

13. 13. Solul Japoniei este împădurit în proporţie de 67%. În zona centrală şi de nord se pot întâlni
arţarii, ulmii, mestecenii, stejarii, cedrii, brazii, pinii, molizii, atât speciile europene cât şi unele
specifice Japoniei, cum ar fi cedrul japonez, pinul negru japonez sau arţarul roşu japonez.
Numeroase specii de bambus sunt nelipsite atât în câmpie cât şi în zonele mai înalte. Cireşul
ocupă un loc aparte în cultura japoneză. În sud se întâlnesc plante specifice zonelor mai calde –
palmieri, mangrove, camfor. Plante de tot felul formează flora din câmpii şi de pe dealuri, în
cadrul căreia o poziţie deosebită o ocupă crizantema şi camelia. Fauna e reprezentată de
mamifere mari (ursul, cerbul, mistreţul), prădători mici (vulpea, nevăstuica, câinele enot) şi
rozătoare (iepuri, veveriţe, arici). Cele câteva varietăţi de maimuţe constituie o componentă
particulară a faunei. Arhipeleagul nipon se află pe ruta de migraţie a peste 600 de specii de
păsări. Dintre zburătoarele locale se pot aminti: cocorii, berzele, lebedele, raţele şi gâştele
sălbatice, cormorani, rândunicile de mare, pescăruşii şi albatroşii, precum şi câteva specii de
răpitoare din familia şoimilor şi ereţilor. În apele de munte şi lacuri trăiesc boaşte şi şerpi,
salamandre, crapi, ştiuci şi păstrăvi. Confluenţa unor curenţi calzi şi reci aduce lângă ţărmuri o
bogăţie de vieţuitoare specific apelor sărate: balene, delfini, broaşte ţestoase sau peşti precum
tonul, dorada, macroul, heringul, sardelele, dar şi moluşte, crabi, creveţi şi languste.

14. 14. Grǎdinile japoneze sunt spaţii idealizate pe care niponii le încarcǎ cu puternice principii
filosofice. Vǎzutǎ ca legǎtura dintre artǎ şi naturǎ, grǎdina japonezǎ este influenţatǎ de filosofii
diverse, ca Shinto, Tao şi budism, toate împrumutând grǎdinilor ceva din spiritul lor. Frumuseţea
lor reiese din împletirea mai multor elemente: nisip, pietre, lampioane, apǎ, plante, garduri de
bambus etc. Designul grǎdinilor se bazeazǎ pe trei elemente importante: scara redusǎ,
simbolismul şi elemente împrumutate din alte peisaje. La scarǎ redusǎ se pot înfǎţişa spaţii
celebre, iar folosirea pietrelor şi a nisipului încorporeazǎ în grǎdini priveliştea unui râu sau a unui
munte. O grǎdinǎ japonezǎ va surprinde întodeauna prin lipsa florilor. Japonezilor le plac
grǎdinile mai ales iarna, atunci când acestea sunt practic sterpe şi taie eventualele flori pentru
ca spaţiul sǎ rǎmânǎ cât mai gol. Florile nu delimiteazǎ aleile şi nici nu sunt lǎsate sǎ creascǎ în
straturi. Florile sunt plantate numai într-un loc special din casǎ, numit tokonoma, special
desemnat pentru acest scop. Florile proaspete nu sunt, de altfel, folosite deloc în casǎ sau pe
masǎ, şi nu sunt purtate în ceremoniile de nuntǎ sau înmormântare deoarece, în filosofia ce
guverneazǎ în gǎdinile japoneze, ele au o viaţǎ specialǎ şi nu pot fi niciodatǎ folosite ca simple
ornamente.

15. 15. Resursele de subsol sunt în cantităţi foarte mici; dispune însă de mult sulf şi calcar. Industria
este complexă şi se bazează în cea mai mare masură pe importul de materii prime. Înainte de
război, ea s-a dezvoltat printr-o planificare riguroasă, import de tehnologii occidentale şi mână
 de lucru ieftină. După război, dezvoltarea a stat în umbra S.U.A., s-a investit în construcţii civile,
nu militare, şi s-a pus baza pe libera iniţiativă, dar într-o conlucrare bună cu statul. S-a folosit,
totodată, întreaga forţă de muncă (somajul ajunge la cel mult 2%) în continuu calificată. Costul
mare al energiei a obligat căutarea permanentă a tehnologiilor de vârf, fără a se neglija însă
securitatea socială şi învăţământul. Energia este produsă de tehnocentrale nucleare, geotermale
(vapori din arealele vulcanice) şi hidrocentrale (15%).

16. 16. Aeroportul Internațional Kansai, construit pe o insulă artificială Cooperarea dintre guvern și
industrie, o etică profesională solidă, înalta tehnologie și un segment de apărare redus(1% din
PIB) au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară din lume sub
aspect tehnologic(după SUA) și a treia la nivelul parității de cumpărare (după SUA și China). O
caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii, furnizorii și distribuitorii
lucrează împreună, în grupuri numite "keiretsu". O a doua caracteristică importantă este
garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe.

17. 17. Oraşele Principalele oraşe ale Japoniei sunt: Tkio, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kioto,
Kwasaki, Sapporo, Hiroshima, Fukuoka, Sendai. Fiecare dintre ele însumează peste 1 milion de
locuitori. Toate aceste oraşe înglobează aproximativ 45% din locuitorii ţării. Tokio este capitala
ţării şi în acelaşi timp cel mai mare oraş al Japoniei. Este un megalapalopolis. Tokio - “capitala
răsăriteană“, capitala “ţării soarelui răsare” începând cu 1869, s-a transformat într-o strălucită
metropolă. Oraşul a avut de suferit de pe urma cutremurului din 1923 şi a bombardamentelor
din perioada 1942-1945. În ultimele trei decenii, au apărut zgârie-norii - primul fiind
Kasumigaseki Building, cu 36 de etaje, inaugurat în 1968 - grupaţi în mare parte în cartierul
Shinjuku.

18. 18. Transport și infrastructură Transporturile reprezintă un domeniu important al activității

economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor
și oamenilor în scopul satisfacerii necesităților materiale și spirituale ale societății omenești.
Japonia are o rețea eficientă de transport public, mai ales in zonele metropolitane și între marile
orașe. Transportul public din Japonia se caracterizează prin punctualitate, prin servicii de
calitate, precum și prin faptul că este utilizat de un număr foarte mare de oameni.

19. 19. IROHA - ZAKA, JAPONIA Este o șosea șerpuitoare care face legătura între Nikko Central și
altitudinile foarte ridicate ale regiunii muntoase Oku-Nikko. Drumul cuprinde 48 de curbe și la
fiecare cotitură se află câte o literă din alfabetul japonez antic. De fapt, Iroha-zaka este compusă
din două drumuri, unul care urcă și altul care coboară, ambele construite între anii 1954 - 1965.
Toamna, în lunile octombrie și noiembrie cele două trasee montane sunt învăluite de culori
mirifice ale pădurilor pe care le străbat.

20. 20. Timp de trei decenii, Japonia a avut o creștere economică rapidă: 10% în anii 1960, 5% în anii
1970 și 4% în anii 1980. Datoria publică este de 17% din PIB.  Sectoare economice: -agricultură:
1.6%; -industrie: 25.3%; -servicii: 73.1%.  Sectoare agricole și zootehnice: orez, sfeclă de zahăr,
legume, fructe, carne de porc și pasăre, lactate, ouă, pește.  Industrie: motoare, construcții de
mașini, echipamente electronice, oțel și neferoase, nave, chimicale, textile, procesare
alimentară.  Produse exportate: echipament de transport, motoare de vehicule, nave,
chimicale, textile, procesare alimentară, echipamente electronice. Cele mai importante
companii sunt:  Sony, Toshiba, Fujitsu, Nikon, Panasonic și Canon la producția de electronice;
 Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la producția de automobile;  Hitachi în industria IT.
Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic (deține 60% din roboții industriali
din lume), ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu ceva mai
puțin la PIB. Ocupă locuri fruntașe pe Glob în metalurgia feroasă (fontă, oțel) și neferoasă (mai
ales aluminiu și plumb), electronică, construcţii Navale (circa o treime din tonajul lăsat la apă),
 autovehicule (cel mai mare producător de autoturisme, fiind depășită doar de SUA), prelucrarea
lemnului, petrochimie, celuloză și hârtie, textile, etc. Marile concentrări industriale sunt Keihin,
Hanshin, Chukyo, Kitakyushu, dar industria este bine reprezentată în mai toate centrele urbane.

21. 21. Agricultura Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare. Japonia
trebuie să-și importe 60% din alimente, sub aspect caloric. Agricultura japoneză dispune de
puține terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura
plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile câmpii litorale, irigate, precum
și pe pantele munților. Datorită selecției, chimizării și muncii insistente a țăranului japonez, se
obțin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul,
citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grâul, cartoful, sfecla de zahăr, soia și diverse legume.
Este foarte răspândit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de mătase.
Japonia, alături de China, este principalul producător de mătase naturală. Pescuitul - O
îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote
de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia
ocupă locul 3 în producția mondială de pește după China și Peru.

22. 22. Sala de Aur (sec. VIII) a templului budist Toshodaiji, inclus în patrimoniul cultural mondial
UNESCO ca parte a complexului „Monumente istorice ale Narei antice” Principalele religii din
Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure
religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit
sincretism. Alte studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând
unei religii. Potrivit unui studiu din 2000 condus de ziarul Yomiuri Shimbun, 76,6% din japonezi
chestionați au declarat că nu cred într-o anumită religie. Un studiu de Yomiuri Shimbun, din
2005 a arătat că 72% din japonezi nu au nicio afiliere religioasă, 25% cred în religie și doar 20%
au spus că practică o religie.

23. 23. Turismul în Japonia se caracterizează atât printr-un sector vibrant intern, cât și prin vizita a
peste 8 milioane de turiști străini anual, ¾ din aceștia veniind din Asia. După raportul dintre
numărul de turiști străini care vizitează Japonia și cel al turiștilor japonezi care vizitează țări
străine, Japonia se află pe ultimul loc în cadrul țărilor din grupul G8. Japonia este cea mai
populară destinație pentru călătorii externe pentru coreenii de sud și taiwanezi. În ultimii ani,
Japonia a devenit destinație turistică de iarnă pentru mulți vizitatori din țările învecinate și
australieni, care merg de exemplu la schiat la Niseko în Hokkaidō.

24. 24. Castelul Matsumoto, Japonia - Cunoscut pe plan local şi sub denumirea de Matsumotojo,
construcţia care reflectă atât de bine cultura locală, este în acelaşi timp şi unul dintre cele mai
frumoase castele ale Japoniei. Matsumotojo ilustrează cu succes ceea ce se numeşte hirajiro, o
construcţie ridicată pe o câmpie, în loc de deal sau munte.

25. 25. Cel mai vechi templu este Senso-ji, simbolul Tokyo-ului şi locul unde turiştii pot cunoaşte
cultura locală. Umeda Sky Building, Osaka Castelul Himeji Todai-Ji Hall, Nera

26. 26. Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară (cultura
Jomon) la un hibrid contemporan, care combină influențe din țări din Asia, Europa și America.
Inițial, China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu
anul 300 Î.H. și culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului,
picturii, scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana
până în secolul VII A.D.

27. 27. Festivalul Cireşilor în Floare

28. 28. Kinkaku-ji sau Templul Pavilionului de Aur este cea mai populară atracţie turistică din
Japonia şi din Kyoto. Pavilionul a fost construit iniţial ca o vilă de pensionare pentru Shogunul
Ashikaga Yoshimitsu la sfârşitul secolului XIV. Pavilionul este acoperit cu foiţă de aur, ceea ce
scoate în evidenţă reflexia clădirii în iaz şi reflexia iazului în clădire. Templul Pavilionului de Aur
este un templu zen budist. Complexul de grădini din jurul său reprezintă un exemplu excelent de
design pentru perioada Muromachi. Această perioadă este considerată una clasică pentru
designul de grădină japoneză. Templul a fost reconstruit exact la fel ca originalul 5 ani mai tarziu.
S-a pus accentul pe armonia dintre clădire şi mediul înconjurător. Pavilionul a fost mistuit de foc
în 1950, când a fost incendiat de un tânăr călugăr care devenise obsedat de el.