CURS VOLUNTARI SAJ HUNEDOARA

1
 Cuprins

Cursul nr 1.:
1. BLS:
 Lantul supravietuirii;
 Riscurile salvatorului;
 Cauzele SCR;
 BLS.
2. Pozitia laterala de siguranta.
3. Utilizarea DEA.
4. OCRS.

Cursul nr 2.:
1. Masurarea TA.
2. Masurarea P.
3. EKG.
4. Pansamente si bandaje.

Cursul nr 3.:
1. Notiuni de baza de trauma
2. Dispozitive de imobilizare - prezente pe autosanitara.

Cursul nr 4.:
1. Situatii speciale.
2. Proceduri referitoare la managementul deseurilor.

Cursul nr 1.
2
 SUPORTUL VITAL DE BAZA (BLS)
1. LANTUL SUPRAVIETUIRII:
Reusita resuscitarii este determinata nu doar de efectuarea corecta a tehnicilor resuscitarii
ci de mult mai multi factori care se afla in interactiune.
Acesti factori sunt compusi in notiunea de lantul supravietuirii care este format de 4 verigi:
 Recunoasterea rapida a unei urgente si alarmarea precoce;
 Inceperea precoce a manevrelor de suport vital de baza (BLS precoce);
 Defibrilarea precoce;
 Inceperea rapida a menevrelor de suport vital avansat (ALS precoce);

2. RISCURILE SALVATORULUI:
Viata membrilor echipei de resuscitare sa nu fie pusa in pericol.
Riscuri legate de mediu:
 Trafic;
 Constructii instabile;
 Electricitate;
 Gaze;
 Apa;
 Substante toxice;
Riscuri legate de victima:
 Contactarea unor boli transmisibile;
 Intoxicatii;
Riscuri legate de tehnica:
 Utilizarea defibrilatorului;
 Utilizarea de instrumente ascutite;

3. CAUZE DE STOP CARDIO-RESPIRATOR:

 Cauze respiratorii de SCR:
 Obstructia CA (cai aeriene): sange, varsatura, corpi straini, traumatisme directe la
nivelul fetei si gatului, tulburari ale SNC, epiglotite, tumefactii la nivelul gatului (infectii ale
faringelui, laringospasmul, bronhospasmul, secretii bronsice, edem al mucoase CA
inferioare, aspiratia de continut gastric);
 Insuficienta respiratorie: acuta sau cronica, permanenta sau intermitenta si poate fi
3
severa →APNEE;
 Afectiune pulmonara: schimbul de gaze pulmonar este grav afectat de prezenta unui
pneumotorax sau hemotorax, precum si de infectiile pulmonare, astmul, embolie pulmonara,
contuzia pulmonara, edemul pulmonar;
 Cauze cardiace ale SCR:
 Cauze primare – afecteaza direct cordul: BCI (boala cardiaca ischemica),
Cardiomiopatii, Valvulopatii, Sdr. QT prelungit, Cardiopatii congenitale;
 Cauze secundare – sunt cele in care inima este afectata indirect, originea patologiei
fiind la nivelul altor organe si sisteme.

4. SUPORT VITAL DE BAZA LA ADULT:

Reprezinta mentinerea libera a respiratiei si circulatiei fara ajutorul vreunui echipament cu
exceptia dispozitivelor de protectie.
Etapele BLS:
 Asigurarea securitatii salvatorului, victimei si a persoanelor din jur;
 Evaluarea starii de constienta a victimei:
- Este realizata prin stimuli tactili, verbali, durerosi - se scutura usor de umeri, se
intreaba cu voce tare “s-a intamplat ceva????”, se scutura energic de umeri;

 Raspunsul victimei:
 Victima raspunde:
- Se lasa in pozitia in care a fost gasita (cu conditia sa fie in siguranta), se evalueaza
starea victimei, si, daca este necesar, se solicita ajutor;
- Se trimite o persoana sau, daca salvatorul este singur merge singur dupa ajutor;
- Reevalueaza periodic victima;
 Victima NU raspunde:
- Se striga dupa ajutor;
- Victima va fi asezata in decubit dorsal (pe spate);
- Mentinerea CA deschise: Se deschid CA plasand mana pe frunte si, cu blandete,
se face hiperextesia capul, pastrand policele si indexul libere pentru eventuala pensare a
nasului (in caz de ventilatie – NU MAI ESTE OBLIGATORIU!!!);
- Cu varful degetelor celeilalte maini plasate sub menton se ridica barbia victimei
pentru a deschide CA;

4
 - In caz de suspiciune de trauma cervicala se face subluxatie de mandibula –
Indexul si celelalte degete plaseaza in spatele unghiului mandibulei impingand in sus si
anterior, iar cu policele de la ambele maini se apasa mentonul, deschizand cavitatea bucala;

 Evaluarea respiratiei: se realizeaza timp de maxim 10 sec. folosind metoda PAS:

- Privind miscarile peretelui toracic anterior;
- Acultand zgomotele respiratorii de la nivelul CAS (caile aeriene superioare);
- Simtind fluxul de aer pe obraz;

 Victima respira normal (se exclud gasp-urile):

- Se pune victima in pozitia laterala de siguranta;
- Salvatorul va apela numarul de urgenta din regiunea respectiva (112);
- Se evalueaza in continuu respiratia.
 Victima NU respira normal:
- Salvatorul ingenuncheaza langa victima;
- Se trimite pe cineva sa aduca, daca este posibil, DEA;
- Salvatorul va apela numarul de urgenta din regiunea respectiva (112), si incearca sa
nu paraseasca pacientul decat daca este necesar;
- Salvatorul incepe compresiuni toracice cu evaluarea circulatiei si respiratiei la 2
min.;
- Isi plaseaza podul palma pe centrul toracelui;

5
 - Podul celeilalte palme se aseaza peste mana aflata pe torace si se intrepatrund
degetele mainilor (se evita compresiunea pe coaste);

- Salvatorul sa ve pozitiona vertical deasupra toracelui victimei si, cu coatele

intinse, va efectua compresia cu 5-7 cm a sternului sau 1/3 din grosimea cutiei toracice;

- Dupa fiecare compresiune, toracele trebuie sa revina la normal fara a pierde

controlul mainilor cu sternul, raportul compresiilor si decompresiilor au o frecventa de
100/min (2/sec.) si egale ca interval de timp;
- Dupa 30 de compresiuni se deschide CA prin hiperextensia capului si ridicarea
mandibulei, pensarea nasului, salvatorul inspira normal, pune buzele in jurul gurii victimei
asigurand o buna etanseitate si expira constant in gura victimei, privind ridicarea toracelui
anterior timp de 1 sec. → ventilatie eficienta ACEASTA MANEVRA NU MAI ESTE
OBLIGATORIE!!!!
- Se continua efectuarea compresiunilor toracice si a ventilatiilor intr-un raport de
30:2;
- Se intrerupe daca: victima respira; salvatorul oboseste; vine ajutorul calificat;
- Daca ventilatiile initiale nu au determinat ridicarea peretelui toracic:
o Se verifica cavitatea bucala victimei si se indeparteaza orice obstructie
vizibila;
o Se verifica din nou daca hiperextensia capului si ridicarea barbiei sunt
efectuate corecte;
- Daca la resuscitare participa mai multi resuscitatori, acestia as trebui sa se schimbe
la fiecare 2 min. Pentru a evita epuizarea fizica; efectuarea schimbului se va face cat mai
rapid;

6
 POZITIA LATERALA DE SIGURANTA

Este folosita in managementul victimelor inconstiente care respira si au semne de

circulatie sanguina si nu prezinta leziuni ale coloanei vertebrale.
Cand o victima inconstienta este culcata in decubit dorsal si respira normal, caile aeriene
pot fi obstuate de limba, mucus sau voma, si se pot preveni accidentele folosind aceasta
manevra.
Secventele manevre ’’pozitia de siguranta’’:
 Daca este cazul se indeparteaza ochelarii victimei;
 Salvatorul ingenuncheaza lateral de victima aflate in DD (decubit dorsal) si cu
membrele pelvine intinse;
 Bratul de partea salvatorului se pozitioneaza in unghi drept cu corpul, cotul fiind
indoit si palma orientata in sus;

 Bratul de partea opusa se aduce peste torace, de aceeasi parte cu salvatorul si se

pozitioneaza cu dosul palmei in contact cu obrazul, cu sprijinirea inpermanenta a
art.umarului;

 Salvatorul prinde membrul inferior de partea opusa cu mana pozitionata chiar

deasupra genunchiului si il trage in sus, dar pastrand contactul piciorului cu solul;

7
  Cu o mana pozitionata la genunchiul flectat si cu cealalta mentinand cotul mainii
victimei pe obraz, se roteste victima spre salvator in pozitie laterala, pana cand piciorul
flectat se sprijina pe sol;

 Se ajusteaza pozitia membrului inferior de deasupra astfel incat coapsa si

genunchiul sa fie flectate in unghi drept ;
 Se impinge si se mentine capul spre posterior pentru a asigura libertatea CA; se
realizeaza prin ajustarea pozitiei mainii pe obraz;
 Se verifica respiratia la intervale regulate.

UTILIZAREA DEFIBRILATORULUI EXTERN AUTOMAT (DEA)

 DEA standard pot fi folosite la adulti si copii peste 8 ani;

 Pentru copiii intre 1- 8 ani se folosesc padele pediatrice sau modulul pediatric (daca
este posibil);
 Sub 1 an nu este indicata DEA;
Algoritmul utilizarii DEA:
 Siguranta salvatorului;
 Se trimite pe cineva sa aduca DEA;
 Se incepe RCP conform protocolului BLS;
 Dupa sosirea defibrilatorului:
8
 - Se porneste defibrilatorul si se ataseaza padelele (daca exista mai multi salvatori in
timpul montarii defibrilatorului se continua masajul cardiac extern);
- Vor fi urmate comenzile vocale sau cele afisate ;
- Nu se atinge victima in timp ce DEA analizeaza ritmul:
- Indicatie de soc: NU se atinge victima (ATENTIE URMEAZA SOC!!!!); se apasa
butonul de soc urmand instructiunile (DEA complet automat vor administra socul direct);
- Se continua conform comenzile audio-vizuale;
- Fara indicatie de soc: se incepe imedicat BLS cu un raport de 30:2;
- Se continua conform comenzilor;
- Resuscitarea va continua pana cand:
 Soseste un echipaj calificat care preia resuscitarea;
 Victima incepe sa respire normal;
 Salvatorul este epuizat fizic.

OCRS
Generalități
Corpii străini sunt o cauză frecventă de obstrucție acută a căilor respiratorii, în special la
copii, care pot aspira accidental diferite obiecte mici, boabe de fasole, semințe, bomboane
etc.
La adulti obstrucția acută a cailor aeriene prin corpi straini este cauzată de obicei de un
bol alimentar sau os și mai rar de obiecte. Dacă nu se intervine prompt obstrucția acută de cai
respiratorii poate duce la deces.

Obstrucția poate fi:

 parțială, caz în care victimă poate să tușească și să vorbească;
 completă, victima nu mai vorbește, nu mai poate respira (se sufocă), tegumentele
devin cianotice iar dacă obstrucția persistă se va produce pierderea conștienței.

Primul ajutor la adult conștient:

 în caz de obstrucție incompletă – se apleacă victima în față și se încurajează sa
tușeacă;
 în caz de obstrucție completă – când victima nu poate tuși dar este conștientă se vor

9
aplica 5 lovituri interscapulare (cu verificarea eliminarii bolului alimentar dupa fiecare
lovitura) dacă sunt ineficiente se va aplica Manevra Heimlich.

Manevra Heimlich:
 Salvatorul se așează în spatele victimei, cu un genunche intre picioarele pacientului, îl
apleacă un pic în față și-i cuprinde talia cu brațele;
 Poziționează un pumn, la jumătatea distanței dintre ombilic și apendicele xifoid, și-l
apucă cu celălalta mana;
 Comprimă abdomenul, trăgând brusc și cu putere în sus, manevra ce poate
determina expulzarea corpului străin;
 Se repetă până la expulzia corpului străin sau până când pacientul devine
inconștient;

Manevra Heimlich – pacient adult conștient

Primul ajutor la adult inconștient:
 Nu se face niciodată manevra Heimlich;
 Se așează pacientul în DD;
 Se evaluaează ABCD;
 Protocol RCP;
Primul ajutor la NN și sugar inconștient:
 5 ventilații salvatoare;
 Se așează sugarul pe antebraț, culcat cu fața în jos, astfel încât cu mâna să se susțină
mandibula (atenție să nu se sufoce – nu se acoperă gura și nasul și nu se strânge de gât);
 Se înclină ușor, astfel încât capul să fie poziționat mai jos decât toracele și se aplică
5 lovituri intrascapulare;
 Dacă sunt ineficiente, se va întoarce sugarul cu fața în sus și se va așeza pe
antebrațul opus, cu capul poziționat mai jos decât trunchiul și cu 2 degete se vor aplica 5
compresiuni la 2 degete sub linia care unește mameloanele, apăsând de jos în sus (de la abdomen
spre torace);

10
  Se va căuta corpul străin în cavitatea bucală;
 Dacă aceste manevre nu sunt eficiente și sugarul nu respiră se începe protocolulRCP.

Primul ajutor – pacient sugar și NN conștient și manevre RCP la sugar și NN inconștient

Curs nr 2.
MONITORIZARE CARDIACA
Masurarea TA:
 Pozitia pacientului in DD sau semisezand;
 Se aseaza mansonul tensiometrului la 1/3 inferioara a bratului;
 Se deschide monitorul Corpuls;
 Se intra in modului TA;
 Se apasa butonul start;

Clasificarea hipertensiunii arteriale la persoanele peste 18 ani.

Categoria Sistolic (mmHg) Diastolic (mmHg)
Normala < 120 < 80
Prehipertensiune 120 - 139 80 - 89
Hipertensiune stadiul 1 140 - 159 90 - 99
Hipertensiune stadiul 2 >/= 160 >/= 100

Masurarea pulsului:
Pulsul – reprezinta fiecare contractie care impinge in aorta un val de sange, care izbeste
sangele existent in vas si se propaga ca o unde.
Valori normale:
- Adult 60 – 80/min;
- Copii 90 – 100/min;
- NN 130 – 140/min.
Cresterea frecventei peste valorile normale se numeste Tahicardie;
Scaderea frecventei sub valorile normale se numeste Bradicardie;
Locurile unde se poate masura pulsul:
- Artera temporala
- Artera carotida
- Artera brahiala
- Artera radiala
11
 - Artera femurala
- Artera poplitee
- Artera pedioasa
- Artera tibiala posterioara.

EKG
Cordul (inima): unul din cele mai importante organe ale corpului uman ce functionează
asemenea unei pompe musculare ce distribuie sângele în întreg organismul.

Funcție:
 Mecanica – de pompă cu două faze de funcționare: diastola și sistola;
 Electrica – prin impulsuri electrice declanșează contracția miocardului;

NSA – nodulul sinoatrial – declanșeaza fiziologic impulsul electric;

NAV - nodulul atrioventricular – asigură o întârziere a impulsului nervos;
Rețeaua HIS – PURKINJE – conduce impulsurile asigurând sistola ventriculară.

EKG: înregistrarea impulsurilor electrice care declanșează contractura cardiacă.

Ciclul cardiac:
 Sistola contracție – ejecție;
 Diastola relaxare – umplere;
Unda P: activitatea atriilor (depolarizare atrială) declanșează sistola atrială;
Complex QRS: activitatea ventriculelor (depolarizare ventriculară) sistola ventriculară;
Unda T: repolarizare ventriculară;
Analiza EKG fiziologic:

12
  Ritm regulat, existența undei P în fața fiecarui complex QRS, distanță egală între
complexe;
 Frecvența 60 – 80 min;
 Morfologia undei P: activitatea atrială, prezentă în toate derivațiile, negativă
În AVR;
 Morfologia QRS: activitatea ventriculară, complex suplu, cu aceeași morfologie;
 Morfologia undei T: repolarizare ventriculară, pozitivă în toate derivațiile mai puțin
în AVR unde este negativă;
 Morfologia segment ST: izoelectic, patologic apare supra/sub denivelare în SCA;
 Interval Q T: variabil, poate fi prelungit la administrare de antiaritmice – risc
ASISTOLIE;
 Interval P Q: scurt reprezintă un sindrom de preexcitare (WPW);
lung reprezintă BAV;
EKG:
 Derivațiile standard: D₁, D₂, D₃, AVR, AVL, AVF
- ROSU – membru superior drept;
- NEGRU – membrul inferior drept;
- GALBEN – membrul superior stâng;
- VERDE – membrul inferior stâng;
 Derivații precordiale: V₁, V₂,V₃, V₄, V₅,V₆
- V₁spațiul IV IC parasternal drept;
- V₂spațiul IV IC parasternal stâng;
- V₃ la ½ distanță dintre V₂ - V₄;
- V₄spațiul V IC pe linia medioclaviculară;
- V₅spațiul V IC pe linia axilară anterioară;
- V₆spațiul V IC pe linia medioaxilară;
 Derivații precordiale drepte: inversarea în „oglindă” a precordialelor V₁ - V₆;
 Derivații posterioare: V₇,V₈,V₉
- V₇ - spațiulV IC pe linia axilară posterioarăstângă;
- V₈ - spațiul V IC pe linia scapulară medie stângă;
- V₉ - pe linia paravertebralăstângă la ½distanței dintre V₈ și coloana vertebrală;
Determinarea spațiilor intercostale se realizează prin palparea unghiului lui Louis (unghiul format de
manubriul sternal și corpul sternal) care corespunde spațiului II IC.

13
 PANSAMENTE ŞI BANDAJE

Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui

tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti.
Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul de
a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este realizat din tifon
steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie curat.

Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul la
nivelul plagii.

Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pânza sau tesatura elastica, de latime si lungime
diferita în functie de regiunea pe care o acopera si întinderea pansamentului. În general,
latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o înfasa (5-
20 cm).
Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor din jurul
plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii straini
penetranti).

Obiective:
Conditiile unui bun pansament:
 sa fie facut în conditii aseptice;
 sa fie absorbant;
 sa fie protector;
 sa nu fie dureros.

Reguli ale bandajului:

Indicaţii:
a. a unui Pansament sunt:
· PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate
· PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate sau secretante 20
· PANSAMENT COMPRESIV:
o pe plagi sângerânde (scop hemostatic),
o pentru imobilizarea unei regiuni,
o pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare;
o se realizeaza fixare cu fesi în cadrul unui bandaj;
· PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi însotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu
comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).
· PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat, cloraminat).

b. a unui Bandaj sunt:

· fixare a pansamentului în regiuni în care plasturele adeziv nu îsi atinge scopul
(extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);

14
· fixarea pansamentelor unor plagi situate în regiuni supuse traumatismelor în timpul
activitatii (mâna, picior);
· efectuarea unui pansament compresiv;
· imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi).

Principii de efectuare a unui BANDAJ:

· punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;
· la membre, înfasarea se începe de obicei de la extremitate spre radacina (în sensul
circulatiei de întoarcere);
· sa acopere în întregime pansamentul;
· sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) - pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de
vata;
· sa nu produca dureri (zonele iritate, nervii sa nu fie comprimate exagerat) · sa permita
miscarile articulatiilor peste care trece.

Tehnica
Materiale necesare:
1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur:
· alcool
· tinctura de iod
· apa oxigenata
· betadina

2. Materiale care realizeaza protectia plagii – trebuie sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru
tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor
din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii:
· comprese din tifon (pânza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica decât a vatei;

3. Mijloace de fixare:
· leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);
· bandaj - realizeaza „înfasarea” chirurgicala

4. Instrumentar chirurgicale – pense, foarfece

Timpii de efectuare a unui pansament:

1) pregatirea materialelor necesare
2) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug cu un tampon de vata
sterila îmbibat cu alcool, iod
3) tratamentul plagii
 plagi accidentale:
 curatare de resturi vestimentare sau telurice;
 regularizare,
 lavaj antiseptic,
 eventual suturare;

15
4) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar grosimea
sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);
5) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.

Tehnica efectuarii unui bandaj:

 membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va trebui
mentinuta dupa pansament
 rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza
de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in sus, fara a se desfasura
tifonul in aer
 se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor aplica
ture de fasa de jos in sus, fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara
 se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si
dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face in
dreptul plagii
 daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.

Tipuri de bandaje:
1. BANDAJUL CIRCULAR:
- se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate;
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
2. PANSAMENTUL CU CORNISOR:
- cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma triunghiulara, care se poate folosi
si la imobilizarea membrului superior in cazul fracturilor;
- se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului
3. PANSAMENTUL TORACELUI SAU ABDOMENULUI:
- se aplica pe peretele abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat plaga,
care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca o rama de tablou;
- daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu pe trei laturi, a patra
ramanand nefixata pentru a functiona ca o supapa;
- in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed
4. CAPELINA:
- este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare
trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv
dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul;
- la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
5. PANSAMENTUL DE TIP "CAPASTRU":
- se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si se
fac cateva ture mandibula-gat-occipital;
- de la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe linga ureche, regiunea
parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi
spre regiunea occipitala, la spate;
- de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture
orizontale de fixare pe frunte;
16
6. APLICAREA PANSAMENTULUI PE NAS, BARBIE, DE TIP "PRASTIE":
- tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata necesara, se despica
la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm
lungime, care se va aplica pe locul lezat;
- pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele de sus se
leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu
alunece in jos
7. PANSAMENT PE OCHI:
- ochiul drept:
 se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin regiunile fronto-
occipitala, impotriva acelor de ceasornic (pentru ochiul drept);
 din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste
obraz si ochiul drept;
 apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului si se repeta turul
precedent
- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa - dupa acele de
ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de pansament mai intai pe
ochiul drept apoi pe cel stang.

17
 Cursul nr. 3
NOTIUNI DE BAZA DE TRAUMA

ATLS (suport vital avansat al pacientului politraumatizat): totalitatea manevrelor

medicale efectuate pentru stabilizarea pacientului politraumatizat.

Succesiunea intervențiilor medicale în prespital:

 Siguranța salvatorului;
 Examinarea primară rapidă: nivel de conștiență, ABC;
 Începerea manevrelor de reanimare simultan cu examinarea primară;
 Examinarea secundară: DE, „din cap până în picioare”, cu stabilirea unui diagnostic
prezumtiv;
 Reevaluare continuă la 5 min. – în cazul pacientului critic;

Principii generale
Indiferent de metoda de mobilizare a pacientului pe care o folosiți să vă amintiți de
următoarele reguli de mișcare corecte a corpului:
 Să vă cunoașteți propriile limite (nu încercați să ridicați o greutate prea mare).
 Păstrați-vă echilibrul când mobilizați un pacient.
 Abordați o poziție de echilibru.
 Ridicați și lăsați pacientul indoindu-vă genunchii și nu spatele. Păstrați spatele
drept și lăsați mușchii picioarelor să facă munca.
 Încercați să țineți brațele aproape de corp.
 Mobilizați pacientul cât mai puțin posibil.

Mobilizarea de urgență a pacientului se face în următoarele condiții:

 Pericol de foc, explozie sau prăbușirea structurii în care se află pacientul.
 Dacă sunt prezente substanțe periculoase.
 Dacă zona accidentului nu poate fi protejată.
 Dacă pacientul nu este accesibil.
 Dacă pacientul se află în stop cardio-respirator și trebuie mutat pentru a putea
începe RCP.

Termeni folosiți în traumă:

 Escoriație: julitură tegumentară;
 Lacerație: plăgi tăiate;
 Avulsie: lipsa de substanță (tegument și țesut) prin smulgere;
 Amputație: leziune în urma careia rezultă pierderea unui membru sau segment de
18
membru;
 TCC: - difuze: contuzia, edem cerebral, leziune axonală;
- focale: hemoragii – hematoame, delacerare.

Cinematica traumei:
 Lovitură directă;
 Compresiune;
 Decelerare – încetinire bruscă a mișcării;
 Contralovitură;
 Blast – explozie ;
 Rostogolirea;
 Precipitarea – cădere;
Traumatism cranio cerebral: leziuni ale extremitații cefalice dobândite în urma unui
traumatism.

Traumatismele cranio faciale: traumatisme ale feței cu posibila interesare a căilor aeriene
superioare.

TRAUMATISMELE COLOANEI VERTEBRALE:

- Menținerea pacientului în permanență în ax cap trunchi picioare;
- Manevre de mobilizare a pacientului traumatizat:
 Capul va fi menținut în permanență în ax;
 Întoarcerea pacientului din DV(decubit ventral) în DD:este nevoie de minimum
trei persoane.Unul dintre salvatori se așează la capul victimei, îl va pune în ax și-l va
imobiliza comandând întreaga operațiune de întoarcere. Ceilalți salvatori se vor așeza
lateral de victimă cât mai aproape de ea, ridicând brațul dinspre salvatori în sus, lângă
capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toți salvatorii vor efectua întoarcerea în
același timp, menținând în permanență coloana pacientului în ax.

19
 Semne și simptome clinice:
 Durere vertebrală;
 Tulburări motorii ale extremităților;
 Parestezii (localizate în funcție de focarul leziuni);
 Radiculargii;
 Hipotensiunea arteriale;
 Șocul neurogen;
 Șocul spinal;
Intervenții:
 Imobilizarea:
 guler cervical
 saltea vacum
 KED
 Prevenirea leziunilor secundare;
 Limitarea compresiei medulare;
 Administrare de ANALGEZIC;
 Tratamentul șocului neurogen și spinal

TRAUMATISMELE TORACICE:
Mecanisme de producere:
 Penetrare;
 Strivire;
 Blast;
 Inhalare;

Leziuni rapid letale:

- pneumotorax sufocant;
- pneumotorax deschis;
- voletul costal;

20
- hemotorace masiv;
- OCRS
- tamponadă cardiacă.

Leziuni potențial letale:

- ruptura de aortă;
- ruptura traheobronșică;
- ruptura diafragm;
- contuzie pulmonară;
- ruptura esofagiană;
- contuzie miocardică.

TRAUMATISME ABDOMINALE:

Clasificare:
 Închise
 Deschise: eviscerații; plăgi penetrante; plăgi perforate.

Examen clinic:
 Inspecția:
- Escoriații, echimoze, distensie abdominală, hematoame, plăgi, eviscerații;
 Palparea/percuție/auscultație:
- Durere, apărare musculară, timpanism, matitate;
Managementul eviscerațiilor:
- comprese îmbibate în ser fiziologic așezate pe organul eviscerat
- Nu se încearcă reintroducere organului în cavitatea abdominală;
Managementul plăgilor penetrante:
- În cazul existenței în plagă a corpului penetrant nu se încearcă extragerea
acestuia din plagă ci se realizează imobilizarea acestuia cu suluri de feșă și pansament;

21
TRAUMATISMELE PELVINE:

Examenul clinic:
 Palpare:
- Instabilitate pelvină;
- Tumefacție;
 Impotența funcțională;
 Deformări;
 Echimoze – hematom în „fluture” regiunea perineală;
 Semne de instabilitate hemodinamică – hematurie, hemoragie uterină, rectoragie;
 Semne de șoc;

Clasificarea hemoragiilor:
 Stadiul I – 750 ml sânge pierdut, <14 – 20 respirații/min;
 Stadiul II – 750 – 1500 ml sânge pierdut, 20 – 30 respirații/min, 100 b/min;
 Stadiul III – 1500 – 2000 ml sânge pierdut, 30 – 40 respirații/min, 120 b/min;
 Stadiul IV – >2000 ml, 40 respirații/min, 140 b/min.

Intervenții:
 Resuscitarea volemică – risc hemoragii severe, rupturi de organe, fracturi pelvine;
 Inspecția regiunii perineale + tușeu rectal și vaginal;
 Imobilizarea fracturilor de bazin – saltea vacum; KED; atele de bazin;

TRAUMATISMELE MEMBRELOR:
Entorsa: leziune prin elongarea ligamentelor din articulație cu păstrarea contactului între
suprafețele articulare.
Luxația: suprafețele articulare nu mai vin în contact una cu cealaltă.
Fractura: întreruperea continuității osoase, pot fi închise sau deschise.
Sindrom de compartimentare: creșterea tensiunii în țesutul muscular cu scăderea
perfuziei tisulare și moarte celulară – acumulare de mioglobină → IRA

Semne de certitudine:
 Întreruperea continuității osoase;
 Netransmiterea mișcării dincolo de focarul de fractură;
 Crepitații osoase;
 Mobilitate anormală la nivelul focarului;

22
 Intervenții:
 Imobilizarea focarului de fractură între articulația distală și proximală cu atela
corespunzătoare segmentului fracturat, cu posibilitatea vizualizării și palpării extremității
distale a membrului și a verifica pulsul, TRC;
 În cazul unei fracturi deschise se realizează toaleta locală, se folosesc comprese
sterile îmbibate în ser fiziologic urmat de imobilizare;
 Fasciotomie (incizie chirurgicală a unei fascii) – în 4 – 6 ore;
 Atenție la apariția tumefacțiilor – hematoamelor – risc de rupere a vaselor mari
(femurala – în cazul fracturii de femur - în caz de hemoragie compresiune la baza piciorului
regiunea inghinală);
 Resuscitare volemică;
 Analgezie;

1. Managementul pacientului politraumatizat:

Politrauma: Leziuni ale mai multor regiuni ale corpului dintre care cel puţin una are risc
vital.

Intervenții:
 Evaluare primară ABC ± DE;
 Evaluare secundară cap – picioare;

DISPOZITIVE DE IMOBILIZARE:

Principii generale de urmat:

 Nu se înrăutățește starea pacientului;
 Se efectuează după stabilizarea pacientului;
 Se mobilizează victima cât este necesar și când este posibil;
 Mobilizați corpul victimei ca un întreg;
 Se alege metoda cea mai potrivită situației astfel încât să respectați siguranța
salvatorului și a pacientului;
 Dacă sunt mai mulți salvatori, unul singur va comanda mobilizarea victimei (șeful
de echipaj aflat la capul victimei);

Echipamente folosite la mobilizarea pacientului:

 Guler cervical;
 KED;
 Targa lopată sau bord;
 Saltea vacum;
 Atele vacum;
 Scaun cu rotile;
23
 GULER CERVICAL:
Este dispozitivul ortopedic pentru susținere/ fixarea coloanei cervicale și a capului,
utilizat la pacienți cu suspiciune de leziune la nivelui coloanei cervicale.

Când îl folosim:
 Pacient inconștient cu suspiciune de traumă cervicală (marcă traumatică deasupra
claviculei);
 Pacient conștient, cu traumă cu risc cervical;
 Accident rutier (pieton/ biciclist/ pasager în vehicul/ejectat);
 Cădere de la un nivel la altul;
 Electrocutat;
 Sensibilitate la nivelul gâtului, limitare dureroasă a mișcărilor gâtului, deficite
neurologice instalate acut post traumatic.

Tehnica:
 Se aplică de 2 persoane;
 Pacientul în poziție DD sau sezând;
 Se explică pacientului tehnica (dacă este posibil);
 Prima persoană imobilizează capul și menține imobilizarea și după montarea
gulerului cervical;
 A doua persoană reglează și aplică gulerul;
- Masoară cu degetele lungimea gâtului pacientului – distanța de la unghiului
mandibulei până la fosa claviculară; această mărime se aplică și pe gulerul cervical, începând
de la marginea inferioară a suporului rigid de plastic.
 Se ajustează înălțimea gulerului în funcție de poziția degetelor pe sistemul de
reglare;
 Se menține până la excluderea certă a leziunilor de coloană cervicală;

24
 KED:
Este dispozitiv folosit pentru extragera din autovehicule/ spații închise a pacientului
stabil, pacienții instabili necesită extragerea cât mai rapidă, fără aplicarea KED-lui.
Folosirea dispozitivului realizează imobilizarea în ax a coloanei cervico-dorso-lombare și se
folosește în asociere cu gulerul cervical.
Se mai folosește și în imobilizarea completă a pacientului pediatric, imobilizarea bazinului și
a membrelor inferioare.

Tehnica:
 Se explică pacientului manoperele;
 Se menține cap și gât în ax și se aplică gulerul cervical;
 KED-ul se aplică în jurul capului și toracelui pacientului și se fixează cu benzi:
- 2 la nivelul capului;
- 3 la nivelul toracelui;
- 2 la nivelul coapselor;
 Ordinea de fizare a benzilor:
- mijloc(galbenă);
- joasa (verde);
- centurile de la nivelulcoapselor;
- cele de la nivelul capului;
- ultima centură toracică sus (rosu).

Ked utilizări alternative:

25
 TARGA LOPATĂ/RIGIDA (BORD):
Este un dispozitiv folosit în asociere cu gulerul cervical ± KED.
Se folosește pentru extragerea pacienților cu suspiciune de leziuni ale coloanei dorso-
lombare.
Se aplică sub pacient prin întoarcerea laterală (maini incrucisate), cu menținerea coloanei
vertebrale în ax.
Sunt necesare 4 persoane: 3 susțin pacientul în timpul întoarcerii, 1 persoană aplică targa.

SALTEAUA VACUUM:
Este un dispozitiv utilizat pentru imobilizarea/transportul pacienților cu traumatisme de
coloană vertebrală, de bazin sau de membre inferioare (femur).
Se utilizează în asociere cu gulerul cervical și KED.
Este valabilă radiotransparența.
Se recomandă aplicarea unui cearsaf între saltea și pacient pentru protecția saltelei și astfel
se evită contactul direct tegument saltea.

Pregătirea saltelei:
 Se asează pe targa de transport si numai acolo, cu valva situată în sus (capul
pacientului) – bilele de polistiren se distribuie uniform, pe toata suprafata saltelei;
 Peste saltea se aplică cearsaf;
 Pacientul se așează pe saltea cu ajutoarul tărgii lopată care ulterior este înlăturata;
 Se face cuta intre membrele inferioare;
 Marginile saltelei se mulează în jurul pacientului, incepand de la cap spre picioare,
apoi se extrage aerul din saltea cu pompa vacum/aspirator până când salteaua devine rigidă,
urmată de ajustarea chingilor;
 Înainte de transport pacientul se asigură cu centurile, benzile de fixare situate pe targa
de transport.

26
 IMOBILIZAREA EXTREMITĂȚILOR:

Principiile imobilizării corecte:

 Trebuie să cuprindă articulația proximală și distală focarului de fractură;
 Trebuie să asigure alinierea relativă a segmentelor fracturate;
 să mențină membrul în poziție fiziologică;
 Atela să fie simplă, ușoară, necompresivă, sa nu accentueze durerea;
 Să permită vizibilitatea asupra segmentului distal de fractură.

Tehnica:
 Tractiune în ax – blândă, progresivă, a membrului fracturat ± sprijinirea manuală a
zonei fracturate;
 Se îndepărtează rapid hainele și încălțămintea (tăiere);
 Se evalueaza statusul neuro-vascular al extremității (culoare tegumente, puls distal,
sensibilitate);
 Se tentează alinierea segmentelor fracturate NUMAI prin tracțiune în ax,
fără compresiune, manipulare directă a focarului de fractură;

Tractiune în ax
 Se aplică atela temporară, se fixează în poziție + rigidizare apoi se oprește tracțiunea
în ax;
 Se reevaluează durere și pulsul distal după aplicarea atelei.
 Degetele rămân neacoperite în atele pentru a permite evaluarea permanentă a
circulației distale ale extremității.

Tipuri de atele:
 Atele vacuum;
 Atele de tractiune Thomas.

27
 Cursul nr. 4.
HIPOTERMIA
HIPOTERMIA: reprezinta scăderea temperaturii corporale sub 35˚C.
Primul ajutor în aceste situații respectă principiile de evaluare și ABC.
Specific cazului este atenția deosebită ce trebuie acordată la mobilizarea hipotermicului.
Orice mișcare mai bruscă sau necoordonată poate agrava situația sau poate duce la stop
cardiac.
În cazul pacienților aflați în stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece
toracele hipotermicului este mai rigid.
HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PÂNĂ CE NU ESTE
REÎNCĂLZIT.

Simptome:
 Puls filiform;
 TA ↓ nemăsurabilă;
 Alterarea stării de conștiență → comă;
 Tegumente reci, marmorate, ± umede;
 Rigiditate;
 Apariția undei Osborn pe EKG;

Tratament:
Pacient inconștient:
 < 30˚C nu se administrează medicație și nu se defibrilează;
 >30˚C se dublează timpul de administrare a medicației în SCR, și a administrării
șocului în caz de FV/TV fără puls;
 Încălzirea se face cu 1 grad/ora;
Pacient conștient:
 Încălzire:
 Eliminarea hainelor umede/reci;
 Folie izotermă montată cu partea argintie spre corpul pacientului;
 Paturi soluții calde pe corp – nu direct!!!;
 Perfuzii calde;

28
 IMERSIA/SUBMERSIA
IMERSIA: reprezinta afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid.
SUBMERSIA (ÎNECUL): reprezintă o formă de asfixie determinată de pătrunderea unor
lichide în căile aeriene (apă dulce, apă sărată, petrol, ulei, noroi, etc).

Risc:
- Hipotermie: dezbrăcare, uscare, încălzire;
- Traumă: imobilizare guler cervical în caz de traumă cervicală;
- SCR/IMA din cauza șocului termic;

Conduita de urgență:
 Siguranța salvatorului;
 Se scoate victima din apa avand grija la imobilizarea coloanei vertebrală – suspiciune
de trauma cervicala;
 Se aplică masurile de resuscitare 5 ventilații salvatoare – cat mai rapid;
 După se verifică CA și respirația;
 Nu e necesară aspirația CA;
 Dacă apar regurgitații se întoarce pacientul în lateral păstrând axul cap gât trunchi;
 Se aplică protocolul de resuscitare avansat (SVA); administrare de O₂, soluție
Ringer;
 < 30˚C temperatura corpului – este interzis șocul și medicația;

ARSURILE
Arsurile: sunt accidente provocate de căldură sub diferite forme, agenți chimici,
electricitate și radiații.
Bilanțul lezionar al pacientului ars se face în funcție de suprafața arsă și de gradul de
profunzime al arsurii.
Pentru calcularea suprafeței arse se folosește regula lui Wallace numită și regula lui 9.

REGULA LUI WALLACE (REGULA LUI 9)

29
 Clasificarea arsurilor în funcție de gradul de distrugere a țesuturilor și de semnele
care apar:
 Arsura de grad I interesează numai stratul superficial al pielii, epidermul.
Se manifestă prin roșeața pielii, edem local, durere, frisoane.
Arsura tipică de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea îndelungată și nerațională
la soare.
Durează 3 – 4 zile, după care roșeața scade fiind înlocuită depigmentație brună urmată de
descoamație.
 Arsura de grad II interesează epidermul pe care-l decolează de derm provocând
apariția flictenelor, vezicule (bășici) pline cu lichid gălbui, care nu este altceva decât plasmă
sangvină extravazată. Acest tip de arsură este provocat de lichide fierbinți sau metale
incandescente, care au acționat o durată scurtă asupra pielii.
Este cea mai dureroasă pentru că sunt atinse terminațiile nervoase de la acest nivel.
 Arsura de grad III interesează dermul în totalitatea lui. Flictenele au conținut
sangvinolent. Durerea nu mai este atat de intensă, poate să și lipsească deoarece terminațiile
nervoase pot fi sau sunt distruse complet.
 Arsura de grad IV interesează toate straturile pielii, apare necroza (moartea
celulelor).

Tratament:
 Siguranța salvatorului;
 Se montează linie venoasă;
 În cazul arsurilor provocate de flacără – oprirea cât mai rapidă a arderii cu jet de
apa. Acest lucru este valabil și pentru situațiile când flacăra este deja stinsă, deoarece în acest
moment arsura se poate propaga în continuare în profunzime.
 Se îndepărtează hainele pacientului cu condiția ca acestea sa nu fie lipite de piele iar
manevra de dezbrăcare să producă distrugeri tisulare. Odată cu dezbrăcarea pacientului se va
asigura protecția acestuia de hipotermie – folia izotermă – fața aurie spre exterior;
 În cazul arsurilor provocate de substanțe chimice – spălarea suprafeței arse cu jet de
apă în aceste situații trebuie să fie de o durată mai mare, pentru a fi siguri că se îndepărtează
orice urmă de substanță cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct proporțională cu timpul
de contact, de concentrația substanței și proprietățile substanței.
 În cazul arsurilor provocate de curentul electric important este îndepărtarea
pacientului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are în vedere posibilitatea leziunii la
nivel de coloană cervicală (datorită mecanismului acțiunii). Arsurile electrice produc leziuni
atât la suprafață cât și în profunzimea organismului. Țesuturile sunt distruse prin mecanism
termic. Se caută poarta de intrare și poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este
important pentru că ne furnizează informații privind traseul urmat de curent prin organism.

30
Distrugerea tisulară este maximă la punctul de intrare. Dacă sunt interesate vase importante
apar gangrene iar dacă traseul intersectează inima pot apărea tulburări în activitatea inimii
deosebit de grave, chiar moartea.
 ANALGEZICE – Algocalmin, Fentanyl, Fortral;
 Hidratare – Ser fiziologic sau Ringer:
 Formula: Greutate (kg) x SUPRAFATA ARSĂ% x 4;
 Se dă ½ din cantitate în primele 8 ore (1L/ora);
 Nu se insistă cu pansarea arsurilor la locul intervenției: eventual Flamaderm sau gel
pentru arși.
 Administrare de O₂ hiperbar ajută la eliminarea carboxihemoglobina – la inhalare de
fun se pierde surfactant ( scade elasticitatea alveolară);
 Șocul combustional apare când suprafața arsă > 25% din suprafața corpului.

ELECTROCUTAREA
Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman
sau ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului pot apare
următoarele manifestari:
 senzație de tremuratură a corpului
 contracturi musculare generalizate
 pierderea conștienței și chiar moartea.
La locul de contact al curentului, victima prezintă arsură, a carei întindere, profunzime și
gravitate se datoresc transformării la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice în
energie calorică. Voltajul arde și intensitatea omoară.

Tratament:
 Siguranța salvatorului. Nu atingeți victima înainte de a întrerupe curentul electric.
 Se întrerupe sursa de curent.
 Evaluarea nivelului de conștiență și a funcțiilor vitale (ABC) –se consideră
posibilitatea existenței leziunii de coloană cervicală.
Dacă victima nu respiră și nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare cardio-
pulmonară după ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj superior.
În caz de curent alternativ – protocol de FV/TV.
În caz de curent continuu – protocol de asistolă/AEP.
 Toti pacienții electrocutați se transportă la spital.

31
 PROCEDURI REFERITOARE LA MANAGEMENTUL DESEURILOR

Clasificarea deseurilor:
 Infectioase
 Intepatoare
 Menajere

Infectioase Intepatoare/taietoare Menajer

 deşeuri infecţioase DI 18 01 03* sunt deşeurile care prezintă proprietăţi periculoase,

substanţe cu conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt cunoscute ca
producând afectiuni pentru om sau pentru alte organisme vii; aceste deşeuri sunt considerate
deşeuri periculoase;

 deşeuri înţepătoare-tăietoare DIT 18 01 01* sunt obiecte ascuţite care pot produce leziuni
mecanice prin înţepare sau tăiere; aceste deşeuri sunt considerate deşeuri
infecţioase/periculoase, dacă au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanţe/
medicamente periculoase;

 deşeuri medicale nepericuloase sunt deşeurile medicale a căror compoziţie şi ale căror
proprietăţi nu prezintă pericol pentru sănătatea umană şi pentru mediu;

Pe recipiente trebuie sa apara specificat:

 unitatea sanitara;
 codul deseurilor;
 statia/substatie;
 data inceperii utilizarii;
 data inchiderii cutiei;
 numarul autosanitarei;

Inchiderea cutiei se realizeaza:

- de fiecare data cand atinge ¾ din capacitate;
- la fiecare 7 zile.
32