Universitatea “ Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

Specializare: Management
Anul: II

Tratatul de la Roma vs tratatul de la Maastricht

1
Cuprins:
1. Tratatul de la Roma
1.1 Structură
1.2 Obiective și mijloace
1.3 Tratatul de la Roma constituind CEE
1.4 Tratatul de la Roma constituind CEEA/EURATOM
1.5 Politicile Tratatului de la Roma

2. Tratatul de la Maastricht
2.1. Principalele prevederi, obiective şi principii:
2.1.1.Cei trei piloni:
2.1.1.a. Comunitățile europene
2.1.1.b. Politica externă și de securitate comună (P.E.S.C)
2.1.1.c. Cooperarea poliției și cea judiciară
2.2. Subsidiaritatea
2.3. Cetățenia europeană
2.4. Procesul de democratizare
2.5. Uniunea Monetară Economică și Monetară

3. Bibliografie

2
 1.Tratatul de la Roma

Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea

Economică Europeană (CEE) şi a fost semnat de Franţa Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia
şi Luxemburg la 25 martie 1957. Iniţial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a
Comunităţii Economice Europene. Totuşi, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre
alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunităţii cât şi al tratatului. Din acest motiv
tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunităţii Europene sau Tratatul
(CE).

În aceaşi zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice (CEEA, Euratom): cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât
Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul iniţial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a
încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o secţiune
de sine stătătoare în cadrul acestuia.

Deşi intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou
pas în direcţia integrării europene, luarea majorităţii deciziilor în cadrul Uniunii se face încă după
baza legală a Tratatului CE, care rămâne principală sursă a legislaţiei comunitare.

Tratatul de la Roma a dat răspunsuri unui important set de întrebări legate de viitorul
Europei Occidentale. În domeniul strict economic el prevede că tarifele vamale și alte bariere
comerciale între statele membre sunt eliminate; deoarece se formează o uniune vamală; că
trusturile, castelurile și alte structuri monopoliste cu poziții dominante pe piață sunt interzise.
Proclama incompatibilitatea cu Piata Comună a sprijinului direct al statului, căci acesta distruge
competiția. În această abordare, libera circulație a mărfurilor, a capitalului și a persoanelor sunt
considerate a fi o prioritate pentru Cei Sase și se vor asigura, parțial, prin reguli și practici în
scopul eliminării barierelor netarifare. Se prevede organizarea pieței agricole comunitare.
Statele membre vor transfera Comunității puterea de a negocia și asuma tratate cu
organizații internaționale și terțe țări în probleme care sunt de competența acesteia. În Tratat sunt
înscrise și prevederi legate de relațiile speciale ale Comunității cu coloniile sau dominioanele
statelor membre.
Comunitatea este formată din patru instituții majore: Comisia, Consiliul (sau Consiliul de
Ministri), Adunarea și Curtea de Justitie. În Tratat sunt prevăzute Comitetul Economic și Social și
alte organisme și instituții cu rol în crearea uniunii vamale.
Tratatul de la Roma înstituie Comunitatea Economică Europeană (CEE). Tratatul a fost
încheiat pe o perioadă nelimitata. Legiuitorul l-a privit ca pe un "tratat cadru", care își propune și
realizează definirea obiectivelor, competențelor și procedurilor în termeni generali.

3
 1.2. Obiective și mijloace

Obiective:
 promovarea unei dezvoltări continue, armonioasei echilibrate;
 stabilitate sporită;
 relații mai strânse între statele membre;

Mijloace:

 c r e a r e a u n e i p i e ț e c o mu n e ;
 apropierea treptată a politicilor economice a statelor membre;
 eliminarea taxelor vamale și restricțiilor
 c a n t i t a t i v e î n c o me r ț u l r e c i p r o c ;
 libertate de mișcare pentru bunuri, persoane, serivicii și capital;
 i n s t i t u i r e a u n e i p o l i t i c i c o mu n e f a ț ă d e ț ă r i l e t e r ț e ;
 politici comune în domeniul agriculturii;
 coordonarea politicilor economice și ratificarea dezechilibrelor în balanțele
de plăți;
 „aproximarea” (punerea de acord a legislației),c a r e s ă f a c ă
p o s i b i l ă b u n a f u n c ț i o n a r e a p i e ț e i c o mu n e ;
 c o n c u r e n ț ă n e d i st o r s i o n a t ă î n c a d r u l p i e ț e i commune;
 asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări;
 crearea unui Fond Social European și a unei Bănci Eu r o p e n e d e
I n v e s t i ț i i , p e n t r u a c r e a o p o r t u n i tă ț i p e n t r u noi locuri de muncă;

J.C.Gautron, Droit europeen, Dalloz, Paris, 1997, pag. 14.

4
 1.3. Tratatul de la Roma constituind CEE

Tratatul constituind CEE a stabilit ca obiectiv pentru Comunitate, în art. 2,

următoarele:
 instituirea unei piețe comune și apropierea progresivă a politicilor economice ale
statelor membre;
 promovarea unei dezvoltări armonioase a activităilor economice în ansamblul
Comunităii;
 o extindere continuă și echilibrată;
 o stabilitate mărită;
 o creștere accelerată a nivelului de trai;
 relații mai strânse între statele member.

În perspectiva creării fundamentelor “unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele
europene”, tratatul prevede libera circulație a mărfurilor și protecția față de exteriorul
Comunității prin tarife vamale comune, libera circulație a persoanelor și a capitalurilor, protecția
liberei concurențe. Aceste prevederi nu urmăresc nimic altceva decât instituirea unei piețe
comune, cu caracteristici asemănătoare piețelor naționale.

De asemenea , Tratatul privind constituirea CEE prevede:

1) armonizarea politicilor economice ale statelor membre;
2) stabilirea unor politici sectoriale comune îndomeniul agriculturiii, transporturilor,
relaiilor comerciale externe

Spre deosebire de Tratatul care a înfiinat CECA,care are natura juridică a unui tratat-lege,
Tratatul instituind CEE stabilește numai în cadrul în care instituțiile comunitare au ca misiune
promovarea dezvoltării armonioase în ansamblul Comunității, o extindere continuă și echilibrată,
o stabilitate marită, o creștere accentuată a nivelului de viață și relații mai strânse între statele
membre3.

3
Ovidiu Ținca, Drept comunitar general ,Editura Didactică și Pedagocică R.A., București, 1999, pag. 8
4
CJCE, hotarârea din 24 ianuarie 1991, Alsthom/Sulzer, C-339/89

5
 1.4. Tratatul de la Roma constituind
CEEA/EURATOM

Tratatul constituind EURATOM urmărește formarea și dezvoltarea unei industrii

nucleare europene, impunându-se sarcini multiple, și anume: dezvoltarea cercetării și
difuzarea cunoștințelor tehnice, asumare unei funcții de reglementare a aprovizionării
statelor cu combustibili nucleari și minereuri, înfiinarea unei piețe nucleare.

Art. 52 al Tratatului prevede faptul că EURATOM dispune de un drept de opțiune asupra

mineralelor, a materiilor brute și a materialelor fuzionabile speciale produse pe teritoriul statelor
membre, precum și de posibilitatea de a exercita un control de securitate asupra destinației finale
a produselor, astfel încât acestea să nu fie folosite în scopuri militare. În acest scop, orice
întreprindere care manipulează materialele nucleare este obligată să prezinte Comisiei informații
asupra activității desfășurate, cu excepția materialelor destinate nevoilor de apărare

1.5. Politicile Tratatului de la Roma

În cadrul Tratatului de la Roma sunt prevăzute o serie de politici. Scopul acestora era de a
armoniza economiile naționale ale statelor membre. Ele au fost cele care au permis
crearea Pieței Comune.
Aceste politici au fost aplicate în domeniul agricol (Politica Agricolă Comună: PAC),
comercial (Politica Comercială Comună: PCC), concurenței (Politica privind
concurența), dar și în cel economic și financiar.

7
CJCE, hotărârea din 15 iulie 1964,Costa/ENEL, C-6/64.
8
CJCE, hotărârea din 15 februarie 1965, Van Gend en Los/Administratie der Belastingen,C-26/62.
9
Ovidiu inca, op. Cit, pag. 11

6
 2. Tratatul de la Maastricht

O etapă importantă în evoluţia procesului integraţionist o constituie semnarea Tratatului

de la Maastricht, cunoscut şi sub denumirea de Tratatul asupra Uniunii Europene. Cu toate că
Tratatul a fost semnat la Maastricht, în 7 februarie 1992, un mare număr de obstacole, în
procesul de ratificare, a intrat totuşi în vigoare la 1 noiembrie 1993.
Din suita de obstacole să ne amintim acordul dat de Danemarca, în urma organizării
celuide-al doilea referendum, şi o acţiune legală, în Germania, prin care se cerea
Parlamentului să declare Tratatul ca fiind neconstituţional.
Tratatul de la Maastricht a constituit o nouă etapă în procesul de creare al
unei unioni europene cuprinzând o serie de măsuri decisive în vederea integrării
europene, continue şi ireversibile. Practic, acest Tratat a înlocuit Tratatul
Comunităţii europene şi a pus bazele unei Uniuni Europene, bazată pe comunitatea
economică şi întregită prin noi forme de cooperare.

Conform tratatului, U.E. este fondată pe Comunităţile Europene completate de politici, de

forme de cooperare stabilite chiar prin tratat:
1. Promovarea progresului economic şi social echilibrat şi durabil prin
crearea unui spaţiu fără frontiere interioare prin stabilirea unei Uniunii Economice şi
Monetare care comport o monedă unică.
2. Afirmarea identităţii uniunii pe scena internaţională prin promovarea unei
politici externe şi de securitate comună, inclusiv a unei politici comune de apărare.
3. Întărirea protecţiei şi sprijinirii intereselor cetăţenilor statelor membre prin instaurarea
unei cetăţenii a Uniunii.
4. Dezvoltarea unei cooperări stânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
5 . Menţinerea integrală a legislaţiei comunitare şi dezvoltarea acesteia în scopul
examinării măsurii în care politica şi formele de cooperare instituite prin Tratat vor trebui
revizuite pentru a asigura eficacitatea mecanismelor şi instituţilor comunitare.

Pascal Fontaine - Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Ed. Institutul European, Iaşi
1998 p. 36

7
 2.1. Principalele prevederi,
obiective şi principii

2.1.1.Cei trei piloni

Potrivit prevederilor Tratatului de la Maastricht, U.E. este formată

d i n 3 “ p i l o n i ” : Comunităţile europene, politica externă şi de securitate comună (P.E.S.C.) şi
cooperarea îndomeniul justiţiei şi afacerilor interne (J.A.I.).

2.1.1. a. Comunităţile europene

Primul pilon al Uniunii Europene este format din cele 3 Comunităţi europene:
C.E.E.,C.E.E.A. şi C.E.C.O. (odată cu apariţia Uniunii Europene, Comunitatea
economică europeană devine Comunitatea europeană, iar Tratatul C.E.E. devine Tratatul C.E.
- această modificare se datorează evoluţiei calitative a Comunităţii economice europene, care, în
timp, a trecut de la o Comunitate pur economică la o uniune politică. Această nouă
denumire nu a generat nici o consecinţă asupra existenţei celor 3 Comunităţi
europene, deoarece ea nu implică o unificare formală a celor trei organizaţii.
Instituirea Uniunii Europene determină dobândirea unor denumiri noi de către instituţiile
comunitare. Astfel, începând cu anul 1993, Consiliul Comunităţilor europene se numeşte
Consiliul Uniunii Europene, iar Comisia Comunităţilor europene devine Comisia europeană.
De asemenea, Curtea de conturi devine, din ianuarie 1994, Curtea europeană de conturi,
transformându-se dintr-un organ având caracter tehnic în instituţie comunitară. Acest prim
pilon al U.E. constituie forma cea mai dezvoltată a comunitarismului. În cadrul
Comunităţii europene, instituţiile pot să adopte, în domeniile care le sunt repartizate, acte ce sunt
direct aplicabile în statele membre şi care au prioritate în faţa dreptului intern.
În spaţiul C.E. se găseşte Piaţa internă cu cele patru libertăţi fundamentale: libertatea
decirculaţie a mărfurilor, libertatea de circulaţie a persoanelor, libertatea de prestare de servicii
şilibertatea de circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor. Alături de aceste libertăţi, în Piaţa internă,
seregăsesc regulile concurenţiale.

8
2.1.1. b. Politica externă şi de securitate comună (P.E.S.C.)

Înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, politica între statele membre

ale Comunităţilor europene se desfăşura în cadrul “cooperării politice europene” (C.P.E.), lansată
în anul 1970 şi extinsă prin Actul Unic European, în anul 1986. Cooperarea politică europeană
consta în consultările periodice dintre miniştrii afacerilor externe şi în contractele.
Problemele ce priveau securitatea se limitau la aspectele politice şi economice; realizarea,
în mod progresiv, a unei politici externe şi de securitate comună a fost prevăzută de către şefii de
stat şi de guvern prin Tratatele asupra Uniunii Europene. Noua politică a Uniunii
Europene trebuie să fie bazată, potrivit dispoziţiilor Tratatelor, în principal, pe următoarele
obiective:
• apărarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a independenţei Uniunii;
• consolidarea securităţii şi a statelor membre;
• menţinerea păcii în lume şi consolidarea securităţii internaţionale, conform principiilor Cartei
Naţiunilor Unite, precum şi principiilor şi obiectivelor Actului final de la Helsinki(1975) şi
Cartei de la Paris (1990), care a fost consolidată în anul 1994, prin
înfiinţareaOrganizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa

2.1.1. c. Cooperarea poliţiei şi cea judiciară

Cooperarea poliţiei şi cea judiciară vizează realizarea unei acţiuni comune în

materia prevenirii şi a luptei împotriva criminalităţii, a rasismului şi a xenofobiei şi oferă tuturor
cetăţenilor un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
Pentru o mai bună coordonare a colaborării poliţieneşti a fost înfiinţat Oficiul Europeande
Poliţie Europol, cu sediul la Haga.
Cooperarea în domeniul judiciar a fost realizată, în primul rând, cu scopul de a uşura şi
accelera cooperarea în materia procedurii judiciare şi a executării deciziilor, simplificând
procedura extrădării între statele membre, punând în aplicare reguli
minime cu privire laelementele constitutive ale infracţiunilor şi la sancţiunile aplicabile
criminalităţii organizate,terorismului şi traficului de droguri.

9
 2.2. Subsidiaritatea

Aceste obiective trebuie realizate pe baza principiului subsidiarităţii care este definit
înTratat în felul următor : „Comunitatea acţionează în limitele componenţelor care îi sunt
conferiteşi obiectivelor care îi sunt atribuite prin prezentul tratat. În domeniile care nu sunt de
competenţasa exclusivă, Comunitatea nu intervine”.
Subsidiaritatea este o metodă de echilibrare a puterilor destinată să limiteze
tentaţiileimplicării excesive a instituţiilor .

2.3. Cetăţenia europeană

Nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează. Cetăţenia europeană o deţine

orice persoană care are cetăţenia unuia din statele membre ale UE.
Fiecare cetăţean al Uniunii are dreptul:
• să se deplaseze şi să-şi stabilească domiciliul în mod liber pe teritoriul statelor membre,
• să voteze şi să candideze la alegerile municipale şi europene care se desfăsoară în statul în care
îşi are domiciliul,
• să fie protejat de autorităţile diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru,
• să se adreseze Parlamentului şi avocatului poporului cu petiţii.

Titlul II Articolul G - art. 3b

Pascal Fontaine -Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Ed. Institutul European, Iaşi
1998 p. 385

10
 2.4. Procesul de democratizare

O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta

Parlamentul European are în anumite domenii aceleaşi drepturi ca şi Consiliul de Miniştri. În
afară de aceasta sa hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura
reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.

2.5. Uniunea Monetară Economică şi Monetară

Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice şi Monetare în trei etape.
Pentru ca o ţară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii
economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice.
Criteriile de convergenţă sunt următoarele: politica financiară, nivelul preţurilor, al
dobânzilor şi al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar <
3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost
valabile numai pentru anul de referinţă 1997.
Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism, conform căruia ţările care
îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri
pot participa şi la uniunea monetară. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul
de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.

Pascal Fontaine -Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre, Ed. Institutul European, Iaşi
1998 p. 37

11
Bibliografie:

1. FILIPESCU Ion, FUEREA Augustin, Drept instituţional comunitar european,

EdituraActami, Bucureşti 1996
2. FONTAINE Pascal,Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre,
EdituraInstitutul European, Iaşi 1998
3. GHICA Luciana-Alexandra (coordonator),Enciclopedia Uniunii Europene, EdituraMeronia,
Bucuresti 2007
4 . M A R I N G e o r g e , De la Roma la Amsterdam via Maastricht, E d . I n d e p e n d e n ţ a
Economică, Brăila, 1 9 9 9
5 . Comisia Europeana – www.europa.eu.int/
6 . Consiliul Uniunii Europene – www.ue.int/
7 . Ministerul Integrarii Europene – www.mie.ro
8 . Tratatele Uniunii Europene – www.europa.eu.int/eur lex/fr/treaties/index.html

12