Dobro Cercetare Licenta

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
STUDII DE LICENȚĂ
O PROPUNERE DE METODĂ
A MĂSURĂRII INTROIECȚIEI PĂRINȚILOR
IN TESTELE PSIHOLOGICE
LUCRARE DE LICENȚĂ
MIHAI DOBROVOLSCHI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. RUXANDRA
GHERGHINESCU
2013
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
STUDII DE LICENȚĂ
O PROPUNERE DE METODĂ
A MĂSURĂRII INTROIECȚIEI PĂRINȚILOR
IN TESTELE PSIHOLOGICE
LUCRARE DE LICENȚĂ
MIHAI DOBROVOLSCHI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. RUXANDRA
GHERGHINESCU
2013
Rezumat
Introiecţia este un termen formulat la începuturile psihanalizei care, în acest moment,

este folosit în domeniul psihologiei atât din punct de vedere psihanalitic, pentru a desemna
teoretic procesele de introiecţie şi încorporare ale obiectului libidinal în primele luni de viaţa,
cât şi din punctul de vedere al Analizei Tranzacţionale unde părintele introiectat este activ în
viaţa adultului şi face parte din starea eu-lui de Părinte.
Am considerat că aceşti părinţi introiectati activi în viaţa psihică a adultului pot fi
măsuraţi şi am propus o nouă metodă, a substituirii de corelaţie, în care un subiect răspunde la
un anumit test atât despre el cât şi, la acelaşi test, dar despre cei doi părinţi ai săi, succesiv.
Măsurând corelaţiile dintre cele trei variabile rezultate în urmă administrării pe un
grup de 2039 de indivizi eşantionaţi prin selecţie arbitrară a scalei de feminitate CPI prin
metoda propusă, am găsit validări ale acesteia şi o confirmare a ipotezelor teoretice şi a
intuiţiilor psihologice.
Considerăm că studiul poate fi folosit ulterior la elaborarea unei cercetări asupra
corelaţiilor dintre corelaţiile rezultate prin metoda substituirii de corelaţie aplicată mai multor
teste, pentru a acoperi mai multe etaje psihice ale introiecţiei.
Abstract
Introjection is a term used from the begining of psychoanalysis which, at this very
moment, is used in psychology from a psychoanalitical point of view, to theoretically define
the processes of introjection and incorporation of the object of the libido during the first
months of life, but is also used in the terms of Transactional Analysis, where the introjected
parent is active in the adult’s life and is part of the Parent Ego-State.
I considered that these introjected parents who are active in the psychic life of an adult
can be measured and I proposed a new method, correlationary substitution, in which
the same subject answers a certain test and then he answers the same test from the point of
view of his parents, successively.
Measuring the correlations between the three variables resulted from the CPI feminity
scale administered to 2039 individuals chosen by arbitrary selection with the proposed
method, we found validation of the method and confirmation for the theoretical hypotesis and
the psychological intuitions.
I believe the study can be further used to produce a research on the correlations that
might occur between the values of the correlations resulted through correlationary substitution
from various scales, to cover a larger number of the psychic levels of introjection.
O propunere de metodă a măsurării introiecției părinților in testele psihologice 7
7
Cuprins
1. Introducere. Tema cercetării 7
2. Obiectivele şi ipotezele cercetării. Întrebările de cercetare. 9

3. Cadrul teoretic
3.1. Originile conceptului de introiecţie 12
3.2. Desprinderea de psihanaliză a lui Eric Berne 16
3.3. Stările eu-lui la Eric Berne 17
3.4. Introiecţia stării de Părinte 21
3.5. Introiecţia la adult 25
3.6. Redeclansarea compensatorie de analiză şi
lanţul introiectiv 26
3.7. Necesitatea măsurării introiecţiei parentale 30
3.8. Tehnica scaunelor în psihoterapie 31
3.9. Tehnica scaunelor în psihometrie, o propunere 32
3.10. Măsurarea corelaţiilor 33
3.11. Identitatea de gen 34
3.12. Rolurile de gen 35
3.13. Consideraţii privind folosirea identităţii de gen
şi a feminităţii în studierea psihometrică a
părinţilor introiectati. 37
3.14. Scala feminităţii 38
3.15. Recapitularea problemei şi a teoriei 40
4. Metodologia cercetării
4.1. Obiectul cercetării 43
4.2. Alegerea variabilelor 43
4.3. Designul de cercetare 43
4.4. Instrumentele de cercetare 44
4.5. Întrebările de cercetare 44
4.6. Eşantionarea 45
5. Rezultatele cercetării şi interpretarea acestora 47

8
6. Concluzii şi implicaţii 63
7. Bibliografie 66
8. Anexe 68
7
1. Introducere. Tema cercetării
Tema prezentei lucrări este evaluarea oportunităţii şi a unei anumite direcţii

metodologice a măsurării introiecţiei părinţilor la persoana adultă, metodă care, odată
îmbunătăţiţă, va putea fi folosită în majoritatea etajelor psihice ce pot fi măsurate cu actualele
teste psihologice.
Practic, propun ca, în vederea măsurării introiecţiei unuia dintre părinţi sau a ambilor,
subiectul să răspundă la acelaşi test atât din punctul lui de vedere cât şi din cel al părinţilor.
Pentru a asigura o alimentare cu energie psihică a stărilor parentale ale Eu-lui, aşa cum sunt
ele teoretizate de Analiza Tranzacţională, propun că testele să fie date succesiv şi propun
evitarea intercalării întrebărilor pentru starea de Adult cu cele pentru stările de Părinte. Astfel,
respondentul are timpul şi disponibilitatea psihologică de-a-şi amplifica cele trei stări,
rămânând cât mai mult timp în fiecare dintre stări şi având posibilitatea să şi le adâncească.
Introiecţia ca şi concept s-a născut odată cu psihanaliza, Sigmund Freud folosindu-l în
sensul de încorporare, ca şi Melanie Klein ulterior şi a fost apoi folosit în sensuri uşor diferite
de mai mulţi terapeuţi şi cercetători.
Maria Torok, spre exemplu, foloseşte termenul de introiecţie în sensul dat de Sandor
Ferenczi, acela de lărgire a autoerotismului asupra obiectelor exterioare.
În terapia Gestalt, Fritz şi Lăură Pearls clădesc în jurul introiecţiei teza centrală de
diferenţiere faţa de psihanaliză clasică. Ei propun ca asimilarea să fie folosită în locul
introiectarii, diferenţa dintre acestea fiind făcută încă de la vârsta la care copilului îi cresc
dinţi şi învăţa să nu mai înghită cu totul ci să despartă, să aleagă.
Sensul termenului introiecţie în prezenta lucrare va fi unul mai larg, cel derivat din
lucrările lui Eric Berne care constituie naşterea teoretică a Analizei Tranzacţionale. Berne
consideră că una dintre cele trei stări ale Eu-lui este cea de Părinte, în care cei doi părinţi sau
oricare figuri parentale puternice imprimă propriul model.
Am fi putut studia introiecţia părinţilor înglobând şi starea Eu-lui de Copil. Măsurarea ar
fi fost de bună seamă mult mai dificilă şi complexă, caracteristicile acesteti stări fiind în
marea lor parte inconştiente şi, deci, greu de verbalizat sau răţionalizat în vederea completării
unui test psihologic.
Măsurând caracteristicile părinţilor de care copilul lor este conştient, chiar dacă acestea
nu sunt reacţii autentice din punct de vedere psihologic, aflăm chiar această parte a Ego-ului,
cea de Părinte.
8
Deşi o metodă de cercetare a introiecţiei este extrem de complexă şi ar trebui practic
întâi definită natura psihicului uman, anumite etaje psihologice pot fi analizate teoretic doar
prin punerea respondentului în locul părinţilor.
Vom analiza în prezenta lucrare posibilitatea ca între rezultatele indicatorilor unei
anumite părţi a psihicului uman, anume feminitatea şi rezultatele aceluiaşi indicator dar
prelevat prin prisma părinţilor să existe o corelaţie astfel încât, pornind de la teoria referitoare
la introiecţie să observăm validarea statistică a acesteia.
Din cercetările mele, nu există nici o metodă de măsurare a introiecţiei şi nici o descriere
a acestui fenomen care să poată duce la cuantificarea lui. Există studii referitoare la
identificarea cu părinţii sau la corelaţii între conditionalitatile percepute de copil şi calea
profesională aleasă. De asemenea măsurarea dezvoltării anumitor caracteristici ale familiei au
fost studiate prin compararea prezenţei unui anumit indicator la mai mulţi membri ai familiei.
Aceştia au fost supuşi testului individual.
Am considerat oportun acest prim pas în dezvoltarea unei noi metode psihometrice în
lumina ultimelor dezvoltări ale practicilor de psihoterapie. Tot mai mulţi terapeuţi sau şcoli
terapeutice îşi îndreaptă atenţia către sistemul familiei pentru înţelegerea individului. Virginia
Satir sau Bert Hellinger sunt doar doi dintre cei care abordează constelational problemele
individuale. Or, în aceste condiţii, avem nevoie de cercetarea ştiinţifică a acestor legităţi.
Ca suport ştiinţific au fost folosite atât lucrări clasice de descriere a porceselor
fundamentale ale mecanismului introiecţiei ale fondatorilor psihanalizei, Sigmund Freud,
Anna Freud sau Melanie Klein, precum şi cele ale teoreticienilor Analizei Tranzacţionale, mai
cu seamă Eric Berne, Claude Steiner sau William Cornell. De asemenea au fost utilizate
operele profesorului Mielu Zlate, în special în ceea ce priveşte imaginaţia, Virginia Satir în
ceea ce priveşte psihologia sistemica şi Conf. Univ. Dr. Ruxandra Gherghinescu în
problematica gender. Acestea şi alte lucrări citate se află integral în lista bibliografică.
7
2. Obiectivele şi ipotezele cercetării / întrebările de cercetare
Scala de Feminitate C.P.I. are un singur indicator al feminităţii, Fe. Aceasta măsoară,
prin 38 de întrebări, feminitatea individului. Chiar dacă s-au propus teste separate pentru
bărbaţi şi femei, Scala de Feminitate C.P.I. este deocamdată valida, inclusiv în România.
Prin aplicarea acestei scale în mod succesiv subiectului, apoi fiecăruia dintre părinţii
introiectati obţinem trei variabile: Fe, Fet şi Fem. Propunem considerarea acestora că fiind
feminitatea individului, feminitatea tatălui introiectat, feminitatea mamei introiectate.
Pentru început, variabila Fe, cea care oglindeşte feminitatea individului, va fi variabilă
independenţă. Apoi însă, o vom considera variabilă dependentă, analizând relaţia sa cu
celalalte două variabile care provin de la acelaşi subiect.
Ce urmăreşte prezenta lucrare să obţină este tocmai o eventuală legătură între aceste
variabile. Vom afla dacă există o legătură statistică între, spre exemplu, feminitatea mică
bărbaţilor şi feminitatea mică a taţilor sau a mamelor lor. Între feminitatea mai mică decât
media în cazul femeilor şi abateri de la medie la părinţii săi. De asemenea voi studia şi
legături relevanţe statistic între feminitatea mare a bărbaţilor şi femeilor cu cea a părinţilor.
Cu siguranţă există factori culturali care influenţează aceste variabile. De-asemenea,
succesiunea de perioade istorice dramatice de la noi din ţară, războaie, schimbări de regim, au
creat contraste mari. Neputand urmări toate aceste influenţe, am stabilit limite de vârsta a
repondentilor care să jaloneze şi o anumită perioadă istorică în care s-a produs introiectarea.
Vom putea analiza de asemenea şi dacă percepţia subiecţilor despre părinţii lor este una în
care rolurile masculin şi feminin sunt mai pregnante decât în imaginea de sine.
Cercetarea va consta în sintetizarea şi comasarea datelor din peste două mii de
chestionare a câte 38 de întrebări. Am optat pentru un chestionar online, acesta permitandu-ne
să obţinem un lot apropiat de necesităţile noastre, precum şi operarea corectă a datelor care
sunt colectate direct în forme tabelare, uşor gestionabile.
Ipotezele acestei cercetări sunt că există pattern-uri de corelare, care contează statistic,
între scorul obţinut pe scala feminităţii de către indivizi şi scorurile obţinute pe aceeaşi scală
de părinţi, aşa cum sunt văzuţi de aceşti indivizi.
Lotul de cercetare are în jur de 2000 de poziţii, persoane cu studii variate. Chestionarul
fiind realizat online, nu dispune practic de posibilităţi fine de eşalonare, noi optând pentru
acesta pentru că numărul mare de participanţi ne perminte observarea pattern-urilor cu
diferenţe statistice mici.
8
Am folosit în prezentul studiu o eşantionare non-probabilistică cu selecţie arbitrară
(convenience sample).
Cercetarea utilizează Scala de Feminitate a California Psychological Inventory, care a
fost validată în România în urmă administrării sale la 570 de elevi şi studenţi şi 300 de eleve
şi studente. Vom împărţi rezultatele fiecărui chestionar în puternic feminine, feminine,
masculine şi puternic masculine, stabilind graniţele între acestea la procente egale.
Limitele acestei lucrări vor fi impuse de eşantionarea non-probabilistică. Chestionarul
online va obţine răspunsuri din sfera utilizatorilor de internet. Acesta poate fi şi un aspect
pozitiv, multe dintre studiile asupra dinamicii rolurilor în cuplu fiind făcute pe populaţii
moderne, considerandu-se că aceastea reprezintă poziţia fruntaşă în dinamică schimbărilor. De
asemenea, caracteristicile utilizatorului de internet din România acoperă o plajă demografică
foarte mare. Însă nu este posibilă o radiografie demografică exactă a participanţilor.
Estimările psihologice intuitive sunt că, dacă provine din părinţi introiectati care adoptă
puternic rolurile de feminitate sau masculinitate, individul va adoptă de asemenea roluri
puternice în aceeaşi direcţie, mai ales în cazul părinţilor de acelaşi sex, aici dinamica învăţării
prin imitaţie fiind mai puternică. De asemenea, estimăm că subiecţii de sex feminin sunt mai
puţin influenţabili decât cei de sex masculin. Aceasta datorită schimbării dramatice a
paradigmei familiei, de la un patriarhat care imprimă roluri tradiţionale fiecărui membru al
cuplului, la o situaţie în care femeile îşi afirmă tot mai liber şi acceptat calităţile interne, pe
când bărbaţii încă nu au găsit o direcţie nouă de afirmare a setului instinctual masculin.
Din toate aceste elemente derivă şi întrebările de cercetare.
1. Există o corelaţie între feminitatea individului şi cea reiesita în urma punerii acestuia
în locul fiecăruia dintre părinţi?
2. Există o corelaţie între feminitatea părintelui de acelaşi sex, aşa cum o vede
respondentul şi propria feminitate?
3. Sunt respondentii de sex masculin mai influenţaţi de percepţia feminităţii părinţilor
decât cei feminini?
4. Se poate vorbi de o măsurare a părinţilor introiectati?
5. Există o tendinţa spre demasculinizare?
7
3. Cadrul teoretic
3.1. Originile conceptului de introiecţie
Termenul de introiecţie a fost folosit pentru prima dată de Sandor Ferenczi în 1909, în
lucrarea să “Introiecţie şi Transfer”. Ferenczi îl foloseşte referitor la viaţa imaginativă a
bebeluşilor, mai precis cu privire la încorporarea fanteziilor. Identificarea cu agresorul în
sindromul post-traumatic se făcea, potrivit lui Ferencz, prin introiecţia vinovăţiei adultului.
La pagina 65, Ferencz scrie: “Obiectele iubite sunt introiectate, luate în Eu”. 1
Câţiva ani mai târziu mecanismul introiecţiei era preluat de cel care avea să fie
considerat părintele psihanalizei, intrând astfel definitiv în vocabularul acesteia. Sigmund
Freud (1915) scria: “Iubirea nu permite un singur contrariu, ci trei. Antitezei “a iubi-a urî” i se
adaugă “a iubi-a fi iubit”; şi, în plus faţă de acestea, a iubi şi a urî luate împreună sunt opusul
condiţiei de dezinteres sau indiferenţă. A doua dintre aceste trei antiteze, a iubi-a fi iubit,
corespunde exact transformării de la activitate la pasivitate şi poate fi legată de aceleaşi
mecanisme că în cazul instinctului scopofilic. Situaţia este cea a unei iubiri de sine,
caracteristica principală a narcisismului...[]... Eu-ul este pasiv în ceea ce priveşte stimulii
externi dar activ prin propriile instincte.”2
Din acest moment, psihanaliza a adoptat mecanismul introiecţiei că fiind o întoarcere a
instinctului către sine, după ce acesta a găsit direcţia unui obiect. Copilul foloseşte imagini
reprezentaţionale ale părinţilor absenţi în propria să personalitate. Pentru aceasta, copilul va
folosi imaginaţia, prin care obiectul, deşi absent, devine posibil.
De reţinut din modelele iniţiale ale psihanalizei este conectarea dintre imaginativ şi
emoţional. Întoarcerea instinctului către sine este un fenomen complex care transcende cadrul
pur imaginativ al aparatului psihic. Această buclă informaţională cuprinde atât imaginaţia prin
care sunt repetate interior imaginile, sunetele şi comportamentul fizic al obiectului exterior,
dar prin încorporarea acestor imagini în viaţa interioară a psihicului copilul reiterează şi fluxul
sentimentelor şi emoţiilor către acest obiect.
1 Ferenczi, Sandor. (1959). Introjection And Transference. In Sex and

Psychoanalysis (pag 30-80). New York: Dover. (Originalul publicat in 1909)
2 Freud, Sigmund. (1915). Instincts and their vicissitudes. SE, 14:109-140
8
Descrierea lui Mielu Zlate este extrem de potrivită în acest context: “ În percepţie,
conştiinţa întâlneşte obiectul, în imaginaţie conştiinţa îşi da sieşi obiectul, în ea realul se
deplasează spre posibil, subordonandu-se intenţiei; obiectul perceput are o infinitate de
determinări şi raporturi posibile, obiectul imaginat nu posedă decât determinările pe care
conştiinţa i le dă”.3
Nu putem însă vorbi de începuturile introiecţiei fără a o menţiona pe Melanie Klein, ea
ocupandu-se cu predilecţie de relaţia transferentiala dintre mamă şi bebeluş, relaţie în care
mecanismul de introiecţie joacă un rol important. Alături de scindare şi proiecţie, Melanie
Klein consideră introiecţia o formă de apărare a copilului. Ea a lăsat urme adânci în teoria
psihanalitică cu celebră dublă introiecţie: a sânului bun şi a sânului rău. “În faza oral-sadică,
copilul atacă sânul mamei sale şi îl încorporează atât ca distrus cât şi ca distructiv - un sân rău
persecutor. Acesta, în viziunea Melaniei Klein, este cea mai tânără rădăcină a aspectelor
persecutoare şi sadice ale supraeului. În paralel cu această introiecţie, în situaţii de dragoste şi
gratificare, copilul introiecteaza un sân ideal iubit şi iubitor care devine rădăcina aspectului
ideal al supraeului”.4
Melanie Klein a studiat cu predilecţie legăturile din această perioadă a formării
psihicului uman
Chiar dacă atât ea cât şi Sigmund şi Ana Freud au fost criticaţi ulterior, unii analişti
considerând că au confundat introiecţia cu încorporarea, comunitatea psihanalitică este, în
general, de acord că introiecţia este un mecanism prin care obiecte din lumea exterioară sunt
preluate în interior cu ajutorul mecanismelor de compensare ale imaginaţiei.
Iată definiţia dată de Conf. Univ. Dr. Irina Anca Tanasescu: “Introiecţia este
încorporarea în structura Eului a unor valori externe care contravin convingerilor sale iniţiale,
astfel încât acestea să fie resimţite ca fiindu-i proprii şi nu impuse din afară”.5
Iată mecanismul introiecţiei, bazat pe studiile Melaniei Klein, aşa cum îl vede Little
(2001), important pentru a vedea anumite puncte de referinţă în diferitele stadii ale scindării.
Acestea fac parte din procesul introiecţiei la vârste foarte mici, practic la primele momente de
viaţă şi ataşament. Dacă ataşamentul este viciat de neglijare sau neacordare cu obiectul
3 Zlate,Mielu. (2006). Fundamentele Psihologiei. (pag 231-232). Bucuresti:

Universitara
4 Segal, Hanna. (1973). Introduction To The Work of Melanie Klein. (p4). The
Hogarth Press.
5 Tanasescu, Irina Anca. (2007). Introducere in Psihanaliza. (p175) Bucuresti:Argument
7
exterior important, mama sau îngrijitorul principal, copilul îşi poate ascunde sentimentele sau
nevoile de relaţionare. În acest moment, Eu-ul se poate scinda (fig.1).6
Fig.1
Pentru a simţi o stare de bine şi de siguranţă, copilul trebuie să aibă, totuşi, o relaţie
tolerabilă cu obiectul exterior. Pentru a reuşi asta, el va nega prin scindare sentimentele
negaive, apoi prin repreimare, astfel încât ele să fie controlabile. Întâmplările tolerabile de zi
cu zi vor fi internalizate, întărind scindarea şi repreimarea. În continuare, partea reprimată se
scindează la rândul ei, fabricând Sabotorul Intern. Această parte a psihicului are rolul de-a ţine
partea vulnerabilă într-o stare de ne-dorinţă. De câte ori partea vulnerabilă este ameninţată de
atacurile sau respingerile obiectului, sabotorul intern lansează un atac asupra acesteia pentru
contracara atacul. (Fig.2)7
6 Little, Ray. (2001). Schizoid Processes: Working with the Defenses of the
Withdrawn Child Ego State. Transactional Analysis Journal, Vol. 31, No.1, (pp 33-41)
7 Little, Ray. (2001). Schizoid Processes: Working with the Defenses of the
8
Fig.2
În a treia fază, sabotorul intern este ataşat obiectului, astfel încât acesta este perceput la
rândul lui că un obiect ofensiv. Eu-ul de zi cu zi foloseşte agresiunea pentru a tine restul
mecanismului în afară conştiinţei, agresiunea obiectului ajutând la menţinerea reprimării Eu-
lui vulnerabil. Această introiecţie arată cum, deşi este reprimat, mecanismul rămâne totuşi
legat în permanenţă de obiectele exterioare. (Fig. 3)8
Ray. (2001). Schizoid Processes: Working with the Defenses of the

8 Little,
7
Fig. 3
3.2. Desprinderea de psihanaliză a lui Eric Berne
Pentru a înţelege modelul introiecţiei la Eric Berne, este necesar să înţelegem şi relaţia
acestuia cu psihanaliza.
Eric Berne s-a născut în 1910, în Montreal, sub numele de Eric Lennard Bernstein.
Mama acestuia l-a încurajat în cariera sa medicală, în memoria tatălui acestuia, medicul David
Hiller Bernstein, decedat de tuberculoză la doar 38 de ani. Berne învaţă la McGill University
Medical School, absolvind în 1935. În 1936 începe să lucreze în Clinica de Psihiatrie a
Universităţii Yale.
8
În 1947 devine analizandul lui Erik Erikson, cu care lucrase timp de doi ani. Începând
cu 1949 scrie şase articole despre intuiţie, în primele cinci dintre acestea gasindu-se semnale
pentru ceea ce avea să devină Analiza Tranzacţională.
În 1956, Berne face un pas important, inscriindu-se pentru evaluare şi o eventuală
primire în rândul psihanaliştilor. Este însă respins, transmitandu-i-se că nu este încă pregătit.
Berne este devastat, de vreme ce dobândirea statutului de psihanalist i se părea un pas normal:
îşi începuse formarea în 1941 la Institutul Psihanalitic din New York şi o reluase ulterior la cel
din San Francisco. Acest refuz va avea însă şi efecte stimulative. Înainte de sfârşitul anului,
Berne avea să publice două articole, “Intuition V: The Ego Image” şi “Ego States în
Psychotherapy” care puneau bazele schemei Părinte - Adult - Copil, folosite şi astăzi.9
3.3. Stările Eu-lui la Eric Berne
Eric Berne propune modelul celor trei stări ale Eu-lui observandu-l din exterior în
interior. Dacă munca lui Sigmund Freud sau a lui Sandor Ferencz presupune şi un travaliu
interior sau observarea vieţii interioare a clienţilor prin metoda hipnozei sau a asocierilor
libere, Eric Berne pleacă de la imaginea fizică exterioară a individului. El observă că în timpul
terapiei sau a terapiei de grup, participanţii au moduri diferite de comportament. La o analiză
senzorială mai atentă, putem observa în rândul acestora că aceste comportamente diferite nu
sunt doar la nivel fizic, ci şi la nivelul punctului de vedere, al vocii, al vocabularului şi al
sentimentelor.
“Într-un individ dat, un anumit model corespunde unei setări mentale, în timp ce o altă
setare e legată de o atitudine psihică diferită, de multe ori diferită de prima. Aceste schimbări
şi diferenţe dau naştere ideii de stări ale Eu-lui”.(Fig. 4)10
9 http://www.ta-tutor.com/ericbio.htm
10 Berne, Eric. (1964). Games People Play. (p16) New York: Ballantine Books
7
Fig.411
Observăm la lecturarea cărţilor lui Berne o tendinţa de a simplifica lucrurile, formularea

ideilor sale trecând de la un limbaj ştiinţific la unul popular, odată cu publicarea Games
People Play. În parte, stilul este explicabil din dorinţa lui Berne de a a junge la cât mai mulţi
cititori, ceea ce s-a şi întâmplat. Dar în acelaşi timp autorul propune un model foarte bine
structurat, realmente de o mare simplitate.
Berne consideră că aceste stări ale Eu-lui sunt în număr de trei. Recunoscând că ştiinţific
ar trebui să se numească Exteropsihic, Neopsihic şi Arheopsihic, autorul propune termenii
mult mai informali de Părinte, Adult şi Copil, sub convenţia că în momentele abordării lor că
stări ale Eu-lui, să fie scrişi cu majusculă.
Starea de Copil reuneşte, în etajele arhaice ale psihicului, amintirile interioare ale
individului, indiferent de vârstă. Aici este sediul creativităţii, spontaneităţii şi al instinctelor, al
trăirilor de bucurie sau tristeţe. Dacă am compara Analiza Tranzacţională cu psihanaliza
clasică, am observa că starea de Copil îşi are sediul în inconştient. Aici, cum arată Solomon
(2003), este locul emoţiilor, gândurilor şi al sentimentelor pe care le avem din copilărie.
11 http://icouldbeweirdforbringingthisupbut.blogspot.ro/2011/01/life-isnt-all-fun-and-games-
its-mostly.html
8
Ducem după noi în starea de Copil toate experienţele pe care le-am avut şi uneori aceste
moduri copilăreşti de-a fi erup în viaţa de zi cu zi a adultului.12
Starea de Adult este absolut necesară supravieţuirii. Adultul trăieşte aici şi acum,
procesează informaţii şi calculează probabilităţi esenţiale pentru a manageriza contactul cu
lumea exterioară. De-asemenea, Adultul supraveghează Părintele şi Copilul şi mediază activ
între ei.
Părintele are două funcţii principale. Întâi, permite unui individ comportamentul că
părinte al unui copil real, propagând astfel specia. În al doilea rând, Părintele permite
economisirea de energie prin răspunsuri automate. Multe lucruri se fac “pentru că aşa
trebuie”, cum ni s-a spus de multe ori în copilărie, judecăţi pe care nu trebuie să le mai facem
cu fiecare eveniment declanşator.
Carol consideră că starea de Părinte este un set de gânduri, sentimente şi comportamente
pe care le-am învăţat sau le-am împrumutat de la părinţii noştri sau de la alţi îngrijitori din
copilărie. Starea de Părinte are două funcţii. Una este cea a Părintelui Grijuliu, care poate fi
moale, iubitoare, plină de permisiuni, acea parte care pune limite într-un mod sănătos şi blând.
Pe lângă această avem latura opusă, cea a Părintelui Critic. Această parte a personalităţii
conţine prejudecăţile, asprimile şi partea critică a acestuia. (Fig. 5)13
12 Solomon, Carol (2003. Transactional Analysis Theory: The Basics. Transactional

Analyisis Journal. Vol. 33, No. 1
13 Solomon, Carol (2003. Transactional Analysis Theory: The Basics. Transactional
7
Fig.514
La o analiză mai aprofundată a sistemului Analizei Tranzacţionale astăzi observăm că se

folosesc şi introiecţii în introiecţii, în sensul în care încorporarea unuia dintre părinţi în starea
psihică de Părinte se face înglobând întregul set PAC al părintelui. Vom avea, astfel, în urma
introiecţiei, Părintele din Copil sau Părintele din Părinte.
14 http://www.proprofs.com/flashcards/story.php?title=theories-couseling-aced-class-201
8
3.4. Introiecția stării de Părinte
Eric Berne a stăruit mai mult asupra modelului structural şi al celui funcţional al stărilor
Eu-lui, nescriind foarte mult despre modul practic prin care psihicul înglobează starea unuia
dintre părinţi. Această sarcină a revenit Analizei Tranzacţionale prin urmaşii creatorului de
model. Mulţi dintre aceştia au opinat că marea contribuţie a lui Berne a fost descoperirea stării
de Părinte.
Încă de la începutul psihanalizei, în 1985, Josef Breuer şi Sigmund Freud evocau cele
două stări de conştiinţă total separate ale Annei O, una normală, care poate fi asemuită celei
de Adult şi una copilărească.15
Berne a identificat starea de Părinte, asemănătoare Supraeului, dezvoltat mult mai târziu
de Freud. Diferenţa dintre cele două concepte este că în Analiza Tranzacţională, Părintele se
comportă inconştient aproape în totalitate că unul dintre părinţi, şi nu este o formulă psihică
de sine stătătoare, ca în cazul Supraeului.
Chiar dacă Părintele poate conţine imaginea mai multor părinţi şi tutori, că bunici sau
profesori, ei sunt introiectati cu totul. Ca şi Eric Berne, Richard Erskine (2002) arată că
introiectarea este cea a personalităţii unui părinte, aşa cum îl vedea individul al momentul
introiecţiei.
“Din exemplele lui Berne şi descrierile din Analiza Tranzacţională în Psihoterapie
(1961) şi din propriile mele observaţii clinice este vizibil faptul că starea Eu-lui de Părinte
este o internalizare istorică a personalităţii părinţilor sau a altor îngrijitori semnificativi, aşa
cum sunt percepute în momentul introiecţiei”.16
Introiecţia este un mecanism de apărare, menit să suplinească anumite lipsuri şi
conflicte. Practic, dacă nu există un contact psihologic şi fizic total între copil şi îngrijitor,
acesta din urmă va fi integrat de copil, făcut parte a propriului sine, pentru a putea manageriza
mai bine conflictul, pentru a-l înţelege, sau pur şi simplu că mecanism de compensaţie.
În practica mea de formare în Analiza Tranzacţională am observat de-a lungul anilor că
toate persoanele cu suferinţe de ordin psihologic, odată regresate în primele patru luni de
viaţă, trăiesc trauma unui ataşament neclar, teroarea tulbure a ruperii sau vicierii legăturii cu
figura îngrijitorului, de obicei mama. Este o certitudine general acceptată şi demonstrată că,
15 Breuer, J si Freud, S. (1950) Sudies in Hysteria. New York: Nervous and Mental
Disease Publishing
16 Erskine, Richard. (2002). Introjection, Psychic Presence and Parent Ego
States: Considerations for Psychotherapy. Institute for Integrative Psychoterapy
7
pentru a-şi păstra sănătatea psihologică, copiii au nevoie de ataşament fizic şi psihologic.
Dacă aceste nevoi nu sunt îndeplinite, copilul va apela la orice metodă pentru a evita durerea
acestei pierderi. Una dintre aceste metode este introiecţia (Fig. 6). Acest mecanism, potrivit
lui Brown (1977), “permite unei persoane să evite sentimentele dureroase asociate cu
pierderea unei persoane, a unui loc sau a unui eveniment prin crearea în interiorul ei a
imaginii obiectului pierdut. Fanteziile ei inconştiente menţin asocierea cu obiectul pierdut şi
evită efortul de a trece prin emoţiile dureroase legate de această pierdere”.17
Fig. 618
Personal am făcut unele observaţii cu privire la introiecţia părinţilor pe durata unor

lucrări în Analiza Tranzacţională. O mamă ne povestea evenimentele prin care fiica ei a
17 Brown, M. (1977). Psychodiagnosis in Brief. (p5). Ann Arbor: Huron Valley Institute
18 http://graffiti99.blogspot.ro/2010_04_01_archive.html
8
învăţat să se spele pe dinţi în fiecare seară. Din povestea cu tentă anecdotică am extras trei
stadii distincte în procesul de identificare - introiecţie.
În primele zile, mama îi spunea “Şi acum ne spălăm pe dinţi”. După o perioadă, fetiţa
repeta, înainte de fiecare spălare, “Şi acum ne spălăm pe dinţi”. Nevrand să piardă legătura cu
mama, pe care cu siguranţă o simţise ameninţată cu alte ocazii, fetiţa s-a identificat cu mama,
repetând exact cuvintele şi tonul acesteia. În următoarele zile, fetiţa a trecut printr-un stadiu
intermediar în care, deşi rămânea în afară ei, se apropia de sine, rostind “Şi acum Ana se spală
pe dinţi”. După alte câteva zile, cu acelaşi ton ca la început, fetiţa a spus, în sfârşit, “Şi acum
mă spăl pe dinţi”, anunţând finalul introiectarii.
Berne observă două moduri de introiecţia părinţilor. De-aici reieşeau două feluri de stări
de Părinte. Un părinte introiectat putea fi activ sau putea deveni o influenţă intrapsihica. Un
Părinte activ comunică această stare lumii exterioare. Este vizibil în vecinul de bloc care
strigă la copiii din faţa blocului cu exact aceleaşi expresii că propriul tată. Sau este tatăl care
îşi avertizează copiii cu acelaşi ton că mama lui. Indivizii care au un Părinte introiectat activ
nu sunt conştienţi că o bună parte din relaţionarea lor se află sub controlul acestei stări ale Eu-
lui. Ei simt o descărcare momentană a emoţiilor conţinute în aceasta şi de-obicei consideră ca
neplăcută doar părerea celorlalţi despre ei. În terapie, însă, un astfel de client va vorbi despre
neîncredere în sine, un permanent sentiment de a fi controlat, depresie sau anxietate. În cazul
influenţei intrapsihice avem de-a face de-obicei cu atitudini de supunere, în care copilul nu
reacţionează spre exterior. El va dezvolta reacţii de ruşine, tristeţe de neacceptare sau teamă
de abandon.19
Trebuie să menţionăm şi faptul că introiecţia unui părinte este, de cele mai multe ori,
distorsionată. Pe de-o parte datorită faptului că, aşa cum am arătat, introiecţia s-a petrecut în
trecut, iar personalitatea introiectata este cea din momentul acela, aşa cum o vedea copilul
atunci. Or, copiii aproximează cu gândirea magică orice personalitate comparând-o la ei
înşişi. Dacă ne gândim şi doar la statură şi la puterea vocii, părinţii sunt, pentru copii, nişte
creaturi, de multe ori, terifiante, care pot oferi iubire necondiţionată sau moarte.
Pe de altă parte, copiii îşi fac şi ulterior introiecţiei o imagine deformată despre partinti,
reuşind astfel să evite conflicte interne. Părţi neplăcute sau agresive ale părinţilor introiectati
pot fi anulate şi trecute în personaje imaginare, păstrând astfel Părintele introiectat cald şi
iubitor.
Richard. (2002). Introjection, Psychic Presence and Parent Ego

19 Erskine,
7
Este greu de studiat fenomenul introiecţiei, în primul rând pentru că el îşi are debutul la
vârste fragede ale indivizilor. Or, la aceste vârste limbajul nu este încă dezvoltat. Aşa că este
imposibilă atât comunicarea coerentă a evenimentelor intrapsihice, cât şi memorarea lor
logică sau semantică. Aşadar introietia poate fi măsurată prin teste psihologice sau poate fi
intuită prin regresie. Dar un instrument util în analizarea introiecţiei este obserarea ei la vârsta
adultă.
3.5. Introiecția la adult
Multe persoane cu care nu petrecem tot timpul zilei dar cu care avem o relaţie
interpersonală intensă sunt introiectate în viaţa noastră psihologică cu o anumită continuitate.
Exemplul cel mai la îndemână este situaţia îndrăgostirii. Când un tânăr, sau chiar un
adult, se îndrăgosteşte el spune că se gândeşte la persoana iubită tot timpul în care nu este cu
ea. Această se poate face doar printr-o introiecţie. Dacă aceasta, cu imaginaţia aferentă, nu ar
avea loc, nu s-ar putea face conectarea necesară. A te gândi la un obiect înseamnă a avea o
relaţie cu acesta. Or, în lipsa lui, relaţia poate fi menţinută doar pe cale imaginativă, prin
introiecţie. A te gândi la persoana iubită este, cel mai probabil, o formă de introiecţie
compensatorie, prin care aparatul psihic menţine plăcerea prezenţei obiectului dorinţei chiar şi
în absenţa acestuia.
Nu toate scopurile introiecţiilor sunt însă atât de clare. Dacă în cazul unor relaţii plăcute
mecanismul compensatoriu este evident, în cazul unor relaţii pe care Eu-ul le percepe că
neplăcute, lucrurile sunt mai complicate. De exemplu, şeful critic cu care ai o relaţie
neplăcută, îţi poate sta tot timpul în minte. Practic, chiar dacă pentru un termen mai scurt şi cu
intensitate mai mică, se petrece tot o introiecţie. Şeful este imaginat aproape în permanenţă în
urma unui conflict, individul rămânând astfel în relaţie cu el. Putem bănui trei avantaje pe
care psihicul le câştigă din asta.
În primul rând, introiecţia permite individului să îşi verse furia asupra obiectului, în
viaţa reală acest lucru fiind extrem de costisitor. Dacă ar răspunde furiei superiorului,
individul ar risca să-şi piardă slujba, veniturile şi cariera. Imaginandu-şi însă răspunsul la
agresivitate asupra superiorului introiectat, riscurile nu mai există. Avem aşadar o compensare
a indispoziţiei create de presiunea furiei nefolosite.
8
În al doilea rând, introiecţia permite analizarea problemei şi eventual găsirea unei
soluţii. Momentele de interacţiune a individului cu şeful sau pot fi scurte, emoţionale iar
mesajele nocive pot fi tranzacţii uletrioare, nu foarte evidente. Introiectand personalitatea
superiorului, aşa cum o percepe, subiectul va putea derula posibilităţi relaţionale, va putea
evalua riscuri, îşi va putea imagina rezultante. Introiecţia asigură aici materialul de analiză.
În al treilea rând, asistăm la ceea ce aş vrea să numesc redeclanşarea compensatorie de
analiză.
3.6. Redeclanşarea compensatorie de analiză si lanțul introiectiv
Introduc acest termen pentru a desemna acea introiecţie care, pe lângă utilitatea de
moment evidentă, cea a compensării şi cea a analizei situaţiei curente, are şi menirea de a
permite analiza unui lanţ introiectiv. Numesc prin acest ultim termen un set de introiecţii ale
unor persoane de-a lungul a mari segmente de viaţa, care pot fi conectate retroactiv şi
determinate a fi cauzate de o introiecţie fundamentală.
Pentru a explica mai în detaliu acest lucru, apelez la teoria stroke-urilor şi la stroke-urile
negative pentru că, aplicandu-le la introiecţie să înţelegem mai bine lanţul introiectiv.
În anii ’40 ai secolului trecut, psihanalistul Renee Spitz a realizat un studiu cu privire la
un fenomen extrem de des întâlnit în acea perioadă. Copiii tineri spitalizaţi sau
instituţionalizaţi se îmbolnăveau sau mureau în număr extrem de mare, în ciuda mâncării
bune, a grijii medicale adecvate şi a unui mediu în general plăcut. Motivul identificat de Spitz
a fost lipsa atingerii şi conectării fizice umane. Practic, din copiii studiaţi de Spitz, o treime
muriseră şi o mare majoritate era compusă din copii nedezvoltaţi fizic şi psihic. Unii dintre ei
nu reauseau să fie autonomi nici după 40 de ani de instituţionalizare. Spitz a publicat
rezultatele în 1945, denumirea dată fenomenului, Hospitalism, fiind o boală recunoscută de
clasificarea internaţională a OMS, ICD-10, la poziţia F 43.2.20
Seymour Levine realizează un experiment ani mai târziu în care demonstrează că
şobolanii privaţi de atenţia părinţilor vor prefera orice fel de recunoaştere a existenţei lor,
incluzând tratarea cu stimuli stresanţi, decât să nu primească niciuna. Practic, şobolanii asupra
20Spitz, Renee. (1945). An Inquiry into the Genesis of Psychiatric Conditions in

Early Childhood. (pp. 53-74)
7
cărora se intervenea cu stimuli, chiar şi stresanţi, trăiau mai mult şi erau mai sănătoşi decât cei
care nu primeau niciun stimul.21
Eric Berne preia aceste studii şi propune termenul de stroke, ca unitate de recunoaştere
umană. El spune că bebeluşul tânjeşte, după naştere, la o atingere perfectă şi un contact uman
total. Dacă nu le primeşte sau le primeşte în moduri defectuoase, copilul va găsi alte moduri
pentru a le primi. Ca în experimentele lui Levine, copilul va folosi orice îi stă în putinţă să
obţină măcar urletele mamei dacă nu şoaptele pline de dragoste. Aşa ajunge să se
mulţumească şi cu stroke-urile negative. Berne consideră că primele moduri de obţinere ale
stroke-urilor scriu un protocol, o procedură în viaţa psihică, numită scenariu, pe care individul
îl va aplica toată viaţa, dacă nu se intervine asupra lui prin traumă sau dezvoltare personală.
Burt spus, copilul care va prefera vorbele pline de furie ale tatălui se va căsători foarte
probabil cu o persoană care, din când în când, îi va adresa vorbe furioase.22
Atât pentru Levine şi Berrne, cât şi pentru noi, este practic dificil să determinăm
ştiinţific motivele pentru care organismul şobolanilor preferă atingeri dureroase decât niciuna,
sau pentru care copilul alege stroke-uri negative în lipsa oricăror recunoaşteri. Putem bănui că
sunt caracteristici ale menţinerii vieţii în comun. Foamea de recunostere, diferită de cea
alimentară sau fizica, este o foame de intenţie, de prezenţa, de viaţa. Potrivit cercetărilor
citate, organsimul pare să se stingă în ipoteza în care nu există viaţă în jur. Această axiomă nu
este subiectul acestei lucrări, dar ni s-a părut important de menţionat în condiţiile în care
introiecţia este, practic, un stroke şi pare să aibă aceasi motivaţie.
Nevoia de prezenţa cuiva, stresul de readaptare pe care îl produce plecarea mamei, face
copilul să prefere introiecţia acesteia în locul nimicului terifiant. În acelaşi timp însă, potrivit
Melaniei Klein, mama este iniţial divizată şi, deci, şi introiecţia acesteia. Modul complex în
care copilul introiecteaza obiectele exterioare, sânul bun, sânul rău, privirea mamei, privirea
tatălui, reconstruind apoi introiecţiile pe măsură ce descoperă unitatea umană, individul,
devine, consider, ca orice protocol de stroke, un mod de a introiecta, asemenator scenariului
de viaţă.23
Voi numi acest model protocol de introiecţie. Simplificând, dacă relaţia cu figura
introiectata, de exemplu tatăl, a fost plină de furia pe care individul nu avea curaj să o îndrepte
asupra unui tată abuziv, cred, bazandu-mă pe experimentele de regresie psihologică şi
21 Levine, Seymour (1957). Infantile Experience and Resistance to

Psychological Stress. Science, Vol 126, (pp. 405)
22 Berne, Eric. (1964). Games People Play. (p8) New York: Ballantine Books
23 Klein, Melanie (2008). Invidie si Recunostinta. Editura Trei. (Intai publicata in 1975,
Chatto&Windus)
8
corporală la vârste mici la care am luat parte, că la nivelele adânci ale psihicului, figuri de
autoritate profesională, spre exemplu, vor produce o introiecţie ce va urma acest protocol.
Individul îşi va introiecta şeful abuziv, de exemplu, sub aceeaşi formă şi cu acelaşi conţinut
emoţional. De asemenea, un bebeluş care, în procesul de introiectare a mamei, dezvoltă o
furie atât de mare încât naşte o formă de vinovăţie, va introiecta figurile feminine, sau
persoane în funcţii sociale de la care se presupune grijă şi atenţie în acelaşi mod, arătând
ruşine, vinovăţie sau o poziţie defensivă.
O observare atentă, în practica terapeutică, a relaţiilor clientului cu persoanele apropiate,
scoate la iveală o anumită tendinţă a indivizilor de a căuta prieteni, iubit, iubită care să se
potrivească protocolului de introiecţie. Cu siguranţă că avem de-a face şi cu un mecanism în
buclă. Individul va introiecta o persoană conform cu protocolul său şi va proiecta imaginea
modificată a acesteia înapoi pe aceasta. Dar in majoritatea cazurilor studiate de mine,
persoanele cu protocol de introiecţie puternic construit vor căuta să îşi aducă în proximitatea
socială şi de familie indivizi care să poate intra în acest protocol.
O’Reilly-Knapp şi Erskine (2005) demonstrează, analizând scriptul, sau scenariul de
viaţă, al clientului John. “Când John a venit în terapie, nu aveam cunoştinţă despre cât de
persistent era sistemul său de script în a-i controla cursul vieţii. Nu era foarte conştient de
credinţele sale adânci, nu îşi cunoştea comportamentul şi reactiile fiziologice şi nu era
conştient de sentimentele şi nevoile sale. Avea doar cunoştinţe generale despre experienţele
lui din copilărie. Şi-a adus aminte de casa în care locuia şi pădurea unde petrecea mult timp
jucandu-se cu câinele său.[...] Singurul sentiment pe care îl putea identifica era că se simţea
singur în marea parte a timpului.[...] De-a lungul mai multor şedinţe de terapie a vorbit despre
cât de dificil este pentru el să înţeleagă că cineva ar putea fi interesat în a-l asculta. Nu avea
un cadru de referinţă care să includă o persoană care să îi fie aproape şi cu siguranţă niciuna
care să fie interesată de bunăstarea sa. Când l-am încurajat să pună în cuvinte experienţele
sale cu oamenii a spus că oamenii sunt interesaţi doar de ei înşişi”.24
Apoi au reieşit în terpia lui John elemente care erau suprapuse pe script, că de exemplu
faptul că nici cu soţia sa nu putea vorbi despre singurătatea lui, fiind preocupată doar de ea
însăşi, ceea ce a dus ulterior la divorţ. Iată matricea credinţelor lui John (fig.7).
24O’Reilly-Knapp & Erskine, Richard. (2005). The Script System: An Unconscious

Organization of Experience. http://www.integrativetherapy.com/se/articles.php?id=60
7
Fig. 725
Logica internă a acestor căutări pare să fie greutatea cu care individul se adaptează la
schimbare. Dacă un anumit protocol de introiecţie face parte din scenariul de viaţă al cuiva,
alegerea de persoane care nu respectă deloc acest protocol va rezulta într-un efort. Hâns Selye,
părintele teoriei despre stres, definea stresul ca “un răspuns non-specific al corpului la orice
supunere la schimbare”.26 Apropiindu-si aceste persoane, el va completa lantul introiectiv,
asigurandu-si astfel un teren emotional cunoscut care sa nu il duca in stadiul de extenuare al
stresului.
În acelaşi timp, însă, alte etaje ale construcţiei fizice şi psihice, conţin chiar în protocolul
de introiecţie, şi aspectele negative ale acceptării stroke-ului negativ. În primele decizii de
viaţă sunt conţinute şi primele traume care au dus la necesitatea de a accepta compromisuri în
relaţia cu mama sau persoanele care îl au în grijă. Introiecţia mamei conţine şi elementele de
furie sau vinovăţie, născute din neacceptarea unei situaţii imperfecte, în care relaţia cu
obiectul exterior nu este totală. Spre exemplu, în introiectarea mamei este conţinută şi furia
sau ruşinea. Or, de-a lungul lanţului introiectiv, aceste trăiri vor fi retrezite mereu, menţinând
o continuitate a acestora.
Observăm de aici şi a doua calitate a lanţului introiectiv. Pe de-o parte, cum am văzut, el
are calitatea de a păstra nivelul de stres psihologic la niveluri joase. Pe de altă parte însă, cu
fiecare nouă introiecţie, va fi retrezita şi trauma iniţială, supunând individul la posibilitatea
unei reparări a acesteia. Deci, pe de-o parte redeclansarea lanţului introiectiv este
25 http://www.integrativetherapy.com/se/articles.php?id=60
26 Selye, Hans. (1955). Stress and Disease. Science
8
compensatorie, fiecare nouă introiecţie aducând o reconfirmare a protocolului, dar pe de altă
parte, cu fiecare introiecţie avem şansa să analizăm acest protocol.
3.7. Necesitatea măsurării introiecției parentale
După cum am văzut în capitolele precedente, introiecţiile celor mai timpurii apropieri
umane stau la baza modului în care ne vom raporta la persoanele din viaţa adultă, prin
legătură lanţului introiectiv.
Devine, aşadar, extrem de utilă analizarea stadiului în care, în momentul prezent, un
adult zugrăveşte în viaţa interioară imaginea părinţilor săi. Analiza Tranzacţională a făcut
progrese mari prin evidenţierea stării de Părinte şi propune înţelegerea raţională a acestor stări
că prim pas de decontaminare a Adultului. În practică terapeutică, aceste demersuri se fac prin
discuţii libere, asocieri ale amintirilor sau analize ale transferurilor.
Crede însă că un instrument psihometric ar putea fi util atât petnru prelucrarea mai
sistematică a datelor pe care un client le prezintă în terapie, cât şi pentru analize mai largi ale
diferitelor sisteme şi subsisteme sociale.
Bunăoară am putea afla, în cazul unui individ, cu care părinte se simte mai în acord în
acest moment al vieţii. Cu care dintre părinţi sau figuri tutoriale este în total dezacord în viaţa
sa adultă, răspunsul la această întrebare fiind şi un posibil punct de plecare într-un capitol
terapeutic. Este posibilă studierea asemănării sau complemetaritatii dintre persoanele
imaginare din viaţa psihică şi părinţii introiectati, existând, aşa cum am arătat, indicii teoretice
că anumite structuri neadmise în imaginea părinţilor introiectati devin de sine stătătoare şi pot
defula în halucinaţii psihotice.
De asemenea, în cazul unor analize sociale, se poate evidenţia rolul taţilor sau al
mamelor în educaţia copiilor sau relaţia, în etaje specifice ale psihicului uman, cu fiecare
dintre aceştia. Se pot urmări modificări de paradigme sociale măsurând diferenţele dintre
credinţele culturale ale adulţilor şi cele ale părinţilor lor, aşa cum au fost ele introiectate. Plaja
de aplicare este extrem de largă dar, cu toate acestea, încă nu există o metodă psihometrică ce,
îmbunătăţită, să poată deveni valabilă ştiinţific.
Un alt subdomeniu al psihologiei în care ar putea fi folosită o metodă psihometrică a
introiecţiei parentale este, cu siguranţă, terapia familiei. În ultimii ani, tot mai mulţi terapeuţi
înglobează în metodele lor o apreciere sistemică non-individuală, uneori transgenerationala a
7
problemelor clienţilor lor. Virginia Satir, părintele terapiei familiei, spune că “terapia familiei
trebuie să se concentreze în primul rând asupra partenerilor că parteneri, deoarecedurerea lor
maritală i-a împiedicat să-i acorde asistenţă parentală copilului în concordanţă cu nevoile sale
de dezvoltare”.27
Dar în cele mai multe dintre cazuri, clientul aflat în terapie nu îi poate aduce şi pe
părinţi. Desluşirea traumelor familiale va fi făcută, deci, în absenţa fizică a acestora, dar cu
prezenţa părinţilor introiectati. Multe modele de analiză psihologică sistemică a familiei
folosesc într-un fel sau altul această metodă. Fie ele Constelaţii Sistemice, Constelaţii
Familiale sau Psihodramă. Or, în acest caz, un instrument psihometric se poate dovedi extrem
de util, pentru a descoperi apropieri sau distanţări de unul dintre părinţi sau de ambii.
3.8. Tehnnica scaunelor in psihoterapie
Originară în psihodrama lui Jacob Moreno, tehnica scaunelor a fost popularizată pe

scară largă în domeniul terapeutic de creatorul terapiei Gestalt, Frederick Perls. Deşi nu a
folosit-o de la începutul muncii sale terapeutice, spre sfârşitul vieţii, Pearls a fost, practic,
identificat cu această metodă.28
În acest moment, această tehnică este folosită în multe demersuri terapeutice, permiţând
evidenţierea şi integrarea anumitor introiecţii, cu precădere cele parentale. Practic, pacientul
se aseaza pe diferite scaune în funcţie de persoana din trecut pe care vrea să s-o amintească,
vorbind în locul acesteia şi purtând apoi discuţii între aceste personalităţi introiectate. Din
propria practică de formare precum şi din propria terapie de dezvoltare personală, activităţi în
care am folosit această tehnică, cât şi din observarea şi citirea altor terapeuţi am constatat
capacitatea extrem de puternică a acestei metode de a activă aproape instantaneu personalităţi
introiectate în urmă cu ani sau zeci de ani de zile.
În fapt, chiar dacă metoda poate fi folosită şi în analiza viselor sau cea a relaţiilor, de
multe ori, în cadrul unei sesiuni de tehnică a scaunelor, asistăm la o psihodramă în care un
27 Satir, Virginia. (2011). Terapia Familiei. Editura Trei. (p. 212). Originalul in 1983.
Science and Behavior Books, Inc.
28 Perls, Frederick. (1969). Gestalt Therapy Verbatim. Ca: Lafayette. Real People
Press
8
singur individ ocupă pe rând toate rolurile din constelaţia sa familială, aşa cum a fost ea
introiectata.
Transformarea comportamentului, a personalităţii, a posturii şi a credinţelor clientului
sunt aproape în acelaşi timp cu aşezarea să pe scaunul personajului respectiv. Simpla
conştientizare a faptului că vorbeşte prin prisma propriei persoane la o vârsta fragedă, în locul
mamei sale, a bunicului sau a profesorului de liceu îl transformă imediat. Clientul îşi
întrupează introiecţia, îi da viaţă materială, arătând evident starea eu-lui în care se afla în
fiecare moment.
Această constatare este de mare însemnătate pentru prezenta lucrare, de vreme ce
metodă pe care o voi propune se bazează pe acelaşi fenomen psihologic. Dacă însă în tehnica
scaunelor identificarea cu personalitatea introiectata se face cu întreaga fiinţa, psihic dar şi
corporal şi, deci, emoţional, metoda propusă de mine va trebui să se adreseze cu predilecţie
etajului psihic, acolo unde starea eu-lui de Părinte îşi are sediul activităţii.
Prezenta lucrare încearcă, deci, să obţină aceasi efect ca tehnica scaunelor, dar într-un
mediu de psihometrie neviciat şi cuantificabil.
3.9. Tehnica scaunelor in psihometrie, o propunere
Pornind de la cele de mai sus, reiese o clară posibilitate de a aborda o nouă formă de
măsurare a introiecţiei. Abordând paradigma teoretică a lui Eric Berne, aceea potrivit căreia
introiectarea părinţilor construieşte personalităţi întregi în viaţa psihică a unui individ, vizibile
în practică prin seturi de credinţe şi comportament diferite în funcţie de starea Eu-lui pe care
energia psihică a unui subiect o transformă din potenţiala în cinetică, din refulată în defulată,
reiese necesitatea măsurării acestor diferenţe.
Practica în psihodramă, constelaţii sistemice sau tehnica scaunelor mai subliniază un
lucru. Atunci când unui subiect i se sugerează să intre în altă stare decât cea de Adult, el poate
intra în personalităţi diferite ale unei stări ale Eu-lui. Spre exemplu, dacă va fi îndemnat spre
starea de Părinte, el poate manifesta comportamentele psihologice şi fizice introiectate de la
tată, de la mamă, de la unul dintre bunici sau de la oricare altă figură parentală din copilărie.
În anumite momente şi probleme abordate în procesul terapeutic el îşi va imita psiho-fizic
mama, în altele tatăl.
7
Practic, el va alimenta cu energie psihică Pt, Părintele introiectat de la tată, Pm, părintele
de la mama sau Pb, spre exemplu, că fiind unul dintre bunici.
Avem motive să credem că sugestia psihoterapeutică, verbală, prin care este îndemnat să
materializeze aceste introiecţii poate stă la baza unei sugestii scrise în psihometrie.
În ipoteza noastră, dacă un subiect va fi întrebat despre anumite calităţi ale părinţilor lui,
acesta va răspunde apelând la lanţul introiectiv, fiind exclusă că foarte puţin probabilă şi,
deci, relevantă statistic, posibilitatea ca părinţii să fie de faţă iar subiectul să le facă o
caracterizare obiectivă. Aşadar subiectul va apela la introiecţiile acestora.
Mai mult, modul în care poate fi organizată măsurătoarea, unind testul pentru sine cu
cele care întreabă aceleaşi întrebări dar direcţionate către cei doi părinţi, succesiv, va da timp
pentru că subiectul să îşi adâncească şi prelungeasca rămânerea alături de energia introiecţiei.
Practic, răspunzând la zeci de întrebări despre, să spunem, mama sa, subiectul va
alimenta tot mai mult Pm.
3.10. Măsurarea corelațiilor
În încercarea noastră de a propune o nouă formă de măsurare psihometrică a introiecţiei,

vom putea valida metoda doar analizând comparativ variabilele dependente reiesite din
aplicarea celor trei teste aceluiaşi individ.
Esenţial este ca, pe de-o parte, să nu existe tentaţia de a analiza şi conţinutul rezultatelor
fiecărui test dar, pe de altă parte, să alegem caracteristici măsurate de complexitate destul de
mare încât să putem vorbi de introiecţie şi nu de simple evaluări personale şi cognitive.
Dacă vom măsura, spre exemplu, timpul petrecut în faţa televizorului respondetului,
apoi îi vom pune aceleaşi întrebări pentru fiecare dintre părinţi, subiectul va activa cel mai
probabil zonele psihologice ale măsurării timpului şi ale structurării lui. El va apela la
introiecţie, dar foarte repede va asocia raţional programul fiecărui părinte, ora la care se
întoarce de la serviciu, obiceiurile casnice, programele preferate de televiziune şi va da un
răspuns aproximativ dar apropiat mult de realitatea obeictiva. El va folosi introiecţia dar o va
analiza sistematic.
Aşadar una dintre cerinţele noii metode va fi să găsească seturi de caracteristici care să
atingă adâncimi psihice ale respondentului dar să-l oblige şi la sondarea de aceeaşi adâncime
8
a personalităţilor introiectate. De asemenea, calităţile cercetate vor trebui să acopere o plajă
mare de existenţă atât a individului în sine cât şi a introiecţiilor.
3.11. Identitatea de gen
Am pornit de la identitatea de gen pentru că, potrivit multor autori, precum Money şi
Erhardt (1982), este una dintre primele conştientizări identitare la copii. Identitatea de gen
este apartenenţa psihologică la un anumit sex şi este una dintre primele formulate în jurul
copilului. Întrebări precum “e băiat sau fetiţă?” adresate părinţilor şi apoi propriile identităţi
ale acestora vor pune în primii ani de viaţa o presiune asupra copilului de a se identifica într-
unul dintre sexe.29
Aşa cum arată Spence (1984), încă de la vârsta de doi ani şi jumătate, copiii au un simţ
al genului lor şi ţin la respectarea lui de către ceilalţi. Identitatea de gen este, deci, stabilită în
mare parte încă înainte ca individul să recunoască diferenţele anatomice dintre sexe sau să
înţeleagă fenomenul consistenţei genului, aceste lucruri intamplandu-se în jurul vârstei de
patru ani. Identitatea de gen este, deci, o apreciere de sine fără a avea toate datele despre
aceasta, este un concept rudimentar despre propria persoană. Există, de bună seamă,
disturbantele de gen. Copii care de mici se simt ca făcând parte din celălalt sex dar sunt
prizonieri într-un corp nepotrivit. Dar inclusiv aici există o constanţă de-a lungul vieţii.
Majoritatea transgenderilor spun că din totdeauna au simţit acest sentiment de captivitate în
corpul greşit. Însă aceste disturbante sunt rare şi nu contravin scopului nostru de-a demonstra
că identitatea de gen rămâne constantă de-a lungul vieţii. 30
S-ar creea astfel premizele pentru a include în cercetarea noastră acest indicator, de
vreme ce el este integrat foarte timpuriu în viaţă şi rămâne constant, cu mici excepţii, de-a
lungul vieţii. Însă tocmai pentru că numărul de excepţii este mic, o cercetare care să compare
doar identitatea de gen a respondentului şi identităţile de gen ale părinţilor, aşa cum au fost ele
introiectate de acesta ar fi complet irelevantă statistic şi inutilizabilă psihometric.
29 Money, J., Erhardt, A.E..(1972). Man and woman, boy and girl. Baltimore: Johns
Hopkins University Press
30 Spence, Janet T. (1984) Gender Identity and Its Implications for the Concepts
of Masculinity and Femininity. Nebraska Symposium on Motivation, vol. 32 (pp. 80-
81)
7
Este necesară, deci, o abordare suplimentară, bazată pe identitatea de gen dar
neconfundandu-se complet cu aceasta.
3.12. Rolurile de gen
Rolurile de gen sunt, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (2009), seturi şi norme
considerate general potrivite fie pentru un bărbat fie pentru o femeie într-o relaţie socială sau
interpersonală.
Ce dezvolta Spencer (1984) este că abordarea rolurilor de gen sunt diferite de identitatea
de gen, dar că rămân pe aceeaşi axă. Mai exact, odată ce identitatea de gen a fost stabilită,
contribuţia sa la identificarea de către individ a caracteristicilor şi comportamentelor fiecărui
gen, rolul fiecăruia, scade în intensitate şi devine indirect, dar rămâne o funcţie a congruenţei
de gen. Identitatea de gen “... devine o funcţie a caracteristicilor congruenţei de gen, indiferent
cum sunt dezvoltate, de a păstra şi proteja identitatea de gen a fiecăruia sau simţul
masculinităţii sau al feminităţii”.31
Tot Spencer (1984) arată că deşi bărbaţii şi femeile au, de-a lungul vieţii, momente în
care sunt nesiguri de masculinitatea sau feminitatea lor, în centrul atenţiei este sentimentul
inadecvării la propria identitate de gen şi nu suspectarea că psihologic face parte din celălalt
sex. Transsexualitatea, aşa cum am văzut, este pe de-o parte rară iar pe de altă parte ea este o
confirmare a identităţii de gen timpurii.
Majoritatea studiilor longitudinale demonstrează acelaşi lucru, că feminitatea -
masculinitatea individului este, în general, constantă, chiar dacă există momente de schimbare
a constelaţiilor de calităţi sau de nesiguranţă.
Galambos, Almeida şi Petersen (1990) confirmă că, în preadolescentă, diferenţele
atitudinea de masculinitate, feminitate şi rol se intensifică. Rezultatele lor pot fi folosite ca
argument în favoarea intensificării de gen. Mai mult, pubertatea timpurie sau întârziată nu
influenţează această intensificare.32
31 Spence, Janet T. (1984) Gender Identity and Its Implications for the Concepts
of Masculinity and Femininity. Nebraska Symposium on Motivation, vol. 32 (p. 83)
32 Galambos, N. L., Almeida, D. M. and Petersen, A. C. (1990). Masculinity,
Femininity, and Sex Role Attitudes in Early Adolescence: Exploring Gender
Intensification. Child Development, 61: 1905–1914.
8
De asemenea, Burke şi Cast (1997) identifică anumite turbulenţe în stabilitatea
identităţii de rol la cuplurile proaspăt căsătorite. Studiul confirmă ipoteza potrivit căreia,
trăind în comun într-un cuplu marital, indivizii încorporează într-o oarecare măsură rolul
soţului sau al soţiei, bărbaţii devenind mai feminini, femeile mai masculine. Această
schimbare are un rol benefic pentru comunicare. În momentul în care se naşte un copil, însă,
bărbaţii devin mai masculini iar femeile mai feminine.33
Kleeman (1971) arăta că există dovezi în favoarea stabilirii identităţii de gen şi înaintea
stadiului falic, aşa cum considera Freud. Într-un studiu făcut pe populaţie feminină, el arăta că
“funcţiile cognitive joacă un rol mai important decât se credea anterior în stabilirea identităţii
de gen şi sunt contributori universali mai puternici la o vârsta fragedă (înainte de vârsta de trei
ani) decât mecanismele de identificare, invidia penisului sau anxietăţi de castrare. Atribuirea
de gen la naştere, urmată de confirmarea mediului influenţând capacităţile cognitive progresiv
maturizate ale copilului vor fi în mod normal organizatorul identităţii de gen, nefiind însă în
mod clar singura forţă de influenţare”.34
În favoarea determinării puternice de către mediu a masculinităţii şi feminităţii poate fi
şi studiul făcut de Harris, Vernon şi Boomsma (1998), în care se studiază moştenirea genetică
a nivelului de testosteron, un indicator fiziologic aflat în corelaţie cu comportamentul
masculin sau feminin. Nu s-a evidenţiat o asemănare între valorile de testosteron ale taţilor şi
ale fiilor şi s-a descoperit o corelaţie medie între fete şi mame.35
Identitatea de gen şi înţelegerea rolurilor par strâns legate şi, deşi există variaţii în setul
de caracteristici atribuit, există o constanţă de-a lungul vieţii în majoritatea oamenilor.
3.13. Considerații privind folosirea identității de gen si a feminității in

studierea psihometrică a părinților introiectați
33 Burke, Peter J. & Cast, Alicia D. (1997). Stability and Change in the Gender
Identities of Newly Married Couples. Social Psychology Quarterly, Vol 60, No. 4, (pp.
277-290)
34 Kleeman, James A. (1971). The Establishment of Core Gender Identity in
Normal Girls. Archives of Sexual Behavior Vol1, No.2, 1971
35 Harris, Aitken Julie & Vernon, Philip A. & Boomsma, Dorret I.(1998). The Heritability
of Testosterone: A Study of Dutch Adolescent Twins and Their Parents.
Behavior Genetics, Vol. 28, nr.3 (pp 165-171)
7
Am plecat de la premiza că dacă vrem să construim instrumente de măsurare a

introiecţiei parentale, mai exact de analiză a corelaţiilor dintre aceiaşi indicatori la subiect dar
şi la fiecare dintre părinţi, este necesar să găsim indicatori importanţi, cu un anumit grad de
constanţă în structura psihică de-a lungul vieţii şi care să demonstreze că au fost achiziţionaţi
cât mai devreme, arătând astfel că stau în miezul vieţii psihice, dacă rămânem în paradigma
lanţului introiectiv şi a determinării temporale liniare a aparatului psihic.
Consider că una dintre calităţile indivizilor care poate să joace acest rol în psihometrie
este sistemul de credinţe complex al masculinităţii şi feminităţii. Acesta, constituit atât din
funcţia identităţii de gen cât şi din elementele asimilate cognitiv din mediu, mai ales în
perioada traiului în comun cu părinţii, prezintă o oarecare ubicuitate în viaţa psihică.
Acest lucru este demonstrat atât de prezenţa aproape continuă a feminităţii şi
masculinităţii în viaţa psihică, cât şi de legătura indirectă pe care această funcţie o are cu alte
funcţii.
Spre exemplu, Gherghinescu (2002) arăta că în cadrul populaţiei masculine, există o
diferenţă referitoare la performanţele de empatie cognitiv-anticipativă în funcţie de
masculinitatea respondentilor. “În ceea ce priveşte acurateţea performanţelor de empatie
cognitiv-anticipativă, dacă la subiecţii de sex feminin nu apar diferenţe între structurile
feminine şi cele masculine, a fost pusă în evidenţă însă o diferenţă semnificativă între
subiecţii de sex masculin cu structuri de personalitate masculine şi feminine. Această diferenţa
este în favoarea subiecţilor de sex masculin cu structuri de personalitate feminine. Se
conturează astfel, rolul jucat de structurile de personalitate feminine în ceea ce priveşte
capacitatea de transpunere empatică la subiecţii de sex masculin”.36
Nu avem indicii clare că o asimilare a identităţii de rol care avantajează caracteristici
feminine ale subiecţilor duce la o dezvoltare a empatiei cognitiv-anticipative. Este posibil că o
structură celebrala care favorizează acest tip de trăire empatică să încline balanţa filtrării din
timpul asimilării rolurilor spre valori considerate feminine. Certă însă este legătura dintre
credinţe atât de vechi şi adânci precum identităţile de rol şi aplicarea lor practică în aparatul
psihic de relaţionare cu ceilalţi.
Observăm, deci, că masculinitatea şi feminitatea au o puternică şi constantă influenţă în
viaţa oricărui individ, fiind profund legate de identitatea de gen. Se constituie că o puternică
36Gherghinescu, Ruxandra.(2002). Empatia in cotidian. Cercetari experimentale.

Bucuresti: Aramis
8
funcţie vertebrală în aria relaţionării, a conştiinţei de sine, a sexualităţii, a credinţelor
culturale, etc.
Cu siguranţă, feminitatea şi masculinitatea nu sunt singura coordonată prin care, în
studii corelaţionale, să identificăm, să comparăm sau chiar să cuantificăm introiecţiile
parentale. Consider însă că adăugând şi alte comparaţii între părinţi şi subiect, putem pune
bazele unei metode psihometrice în care răspunsul unui subiect şi răspunsurile aceluiaşi
individ în locul părinţilor să ne arate indicatori ai introiecţiei.
3.14. Scala Feminității
Unul dintre cele mai uzitate instrumente psihometrice pentru măsurarea feminităţii -
masculinităţii este Scala de feminitate din Inventarul de personalitate California. Spre
deosebire de Inventarul Multifazic de Personalitate Minessota (M.M.P.I), care era destinat
aplicării pe indivizi care prezentau aspecte psihopatologice, CPI este destinat normalităţii
psihice.
Un alt argument în favoarea utilizării acestui subtest de feminitate în prezenta cercetare
este axarea acestuia pe ipostaza dinamică a personalităţii, cea reală, de zi cu zi, de
interrelationare. Aşa cum arăta Gherghinescu (2002) “autorul CPI se sprijină pe acele
concepte care apar în interrelatiilor sociale cotidiene, atribute ce se pot regăsi în toate culturile
şi societăţile care au o relaţie directă şi integrală cu formele de interrelationare socială”.37
Din cele 18 scale ale CPI, scala de feminitate aparţine grupei a 4-a, iar cei 38 de iteni ai
scalei au în conţinutul lor referiri la preferinţele pentru rolurile convenţionale, emotivitate şi
sensibilitate precum şi pentru reţinerea impulsivităţii.
Cu cât scorul obţinut este mai mare, interesele feminine sunt mai prezente, adică cele
care ţin de o personalitate caldă, sinceră, care îşi respectă semenii. Un bărbat cu scor mare de
feminitate, mai apropiat de 38, va fi perceput ca recunoscător, plângăreţ, feminin, blând,
nervos, autocritic. O femeie cu scor înalt de feminitate este văzută că serviabilă, generoasă şi
matură. Scorurile mici reflectă personalităţi masculine, robuste, expeditive şi agresive. Un
37 Gherghinescu, Ruxandra.(2002). Empatia in cotidian. Cercetari experimentale.

Bucuresti: Aramis
7
bărbat cu un asemenea scor e perceput ca aventuros, lucid, îndrăzneţ, impulisv, dur, pe când o
femeie cu scor mic pe această scală apare ca brutală, leneşă, agitată, egocentrică.38
Scala de feminitate CPI este validată în România prin administrarea de către Pitariu
(1981) a unei traduceri în limba romană la 570 de bărbaţi şi 300 de femei, liceeni, studenţi în
inginerie şi psihologie. Mediile au fost de 17.01 pentru bărbaţi şi 22.49 pentru femei.
Diferenţa de 5.48 a fost statistic semnificativă (p < .001). Din 38 de itemi, 31 au diferenţiat
semnificativ în direcţia corectă; 3 itemi au arătat inversări. Lucrarea a concluzionat că scala
Fe este destul de validă pentru folosirea ei în investigaţiile din România.39
3.15 Recapitularea problemei şi a teoriei
Am plecat în demersul nostru ştiinţific de la inexistenţa unei metode psihometrice de

măsurare a introiecţiei parentale la indivizii normal patologici, aşa cum o vede paradigmă
Analizei Tranzacţionale.
Mi-am propus să propun o metodă psihometrică pe care să o argumentez teoretic pe de-o
parte şi pe care să o experimentez practic prin aplicarea ei într-un domeniu psihic potrivit. Am
considerat că feminitatea - masculinitatea individului şi a părinţilor introiectati este o funcţie
potrivită acestui scop, de vreme ce prezintă atât cursivitate de-a lungul vieţii, cât şi o rădăcină
în cele mai adânci laturi ale aparatului psihic propriu fiecărui individ.
În acest scop am deschis partea teoretică a lucrării cu primele menţionări ale noţiunii de
introiecţie la Freud, Breuer şi Ferencz. Aceştia vedeau, deşi sensibil diferit, mecanismul
introiecţiei ca funcţie de apărare şi conservare a bunăstării pishice a copilului ca pe o integrare
în realitatea psihică a figurii materne în cele mai multe cazuri, a îngrijitorului principal în
cazuri speciale.
Melaniei Klein i-am oferit un rol aparte în identificarea şi analiza introiecţiei, ea stăruind
mult asupra acestui subiect în teoria să. Klein a formulat metodele prin care psihicul copilului,
Eu-ul său în particular trece printr-un proces de scindare. Copilul va scinda obiectul, cel mai
38 Gherghinescu, Ruxandra.(2002). Empatia in cotidian. Cercetari experimentale.

Bucuresti: Aramis
39 Pitariu, Horia. (1981). Validation of the CPI Femininity Scale in Romania.
Journal of Cross-Cultural Psychology. Vol 12. No. 1
8
celebru exemplu fiind împărţirea sânului mamei în sânul rău şi sânul bun, introiecţia acestora
aducând în viaţa intrapsihica sentimentele de vinovăţie, agresivitate şi legătura libidinală
constantă.
De-asemenea, am identificat latura imaginativă din procesul introiecţiei, aşa cum o vede
Mielu Zlate.
Am trecut apoi la analiza introiecţiei la adult prin sistemul Analizei Tranzacţionale
inventat de Eric Berne. Berne a pornit din exterior şi prezent spre interior şi trecut, obervand
comportamentele exterioare ale unor clienţi care, în anumite momente, se comportau, gândeau
şi apelau la prejudecăţi din personalităţi evident diferite, pe care Berne le-a inventariat ca
făcând parte din trecutul individual. Clienţii încărcau energia psihică a propriilor stadii de
copil sau cea a persoanelor importante din copilăria lor, în general părinţii. Astfel, el a
identificat trei mari stări ale Eu-lui: Părintele, Adultul şi Copilul.
Dacă stări din copilărie fuseseră identificate şi de Breuer sau Freud, marea realizare a lui
Eric Berne a fost identificarea stărilor de Părinte care erau mult mai personale decât supraeul
clasic.
Berne, Erskine şi alţii au arătat că părinţii erau integraţi cu personalitatea lor completă
prin introiectare.
Având acest model, al introiectarii preverbale la vârstă foarte mică şi cea a introiectarii
părinţilor la câţiva ani de viaţă, atunci când înţelegerea vorbirii permintea integrări mult mai
complexe ale figurilor acestora, cu tot cu moduri de a gândi, prejudecăţi sau tonalitatea vocii,
am propus termenul de lanţ introiectiv.
Am arătat că există cercetări care argumentează că credinţele despre rolurile femeii şi
ale bărbatului într-o anumită cultură sunt create pe baza identitaii de gen care are loc foarte
devreme, ea fiind stabilă deja la doi ani şi jumătate. Achiziţionarea întregului set de credinţe
despre rolurile masculine şi feminine este filtrată de identitatea de gen. Identitatea de gen are
o puternică latură introiectiva, de vreme ce la doi ani şi jumătate, vârsta la care copiii îşi ştiu
şi îşi apară identitatea, aceştia încă nu cunosc diferenţele fiziologice dintre sexe, fiindu-le deci
imposibil de aşezat în limbaj fără influenţă externă. Observăm deci că avem de-a face cu un
lanţ introiectiv pornit de la identitatea de gen şi construit apoi pe aceeaşi continuitate cu
rolurile de gen. Am folosit în acest scop cercetările lui Spencer şi ale lui Kleeman.
Odată stabilit faptul că identitatea de gen şi rolurile de gen au un indicator psihometric
bun în feminitatea şi masculinitatea individului am identificat scala de feminitate a CPI ca
fiind cea potrivită pentru cercetarea noastră.
7
Scala de feminitate CPI face parte dintr-un inventar probat de-a lungul timpului, care are
şi avantajul că, în cazul în care metoda propusă de mine se va vrea a fi extinsă, poate oferi mai
multe scale pentru un larg spectru al existenţei psihice.
Pentru metoda de aplicare am prezentat şi o tehnică folosită mult în ultima jumătate de
secol în practica terapeutică. Introdusă pe scară largă în terapie de Fritz Perls prin terapia
Gestalt, ea îşi are rădăcinile în psihodramă şi conexiuni cu constelaţia sistemică. Tehnica
scaunelor este o tehnică substitutiva în care clientul vorbeşte cu personalităţi importante din
viaţa sa. Acestea nefiind de faţă putem, din definiţia termenului, să considerăm că sunt nişte
introiecţii.
Din propria practică de formare în psihoterapie, din dezvoltarea personală şi din
experienţa altor terapeuţi am observat că atunci când, prin inducţie verbală, un client este
rugat să vorbească din punctul de vedere al unuia dintre părinţi, transformarea este nu doar de
direcţie, ci de conţinut. Clientul îşi schimbă comportamentul, vocea şi credinţele.
Aceasta este tehnica pe care am optat să o aplic şi propun în psihometrie. Practic,
respondentul va fi rugat să răspundă la întrebările scalei de feminitate atât din punctul lui de
vedere cât şi din cel al părinţilor, pe rând. Pentru a adânci identificarea cu introiecţia,
întrebările din punctul de vedere al tatălui, spre exemplu, vor fi toate, succesiv şi fără a fi
întrerupte de cele ale mamei sau de cele destinate lui însuşi.
Vom obţine, deci, trei indici. Feminitatea respondentului, cea a tatălui, aşa cum l-a
introiectat acesta şi cea a mamei.
Verificând corelaţional legătura dintre ei, urmărim să identificăm intuiţiile psihologice
proprii culturii noastre, precum şi legităţi prezentate de Analiza Tranzacţională în urma
introiecţiei părinţilor.
Vom verifica dacă copiii sunt mai feminini cu cât părinţii lor sunt mai feminini. Vom
verifica dacă feminitatea părintelui de acelaşi sex este mai apropiată de cea a fiului. Vom
verifica dacă persoanele cu indici mari de feminitate imprimă, prin introiecţie, feminitate
întregului aparat psihic.
Acestea şi restul întrebărilor de cercetare considerăm că vor fi demonstrate de studiul
nostru pe un număr neobişnuit de mare de subiecţi, peste două mii.
Consider că dacă există o legătură corelaţională mare între feminitatea părinţilor
introiectati şi propria feminitate vom demonstră influenţa şi puterea introiecţiei şi, deci,
validarea acestei metode psihometrice prin substituţie.
Astfel, consider că voi rezolva problemele şi tema prezentei cercetări.
8
4. Metodologia cercetării
4.1. Obiectivul cercetării
Acest studiu are că obiectiv investigarea influenţei feminităţii părinţilor introiectati, aşa
cum reies din scala de feminitate a CPI atunci când subiectul răspunde în locul lor asupra
propriei lui feminităţi reiesite din aceeaşi scală.
Identificarea unor corelaţii semnificative statistic vor stă la baza extinderii viitoare
acestui studiu pentru a pune bazele unei scale de măsurare a introiecţiei.
4.2. Alegerea variabilelor
Variabilele studiului vor consta în Fe, feminitatea respondentului pe scala feminităţii

CPI, precum şi în Fet şi Fem, feminitatea rezultată din acelaşi test la care acelaşi respondent
răspunde in locul fiecăruia dintre părinţii săi.
Pentru început, Fe va fi variabilă independentă. Apoi o voi considera dependentă de Fet
şi Fem. Voi evita însă să fac în continuare astfel de referiri, de vreme ce corelaționalitatea
studiului, deşi direcţionată de la Fem şi Fet spre Fe, rămâne, în esenţă, doar o corelaţie.
Fiecare dintre aceste variabile va fi măsurată cu scala Feminităţii CPI, un test cu 38 de
întrebări. Vom împărţi în 3 şi în 4 cele 38 de puncte, măsurând corelatrea pentru fiecare dintre
aceste împărţiri.
4.3. Designul de cercetare
Am ales metoda unui studiu corelaţional, de aplicare a mai multor teste aceluiaşi grup.
Având însă în vedere că prezentul studiu se află într-o situaţie mai puţin întâlnită, aceea de a
propune o inovaţie în designul de cercetare, îmi voi permite să denumesc această tehnică
metoda substituirii de corelaționare.
7
4.4. Instrumentele de cercetare
Am folosit Scala de Feminitate din Inventarul de Personalitate California (G.H. Gough).

Acest chestionar se adresează zonei de normalitate psihică şi foloseşte expresii uzuale, de zi
cu zi, aplicabilă oricărui tip demografic.
Scala a fost distribuită unui număr mare de subiecţi, 2039, prin realizarea unui
chestionar electronic care a fost distribuit pe internet la data de 27.03.2013.
Această opţiune a fost necesară atât datorită nevoii unui mare număr de respondenti cât
şi de necesitatea obţinerii datelor într-un format utilizabil în calculele statistice.
4.5. Intrebările de cercetare
Ipoteza cercetării noastre nu este una cu răspuns neechivoc. Având de-a face cu o
cercetare exploratorie vom formula întrebări de cercetare la care vom avea răspunsuri
cantintative.
O primă întrebare de cercetare este:
1. Există o corelaţie între feminitatea individului şi cea reiesita în urma punerii acestuia
Vom compara Fe cu Fet şi Fem şi vom observa semnificaţii statistice de exeistenta a
acestor corelaţii.
Apoi vom lua separat corelaţia feminităţii fiecărui părinte introiectat, obţinând
următoarea întrebare:
Intuiţiile de ordin psihologic ne spun că, situandu-se pe pattern-uri diferite ale
Complexului Oedipian şi având apropieri diferite de fiecare dintre părinţi, semnificative din
punct de vedere al teoriei imitaţiei, bărbaţii şi femeile vor asimila diferit feminitatea părinţilor
de acelaşi sex şi cea a părinţilor de sex diferit.
Răspunzând la această întrebare vom şti semnul sexului părintelui a cărui feminitate
creşte feminitatea copilului.
8
Din diferenţele caracterelor dintre sexe extragem ideea că, în funcţie de sexul lor, copiii
sunt mai mult sau mai puţin influenţaţi de introiecţiile parentale.
Spre finalul cercetării vom încerca să dăm răspunsul la această întrebare:

Nu vom avea un răspuns definitiv. Pentru acesta va fi nevoie de o cercetare mai extinsă,
bazată pe ercetarea corelaţiilor dintre rezultatele mai multor teste date în metoda pe care o
propun, cea a substituirii pentru măsurarea introieciei.
Spre exemplu, vom putea compara rezulatele corelaţiilor prezentului studiu cu un studiu
similar dar în care, în loc de scala feminităţii, vom folosi spre exemplu scala eficienţei
mentale.
În final, deşi nu face parte din obiectul cercetării, voi folosi cifrele mari ale grupului
cercetat pentru a da un răspuns întrebării sociologice:
5. Există o tendinţă spre demasculinizare?
Voi răspunde la fiecare dintre aceste întrebări şi voi evidenţia orice rezultat cu valoare de
cercetare.
4.6 Eşantionarea
Cercetarea a fost accesibilă pe internet permiţând, practic, oricărui individ cu o

conexiune de acest gen să participe la test. Am optat deci pentru o selecţie arbitrară, care nu
asigură reprezentativitate pentru populaţia studiată. Deşi rezultatele nu pot fi generalizate,
există o apropiere mare de populaţia studiată, cea a României, derivată din faptul că numerele
mari se apropie intodeauna de structura generală.
Pentru a oferi răspunsuri cât mai obiective, participanţilor li s-a explicat că este vorba
despre o cercetare ştiinţifică şi că nu este nevoie de datele lor personale, în afară de sex şi
vârstă.
Cred că numărul mare al întrebărilor, 119, a îndepărtat participanţii neserioşi.
7
5. Rezultatele cercetării şi interpretarea acestora
Structura eşantionului
Eşantionul este puţin debalasat, existând în cadrul acestuia un procentaj mai mare de
femei decât există în structura populaţiei din România.
Această realitate a fost luată în calcul, astfel încât calculele să nu fie viciate.
Scala de feminitate CPI are 38 de itemi. Rezultatele pot fi de la 0 la 38, astfel încât 0
înseamnă masculinitate absolută şi 38 feminitate absolută.
Majoritatea răspunsurilor polarizează în jurului mediei de 19 + - 4 puncte (scoruri
între 15 şi 24 au 74% dintre respondenti), uşor mai spre feminitate datorită eşantionului care a
fost preponderent feminin.
Din acest motiv am ales să tratez analizele separat pe sexe, observând aceeaşi tendinţa de
polarizare spre neutru, fără cazuri extreme de feminitate sau masculinitate. Abaterea de la
media de 19 este uşor mai ridicată în cazul femeilor.
8
Dacă ne ne uităm strict la scorurile pe bărbaţi (cele indicate mai jos în albastru) vedem că
principii masculine (sub 19 puncte) au 73% dintre aceştia, 9.6% sunt neutrii (scorul 19) şi
17.4% au principii feminine (peste scorul de 19)
Dacă ne uităm strict la scorurile pe femei (cele în roşu) vedem că principii feminine (peste 19
puncte) au 77.4%, neutru (19 puncte) – 7% şi principii masculine (sub 19 puncte) – 15.6%.
Impărțirea rezultatelor in 4 grupe
Pentru a putea realiza mai multe analize am împărţit scala în funcţie de abatarea de la
medie în 4 categorii: masculinitate (scoruri de la 0 la 12 – adică abatere mare de la medie),
mai debraba masculinitate (scoruri de la 13 la 19), mai degrabă feminitate (scoruri de la 20 la
26) şi feminitate ( scoruri de la 27 la 38 – adică abatere mare de la medie)
7
Rezultatele testului la care s-a răspuns din punctul propriu de vedere, adică variabila Fe, au
fost bine repartizate:
Răspunsul in numele mamei, variabila Fem

8
O distribuţie evidentă spre rezultate mai feminine au avut-o rezultatele testului în care
subiecţii au răspuns la aceleaşi întrebări, dar despre mamele lor.
Observăm deja cum devine evidentă mutarea personalităţii spre zona feminină.
Subiecţii răspund întrebărilor gandindu-se la mamele lor chiar dacă la unele întrebări nu
cunosc răspunsul exact pe care l-ar da părintele lor de sex feminin.
Notăm de asemenea că feminitatea este mult mai puternică în rândul mamelor decât al
respondetilor, chiar şi comparativ cu respondentii femei – 32% dintre acestea au mame clar
feminine.
De asemenea, mamele de baieiti sunt percepute de către copii lor ca mai “feminine”
decât cele de fete – 37.4% versus 28.6%
Răspunsul in numele tatălui, variabila Fet
Acelaşi efect, dar de sens contrar, îl are răspunsul la întrebările despre taţii subiecţilor.
Este din nou evidentă deplasarea spre stânga, adică spre masculin, a răspunsurilor.
7
Observăm că masculinitatea este mult mai puternică în rândul taţilor decât al

respondetilor, chiar şi comparativ cu respondentii bărbaţi – 22.2% dintre acestea au taţi clar
masculini.
Totuşi, compărând scorurile dintre introiecţiile taţilor şi cele ale mamelor, observăm
din nou tendinţa către feminitate – 14.3% dinte taţi au principii mai degrabă feminine, faţă de
doar 7.9% principii masculine în rândul mamelor.
Regresia liniară
Pentru a certifica statistic impactarea de către variabilele considerate independente

asupra variabilei dependente, Fe, am realizat o analiză de regresie liniară.
Am considerat că variabile independente:
- Vârsta respondentului
- Sexul respondentului
- Feminitatea mamei
- Feminitatea tatălui
8
Adjusted Std. Error of the
Model R R Square R Square Estimate
1 .657(a) 0.431 0.430 3.27214
R pătrat (R Square) reprezintă gradul în care modelul propus este bun – în ce măsură
variabilele independente impacteaza asupra variabilei dependente si explică variaţia acesteia.
În cazul nostru 0.43 înseamnă că în măsură de 43% scorul de feminitate al

respondentului este impactat de către variabilele luate în calcul.
Luând în calcul fiecare variabilă indepdendenta separat, obţinem:
Coefficients(a)
Unstandardized Standar-dized 95% Confidence
Coefficients Coefficients t Sig. Interval for B
Model B Std. Error Beta B Std. Error
1 (Constant) 3.286 0.747 4.401 0.000 1.822 4.750
Scor tata 0.150 0.020 0.129 7.666 0.000 0.112 0.188
Scor mama 0.152 0.020 0.127 7.531 0.000 0.113 0.192
Varsta 0.521 0.144 0.061 3.628 0.000 0.239 0.803
Sex 5.859 0.151 0.659 38.894 0.000 5.564 6.155
Variabila Sig indică dacă indicatorii aleşi impacteaza semnificativ scorul de feminitate
al respondentului. Aceste valori trebuie să fie sub 0.01. În cazul nostru toţi indicatorii aleşi au
un impact semnificativ asupra feminităţii.
Scorul tatălui are un impact uşor mai mare asupra scorului respondentului decât cel al
mamei (beta standardaziat este mai mare, însă nu semnificativ)
Beta standardizat arăta măsură în care fiecare indicator impacteaza feminitatea – cu

cât este mai mare cu atât impactul este mai mare.
În cazul nostru cel mai mare impact îl are sexul respondentului, urmat de feminitatea
mamei şi a tatălui. Vârsta are un impact foarte mic
Putem înţelege de aici un grad de certitudine în ipoteza noastră potrivit căreia funcţia
identitaii de rol şi legătura cu părinţii introiectati nu se schimbă dramatic de-a lungul vieţii.
7
Sig este rezultatul unui test de semnificaţie/ acurateţe al modelului (ANOVA), acesta
arătând dacă modelul propus este semnificativ statistisc. Pentru a putea vorbi de acurateţe,
acest scor trebuie să fie sub 0.01 iar prezenta cercetare se înscrie în valabilitatea statistică.
ANOVA(b)
Sum of Squares df Mean Square F Sig.

1 Regression 16,495.424 4 4,123.856 385.160 .000(a)
Residual 21,767.067 2,033 10.707
Total 38,262.491 2,037
Ne îndreptăm, deci, spre concluzia că feminitatea respondentului este strâns legată de

feminitatea părinţilor introiectati şi merge în acelaşi sens: dacă părinţii sunt mai feminini
peroana este mai feminină, şi invers, dacă părinţii introiectati sunt masculini şi respondentul
este masculin.
Persoanele mai în vârsta au o feminitate mai ridicată, însă este prematură o încercare
de a trage concluzii psihologice, majoritatea respondenților aflându-se în intervalul
demografic 26-40 de ani.
Regresia respondenților de gen masculin
În ceea ce priveşte respondentii de sex masculin, ne dăm seamă din Beta Standardizat
că în continuare feminitatea părinţilor impacteaza pozitiv feminitatea responentului- cu cât au
un tată sau mamă mai feminini cu atât şi ei sunt mai feminini.
Coefficients(a)
8
Unstandardized Standardized 95% Confidence
Coefficients Coefficients Interval for B
Mod Lower Upper
el B Std. Error Beta t Sig. Bound Bound
1 (Constant) 7.563 1.066 7.093 0.000 5.470 9.656
Varsta 0.568 0.228 0.085 2.498 0.013 0.122 1.015
Scor tata 0.249 0.032 0.270 7.907 0.000 0.187 0.311
Scor mama 0.149 0.031 0.160 4.720 0.000 0.087 0.211
De asemenea, observăm un efect foarte important: feminitatea tatălui introiectat are un

impact mai mare decât cea a mamei introiectate (scorul beta standardizat este evident mai
mare) , ceea ce înseamnă că băieţii sunt mai influenţaţi de feminitatea parinteleui de acelaşi
sex.
De asemenea, observând indicatorul Sig, în continuare variabilele impacteaza

semnificativ scorul de feminitate al respondentului, totuşi vârsta are un impact semficativ la
un nivel mai scăzut, aşa cum ne aşteptam.
Regresia respondentilor de gen feminin
In ceea ce priveste respondentii fete, in continuare feminitatea parintilor introiectati

impacteaza pozitiv feminitatea responentului. Cu cat au un tata sau mama mai feminin(a) cu
atat si ele sunt mai feminine:
Coefficients(a)
Unstandardized Standardized 95% Confidence
Coefficients Coefficients Interval for B
Mod Std. Lower Upper
el B Error Beta t Sig. Bound Bound
1 (Constant) 18.57
15.894 0.856 0.000 14.216 17.573
7
Varsta 0.473 0.184 0.0712.566 0.010 0.111 0.834
Scor tata 0.092 0.025 0.1043.715 0.000 0.043 0.141
Scor mama 0.156 0.026 0.1665.944 0.000 0.104 0.207
7
De asemenea feminitatea mamei are un impact mai mare decât cea a tatălui (scorul
beta standardizat este mai mare). Observăm acelaşi efect ca în cazul respondetilor de gen, şi
fetele sunt mai influenţate de feminitatea părintelui introiectat de acelaşi sex.
În continuare variabilele impacteaza semnificativ scorul de feminitate al

respondentului, totuşi vârsta are un impact semficativ la un nivel mai scăzut.
Comparație între impactarea celor două genuri de respondenti
Comparând scorurile beta standardizat ale feminităţii tatălui din tabelele anterioare,
vedem că acestea sunt mai mari în cazul băieţilor, ceea ce înseamnă că feminitatea părinţilor
are un impact mai mare asupra bărbaţilor decât a supra femeilor, în sensul că deşi scorul
mamei impacteaza sensibil egal asupra feminităţii indivizilor de ambele sexe, cel al tatălui
influenţează mult mai mult feminitatea respondentilor de sex masculin. Coeficientul Beta
Standardizat aferent scorului tatălui este 0.270 la bărbaţi şi doar 0.104 la femei.
Impărțirea scalei in trei
O altă variantă de interpretare este împărţirea în 3 categorii a scorul de feminitate: 0-16

masculin, 17-21 neutru şi 22-38 feminin.
8
Deşi împărţirea scalei în patru ne permite observarea detaliată a corelaţiilor, pentru

observarea puterii acestora am optat şi pentru împărţirea în trei.
7
Răspunsul in numele mamei, variabila Fem
Observăm la răspunsul în numele mamei că feminitatea este mult mai puternică în

rândul mamelor decât al respondentilor, 82.2% faţa de doar 36.8%.
De asemenea, mamele de baieiti sunt percepute de către copiii lor ca fiind uşor mai
feminine decât cele percepute de fete, 86.3% versus 79.7%
Răspunsul în numele tatălui, variabilă Fet
Din nou, împărţirea scalei în trei clarifică şi evidenţiază tendinţele de separare între
masculinitatea respondentilor şi cea a taţilor lor, de la 23.8% la 59.9%.
8
Totuşi, comparând scorurile dintre taţi şi mame, observăm din nou tendinţa către
feminitate/ neutru – doar 59.9% dintre taţi sunt clar masculini versus 82.2% mame care sunt
clar feminine.
Acest lucru este posibil a fi explicat prin tendinţele culturii mondiale spre o
demasculinizare mult mai pregnantă decât anii ’60 în care testul a fost realizat.
Mai observăm de asemenea că fetele îşi percep tatăl că fiind mai masculin decât
băieţii, deşi nu semnificativ statistic.
Corelații Eu-Parinte
Pentru evidențierea legăturilor dintre feminitatea tatălui si cea a baieților am realizat un tabel.
7
Observăm din acesta că 35% dintre respondentii bărbaţi care sunt puternic masculini
au şi un tată puternic masculin. Scorul este previzibil şi se înscrie în ipotezele noastre,
masculinitatea fiind puternic asociată, atât psihologic cât şi fiziologic, cu genul masculin.
Important este efectul prin care mamele puternic feminine polarizează puternic
bărbaţii spre zona neutru-masculin.
În cazul respondentilor de sex feminin, observăm acelaşi efect de polarizare, dar în

sens invers. Masculinitatea pronunţată este corelată cu o polarizare puternică în zona neutru-
feminină.
Şi, din nou, efectul unui rol feminin puternic al mamei introiectate se regăseşte într-o
feminitate puternică la fete.
8
Observăm din aceste tabele că părintele introiectat de acelaşi sex cu abatere mare spre
rolul sau, bărbaţi masculini şi femei feminine, va avea corespondent în copii de acelaşi sex
care îi vor respecta direcţia de rol neutru sau puternic şi copii de sex contrar care vor avea
abatere mare în cealaltă parte a scalei.
Corelatii Parinte - Parinte
50% dintre respondentii bărbaţi şi 50% dintre respondentii femei au un tată masculin
şi o mamă feminină.
În cazul respondentilor de ambele sexe următoarea tipologie dominantă este de mamă
feminină şi tată neutru.
Interpretarea rezultatelor
Un lucru evident este că feminitatea introiectata a părinţilor este mult mai clară decât
cea a copiilor, devierea de la medie a Fet şi Fem este mai mare decât cea a Fe. Copiii îşi
percep mamele că foarte feminine şi tatii foarte masculini, însă în ceea ce priveşte propria lor
feminitate, lucrurile sunt uşor mai neclare/ mai neutre, cu abateri mai mici de la medie.
7
Mamele de băieţi sunt percepute de către copiii lor ca fiind mai feminine decât cele
percepute, introiectate de fete, 82.2% faţă de 79.7%. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul fetelor,
care îşi văd taţii mai masculini decât şi-i văd băieţii, 61.7% faţa de 59.9%.
Exita o tendinţa de polarizare spre neutru, fără cazuri extreme de feminitate sau
masculinitate. Totuşi, abaterea de la media de 19 este uşor mai ridicată în cazul femeilor
Esantion total Barbati Femei

Medie scala feminitate 19.84 16.41 22.01
Abaterea in puncte de la media de 19 +0.84 -2.59 +3.01
Abaerea standard (standard deviation) 3.36 3.37
Aşa cum am văzut din analiză şi compararea coeficientului beta standardizat,

feminitatea părinţilor are un impact mai mare asupra băieţilor decât a fetelor, în special cea a
tatălui.
De-asemenea, şi în cazul fetelor, respondentii sunt infuentati într-o măsură mai mare
de feminitatea/ masculinitatea părintelui de acelaşi sex: dacă băieţii sunt mai degrabă
influenţaţi de masculinitatea tatălui introiectat şi feminitatea fetelor este impactata de
feminitatea mamelor.
Feminitatea respondentului este strâns legată de feminitatea părinţilor introiectati şi

merge în acelaşi sens: dacă părinţii introiectati sunt mai feminini şi copilul lor este mai
feminin şi invers, dacă părinţii sunt masculini şi copilul lor este masculin.
Mai mult, din regresia liniară am sintetizat că abaterile mari de la medie ale părinţilor
se regăsesc în abateri mari de la media a copiilor, cu alte cuvinte, cu cât părinţii sunt mai
feminini, cu atât sunt şi copiii.
Părinţii de acelaşi sex au un impact mare şi în acelaşi sens al copilului.
De asemenea, abaterea mare de la medie a părintelui de sex opus da o abatere mare la

copil în aceeaşi direcţie ca şi cea a părintelui, însă într-o măsură mai mică decât abaterea
părintelui de acelaşi sex.
8
6. Concluzii si implicații
Demersul acestei lucrări este unul extrem de dificil, el încercând să suprapună două
domenii care încă nu şi-au găsit un limbaj complet comun.
Pe de-o parte Psihologia, care nu poate avea certitudini, de vreme ce mintea umană,
aparatul psihic, nu a fost cartografiată nici măcar la nivel de convenţie. Pe de alta o ştiinţă
exactă, statistica, o armă a psihologiei experimentale şi a psihometriei.
Psihologia se mişcă încă pe terenuri nesigure. Pentru acelaşi fenomen psihic există şcoli
de gândire diferite care primesc de-a lungul timpului, într-un mod foarte dinamic, critici,
îmbunătăţiri sau dovezi care le confirmă sau le infirmă.
7
Este şi cazul introiecţiei, fenomen al psihologiei relaţionale care abia a fost formulat
aproximativ acum o sută de ani. Aşa cum arătam în lucrare, încă de la început au existat păreri
diferite asupra mecanismului introiecţiei, ca de exemplu între Freud şi Breuer pe de-o parte şi
Ferencz pe de altă parte.
Am optat să luăm în calcul paradigma Analizei Tranzacţionale din mai multe motive.
Este un model relativ nou, care câştiga teren în domeniul psihoterapiei. Este un model relativ
exact, cu graniţe clare între elemente. Şi poate cel mai important aspect este că Analiza
Tranzacţională ia în calcul introiecţia părinţilor toată viaţa subiectului. Mai exact, modelul lui
Eric Berne presupune că până la vârste înaintate suntem predispuşi a intra în construcţiile de
personalitate ale părinţilor noştri când mediul şi scenariul nostru de viaţa o cer.
Văzând în propria formare terapeutică apariţia acestor modele ale energiei psihice la,
practic, toţi subiecţii obervati, am găsit importantă şi relevantă pentru comunitatea ştiinţifică o
nouă metodă de cercetare a introiecţiilor la adulţi, provenită din tehnica terapeutică a
scaunelor, care constă în observarea corelaţiilor dintre rezultatele unui test şi rezultatele
aceluiaşi test, completat de acelaşi grup, dar din punctul de vedere al părinţilor.
Pentru a cerceta relevanţa statistică a unei astfel de metode am formulat întrebările de
cercetare care, răspunse pozitiv, ar confirma legătura dintre teoria introiecţiei parentale şi
practica cercetată.
1. Există o corelaţie între feminitatea individului şi cea reiesita în urmă punerii acestuia
Cu siguranţă că da. Indicii de corelaţie sunt semnificativi statistic.
Da. Intuiţiile de ordin psihologic ne spun că, situandu-se pe pattern-uri diferite ale
Complexului Oedipian şi având apropieri diferite de fiecare dintre părinţi, semnificative şi din
punct de vedere al teoriei imitaţiei, bărbaţii şi femeile vor asimila diferit feminitatea părinţilor
de acelaşi sex şi cea a părinţilor de sex diferit.
Rezultatele cercetării arată că atât feminitatea băieţilor cât şi cea a fetelor sunt mai
impactate de feminitatea părintelui de acelaşi sex.

8
Da, respondentii masculini sunt mai impactati de părinţi. Mai exact, deşi mamele
introiectate impacteaza asupra feminităţii băieţilor aproximativ la fel că asupra celei a fetelor,
taţii impacteaza evident mai mult asupra băieţilor.
Acest rezultat ar putea fi analizat psihologic prin teoria complexului castrării care face
că tatăl să impacteze foarte puternic asupra masculinităţii copilului.

Prezenta cercetare se vrea un început în acest domeniu. Cu siguranţă putem, aplicând
metoda substituirii în psihometrie, să comparăm impactul dintr-o anumită zonă a psihicului al
unuia şi al celuilalt dintre părinţi. Spre exemplu, în ceea ce priveşte feminitatea, am putut
observa un impact la nivelul populaţiei cu acces la internet din România care se înscrie în
ipotezele teoretice. Pe baza acestora vom putea calcula, dacă această cercetare va fi extinsă,
abateri de la mediile corelaţionale ale acestui studiu.
Pentru o cartografiere mai complexă va fi însă nevoie de o cercetare mai extinsă, bazată
pe cercetarea corelaţiilor dintre rezultatele mai multor teste date în metoda pe care o propun,
cea a substituirii, pentru măsurarea introieciei.
Spre exemplu, vom putea compara rezulatele corelaţiilor prezentului studiu cu un studiu
similar dar în care, în loc de scala feminităţii, vom folosi spre exemplu scala eficienţei
mentale. Dacă se vor observa corelaţii în cazul aceluiaşi respondent între rezultatele
corelaţiilor fiecărui studiu în parte vom putea vorbi tot mai exact de modele de introiecţie.
5. Există o tendinţa spre demasculinizare?

Nu a fost confirmată o asemenea ipoteză. Există într-adevăr o mică deplasare spre
neutru-feminin a rezultatelor faţa de etalonarea testului în anii ’60 care ar putea indica acest
fenomen. Dar în cazul României mediile, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei au fost cu
doar 0.40 mai scăzute, deci mai masculine, decât cele obţinute la validarea pentru România în
1981, diferenţă irelevantă statistic.
7
7. Bibliografie
1
Ferenczi, Sandor. (1959). Introjection And Transference. In Sex and
Psychoanalysis (pag 30-80). New York: Dover. (Originalul publicat in 1909)
2
Freud, Sigmund. (1915). Instincts and their vicissitudes. SE, 14:109-140
3
Zlate, Mielu. (2006). Fundamentele Psihologiei. (pag 231-232). Bucuresti:
Universitara
4
Segal, Hanna. (1973). Introduction To The Work of Melanie Klein. (p4). The
Hogarth Press.
5
Tanasescu, Irina Anca. (2007). Introducere in Psihanaliza. (p175) Bucuresti:Argument
6
Little, Ray. (2001). Schizoid Processes: Working with the Defenses of the
7
8
9
http://www.ta-tutor.com/ericbio.htm
10
Berne, Eric. (1964). Games People Play. (p16) New York: Ballantine Books
11
http://icouldbeweirdforbringingthisupbut.blogspot.ro/2011/01/life-isnt-all-fun-and-games-
its-mostly.html
12
Solomon, Carol (2003. Transactional Analysis Theory: The Basics. Transactional
8
13
Solomon, Carol (2003. Transactional Analysis Theory: The Basics. Transactional
14
http://www.proprofs.com/flashcards/story.php?title=theories-couseling-aced-class-201
15
Breuer, J si Freud, S. (1950) Sudies in Hysteria. New York: Nervous and Mental
Disease Publishing
16
Erskine, Richard. (2002). Introjection, Psychic Presence and Parent Ego
17
Brown, M. (1977). Psychodiagnosis in Brief. (p5). Ann Arbor: Huron Valley Institute
18
http://graffiti99.blogspot.ro/2010_04_01_archive.html
19
Erskine, Richard. (2002). Introjection, Psychic Presence and Parent Ego
20
Spitz, Renee. (1945). An Inquiry into the Genesis of Psychiatric Conditions in
Early Childhood. (pp. 53-74)
21
Levine, Seymour (1957). Infantile Experience and Resistance to Psychological
Stress. Science, Vol 126, (pp. 405)
22
Berne, Eric. (1964). Games People Play. (p8) New York: Ballantine Books
23
Klein, Melanie (2008). Invidie si Recunostinta. Editura Trei. (Intai publicata in 1975,
Chatto&Windus)
24
O’Reilly-Knapp & Erskine, Richard. (2005). The Script System: An Unconscious
Organization of Experience. http://www.integrativetherapy.com/se/articles.php?id=60
25
http://www.integrativetherapy.com/se/articles.php?id=60
26
Selye, Hans. (1955). Stress and Disease. Science
27
Satir, Virginia. (2011). Terapia Familiei. Editura Trei. (p. 212). Originalul in 1983.
Science and Behavior Books, Inc.
28
Perls, Frederick. (1969). Gestalt Therapy Verbatim. Ca: Lafayette. Real People Press
29
Money, J., Erhardt, A.E..(1972). Man and woman, boy and girl. Baltimore: Johns
Hopkins University Press
30
Spence, Janet T. (1984) Gender Identity and Its Implications for the Concepts
of Masculinity and Femininity. Nebraska Symposium on Motivation, vol. 32 (pp. 80-
81)
31
Spence, Janet T. (1984) Gender Identity and Its Implications for the Concepts
of Masculinity and Femininity. Nebraska Symposium on Motivation, vol. 32 (p. 83)
32
Galambos, N. L., Almeida, D. M. and Petersen, A. C. (1990). Masculinity, Femininity,
and Sex Role Attitudes in Early Adolescence: Exploring Gender
Intensification. Child Development, 61: 1905–1914.
33
Burke, Peter J. & Cast, Alicia D. (1997). Stability and Change in the Gender
Identities of Newly Married Couples. Social Psychology Quarterly, Vol 60, No. 4, (pp.
277-290)
34
Kleeman, James A. (1971). The Establishment of Core Gender Identity in
Normal Girls. Archives of Sexual Behavior Vol1, No.2, 1971
35
Harris, Aitken Julie & Vernon, Philip A. & Boomsma, Dorret I.(1998). The Heritability
of Testosterone: A Study of Dutch Adolescent Twins and Their Parents.
Behavior Genetics, Vol. 28, nr.3 (pp 165-171)
36
Gherghinescu, Ruxandra.(2002). Empatia in cotidian. Cercetari experimentale.
Bucuresti: Aramis
37
Bucuresti: Aramis
38
Bucuresti: Aramis
7
39
Pitariu, Horia. (1981). Validation of the CPI Femininity Scale in Romania.
Journal of Cross-Cultural Psychology. Vol 12. No. 1
7. Anexe
Chestionar compus
1. Stimate domn/doamna, va multumim pentru timpul pe care nil acordati si va asiguram ca datele obtinute aici vor fi
folosite in scopuri exclusiv stiintifice. Pentru a va asigura o confidentialitate totala nu este necesar numele
dumneavoastra. Spunetine, pentru inceput, varsta dumneavoastra. *
2.
◦ intre 11 si 25 de ani
◦ peste 55 de ani
2.
3.
4.
5. Sunt *
6.
◦ Barbat
◦ Femeie
3.
4.
8
5.
6. Cred ca miar fi placut sa fiu sef de santier *
7.
◦ Adevarat
◦ Fals
4.
5.
6.
7. Sunt ceva mai lent cand trebuie sa iau o hotarare *
8.
◦ Adevarat
◦ Fals
5.
6.
7.
8. Cred ca miar fi placut profesia de creator de moda *
9.
◦ Adevarat
◦ Fals
6.
7.
8.
9. Ma scoate din sarite cand vad pe cineva scuipand pe trotuar *
10.
◦ Adevarat
◦ Fals
7.
8.
9.
10. Imi e greu sa intru de vorba cu necunoscuti *
11.
◦ Adevarat
◦ Fals
8.
9.
10.
11. Recunosc ca imi place sa joc o festa altora *
12.
◦ Adevarat
◦ Fals
9.
10.
11.
12. Ma simt foarte nelinistit atunci cand am impresia ca altii ma dezaproba *
7
13.
◦ Adevarat
◦ Fals
10.
11.
12.
13. O furtuna ma inspaimanta
14.
◦ Adevarat
◦ Fals
11.
12.
13.
14. Cred ca miar fi placut sa fiu functionar intrun serviciu de aprovizionare
15.
◦ Adevarat
◦ Fals
12.
13.
14.
15. Ma entuziasmez foarte repede *
16.
◦ Adevarat
◦ Fals
13.
14.
15.
16. Din cand in cand imi place sa ma laud cu realizarile mele *
17.
◦ Adevarat
◦ Fals
14.
15.
16.
17. Cred ca miar fi placut sa lucrez ca mecanic intrun garaj *
18.
◦ Adevarat
◦ Fals
15.
16.
17.
18. Imi plac mai mult romanele de aventuri decat cele de dragoste *
19.
◦ Adevarat
◦ Fals
8
16.
17.
18.
19. Imi place sa fac dus in loc de baie *
20.
◦ Adevarat
◦ Fals
17.
18.
19.
20. Majoritatea oamenilor nu stiu sa aprecieze muzica si arta *
21.
◦ Adevarat
◦ Fals
18.
19.
20.
21. Ma ingrozeste gandul de a fi victima unui accident de automobil *
22.
◦ Adevarat
◦ Fals
19.
20.
21.
22. Simt uneori dorinta sa ma bat cu cineva *
23.
◦ Adevarat
◦ Fals
20.
21.
22.
23. Uneori am acelasi vis care se repeta mereu *
24.
◦ Adevarat
◦ Fals
21.
22.
23.
24. Cred ca sunt mai ferm in ceea ce priveste binele si raul decat majoritatea oamenilor *
25.
◦ Adevarat
◦ Fals
22.
23.
7
24.
25. Cred ca miar placea sa conduc o masina de curse *
26.
◦ Adevarat
◦ Fals
23.
24.
25.
26. Ma simt bine intro societate vesela unde unii fac glume pe socoteala altora *
27.
◦ Adevarat
◦ Fals
24.
25.
26.
27. Mie cam frica de intuneric *
28.
◦ Adevarat
◦ Fals
25.
26.
27.
28. Cred ca daca as avea o functie de conducere, as realiza mai mult decat majoritatea celor cu functii similare *
29.
◦ Adevarat
◦ Fals
26.
27.
28.
29. Intotdeauna am incercat sa urmez forme superioare de invatamant *
30.
◦ Adevarat
◦ Fals
27.
28.
29.
30. Sunt inclinat sa iau orice in serios *
31.
◦ Adevarat
◦ Fals
28.
29.
30.
31. Miar fi placut sa fiu soldat *
8
32.
◦ Adevarat
◦ Fals
29.
30.
31.
32. Imi place sa merg la petreceri la care lumea se distreaza zgomotos *
33.
◦ Adevarat
◦ Fals
30.
31.
32.
33. Imi place/miar palcea foarte mult sa vanez *
34.
◦ Adevarat
◦ Fals
31.
32.
33.
34. In scoala am fost chemat de cateva ori la director pentru abateri disciplinare *
35.
◦ Adevarat
◦ Fals
32.
33.
34.
35. Cred ca miar fi placut munca de bibliotecar *
36.
◦ Adevarat
◦ Fals
33.
34.
35.
36. Uneori am senzatia ca sunt gata sa imi pierd capul *
37.
◦ Adevarat
◦ Fals
34.
35.
36.
37. Miar placea sa ingrijesc bolnavii *
38.
◦ Adevarat
◦ Fals
7
35.
36.
37.
38. Daca as fi fost ziarist, miar fi placut sa scriu cronici teatrale *
39.
◦ Adevarat
◦ Fals
36.
37.
38.
39. Citesc cu placere reviste cu caracter tehnic *
40.
◦ Adevarat
◦ Fals
37.
38.
39.
40. As vrea sa devin o persoana importanta in societate *
41.
◦ Adevarat
◦ Fals
38.
39.
40.
41. Imi e putin teama intrun loc necunoscut *
42.
◦ Adevarat
◦ Fals
39.
40.
41.
42. Cred ca stiu cum se pot rezolva problemele internationale actuale *
43.
◦ Adevarat
◦ Fals
40.
41.
42.
43. Daca mi se da din greseala prea mult rest intrun magazin, dau inapoi diferenta *
44.
◦ Adevarat
◦ Fals
41.
42.
8
43.
44. Punetiva acum in locul tatalui dumneavoastra si raspundeti la intrebari asa cum credeti ca ar fi raspuns el: Cred ca
tatalui meu iar fi placut sa fie sef de santier *
45.
◦ Adevarat
◦ Fals
42.
43.
44.
45. Tatal meu era ceva mai lent cand trebuia sa ia o hotarare *
46.
◦ Adevarat
◦ Fals
43.
44.
45.
46. Cred ca tatalui meu iar fi placut profesia de creator de moda *
47.
◦ Adevarat
◦ Fals
44.
45.
46.
47. Pe tatal meu il scotea din sarite sa vada pe cineva scuipand pe trotuar *
48.
◦ Adevarat
◦ Fals
45.
46.
47.
48. Tatalui meu ii era greu sa intre in vorba cu necunoscuti *
49.
◦ Adevarat
◦ Fals
46.
47.
48.
49. Tatlui meu ii placea sa joace o festa altora *
50.
◦ Adevarat
◦ Fals
47.
48.
49.
7
50. Tata era foarte nelinistit atunci cand avea impresia ca altii il dezaproba *
51.
◦ Adevarat
◦ Fals
48.
49.
50.
51. O furtuna il inspaimanta pe tatal meu
52.
◦ Adevarat
◦ Fals
49.
50.
51.
52. Cred ca tatalui meu iar fi placut sa fie functionar intrun serviciu de aprovizionare
53.
◦ Adevarat
◦ Fals
50.
51.
52.
53. Tata se entuziasma foarte repede *
54.
◦ Adevarat
◦ Fals
51.
52.
53.
54. Din cand in cand tatalui meu ii placea sa se laude cu realizarile lui *
55.
◦ Adevarat
◦ Fals
52.
53.
54.
55. Cred ca tatalui meu iar fi placut sa lucreze ca mecanic intrun garaj *
56.
◦ Adevarat
◦ Fals
53.
54.
55.
56. Tatalui meu ii placeau mai mult romanele de aventuri decat cele de dragoste *
57.
8
◦ Adevarat
◦ Fals
54.
55.
56.
57. Tatalui meu ii placea sa faca dus in loc de baie *
58.
◦ Adevarat
◦ Fals
55.
56.
57.
58. Tata credea ca majoritatea oamenilor nu stiu sa aprecieze muzica si arta *
59.
◦ Adevarat
◦ Fals
56.
57.
58.
59. Pe tatal meu il ingrozea gandul de a fi victima unui accident de automobil *
60.
◦ Adevarat
◦ Fals
57.
58.
59.
60. Tatal meu simtea uneori dorinta sa se bata cu cineva *
61.
◦ Adevarat
◦ Fals
58.
59.
60.
61. Tatal meu avea uneori acelasi vis care se repeta mereu *
62.
◦ Adevarat
◦ Fals
59.
60.
61.
62. Tata credea ca e mai ferm in ceea ce priveste binele si raul decat majoritatea oamenilor *
63.
◦ Adevarat
◦ Fals
60.
7
61.
62.
63. Cred ca tatalui meu iar fi placut sa conduca o masina de curse *
64.
◦ Adevarat
◦ Fals
61.
62.
63.
64. Tatal meu se simtea bine intro societate vesela unde unii fac glume pe socoteala altora *
65.
◦ Adevarat
◦ Fals
62.
63.
64.
65. Tatalui meu ii era cam frica de intuneric *
66.
◦ Adevarat
◦ Fals
63.
64.
65.
66. Tatal meu credea ca daca ar avea o functie de conducere, ar realiza mai mult decat majoritatea celor cu functii
similare *
67.
◦ Adevarat
◦ Fals
64.
65.
66.
67. Tatal meu a incercat intotdeauna sa urmeze forme superioare de invatamant *
68.
◦ Adevarat
◦ Fals
65.
66.
67.
68. Tatal meu era inclinat sa ia orice in serios *
69.
◦ Adevarat
◦ Fals
66.
67.
8
68.
69. Tatalui meu iar fi placut sa fie soldat *
70.
◦ Adevarat
◦ Fals
67.
68.
69.
70. Tatalui meu ii placea sa mearga la petreceri la care lumea se distreaza zgomotos *
71.
◦ Adevarat
◦ Fals
68.
69.
70.
71. Tatalui meu ii placea/iar fi placut foarte mult sa vaneze *
72.
◦ Adevarat
◦ Fals
69.
70.
71.
72. Tatal meu a fost chemat de cateva ori la director pentru abateri disciplinare *
73.
◦ Adevarat
◦ Fals
70.
71.
72.
73. Cred ca tatalui meu iar fi placut munca de bibliotecar *
74.
◦ Adevarat
◦ Fals
71.
72.
73.
74. Tatal meu avea uneori senzatia ca e gata sa isi piarda capul *
75.
◦ Adevarat
◦ Fals
72.
73.
74.
75. Tatalui meu iar fi placut sa ingrijeasca bolnavii *
7
76.
◦ Adevarat
◦ Fals
73.
74.
75.
76. Daca ar fi fost ziarist, tatalui meu iar fi placut sa scrie cronici teatrale *
77.
◦ Adevarat
◦ Fals
74.
75.
76.
77. Tatal meu citea cu placere reviste cu caracter tehnic *
78.
◦ Adevarat
◦ Fals
75.
76.
77.
78. Tata vroia sa devina o persoana importanta in societate *
79.
◦ Adevarat
◦ Fals
76.
77.
78.
79. Tatalui meu ii era putin teama intrun loc necunoscut *
80.
◦ Adevarat
◦ Fals
77.
78.
79.
80. Tata credea ca stie cum se pot rezolva problemele internationale actuale *
81.
◦ Adevarat
◦ Fals
78.
79.
80.
81. Daca i se dadea tatalui meu din greseala prea mult rest intrun magazin, dadea inapoi diferenta *
82.
◦ Adevarat
◦ Fals
8
79.
80.
81.
82. Punetiva acum in locul mamei dumneavoastra: Cred ca mamei mele iar fi placut sa fie sefa de santier *
83.
◦ Adevarat
◦ Fals
80.
81.
82.
83. Mama era ceva mai lenta cand trebuia sa ia o hotarare *
84.
◦ Adevarat
◦ Fals
81.
82.
83.
84. Cred ca mamei mele iar fi placut profesia de creator de moda *
85.
◦ Adevarat
◦ Fals
82.
83.
84.
85. Pe mama mea o scotea din sarite sa vada pe cineva scuipand pe trotuar *
86.
◦ Adevarat
◦ Fals
83.
84.
85.
86. Mamei mele ii era greu sa intre in vorba cu necunoscuti *
87.
◦ Adevarat
◦ Fals
84.
85.
86.
87. Mamei mele ii placea sa joace o festa altora *
88.
◦ Adevarat
◦ Fals
85.
86.
7
87.
88. Mama era foarte nelinistita atunci cand avea impresia ca altii o dezaproba *
89.
◦ Adevarat
◦ Fals
86.
87.
88.
89. O furtuna o inspaimanta pe mama mea
90.
◦ Adevarat
◦ Fals
87.
88.
89.
90. Cred ca mamei mele iar fi placut sa fie functionar intrun serviciu de aprovizionare
91.
◦ Adevarat
◦ Fals
88.
89.
90.
91. Mama se entuziasma foarte repede *
92.
◦ Adevarat
◦ Fals
89.
90.
91.
92. Din cand in cand mamei mele ii placea sa se laude cu realizarile ei *
93.
◦ Adevarat
◦ Fals
90.
91.
92.
93. Cred ca mamei mele iar fi placut sa lucreze ca mecanic intrun garaj *
94.
◦ Adevarat
◦ Fals
91.
92.
93.
94. Mamei mele ii placeau mai mult romanele de aventuri decat cele de dragoste *
8
95.
◦ Adevarat
◦ Fals
92.
93.
94.
95. Mamei mele ii placea sa faca dus in loc de baie *
96.
◦ Adevarat
◦ Fals
93.
94.
95.
96. Mama credea ca majoritatea oamenilor nu stiu sa aprecieze muzica si arta *
97.
◦ Adevarat
◦ Fals
94.
95.
96.
97. Pe mama mea o ingrozea gandul de a fi victima unui accident de automobil *
98.
◦ Adevarat
◦ Fals
95.
96.
97.
98. Mama mea simtea uneori dorinta sa se bata cu cineva *
99.
◦ Adevarat
◦ Fals
96.
97.
98.
99. Mama mea avea uneori acelasi vis care se repeta mereu *
100.
◦ Adevarat
◦ Fals
97.
98.
99.
100. Mama credea ca e mai ferma in ceea ce priveste binele si raul decat majoritatea oamenilor *
101.
◦ Adevarat
◦ Fals
7
98.
99.
100.
101. Cred ca mamei mele iar fi placut sa conduca o masina de curse *
102.
◦ Adevarat
◦ Fals
99.
100.
101.
102. Mama mea se simtea bine intro societate vesela unde unii fac glume pe socoteala altora *
103.
◦ Adevarat
◦ Fals
100.
101.
102.
103. Mamei mele ii era cam frica de intuneric *
104.
◦ Adevarat
◦ Fals
101.
102.
103.
104. Mama mea credea ca daca ar avea o functie de conducere, ar realiza mai mult decat majoritatea celor cu functii
similare *
105.
◦ Adevarat
◦ Fals
102.
103.
104.
105. Mama mea a incercat intotdeauna sa urmeze forme superioare de invatamant *
106.
◦ Adevarat
◦ Fals
103.
104.
105.
106. Mama mea era inclinata sa ia orice in serios *
107.
◦ Adevarat
◦ Fals
104.
8
105.
106.
107. Mamei mele iar fi placut sa fie cadru militar *
108.
◦ Adevarat
◦ Fals
105.
106.
107.
108. Mamei mele ii placea sa mearga la petreceri la care lumea se distreaza zgomotos *
109.
◦ Adevarat
◦ Fals
106.
107.
108.
109. Mamei mele iar fi placut foarte mult sa vaneze *
110.
◦ Adevarat
◦ Fals
107.
108.
109.
110. Mama mea a fost chemata de cateva ori la director pentru abateri disciplinare *
111.
◦ Adevarat
◦ Fals
108.
109.
110.
111. Cred ca mamei mele iar fi placut munca de bibliotecar *
112.
◦ Adevarat
◦ Fals
109.
110.
111.
112. Mama mea avea uneori senzatia ca e gata sa isi piarda capul *
113.
◦ Adevarat
◦ Fals
110.
111.
112.
7
113. Mamei mele iar fi placut sa ingrijeasca bolnavii *
114.
◦ Adevarat
◦ Fals
111.
112.
113.
114. Daca ar fi fost ziarist, mamei mele iar fi placut sa scrie cronici teatrale *
115.
◦ Adevarat
◦ Fals
112.
113.
114.
115. Mama citea cu placere reviste cu caracter tehnic *
116.
◦ Adevarat
◦ Fals
113.
114.
115.
116. Mama vroia sa devina o persoana importanta in societate *
117.
◦ Adevarat
◦ Fals
114.
115.
116.
117. Mamei mele ii era putin teama intrun loc necunoscut *
118.
◦ Adevarat
◦ Fals
115.
116.
117.
118. Mama credea ca stie cum se pot rezolva problemele internationale actuale *
119.
◦ Adevarat
◦ Fals
116.
117.
118. Daca i se dadea mamei mele din greseala prea mult rest intrun magazin, dadea inapoi diferenta *
119.
◦ Adevarat
◦ Fals
8
117.
118.
7
8
7

Dobro Cercetare Licenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dobro Cercetare Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

Introiecţia este un termen formulat la începuturile psihanalizei care, în acest moment,

1. Introducere. Tema cercetării 7

2. Obiectivele şi ipotezele cercetării. Întrebările de cercetare. 9

5. Rezultatele cercetării şi interpretarea acestora 47

1. Introducere. Tema cercetării

Tema prezentei lucrări este evaluarea oportunităţii şi a unei anumite direcţii

2. Obiectivele şi ipotezele cercetării / întrebările de cercetare

3.1. Originile conceptului de introiecţie

1 Ferenczi, Sandor. (1959). Introjection And Transference. In Sex and

3 Zlate,Mielu. (2006). Fundamentele Psihologiei. (pag 231-232). Bucuresti:

Ray. (2001). Schizoid Processes: Working with the Defenses of the

3.2. Desprinderea de psihanaliză a lui Eric Berne

3.3. Stările Eu-lui la Eric Berne

Observăm la lecturarea cărţilor lui Berne o tendinţa de a simplifica lucrurile, formularea

12 Solomon, Carol (2003. Transactional Analysis Theory: The Basics. Transactional

La o analiză mai aprofundată a sistemului Analizei Tranzacţionale astăzi observăm că se

Personal am făcut unele observaţii cu privire la introiecţia părinţilor pe durata unor

Richard. (2002). Introjection, Psychic Presence and Parent Ego

3.5. Introiecția la adult

3.6. Redeclanşarea compensatorie de analiză si lanțul introiectiv

20Spitz, Renee. (1945). An Inquiry into the Genesis of Psychiatric Conditions in

21 Levine, Seymour (1957). Infantile Experience and Resistance to

24O’Reilly-Knapp & Erskine, Richard. (2005). The Script System: An Unconscious

3.7. Necesitatea măsurării introiecției parentale

3.8. Tehnnica scaunelor in psihoterapie

Originară în psihodrama lui Jacob Moreno, tehnica scaunelor a fost popularizată pe

3.9. Tehnica scaunelor in psihometrie, o propunere

3.10. Măsurarea corelațiilor

În încercarea noastră de a propune o nouă formă de măsurare psihometrică a introiecţiei,

3.11. Identitatea de gen

3.12. Rolurile de gen

3.13. Considerații privind folosirea identității de gen si a feminității in

Am plecat de la premiza că dacă vrem să construim instrumente de măsurare a

36Gherghinescu, Ruxandra.(2002). Empatia in cotidian. Cercetari experimentale.

3.14. Scala Feminității

37 Gherghinescu, Ruxandra.(2002). Empatia in cotidian. Cercetari experimentale.

3.15 Recapitularea problemei şi a teoriei

Am plecat în demersul nostru ştiinţific de la inexistenţa unei metode psihometrice de

38 Gherghinescu, Ruxandra.(2002). Empatia in cotidian. Cercetari experimentale.

4.1. Obiectivul cercetării

4.2. Alegerea variabilelor

Variabilele studiului vor consta în Fe, feminitatea respondentului pe scala feminităţii

4.3. Designul de cercetare

Am folosit Scala de Feminitate din Inventarul de Personalitate California (G.H. Gough).

4.5. Intrebările de cercetare

Spre finalul cercetării vom încerca să dăm răspunsul la această întrebare:

Cercetarea a fost accesibilă pe internet permiţând, practic, oricărui individ cu o

5. Rezultatele cercetării şi interpretarea acestora

Impărțirea rezultatelor in 4 grupe

Răspunsul in numele mamei, variabila Fem

Răspunsul in numele tatălui, variabila Fet

Observăm că masculinitatea este mult mai puternică în rândul taţilor decât al

Pentru a certifica statistic impactarea de către variabilele considerate independente

Am considerat că variabile independente:

În cazul nostru 0.43 înseamnă că în măsură de 43% scorul de feminitate al

Luând în calcul fiecare variabilă indepdendenta separat, obţinem:

Beta standardizat arăta măsură în care fiecare indicator impacteaza feminitatea – cu

Sum of Squares df Mean Square F Sig.

Ne îndreptăm, deci, spre concluzia că feminitatea respondentului este strâns legată de

Regresia respondenților de gen masculin

De asemenea, observăm un efect foarte important: feminitatea tatălui introiectat are un

De asemenea, observând indicatorul Sig, în continuare variabilele impacteaza