Palatul de cristal

-concept culoare-

Acest exercitiu cinematografic se doreste a fi o ilustrare metaforica a

lumii actuale in care traim. Pot spune ca filmul nu dispune de un fir narativ
propriu-zis, sau că personajele ar progresa în vreun fel , deși poate suna
generalist, miza filmului este cea de a ilustra viața contemporana în sine, cu
cateva aspecte bizare și tragicomice.
Expresivitatea imaginii color pe care doresc sa o fructific în acest film
poate fi perceputa pe două coordonate: prin utilizarea culorii sau familiei
dominante pentru redarea atmosferei şi caracterului personajelor, şi prin
utilizarea contrastelor cromatice.
Noțiunea de contrast are o importanță aparte atât ca termen tehnic legat de
imagine, cât şi ca noțiune fundamentală în estetica imaginii cinematografice.
Culorile reci, austere, cu dominanta violet-indigo, indigo, albastru intens,
albastru-verde, albastru-mov și mov-purpuriu. Ele corespund pe de-o parte
gerului, care amorțește viața prin îngheț, o tenta cromatica pe care vreau sa o
atribuiesc societatii contemporane expusa in film.

In contrast cu societatea contemporana, sunt cei patru prieteni, la care

doresc atat prin atmofera redata de spatiu si lumina, in special in atelierul in
care acestia isi defasoara activitatea, cat si prin costume, sa le ofer o
personalitate aparte evidentiata prin culori calde( verdele saturat de galben,
galbenul, portocaliul, roșul portocaliu, roșul pur care corespund căldurii și
luminii, amplitudinii maxime de viață, naturii optimiste si belșugului)

Sunt constient ca prin împărțirea culorilor în reci și calde, nu pot avea

pretenția că am epuizat problema sensului dramatic,doresc doar sa pot
controla si sa mentin acest contrast intre cele doua lumi, atat prin cromatica
si lumina, cat si prin spatiile alese.