Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SARMA Manual CDW RO PDF
SARMA Manual CDW RO PDF
PRODUCEREA DE
AGREGATE RECICLATE
DIN DEŞEURI INERTE
Manuale SARMa
PRODUCEREA AGREGATELOR RECICLATE DIN DEŞEURI INERTE
Editat de
Tecnitalia Consultants, MILANO
Autori
Bressi Giorgio, Volpe Gianpaolo, Pavesi Elisabetta
ANPAR ‐ Associazione Nazionale Produttori Aggregati Riciclati
Comitetul de avizare
Blengini Gian Andrea Politecnico di Torino, Italia
Garbarino Elena Sustainable Development and Environmental Department,
Environmental Impact Assessment Service, Torino Province, Italia
Pelosio Andrea Territorial Planning Service, Parma Province, Italia
Ratta Manuela,
Rizzati Anna Rita, Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence
Romagnoli Massimo, Department, Italia
Segadelli Stefano
Coordonare SARMa
Coordonator de proiect
Solar Slavko Geological Survey of Slovenia, Slovenia
Coordonatori parteneri italieni
Cibin Ubaldo Emilia – Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence
Department, Italia
Peri Sergio Territorial Planning Service, Parma Province, Italia
Referenți interni
Solar Slavko Geological Survey of Slovenia, Slovenia
Chalkiopoulou Fotini Institute of Geology & Mineral Exploration (IGME), Grecia
Agioutantis Zacharias Technical University of Crete (TUC), Grecia
Marinescu Mihai Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Geofizică,
România
Simic Vladimir University of Belgrade, Faculty of Mining and Geology, Serbia
Referenți externi
Brown Teresa British Geological Survey (BGS), Marea Britanie
Hejny Horstr External Expert (Consulting), Germania
O’Brien Jim Preşedinte al European Aggregates Association (UEPG) Borad,
Marea Britanie
Informații privind editarea
Editare:
Scappini Simonetta ‐ Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence
Department, Italia
Copertă & Foto:
Scappini Simonetta ‐ Emilia–Romagna Region, Environment, Soil and Coast Defence
Department, Italia
ANPAR ‐ Associazione Nazionale Produttori Aggregati Riciclati
Politecnico di Torino (Polito), Italia
Traducere şi adaptare în limba română:
Marcel Mărunțiu – Institutul Geologic al României, Bucureşti
Octavian Colțoi – Institutul Geologic al României, Bucureşti
Mihai Marinescu – Universitatea din Bucureşti, România
Tipar:
Institutul Geologic al României
Anul ediției: Septembrie 2011
© Copyright
Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorilor, iar Autoritatea de Management a
Programului South East Europe nu poate fi făcută responsabilă pentru orice utilizare posibilă a informațiilor
conținute mai jos.
Agregatele naturale (pietriş, nisip şi piatră spartă) sunt resurse ne‐regenerabile
esențiale care pot fi utilizate pentru infrastructuri şi inginerie civilă. In noile state
membre ale Uniunii Europene, şi de asemenea în Europa de Sud‐Est, se estimează că
industria construcțiilor va creşte cu 4.2% în anii următori. O astfel de creştere
previzibilă va complica probabil dimensiunea managementului aprovizionării cu
agregate, şi astfel activitățile de carieră, care, în prezent, sunt extrem de ne‐omogene
şi sunt încă asociate cu fenomene locale de ilegalitate şi/sau puternice efecte de
mediu. In plus față de aceasta, o problemă suplimentară importantă care poate fi
asociată industriei de agregate este irosirea de resurse potențiale prin haldarea
(uneori ilegală) deşeurilor inerte, în special cele provenite din activități de construcție
şi demolare. Astfel de deşeuri inerte ar putea fi, de fapt, procesate în unități de
reciclare disponibile tehnic, sustenabile economic şi oportune social, spre a deveni
agregate reciclate, care ar putea fi utilizate ca o resursă complementară pentru
aprovizionarea cu agregate.
Din aceste motive a fost lansat proiectul SARMa (Sustainable Aggregates Resource
Management), un proiect co‐finanțat de Uniunea Europeană prin Programul de
Cooperare transnațională South East Europe (SEE). Scopul proiectului este de a face
un pas semnificativ spre managementul durabil al agregatelor printr‐o mai bună
coordonare a activităților şi părților implicate în planificarea, aprovizionarea,
utilizarea şi reciclarea agregatelor în cuprinsul SEE. Printre alte activități, SARMa este
în mod deosebit implicat în reciclarea agregatelor, pentru aceasta asigurând analize
specifice aprofundate asupra evoluției reciclării deşeurilor inerte, cu accent pe
deşeurile din Construcții şi Demolări (C&D), care, în viitorul apropiat, vor fi probabil
cea mai importantă sursă de agregate neconvenționale. Mai mult decât atât, una
dintre intențiile principale ale SARMa este de a implementa mai bine conceptul de
Aprovizionare Durabilă din Surse Mixte [Sustainable Supply Mix (SSM)], adică
utilizarea amestecului de agregate naturale, agregate reciclate, produse secundare de
carieră şi roci provenite din excavații, pentru a maximiza beneficiile asociate utilizării
agregatelor provenite din surse variate, inclusiv non‐convenționale.
Ca parte a proiectului SARMa, acest manual schițează starea de fapt a reciclării
deşeurilor inerte, cu accent pe deşeurile rezultate din activitățile de construcție şi
demolare şi pe producția de agregate reciclate.
Manualul ilustrează, pe scurt, o categorie largă de activități legate de reciclarea
deşeurilor inerte: o analiză a fluxurilor de deşeuri, o privire generală asupra
tehnologiilor de prelucrare a deşeurilor inerte şi caracteristicile principale ale
agregatelor reciclate, o descriere sumară a pieții, şi, în final, un set de recomandări.
CUPRINS
1. Introducere ………………………………………………………………………………… 7
2. Analiza fluxurilor de deşeuri inerte în Europa ……………………………… 11
3. Prelucrarea deşeurilor C&D pentru producerea de agregate
reciclate ……………………………………………………………………………………… 21
4. Agreagate reciclate …………………………………………………………………….. 29
5. Piața de agregate ……………………………………………………………………….. 37
6. Listă de recomandări ………..………………………………………………………… 43
7. Surse de informare ….…………………………………………………………………. 45
1. INTRODUCERE
Sectorul construcțiilor a utilizat intensiv resurse naturale şi a produs cantități de
deşeuri care, în ultima vreme, exced capacitatea de absorbție a mediului. Pe de o
parte, cererea de agregate a determinat efecte severe asupra teritoriului datorită
operațiunilor în cariere, care, în ultimele decenii, au fost planificate şi adaptate
cerințelor cu dificultate crescândă.
Pe de altă parte, cantitățile semnificative de deşeuri provenite din sectorul
construcțiilor au generat nevoia de spații, fie pentru zone de deversare, fie pentru
instalații de valorificare, care, fiind dificil de găsit, determină frecventa lor evacuare în
zonele suburbane.
Necesitatea de a reduce utilizarea resurselor naturale ne‐regenerabile şi, în acelaşi
timp, de a minimiza efectele negative datorate producției şi gospodăririi deşeurilor
din sectorul construcțiilor a determinat un interes crescător orientat spre reciclare, în
special în ceea ce priveşte Comisia Europeană. Astfel, opțiunea de a valorifica unele
părți din deşeuri şi de a le reintroduce în ciclurile productive, sub formă de produse
sau materii prime, devine interesantă.
Unul dintre obiectivele principale ale proiectului SARMa este să promoveze
valorificarea deşeurilor şi politicile de reciclare, prin încurajarea practicilor care
vizeavă aprovizionarea durabilă din surse mixte (Sustainable Supply Mix ‐ SSM) în
țările SEE. SSM este definit ca “aprovizionarea cu agregate din surse multiple,
selectate pe baza criteriilor economice, de mediu şi sociale”.
Agregatele reprezintă o resursă esențială pentru dezvoltarea economică şi socială a
unei țări. Totuşi, ele trebuie produse şi utilizate în acord cu principiile dezvoltării
durabile. Deşi contribuția agregatelor reciclate poate reprezenta numai un procentaj
redus din cererea totală a sectorului construcțiilor, este important de subliniat că
fiecare tip de agregat poate şi trebuie utilizat în funcție de propriile sale caracteristici.
De aceea, nu ar trebui să existe o competiție între agregatele de diferite origini.
În iunie 2008, prin emiterea noii Directive Cadru privind Deşeurile 2008/98/EC
(WFD), care a revizuit Directiva 2006/12/EC, s‐au statuat concluziile asupra deşeurilor,
după o procedură îndelungată demarată, de către Comisia Europeană în mai 2003, cu
Declarația COM(2003) “Spre o strategie tematică a prevenirii producerii de deşeuri şi
Pagina 7
de reciclare a acestora”. Atunci, Comisarul European pentru mediu, economistul grec
Stavros Dimas, a declarat că noua Directivă ar trebui să schimbe mentalitatea
referitoare la deşeuri – de la o povară nedorită, la o resursă prețioasă – şi să
contribuie la transformarea Europei într‐o “societate a reciclării”.
Deşeurile rezultate din prospecțiunea, extracția, prelucrarea şi depozitarea
resurselor minerale şi din lucrările executate în cariere sunt excluse din sfera noii
WFD, întrucât ele sunt obiectul Directivei 2006/21/EC privind managementul
deşeurilor din industria extractivă.
Pe scurt, noua FWD:
• stabileşte ca norma de reciclare de 50% pentru deşeurile municipale şi 70% pentru
deşeurile din construcții şi demolări să fie atinsă în 2020;
• cere Statelor Membre să dezvolte programe de prevenire a deşeurilor, focalizate
pe principalele efecte de mediu şi luând în considerare întregul ciclu de viață a
produselor şi materialelor;
• stabileşte o ierarhizare în cinci puncte a priorităților în prevenirea deşeurilor şi în
legislațiile şi politicile de management ale Statelor Membre: a) prevenirea, b)
pregătirea pentru re‐utilizare, c) reciclarea, d) alte operațiuni de valorificare, ex:
valorificarea energetică, şi e) depozitarea în halde de gunoi (eliminarea), ca ultimă
opțiune;
• face o distincție între deşeu şi produs secundar:
o ‘deşeu’ însemnează orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă,
sau intenționează ori are obligația să le arunce;
o o substanță sau obiect, rezultat dintr‐un proces de producție al cărui scop
primar nu este producerea sa, poate să nu fie privit ca deşeu, ci ca produs
secundar, dacă îndeplineşte anumite condiții;
• stabileşte o distincție clară între valorificare şi eliminare, pe baza unei diferențe
evidente în ce priveşte impactul de mediu, datorită înlocuirii resurselor naturale în
economie şi recunoaşterii beneficiilor potențiale pentru mediu şi sănătatea umană
prin utilizarea deşeurilor ca o resursă; în acest sens, reciclarea este o operațiune
de valorificare;
• stabileşte înțelesul “încetării statutului de deşeu” astfel: unele categorii de deşeuri
vor înceta să fie considerate deşeuri în înțelesul WFD când au trecut printr‐o
operație de valorificare, inclusiv reciclare, şi îndeplinesc o serie de criterii specifice
în accord cu condițiile articolului 6 al WFD.
Calea spre atingerea normei de reciclare prevăzută de WFD debutează inevitabil cu
managementul durabil al deşeurilor, urmărind reducerea, prin operațiuni de
valorificare şi reciclare, a impactului de mediu şi social asociat producerii lor, luând în
considerare că, numai deşeurile din construcții şi demolări au reprezentat în 2008
peste 30% din totalul deşeurilor produse în Europa (Sursa: Eurostat 2008). Prin
Pagina 8
urmare, cererea de materii prime, care determină efecte severe asupra terenului,
cauzate de operațiunile de carieră, poate fi planificată şi reglementată spre o utilizare
durabilă a resurselor naturale.
Recomandarea n°1
Reciclarea deşeurilor din construcții şi demolări (C&DW) oferă
oportunități importante pentru:
a) reducerea necesarului de terenuri pentru haldare;
b) evitarea supra‐consumului de resurse de agregate naturale ne‐
regenerabile, prin introducerea de materiale alternative şi
suplimentare pe piața agregatelor;
c) crearea de noi posibilități de afaceri prin reciclarea deşeurilor.
Fig. 1.1: Producerea de C&DW într‐un şantier de demolări din Milano ‐ Italia (Sursa: ANPAR, 2006).
Pagina 9
Pagina 10
2. ANALIZA FLUXULUI DE DEŞEURI INERTE ÎN EUROPA
Anual, în Europa sunt produse diferite tipuri de deşeuri. Fiecare dintre acestea
determină efecte diverse asupra mediului şi sănătății umane, în funcție de
caracteristicile lor particulare.
O analiză a fluxului de deşeuri, pe sectoare economice, sugerează clasificarea lor în
trei tipuri principale, în funcție de originea lor: construcții, mine‐cariere şi industriile
prelucrătoare.
Ele reprezintă până la 74% din cantitatea totală de deşeuri produse în cele 27 State
Membre ale Uniunii Europene.
Deşeuri C&D
DEŞEURI C&D
Domeniul de origine Componente
Deşeuri provenite din beton (pre‐comprimat sau normal)
activități de întreținere şi/sau ciment şi mortare diverse
aglomerate şi mixturi bituminoase
Deşeuri din construcții construcția clădirilor şi cărămizi, țigle şi blocuri de piatră
lucrărilor civile de sol excavat
infrastructură lemn
hârtie, celuloză şi polistiren
Deşeuri provenite din metale
întreținerea şi/sau din plastic
Deşeuri din demolări demolarea parțială sau totală cretă
a clădirilor şi lucrărilor civile ceramică
sticlă
de infrastructură asbest
aglomerate şi mixturi bituminoase
Deşeuri din construcția Deşeuri provenite din lucrări sol excavat
de întreținere şi construcție a beton
şi dezafectarea lemn
drumurilor drumurilor metale
plastic
Deşeuri provenite din fundații sol excavat
Sol şi roci excavate pentru construcția de lucrări lemn
civile şi/sau excavații
Tab.2.1: Domeniile de origine a C&DW şi componentele deşeurilor.
Pagina 11
Fig.2.1: Deşeurile produse,
pe sectoare economice, în EU‐27, în anul 2008 (% din cantitatea totală de
deşeuri) – Sursa: Eurostat, 2008.
Deşi acest manual va analiza îndeosebi fluxul de deşeuri produse de sectorul
construcțiilor (nominalizate aici ca Deşeuri din Construcții şi Demolări – C&DW), este
necesar de a fi subliniată, de asemenea, importanța unor fluxuri produse de alte
sectoare, nu numai ca participare a lor la producția totală de deşeuri, dar şi pentru
potentialul lor deosebit în producția de agregate. Deşeurile sus menționate sunt
alcătuite în principal din materiale inerte, care, în cele mai multe cazuri, pot fi
reciclate. Tratamentul deşeurilor din sectoarele mine‐cariere şi industrii prelucrătoare
conduce, de fapt, la producția de agregate artificiale, care, ca şi agregatele reciclate,
pot fi asimilate agregatelor naturale.
În anul 2008, statele EU‐27 au produs aproximativ 860 milioane tone deşeuri în
domeniul construcțiilor. Aceasta reprezintă 33% din totalul producției de deşeuri în
Europa (Fig. 2.1) (Sursa: Eurostat, 2008).
Tabelul 2.2 arată producția deşeurilor din construcții şi demolări în statele EU‐27.
Valorile au fost obținute din baza de date Eurostat după filtrarea – domeniu economic
Construction, deşeu Non‐hazardous, şi tip deşeu Mineral and solidified.
Referitor la acele state pentru care sunt disponibile date naționale, Fig. 2.2 arată
procentul de valorificare a deşeurilor din construcții şi demolări, pe țară, pe baza
estimărilor efectuate de ANPAR, în funcție de datele oferite de Eurostat privind
producția de C&DW în anul 2008 şi datele privind producția de agregate reciclate în
acelaşi an, oferite de UEPG (UEPG, 2009‐2010).
Din figură se vede că, alături de țările bine plasate ca Olanda (100%) şi Marea
Pagina 12
Britanie (79%), găsim de asemenea Republica Cehă (44%) şi Germania (37%), cu peste
35% deşeuri reciclate. Mult în urmă sunt Austria, Spania, Italia şi Franța, cu 16%, 14%,
9% şi, respectiv, 7%.
Țări 2006 2008 +/‐
Uniunea Europeană (27 țări) 738.480.000 749.970.000 +1,56%
Belgia 10.622.818 10.119.198 ‐4,74%
Irlanda 16.273.785 0 ‐
Croația ‐ 38.166 ‐
Norvegia 819.555 977.789 +19,31%
Pagina 13
Fig.2.2: Procentul de deşeuri C&D reciclate în anul 2008. Sursa: UEPG, 2009‐2010 şi Eurostat,
2008 ‐ prelucrate de ANPAR).
Alte surse potențiale pentru producerea de agregate sunt reprezentate de
sectorul industriilor prelucrătoare şi de cel extractiv (mine & cariere).
Deşeuri din sectoarele mine‐cariere şi prelucrare
DEŞEURI DIN SECTOARELE MINE‐CARIERE ŞI PRELUCRARE
Sectorul de origine Componente
roci
Domeniul mine ‐ Deşeuri produse prin tratamentul fizic
resturi de producție
cariere şi chimic al mineralelor ne‐metalice
nămoluri
Deşeuri produse de industria deşeuri din producția fierului
siderurgică şi oțelului
Domeniul prelucrare diferite tipuri de ceramici
Deşeuri rezultete la confecționarea
cărămizi
produselor ceramice, cărămizilor,
țigle
țiglelor şi materialelor de construcție
materiale de construcție
Tab.2.3: Sectorele de origine şi componentele deşeurilor din minerit şi prelucrare.
Pagina 14
Fig.2.3: Deşeuri produse de domeniile industriale principale din EU‐27, în anul 2008 (% din total deşeuri).
Industria minieră (mine şi cariere) a fost al doilea sector ca importanță în 2008, în
ceea ce priveşte cantitatea de deşeuri produse în EU‐27 (28% sau 727 milioane
tone) (Fig. 2.3). În acelaşi an, industria prelucrătoare a contribuit cu 13% sau 343
milioane tone de deşeuri, fiind astfel al treilea sector ca importanță din acest punct
de vedere.
Aceste sectoare, pe lângă faptul că sunt în mod deosebit importante din punct de
vedere al cantității (ele au contribuit cu peste 40% la producția de deşeuri în Europa
în 2008), sunt de asemenea importante în ceea ce priveşte calitatea. În esență,
deşeurile pe care ele le produc sunt, mai ales, deşeuri inerte.
Distribuția procentuală (Fig. 2.4) a deşeurilor produse de cele două sectoare
industriale, în statele Uniunii Europene, variază în funcție de prezența industriei
miniere şi de nivelul tehnologic al proceselor industriale.
Din analiza cantităților produse, este clar că provocarea cu care se confruntă toate
țările implică promovarea politicilor de management a deşeurilor, bazate pe
sustenabilitatea de mediu, în particular pentru acele sectoare cu un mai mare impact,
cum sunt cele legate de industria construcțiilor.
Aceste politici, pe lângă fixarea obiectivului de a deosebi creşterea economică de
impactul asupra mediului datorită consumului şi utilizării resurselor, trebuie în mod
necesar să conducă la consolidarea prelucrării/valorificării, cu scopul de a reduce, pe
de o parte, utilizarea resurselor naturale şi, pe de altă parte, cantitatea de deşeuri
eliminate în halde.
Pagina 15
Fig.2.4: Deşeuri produse, pe sectoare economice, în EU‐27 în anul 2008 (% din cantitatea totală de
deşeuri).
Cu privire la aceasta, Directiva Cadru a Deşeurilor (2008/98/EC) confirmă intenția
Parlamentului European de a trasa un parcurs standard care stabileşte baze solide
pentru dezvoltarea domeniului prelucrării deşeurilor, menit producerii de produse
valorificabile.
În particular, articolul 4, arătând că “ierarhia deşeurilor ... se aplică în calitate de
ordine a priorităților în cadrul legislației şi al politicii în materie de prevenire a
generării şi de gestionare a deşeurilor”, stabileşte prioritatea operațiunilor de
reciclare față de eliminarea în halde.
Articolul 6 fixează condițiile în funcție de care o serie de criterii specifice trebuie
îndeplinite astfel ca, deşeul care a trecut printr‐o operațiune de valorificare, inclusiv
reciclare, să înceteze să mai fie considerat deşeu. Aceste condiții sunt:
• substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor
scopuri specifice;
• există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză;
• substanța sau obiectul întruneşte cerințele tehnice pentru îndeplinirea
scopurilor specifice şi respectă legislația şi normele aplicabile produselor; şi
• utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra
mediului sau a sănătății populației.
Criteriile includ şi valorile limită pentru poluanți, dacă este necesar, şi iau în
considerare orice eventuale efecte negative asupra mediului ale substanței sau
produsului în cauză.
Pagina 16
Criteriile care rezultă din aceste condiții pornesc de la conceptul că o substanță sau
un obiect încetează sa fie deşeu în momentul în care există condiții pentru
reutilizarea lor efectivă.
În consecință, asemenea substanță sau obiect poate şi trebuie să îndeplinească
aceleaşi criterii de evaluare tehnică precum cele utilizate pentru materiile prime
folosite în aceleaşi scopuri.
De asemenea, stabilirea cerințelor de mediu are drept scop identificarea criteriilor
care garantează un nivel de protecție pentru sănătatea populației şi a mediului.
Astfel, se poate conchide că o substanță clasificată ca deşeu încetează să mai fie
considerată ca atare când este supusă operațiunilor de valorificare şi corespunde
criteriilor stabilite în acord cu conceptele de bază enunțate de cele patru condiții din
Directiva Cadru privind Deşeurile.
Luând în considerare natura diferită a deşeurilor de interes şi efectele de mediu
asociate cu ele, perfectarea unor astfel de criterii trebuie să fie specifică oricărui tip
de deşeu, iar acestea trebuie definite pentru fiecare produs secundar şi aplicație a sa.
Abordarea ce urmează a fi adoptată este una integrată, care ia în considerare toate
elementele observate în succesiunea proceselor de valorificare. În prezent, aceste
criterii sunt în curs de elaborare.
În fine, articolul 11 al Directivei stabileşte ca nivelul de reciclare a deşeurilor C&D,
în Uniunea Europeană, să ajungă la 70%, până în anul 2020.
Recomandarea n°2
Directiva 2008/98/EC dispune ca nivelul de reciclare a deşeurilor
C&D ne‐periculoase, în UE, să ajungă la 70%, până în 2020. Este
necesar ca Statele Membre să stabilească etape intermediare
pentru monitorizarea şi garantarea realizării nivelului final şi a
obiectivelor de reciclare din Directiva Cadru a Deşeurilor.
Recomandarea n°3
Problema gospodăririi deşeurilor C&D nu este legată atât de mult de
calitatea lor, cât de cantitățile implicate. Producția totală de deşeuri
C&D în Europa este de 850 milioane tone din care, în multe țări, un
procent însemnat este încă eliminat în halde; acest procent ar trebui
redus în anii următori.
Pagina 17
Directiva Cadru 2008/98/EC a Deşeurilor
Articolul 4
Ierarhia deșeurilor
(1) Ierarhia deșeurilor, astfel cum este prezentată mai jos, se aplică în calitate de ordine a
priorităților în cadrul legislației și al politicii în materie de prevenire a generării și de
gestionare a deșeurilor:
(a) prevenirea;
(b) pregătirea pentru reutilizare;
(c) reciclarea;
(d) alte operațiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică; și
(e) eliminarea.
(2) În aplicarea ierarhiei deșeurilor menționate la alineatul (1), statele membre adoptă
măsuri pentru a încuraja opțiunile care produc cel mai bun rezultat global în privința
mediului. Aceasta poate să impună ca anumite fluxuri de deșeuri specifice să se
îndepărteze de la ierarhie, în cazul în care acest lucru se justifică prin analizarea
întregului ciclu de viață privind efectele globale ale generării și gestionării respectivelor
deșeuri.
Statele membre garantează că procesul de elaborare a legislației și a politicii în materie
de deșeuri se desfășoară în deplină transparență și respectă reglementările naționale în
vigoare referitoare la consultarea și participarea cetățenilor și a părților interesate.
Statele membre iau în considerare principiile generale ale protecției mediului, al
precauției și durabilității, fezabilității tehnice și viabilității economice, protecției
resurselor, precum și impactul global asupra mediului, sănătății populației, economiei și
societății, conform articolelor 1 și 13.
Articolul 6
Încetarea statutului de deșeu
(1) Anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri, în sensul
articolului 3 punctul 1, în momentul în care au trecut printr‐o operațiune de valorificare,
inclusiv reciclarea, și îndeplinesc o serie de criterii specifice care urmează să fie definite
conform următoarelor condiții:
(a) substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri
specifice;
(b) există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză;
(c) substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor
specifice și respectă legislația și normele aplicabile produselor; și
(d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau
a sănătății populației.
Criteriile includ și valorile limită pentru poluanți, dacă este necesar și iau în considerare
orice eventuale efecte negative asupra mediului ale substanței sau produsului în cauză.
(2) Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei
directive prin completarea acesteia, cu privire la adoptarea criteriilor prevăzute la
Pagina 18
alineatul (1) și care precizează tipurile de deșeuri cărora li se aplică respectivele criterii, se
adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul
39 alineatul (2). Criteriile specifice încetării statutului de deșeu trebuie luate în
considerare, printre altele, cel puțin în cazul agregatelor, hârtiei, sticlei, metalelor,
anvelopelor și al textilelor.
(3) Deșeurile care încetează să mai fie considerate deșeuri în conformitate cu alineatele
(1) și (2), încetează de asemenea să mai fie considerate deșeuri în scopul atingerii
obiectivelor de valorificare și reciclare prevăzute de Directivele 94/62/CE, 2000/53/CE,
2002/96/CE și 2006/66/CE, precum și de alte acte legislative comunitare aplicabile, atunci
când sunt îndeplinite cerințele privind reciclarea sau valorificarea din respectivele acte
legislative.
(4) În cazul în care nu există criterii stabilite la nivel comunitar în conformitate cu
procedura prevăzută la alineatele (1) și (2), statele membre pot decide de la caz la caz
dacă un anumit deșeu a încetat să fie considerat ca atare, luând în considerare
jurisprudența aplicabilă. Astfel de decizii sunt notificate Comisiei în conformitate cu
Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998, de stabilire
a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și
reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale, atunci
când directiva respectivă o impune.
Articolul 11
Reutilizarea și reciclarea
(1) omisiune
(2) Pentru respectarea obiectivelor prezentei directive și pentru a evolua în direcția unei
societăți europene a reciclării cu un înalt nivel de eficiență a folosirii resurselor, statele
membre adoptă măsurile necesare destinate realizării următoarelor obiective:
(a) până în 2020, pregătirea pentru reutilizarea și reciclarea deșeurilor, cum ar fi, cel
puțin, hârtie, metal, plastic și sticlă provenind din gospodării și, eventual, provenind din
alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deșeuri sunt similare deșeurilor care
provin din gospodării, se mărește la un nivel minim de 50 % din masa totală;
(b) până în 2020, pregătirea pentru reutilizarea, reciclarea și alte operațiuni de
valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere care utilizează deșeuri pentru a
înlocui alte materiale, a deșeurilor nepericuloase provenind din activități de
construcție și demolări, cu excepția materialelor geologice naturale definite la
categoria 17 05 04 din CED, se mărește la un nivel minim de 70 % din masă.
Traducere preluată din: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 312/3, 22.11.2008
(http://www.wastexchange.co.uk/documenti/europeanorm/DIR2008_98_EC_ro.pdf)
Pagina 19
Pagina 20
3. PRELUCRAREA DEŞEURILOR C&D PENTRU PRODUCEREA DE
AGREGATE RECICLATE
În prezent, sunt disponibile diverse tehnologii de prelucrare a deşeurilor C&D
pentru producerea de agregate reciclate de calitate superioară, utilizabile în industria
construcțiilor ca produse recuperate sau materii prime, cu performanțe tehnice
comparabile celor ale agregatelor naturale. Aceste tehnologii sunt aplicate, în mod
obişnuit, atât în instalații staționare (Fig. 3.1) cât şi mobile (Fig. 3.2), pentru a face
față unor diverse necesități.
Indiferent de tehnologia aplicată, o instalație eficientă trebuie să fie totuşi capabilă
să separe materialul brut în trei părți distincte: material mineral care poate fi re‐
utilizat, fracțiune uşoară (hârtie, plastic, lemn, impurități, etc.) şi fracțiune metalică.
Fig.3.1: Vedere generală a instalației stationare de la Montecatini, Italia (Sursa: ANPAR, 2008).
Pagina 21
Fig.3.2: Vedere generală a unei instalații mobile (Sursa: ANPAR, 2006).
Fazele principale care caracterizează un proces de prelucrare a deşeurilor din
construcții şi demolări sunt următoarele:
• Concasarea, menită să realizeze reducerea dimensiunilor, pentru obținerea de
particule potrivite utilizării finale (Fig. 3.3 – 3.4);
Fig.3.3: Mecanismul de spargere la concasarea cu concasorul cu fălci (Sursa: Garbarino & Cardu, 2008).
Impact între material
şi carcasă
Impact între material şi
came (efect de măcinare)
„auto‐concasare” între
material şi material
Fig.3.4: Mecanismul de spargere la concasarea cu concasorul cu came (Sursa: Garbarino & Cardu, 2008)
Pagina 22
• Sitarea, menită să separe materialul fragmentat în funcție de dimensiunea
granulelor, pentru obținerea unor fracții granulometrice omogene (Fig. 3.5);
1. Cadru suport
2. Cadru pentru site suprapuse
3. Suspensie elastică (între cele
două cadre)
4. Mecanism de vibrare
Fig.3.5: Exemplu de masă vibratoare dublă (Sursa: Garbarino, 2005.)
• Separarea, menită să îndepărteze materialele nedorite. În mod obişnuit, sunt
aplicate două principii de bază:
o separarea în funcție de proprietățile magnetice, adică separarea magnetică
(Fig. 3.6‐3.7);
o separarea în funcție de greutatea specifică, adică, separarea gravitațională
(Fig. 3.8).
Fig.3.6: Separator magnetic cu bandă superioară (Sursa: Mancini et al., 2005).
Pagina 23
Fig.3.7: Separator magnetic la o instalație staționară de reciclare la Pisa, Italia. Produsul
magnetic este recuperat ca deşeu metalic (Sursa: ANPAR, 2003).
Fig.3.8: Separare
gravitațională la
instalația din Pisa, Italia.
Fracția uşoară (plastic,
hârtie, lemn, etc.) este
înlăturată. (Sursa: ANPAR,
2003.
Pagina 24
Este necesar de subliniat că, în ceea ce priveşte deşeurile C&D inerte, pe lângă
tehnologiile adoptate pentru prelucrarea lor, procedeul aplicat pentru demolare are,
de asemenea, un rol important. De fapt, cu cât un deşeu specific este mai bine
separat în fracțiuni omogene, în cursul fazei de producție (ex: demolare), cu atât este
mai simplificat şi mai eficient procesul subsecvent de reciclare.
Deşeurile produse prin demolarea tradițională includ o diversitate de materiale,
printre care există şi unele nedorite (ex: hâtie, plastic şi lemn, ipsos, etc.), care pot
afecta negativ calitatea agregatelor reciclate obținute prin prelucrare globală.
Pre‐sortarea deşeurilor la sursă permite reducerea costurilor de eliminare sau
prelucrare, care cresc semnificativ cu heterogenitatea şi prezența poluanților,
asigurând şi o calitate superioară materialului reciclat destinat înlocuirii materialelor
naturale. Mai mult, separarea la sursă a diferitelor tipuri de deşeuri permite
prelucrarea nu numai a materialelor tipice pentru construcții, cum sunt cărămida şi
betonul, dar şi a lemnului, plasticului, sticlei şi metalelor, pentru valorificare în
domenii adecvate.
Pentru aceasta, activitatea de demolare trebuie planificată şi organizată până la
demolarea întregii clădiri. O strategie de acest tip, denumită demolare selectivă, nu
este încă o practică larg răspândită deoarece presupune costuri ridicate, datorate
utilizării masive a muncii fizice şi a timpilor îndelungați de implementare. Mai mult,
lipsa unei rețele organizate, adică a unei rețele dense de facilități şi/sau servicii
capabile să exploateze materialele separate, şi unei piețe active de bunuri şi/sau
materiale produse, a descurajat deocamdată companiile de demolare.
În realitate, se întâmplă ca, în timpul selectării tehnicilor de demolare, aspectele
economice şi viteza de implementare a operațiunii să fie considerate prioritare, iar
necesitatea de a reda unui proces productiv diferitele tipuri de deşeuri şi componente
nu este luată în considerare.
Clauzele privind lucrările de demolare prevăd rareori adoptarea procedurilor
selective, care favorizează valorificarea şi cea mai bună exploatare a deşeurilor din
demolare, astfel încât există tendința demolării tradiționale.
Deşeurile C&D astfel produce pot fi eliminate sau valorificate. În ultimul caz, este
totuşi necesară utilizarea instalațiilor echipate cu dotări speciale, capabile să asigure
eliminarea materialului ne‐inert, biodegradabil, a fierului şi fracțiunilor uşoare. Numai
pe această cale este posibil să vorbim despre reciclare reală, cu alte cuvinte o
prelucrare menită să transforme deşeul într‐un produs de calitate superioară şi cu
caracteristici performante.
Acest rezultat poate fi obținut, în general, cu instalații staționare, care utilizează
tehnologii complexe şi sofisticate.
În concluzie, se poate spune că există o foarte puternică legătură între tehnologia
utilizată, procedeul de demolare adoptat şi calitatea agregatelor reciclate.
Pagina 25
De fapt, tehnicile de demolare utilizate influențează decisiv heterogenitatea
deşeurilor, alegerea tehnologiei de prelucrare şi, în consecință, calitatea materialelor
reciclate.
Produsele valorificabile obținute din deşeuri omogene sunt de calitate mai bună în
comparație cu acelea rezultate din amestecuri heterogene. Dacă scopul este acela de
a favoriza reciclarea deşeurilor din demolări, atunci ar trebui adoptate procedurile de
demolare care sunt capabile să permită separarea deşeului în fracțiuni omogene.
Recomandarea n°4
Metodologia aplicată pentru demolare afectează semnificativ
performanța procesului subsecvent de reciclare şi caracteristicile
tehnice ale produselor reciclate. Pre‐sortarea deşeurilor C&D la
sursă, în grupuri omogene, reduce costurile de reciclare şi/sau
eliminare şi asigură o mai bună calitate produselor reciclate.
Recomandarea n°5
În prezent, există numeroase tehnologii care pot fi folosite la
prelucrarea deşeurilor C&D pentru producerea de agregate reciclate
de bună calitate, care pot concura cu produsele de carieră în ceea
ce priveşte calitățile tehnice. Aceste tehnologii sunt disponibile fie
sub formă de instalații de procesare mobile care pot fi utilizate pe
loc, fie ca instalații staționare specifice de reciclare.
Pagina 26
Fig. 3.9: Diagrama de management a deşeurilor din demolări.
Pagina 28
4. AGREGATE RECICLATE
Pagina 29
Modalitățile de utilizare a agregatelor pot fi divizate, în general, în două categorii
principale:
• utilizările sub formă ne‐legată, (construcții de drumuri, terasamente, etc.) care
necesită materiale grosiere;
• utilizările sub formă legată, în care mixtura conține un agent de legătură, cum ar
fi cimentul, bitumenul sau o substanță cu proprietăți de cimentare în contact cu
apa (liant, mortar, etc.).
În ceea ce priveşte utilizările posibile, agregatele reciclate îşi găsesc destinația
pentru:
• lucrări de inginerie civilă;
• lucrări pentru drumuri şi căi ferate.
Lucrări de inginerie civilă Lucrări pentru drumuri şi căi ferate
Construcția de drumuri, căi ferate, aero‐
Realizarea de lucrări de inginerie civilă porturi, piețe, fundații lucrări civile şi
industriale
Realizarea de restaurări de mediu (cariere Construcția stratelor de fundație pentru
vechi), umpluturi şi refaceri infrastructuri de transport
Construcția stratelor adiționale (cu funcții
Beton cu rezistență scăzută (Rck ≤ 15 MPa)
anti‐capilare, anti‐îngheț, drenare etc.)
Tab.4.1: Utilizări principale ale agregatelor reciclate.
Lucrările pentru drumuri sunt, în mod clar, un domeniu în care utilizarea
agregatelor reciclate poate fi aplicată pe scară largă, pentru înlocuirea celor primare.
În Fig. 4.2 sunt arătate straturile care formează structura învelişului rutier elastic.
Construcția unei suprastructuri rutiere de acest fel este asigurată prin suprapunerea
diferitelor straturi de amestecuri, unele ne‐legate, altele legate, în care agentul de
legătură este aproape întotdeauna bitumenul.
Agregatele reciclate pot fi utilizate pentru construcția straturilor de fundație şi a
rambleurilor pentru drumuri, sub formă de amestecuri nelegate cu granulometrie
omogenă.
Pagina 30
Strat de uzură
Strat de legătură
Strat de bază
Fundație din amestec granular compactat
Fundație sau rambleu
Fig.4.2: Structura învelişului rutier elastic (Sursa: A. Marradi, 1999).
Recomandarea n°6
Agregatele reciclate sunt utilizate pe larg sub formă ne‐legată în
lucrări de infrastructură (fundații de drumuri şi căi ferate) sau
pentru reabilitarea de mediu. Ele se pot utiliza şi la prepararea
amestecurilor pentru betoanele cu rezistență scăzută.
Agregatele reciclate, ca şi agregatele naturale, nu au toate aceleaşi caracteristici,
astfel încât, în funcție de performanțele lor specifice, ele sunt mai mult sau mai puțin
potrivite pentru anumite utilizări. De aceea, este de mare importanță cunoaşterea
proprietăților şi a comportamentului lor față de diverşi factori (rezistența mecanică,
expunerea la cicluri îngheț‐dezgheț sau la apă, etc.), mai degrabă decât cunoaşterea
originii lor.
Recomandarea n°7
Alegerea agregatelor pentru o aplicație specifică ar trebui să
depindă numai de caracteristicile materialului şi nu de originea sa.
Pagina 31
Fig. 4.3: Utilizarea agregatelor reciclate pentru reabilitarea mediului (Sursa: ANPAR, 2005).
Pagina 32
Introducerea marcajului CE pentru materialele de construcție şi publicarea
standardelor armonizate pentru agregate au eliminat oficial distincția tradițională a
agregatelor în funcție de natura lor, introducând necesitatea ca agregatele să fie
evaluate numai după caracteristicile lor de performanță.
Marcajul CE face astfel posibilă compararea agregatelor reciclate cu cele naturale şi
înlocuirea lor unul cu celălalt, fără deosebire (pentru utilizările stabilite de
proiectant).
Agregatele reciclate marcate cu CE sunt, pentru toate intențiile şi scopurile de
utilizare, materiale de construcție.
Fig.4.4: Marcajul CE conform cu Normativele Europene Armonizate.
NORMATIV TITLUL
“Agregate uşoare – Partea I: Agregate uşoare pentru beton, mortar
EN 13055‐1
şi tencuială”
EN13139 “Agregate pentru mortar”
EN 13383 “Agregate pentru lucrări de protecție”
EN 12620 “Agregate pentru beton”
“Agregate pentru materiale ne‐cimentate sau cimentate cu mortare
EN 13242 hidraulice, utilizate în lucrări de inginerie civilă şi la construcția de
drumuri”
EN 13450 “Agregate utilizate la terasamente de căi ferate”
Tab.4.2: Normative armonizate pentru marcajul CE al agregatelor naturale, reciclate şi artificiale.
Pagina 33
Aşa cum a fost menționat, operațiunea de valorificare a deşeului se bazează pe
criteriul încetarea statutului de deşeu, care stabileşte condițiile în care un deşeu
încetează să mai fie considerat ca atare, devenind o nouă substanță sau obiect.
Evaluarea calității produsului final devine o etapă fundamentală pentru stabilirea
conformității cu criteriul încetarea statutului de deşeu.
Crearea unui nou produs poate fi identificată, în mod just, în momentul când
materialul corespunde anumitor standarde de calitate (definite de proiectant sau prin
normative specifice), în funcție de utilizarea anticipată.
Conformitatea cu astfel de standarde trebuie garantată prin controlul întregului
proces de valorificare, de la managementul deşeului utilizat, prin procesul de
producție şi tehnologiile aplicate, la necesitățile produsului.
Se poate gândi un parcurs de evaluare calitativă, care analizează produsul final atât
din punct de vedere tehnic, cât şi de mediu.
După cum se observă în Fig. 4.5, produsul va trebui să îndeplinească termenii
procedurii de evaluare, în ceea ce priveşte atât marcajul CE, conform cu Normativele
Europene Armonizate, cât şi comportamentul materialelor reciclate supuse Testelor
de Lesivare (comportament la spălare).
Recomandarea n°8
Normele Tehnice Europene de utilizare nu deosebesc agregatele
după origine, ci în funcție de caracteristicile lor. Astfel, agregatele
reciclate trebuie să fie asemuite cu agregatele naturale în toate
cazurile care privesc utilizarea lor.
Recomandarea n°9
Numai acele agregate reciclate care îndeplinesc normele şi
specificațiile Europene şi sunt marcate CE pot concura cu agregatele
convenționale. Eco‐compatibilitatea agregatelor reciclate ar trebui,
de asemenea, verificată prin teste adecvate, în acord cu
protocoalele existente.
Pagina 34
Fig.4.5: Diagrama criteriului de calitate a produsului final.
Pagina 35
Pagina 36
5. PIAȚA DE AGREGATE
După cum este menționat în raportul “Nici o construcție fără agregate” al UEPG
(European Aggregates Producers Association), publicat cu ocazia celei de a 20‐a
aniversări a asociației (UEPG, 2007 A), industria construcțiilor reprezintă 10÷12% din
Produsul Intern Brut European, iar industria agregatelor este pentru ea cea mai
importantă sursă de materii prime.
În 2008, au fost produse aproximativ 3,5 miliarde tone de agregate, cu o medie
anuală per cetățean European de peste 6 tone (Sursa: UEPG, 2009‐2010). Producția a
implicat aproximativ 17.000 companii cu 400.000 angajați, în aproximativ 23.000
cariere. Fig. 6.1 arată producția Europeană din 2008, în procente per tip de agregat:
aproximativ 90% provine din resurse naturale, în timp ce numai 6% din agregate
reciclate (Sursa: UEPG, 2009‐2010).
Agregate reciclate
6% Agregate secundare
Agregate marine 2%
2,5%
Nisip şi pietriş
Roci sparte 40,5%
49%
Fig. 5.1: Producția de agregate în Europa, în 2008. (Sursa UEPG 2009‐2010)
Pagina 37
Indicii de evaluare a pieții
1) PAR/(PAN + PAR ) = raportul dintre producția de agregate reciclate şi totalul
producției de agregate
Arată care a fost “starea afacerii”, adică ce contribuție au avut agregatele reciclate
comparativ cu necesarul total de agregate.
2) PAR/PC&D = raportul dintre producția de agregate reciclate şi deşeurile
din construcții şi demolări
Oferă indicații asupra ratei de conversie a deşeurilor din construcții şi demolări.
Evident, valoarea PAR depinde de structura producției şi eficiența sistemelor curente
de colectare şi reciclare.
3) PC&D/(PAN+ PAR )= raportul dintre deşeurile din construcții şi demolări şi
producția totală de agregate
Arată efectul potențial al agregatelor reciclate asupra necesarului total de agregate,
adică, contribuția maximă pe care deşeurile din construcții şi demolări ar putea‐o
avea la acoperirea cererii de agregate, în cazul ipotetic în care întregul flux este
reciclat.
Notă: * Sursa: UEPG, 2009‐2010; ** Sursa: Eurostat, 2008; *** producția se referă numai la nisip,
pietriş şi roci sparte, presupunând nulă balanța import/export în absența datelor sigure.
Pagina 38
Pentru a înțelege dezvoltarea posibilă a pieței de agregate, este interesant nu
numai de a evalua relația dintre producția de agregate naturale şi reciclate, dar şi de a
corela datele de producție a deşeurilor din construcții şi demolări, din care agregatele
reciclate sunt generate, cu acelea de producție a agregatelor reciclate, ca şi efectul
potențial al agregatelor reciclate asupra cererii totale de agregate. Datele din Tab. 5.1
privesc producția de agregate naturale şi reciclate în anul 2008 (UEPG 2009‐2010) şi
producția de deşeuri din construcții şi demolări în acelaşi an (Eurostat, 2008) în acele
State Membre pentru care sunt disponibile suficiente date sigure. Valorile PC&D au
fost obținute din baza de date Eurostat, cu filtrare pe domeniu economic (NACE_2
section F ‐ Construction), periculozitate (non hazardous waste) şi tip de deşeu
(Mineral and solidified wastes). Luând în considerare natura datelor, pentru a obține
valori mai sigure pentru scopul acestei discuții, s‐a considerat un nou indice
(PC&Defectiv), care curăță fluxul de componentele ne‐minerale ale deşeului C&D,
estimate la 15% (ține seama de compoziția deşeului C&D şi de tehnologiile de
reciclare disponibile).
După indicele PAR/PC&D se observă că situația europeană este foarte variată; dacă
unele dintre cele mai bune cazuri, ca Olanda şi Marea Britanie, sunt excluse,
obiectivul de reciclare stabilit de Directiva Cadru 2008/98/EC (egal cu 70% în 2020,
Art. 11, punct 2, litera b) al Directivei) este încă, în cele mai multe cazuri, foarte
dificil de realizat.
În măsura în care este luat în considerare efectul agregatelor reciclate asupra cererii
totale de agregate, indicii PAR/(PAN+ PAR ) şi PC&D/(PAN+ PAR ) arată că:
1) efectul potențial al agregatelor reciclate asupra cererii totale de agregate
variază între 10% şi 35% (exclusiv Franța, unde datele PC&D nu par a fi complet
sigure)
2) în acest moment, cererea de agregate este acoperită aproape exclusiv cu
materiale de carieră.
3) experiențele deosebite şi politicile de gospodărire atentă a fluxului de deşeuri
C&D pot duce la rezultate interesante (Olanda, Marea Britanie şi Germania) în ce
priveşte economisirea resurselor naturale.
Recomandarea n°10
Utilizarea integrată a agregatelor naturale şi reciclate, pe lângă
economisirea resurselor naturale, poate permite o mai bună
exploatare a resurselor disponibile, în acord cu diferitele folosințe.
Pagina 39
Tabelul 5.2 arată consumul mediu de agregate pentru unele aplicații majore. Din
aceste date se poate spune că necesarul de agregate, chiar dacă este strict legat de
industria construcțiilor în fiecare țară, este în general ridicat.
Utilizarea integrată a agregatelor naturale şi reciclate, pe lângă o economisire
apreciabilă a resurselor naturale, poate permite o mai bună exploatare a resurselor
disponibile, în acord cu diferitele folosințe.
Consumul mediu de agregate
Tip de utilizare
(tone / unitatea de construcție)
Stadioane de sport 300.000
Autostrăzi – 1 km 30.000
Şcoli 3.000
Case noi 400
Căi ferate pentru trenuri de mare viteză – 1 m 9
Tab.5.2: Consumul mediu de agregate pentru utilizări principale (Sursa: UEPG, 2007).
Într‐o piață liberă, există o serie de factori care ar trebui/ar putea favoriza utilizarea
agregatelor reciclate în locul celor naturale. Aceştia sunt:
1) preț mai mic decât cel al materialelor naturale înlocuite;
2) cererea mare de materiale cu performanță scăzută (îmbrăcăminte rutieră,
umpluturi, rambleuri etc.);
3) reducerea costurilor de transport (care pot fi mai mici, deoarece operațiunea de
reciclare este de obicei mai aproape decât cariera, sau pot fi nule, în cazul
producției şi utilizării la fața locului).
Prețul cel mai mic este fără îndoială cel mai important element în alegerea
produsului reciclat, deoarece, cu aceleaşi caracteristici, el reprezintă unul dintre
factorii decisivi pentru acceptarea de către solicitanți.
Prețul agregatelor reciclate depinde de piața locală, dar, frecvent, este mai mic cu
20% față de prețul agregatelor naturale. Această diferență de preț nu se datorează
calității mai scăzute a agregatelor reciclate, cât “rezistenței culturale” a pieții, care, de
fapt, desconsideră agregatele provenite în primul rând din deşeuri.
Pentru o recuperare parțială a costurilor de producție legate de lucrările necesare
pentru garantarea caracteristicilor constante ale agregatelor reciclate (Controlul
Producției/Calității în fabrică), producătorul poate, de asemenea, lua în calcul
cheltuielile necesare depozitării deşeului la instalație, care, chiar dacă sunt limitate,
permit desfăşurarea operațiunii în aproape toate locațiile.
Pagina 40
Un alt factor important este cererea ridicată de agregate pentru folosințe de
categorie inferioară. Se estimează că aproximativ 40% din cererea totală de agregate
în Europa se referă la astfel de folosințe, legate mai ales de construcția şi de
întreținerea infrastructurii.
În fine, dat fiind faptul că instalațiile de reciclare sunt, în mod normal, situate foarte
aproape de aşezările urbane, costul transportului nu afectează substanțial prețul final
al materialului reciclat, cum se întâmplă deseori pentru materialele naturale. Iar în
eventualitatea în care operațiunea de valorificare de desfăşoară la fața locului,
costurile de transport nu există.
Recomandarea n°11
Valorificarea deşeului la fața locului are o eco‐balanță puternic
pozitivă datorită costurilor nule de transport, în ceea ce priveşte
atât deşeul, cât şi agregatele. Este totuşi necesară garantarea
calității şi a marcajului CE al produsului printr‐o creştere a costului
demolării şi gospodărirea deşeului la fața locului.
Recomandarea n°12
Pentru îmbunătățirea pieții agregatelor reciclate, prețul lor trebuie
păstrat cu cel puțin 20% mai mic decât cel al agregatelor naturale,
pentru a depăşi “rezistența culturală” a pieții, care, în present,
desconsideră agregatele produse din deşeuri.
Recomandarea n°13
Opoziția la utilizarea agregatelor reciclate, datorită originii lor, este
unul dintre obstacolele principale pentru dezvoltarea industriei
reciclării deşeurilor C&D. Pentru eliminarea definitivă a
prejudecăților tuturor utilizatorilor, este necesară definirea
grabnică, conform Directivei 2008/98/EC, a criteriilor de determinare
a momentului în care deşeul încetează să fie considerat ca atare şi
devine material (end of waste).
Pagina 41
DEŞEU INERT
Directiva 2008/98/EC
art. 4 – Ierarhia deşeurilor
art. 11 – Reutilizare şi Reciclare
RECICLARE
Deşeuri omogene
< tehnologie; < costuri; > calitate
Deşeuri heterogene
> tehnologie; > costuri; < calitate
Încetarea statutului de deşeu
AGREGATE
RECICLATE
Reglementarea (EU) N. 305/2011
Cerința Marcaj CE
Directiva 2008/98/EC
art. 6 – Încetarea statutului de
deşeu
PRODUS
PENTRU
CONSTRUCȚII
Pagina 42
6. LISTĂ DE RECOMANDĂRI
2. Directiva 2008/98/EC dispune ca nivelul de reciclare a deşeurilor C&D ne‐
periculoase, în UE, să ajungă la 70%, până în 2020. Este necesar ca Statele
Membre să stabilească etape intermediare pentru monitorizarea şi
garantarea realizării nivelului final şi a obiectivelor de reciclare din DC a
Deşeurilor.
3. Problema gospodăririi deşeurilor C&D nu este legată atât de mult de
calitatea lor, cât de cantitățile implicate. Producția totală de deşeuri C&D în
Europa este de 850 milioane tone din care, în multe țări, un procent
însemnat este încă eliminat în halde; acest procent ar trebui redus în anii
următori.
5. În prezent, există numeroase tehnologii care pot fi folosite la prelucrarea
deşeurilor C&D, pentru producerea de agregate reciclate de bună calitate,
care pot concura cu produsele de carieră în ceea ce priveşte calitățile
tehnice. Aceste tehnologii sunt disponibile fie sub formă de instalații de
procesare mobile care pot fi utilizate pe loc, fie ca instalații staționare
specifice de reciclare.
Pagina 43
6. Agregatele reciclate sunt utilizate pe larg sub formă ne‐legată în lucrări de
infrastructură (fundații de drumuri şi căi ferate) sau pentru reabilitarea de
mediu. Ele se pot utiliza şi la prepararea amestecurilor pentru betoanele cu
rezistență scăzută.
7. Alegerea agregatelor pentru o aplicație specifică ar trebui să depindă numai
de caracteristicile materialului şi nu de originea sa.
10. Utilizarea integrată a agregatelor naturale şi reciclate, pe lângă economisirea
resurselor naturale, poate permite o mai bună exploatare a resurselor
disponibile, în acord cu diferitele folosințe
11. Valorificarea deşeului la fața locului are o eco‐balanță puternic pozitivă
datorită costurilor nule de transport, în ceea ce priveşte atât deşeul cât şi
agregatele. Este totuşi necesară garantarea calității şi a marcajului CE al
produsului, printr‐o creştere a costului demolării şi gospodărirea deşeului la
fața locului.
12. Pentru îmbunătățirea pieții agregatelor reciclate, prețul lor trebuie păstrat cu
cel puțin 20% mai mic decât cel al agregatelor naturale, pentru a depăşi
“rezistența culturală” a pieții, care, în prezent, desconsideră agregatele
produse din deşeuri.
13. Opoziția la utilizarea agregatelor reciclate, datorită originii lor, este unul
dintre obstacolele principale pentru dezvoltarea industriei reciclării
deşeurilor C&D. Pentru eliminarea definitivă a prejudecăților tuturor
utilizatorilor, este necesară definirea grabnică, conform Directivei
2008/98/EC, a criteriilor de determinare a momentului în care deşeul
încetează să fie considerat ca atare şi devine material (end of waste).
Pagina 44
7. SURSE DE INFORMARE
Eurostat, 2008 Database
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=env_wasgen&lang=en)
UEPG, 2009‐2010 ‐ “Sustainable Development in the European Aggregates
Industry ‐ Annual Review”, 2009‐2010”
Garbarino & Cardu, 2008 ‐ Garbarino E., Cardu M., Tecnologie di riciclaggio:
impianti di trattamento ed applicazioni sperimentali d'impiego, INERTCH 2007,
supplemento a RECYCLING, 2008, pagine 146‐174, Vol.62/08
Garbarino E., 2005 – “Stato dell’arte e risultati di una ricerca sperimentale
inerente la valorizzazione e l’impiego nella produzione di calcestruzzo di
aggregati riciclati derivanti da rifiuti da costruzione e demolizione”. PhD tesi.
Politecnico di Torino
Mancini et al., 2005 ‐ “Trattamento dei rifiuti da costruzione e demolizione”,
dispense del corso di formazione di III livello “Recupero delle materie prime
secondarie da rifiuti provenienti da demolizioni edilizie” del Politecnico di Torino,
editore Politeko
A. Marradi, 1999 – “Breve storia delle tecniche costruttive delle infrastrutture
stradali”, tratto da “Riciclare per l’ambiente”, editore AREA
UEPG, 2007‐A – “Sustainable Development in the European Aggregates Industry
‐ Brochure for the 20th anniversary of UEPG”, 2007
UEPG, 2007 ‐ “Committing to Sustainable Development – Annual Report”, 2007
ANPAR – Internal images archives
Pagina 45
Sustainable Aggregates Resource Management
http://www.sarmaproject.eu