WORKSHOP - COMUNICAREA EFICIENTĂ CU COPIII

1.Ințelegerea sentimentelor
Există 4 lucruri pe care le poate face un părinte
1. Ascultați cu maximă atenție.
2. Aprobati-le sentimentele cu un singur cuvânt : ” oh”… ” mm”… ” înțeleg”
3. Numiți-le senimentele.
4. Ajutați-i să-și imagineze că dorințele li se împlinesc.

Cand un copil dorește să ne spună ceva, oricât de ocupați am fi, ar trebui să îi privim cu atenție și
să lăsam ceea ce facem pe moment.
Si uneori, copiii nici nu au nevoie de sfaturi, pur și simplu vor să fie ascultați- și lucrul acesta îi va
ajuta să-și înțeleagă mai bine propriile sentimente.
Cum poți să-i ajuți, de exemplu, să își imagineze că dorințele se împlinesc fără ca să-i minți?
Un lucru banal: copilul vrea neaparat biscuiti crocanți și nu aveți așa ceva în casă. Unii poate vor
fi foarte înțelegători, dar alții poate vor reacționa urât.
Copilul: Vreau biscuiți crocanți!
Mama: Aș fi vrut să am un biscuite sau doi pentru tine.
Copilul. Îi vreau !
Mama: Văd cât de mult ți-i dorești…
Copilul: Aș vrea sa-i am acum…
Mama: Aș vrea să am puterea magică să fac să apară aici o cutie uriașa cu biscuiți crocanți.
Copilul: Ei bine, atunci voi mânca niște cereale!
Deci uneori simplul fapt de a vedea ca dorințele tale arzătoare sunt înțelese, face ca realitatea să
devină mai ușor de suportat.
Dar cum le-am putea numi sentimentele?
Uneori, ca micuții să nu sufere , avem tendița de a le nega sentimentele, noi crezând că așa ei vor
trece și mai ușor peste acestea.
Atunci când copiii sunt triști, nu trebuie să incercăm să-i inveselim neapărat crezând ca vor trece
mai usor peste moartea animalutului drag, de exemplu. Sa-i ascultam, sa-i imbratisam, poate sa
plangem cu ei. Vor sti că sentimentele lor sunt valoroase, reale.
2. Cooperarea cu copilul
1. Descrieți. Descrieți ceea ce vedeți sau descrieți problema.
2. Oferiți informații.
3. Exprimați-va într-un singur cuvânt.
4. Vorbiți despre sentimentele dumneavoastră.
5. Scrieți un biletel .

Și avem un caz: în mod repetat copilul își lasă pantofii murdari chiar in mijlocul ușii de la
bucătărie.
Îi putem spune exasperați : ” Iar ți-ai lăsat papucii aici! Se va umple bucătăria de microbi. Ți-am
spus de o mie de ori să nu-i mai lași aici, dar văd ca eu chiar n-am cu cine vorbi. Zici că vorbesc
cu pereții! Așa o să-ți lași papucii si când o să fii la casa ta? ”
Ce ar putea simți un copil? E drept- a greșit și vedem că nu prea vrea să se îndrepte. Dar cu
siguranță s-ar gândi că el nu e bun de nimic. E pur si simplu uituc , aerian.
Cum am putea folosi metodele de mai sus?
1. Descrieti problema pe un ton ferm

”Ionel, văd niste pantofi in fata ușii de la bucătărie!”

Suficient ca unii copii să și-i ia de acolo. .
2 .Oferiți informații
”Pantofii se pun la locul lor. Aici, ne putem impiedica de ei si aducem si toată mizeria în casă”
3. Exprimați-va într-un singur cuvânt ( aceasta este o metodă tare agreată de adolescenți care sunt
la vârsta în care par teribil de enervați de sfaturi foarte lungi si să le ții intruna morală)
” Ionel, pantofii!”
A înțeles ce are de făcut si ii va pune imediat la locul lor.
4. Vorbiți despre sentimentele dumneavoastră.
” Recunosc că nu-mi place să văd pantofi și mai ales pantofi murdari în fața ușii de la bucătărie.
Îmi place să-i vad așezați frumos la locul lor. ”
5. Scrieți un bilețel.
O altă metodă oarecum amuzantă și acceptată de către copii.
Scriem un biletel și îl lipim pe ușa de la bucatarie sau pe pantofi.
” Ne place să stăm împreună cu frații noștri pantofi și nu aruncați prin casă. Cu drag, pantofii tăi”
sau ” Mă bucur când îți pui pantofii la locul lor. Cu drag, mama”.
3. Conectează-te la copil inainte sa ii dai indicatii
Inainte sa ii dai directii si indicatii despre ce sa facă si ce să nu facă, asigură-te ca ești cu ochii la
nivelul ochilor copilului tau si uita-te in ochii lui. Invata-l cum sa se concentreze la ce ii spune
celalalt: „Alina, am nevoie sa iti vad ochii”, „David, te rog sa asculti ce iti spun”. Oferă și tu
același limbaj corporal când iti asculți copilul vorbind. Ai grijă să nu fixezi așa de tare copilul cu
privirea încât el să perceapă că îl controlezi și domini în loc ca te conectezi la el.
4. Adreseaza-te copilului cu numele său
Începe orice cerere către copil adresându-te cu numele lui: „Laura, te rog frumos ajuta-mă să …”.
5. Lasa copilul sa iti completeze gândul
În loc de „Nu iti mai lasă lucrurile împrăștiate prin camera” încearcă „Matei, ia gândeste-te unde
ai vrea sa iti depozitezi masinuțele?”. Daca lasi copilul sa completeze el „linia punctată” il vei
motiva să se implice si vei avea și rezultate.
6. Vorbește corect pentru nivelul lui de dezvoltare
Cu cât e mai mic copilul, cu atât trebuie să folosești directive scurte si simple. Tine cont de nivelul
de întelegere al copilului tău. De exemplu, o greseală frecventă făcută de părinti este să întrebe un
copil de 3 ani: „De ce ai făcut asta??”. Sunt multi adulți care nu stiu sa raspundă la această
întrebare in care să argumenteze de ce fac o faptă sau alta. Incearcă în schimb „Hai să discutăm
despre ce s-a întâmplat”
7.Oferă alternative
„Ce vrei sa faci mai întâi? Să iti pui pijamaua sau să te speli pe dinți?” sau „Vrei tricoul roșu sau
pe cel bleu cu dungulițe?”.
8. „Când … atunci…”
„Când te vei spăla pe dinți, atunci vom începe să citim povestea”. „Când iți termini temele, atunci
poti să te uiti la tv”. „Când” – înseamnă că tu te aștepți la supunere și ascultare și știi că așa se va
întâmpla si ii induci ca nu exista alternativa. In schimb, „daca” – sugereaza copilului ca exista si o
alta optiune si câtă vreme tu nu vrei să îi dai una, nu folosi exprimarea „dacă nu te speli pe dinți,
nu vom citi povestea”.
9. Roagă copilul să repete după tine ce i-ai cerut
Dacă nu poate, înseamnaă că fie a fost prea lung, fie prea complicat pentru el.
10. Încheie discuția
Dacă un subiect este cu adevărat închis în discuție, spune ferm NU și ține-te de acest nu. „Nu mă
voi răzgandi pe acest subiect, imi pare rău” si oferă alternative.