A.I.C.P.S.

REVIEW
Anul XXV, Nr. 3 / 2015
ISSN 2067-4546
Publicație a
Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi
de Structuri (A.I.C.P.S.)

Membru colectiv al Academiei Oamenilor de Știință

Membru colectiv al Uniunii Asociatiilor Inginerilor
ING. CRISTIAN MIRCEA SAIU
Constructori din Romania (U.A.I.C.R)
Membru colectiv al Asociatiei Generale a Inginerilor
din Romania (A.G.I.R)

SUMAR MĂRIA SA FACEBOOK !

CERCETARE
3 Noi perspective și rezultate ale analizei probabilistice
de hazard seismic pentru România – partea I /
Radu Văcăreanu, Florin Pavel, Alexandru Aldea,
Cristian Arion, Cristian Neagu
SOLUȚII
20 Intervențiile structurale după cutremurele din
10 noiembrie 1940 și 4 martie 1977, la bisericile
de rit ortodox în România. Învățăminte pentru viitor /
Mircea Mironescu, Adrian Mircea Stănescu,
Teodor Brotea, Radu Comănescu, Daniel Purdea,
Mircea V. Stănescu
27 PENTAFLEX® - o hidroizolație simplă și atent
configurată
30 Graitec Advance BIM Designers – prima multi-platformă
BIM de proiectare
35 Cladiri din BCA - structuri in cadre sau pereti din zidarie
portanta
38 Structoterm – Noua generație de materiale de zidărie
pentru construcții eficiente energetic
A.I.C.P.S.
39 Propunere de alegere in continuare a domnului
dr. ing. Traian Popp ca presedinte A.I.C.P.S. pentru
anul 2015.
42 Statutul Asociației Inginerilor Constructori Proiectanți de
Structuri (A.I.C.P.S.) (actualizat la data de : 21.05.2015
conform hotararilor celei de a a XXV-a Conferinte
Nationale A.I.C.P.S.)
51 Anexa 1 la Statutul A.I.C.P.S. – Codul de etică
profesională al inginerilor constructori proiectanṭi de
structuri ṣi al societăṭilor de proiectare din domeniul
construcṭiilor
54 Anexa 2A – Consiliul de conducere permanent
A.I.C.P.S. aprobat in Conferinta din 21.05.2015
57 Anexa 2B – Consiliul de conducere extins al A.I.C.P.S.
aprobat in Conferinta Nationala din 21.05.2015
61 Structura programului de asigurări pentru membrii
A.I.C.P.S. 01.04.2015-31.03.2016
63 Listă privind valorile taxelor pentru membrii A.I.C.P.S.
valabila pentru anul 2015 aprobata în ṣedinṭa din
20.02.2015
DOCUMENTAR
64 Reviste din biblioteca A.I.C.P.S. ce se găsesc spre
consultare la sediul A.I.C.P.S.
PROGRAME
67 Programul Operațional Sectorial „Creșterea
Competitivității Economice” – cofinanțat prin Fondul
European de Dezvoltare Regională „Investiții pentru
viitorul dumneavoastră”
Tragedia din ceea ce unii numesc „CLUB”
ne-a împins să realizăm că onestitatea şi
respectarea unor minime reguli sunt pe cale de
dispariţie.
Dincolo de exprimarea durerii şi come-
morarea celor care au trecut în nefiinţă, societatea
a simţit nevoia unei revolte mai ales în direcția
autorităților care au permis ca asemenea spații să
funcționeze, a simţit nevoia unei revolte îndreptată
înspre cei care sunt responsabili, într-un fel sau
altul.
Lipsa de onestitate în declarații în baza
cărora s-au întocmit acte cu efect juridic, a dus la
înfăptuirea unei încrengături de interpretări,
omisiuni și ilegalităţi peste alte ilegalități.
Efectul ? Revoltă, proteste aproape la fel ca
cele din anii trecuți, dar mai candide, mai călduţe,
aşa mai de vară, mai de catifea.
Nu au fost lupte de stradă, nu au fost răniţi,
politicul şi-a atins scopul din umbră, a încercat să
se cocoaţe în schemă, dar nu a reuşit şi este timpul
să revenim la viaţa de toate zilele.
De ce?
Pentru că majoritatea celor ieșiţi în stradă
strigă împotriva corupției, dar sunt și ei parte a
problemei și nu vor sau nu vrem să recunoaştem
asta.
Vor să se schimbe sistemul politic și clasa
politică, dar schimbare în dreptul lor nu vor, adică
ceva de genu „ori să se revizuiască, dar să nu se
schimbe nimic, ori să nu se revizuiască, dar atunci
să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în
punctele... esenţiale....”
 MĂRIA SA FACEBOOK ! (continuare)

Şi cu asta ce am făcut? Am lăsat din nou în urmă nişte funcţionari, în derivă, buimaci de ce li se
poate întîmpla dacă îşi fac corect datoria.
Personal am purtat discuţii cu funcţionari din Disciplina în construcţii, cu inspectori ISC, care
sunt în diverse poziţii, de la simpli executanţi cu sarcini în teren, pînă la cei care decid.
Toţi au teama, ..., au teama să facă deranj, fiindcă nu ştie deranjatul cum se întoarce împotriva
lui şi atunci este tentant să o îmbrobodească şi să stea pitiţi ca în jocul copilăriei tuturor „De-a v-ați
ascunselea”. Au teamă. Pe ei, funcţionarii publici, nu prea îi apără nimeni.
Revolta asta, a vrut să intre cu buldozerul şi la temelia funcţionarului public, pe motiv de
incompetenţă, corupţie, şi altele, dar buldozerul nu mai are lamă, nu mai are nici şenile, că de,..... le-au
dus unii la fiare vechi.
Aşa că am lăsat în urmă nişte instituţii ale statului, care aveau rolul de prevenire a unor
evenimente nedorite, erau ferme, erau prezente, din păcate uneori la limita abuzului, dar erau temute.
Pur şi simplu aceste instituţii sunt decimate, fără personal, fără cele necesare, dar mai ales fără
putere.
Astăzi şi pe viitor, vedem cum aceste instituţii au de rezolvat „Petiţii”.
Autosesizări nu mai există, gata, .... s-a zis cu ele, ...., lăsăm ca măria sa Facebook şi apoi
strada să le rezolve.

Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri (A.I.C.P.S.)

București, Șos. Panduri 94, corp B, et. 1, sector 5, Tel./Fax: 021-412.02.04, Mobil: 0788.35.96.96
E-mail: office@aicps.ro
www.aicps.ro www.aicpsview.ro
revista online
Colectivul de redacţie:
ING. PETRE IONIŢĂ, DIRECTOR EXECUTIV A.I.C.P.S. TIBERIU RĂZVAN STĂNESCU, REDACTOR
ING. CRISTIAN SAIU, DIRECTOR TEHNIC A.I.C.P.S. LUCICA ADRIANA ȘTEFAN, REDACTOR

Editura AGIR
Calea Victoriei, nr.118, sector 1, 010093 Bucureşti, România
Tel./Fax: 4021-316 89 92, 4021-316 89 93 (redacţie)
e-mail: editura@agir.ro, www.edituraagir.ro

Îngrijire editorială:
ING. DAN BOGDAN ING. ION MARIN

AICPS REVIEW 3/2015

 CERCETARE

NOI PERSPECTIVE ȘI REZULTATE ALE

ANALIZEI PROBABILISTICE DE HAZARD
SEISMIC PENTRU ROMÂNIA – Partea I
 
Radu VĂCĂREANU, Florin PAVEL, Alexandru ALDEA, Cristian ARION, Cristian NEAGU
Centrul de Cercetare „Evaluarea Riscului Seismic”, Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti,
Bd. Lacul Tei, nr. 122 - 124, sector 2, Bucureşti

Rezumat. Acest articol prezintă o parte din rezultatele preliminare privitoare la evaluarea hazardului seismic
pentru România obținute în proiectul naţional de cercetare BIGSEES finanţat de Ministerul Educaţiei și
Cercetării Științifice. Scopul proiectului BIGSEES este analiza aprofundată a aplicabilității unitare a prevederilor
din standardul european de proiectare seismică a clădirilor - Eurocode 8 - referitoare la acțiunea seismică, în
contextul seismicității României (hazard seismic generat pentru o mare parte din ţară de către sursa seismică
subcrustală Vrancea). Tot în acest articol sunt analizate o serie de observații referitoare la capitolul 3 din codul
de proiectare antiseismică P100-1/2013, precum şi la aplicabilitatea metodei de evaluare probabilistică a
hazardului seismic pentru România.

Abstract. This paper presents some preliminary seismic hazard results for Romania obtained within the
BIGSEES national research project financed by the Ministry of Education and Scientific Research. The main
focus of BIGSEES research project is to provide a refined input for the design seismic action in Romania, based
on the requirements of Eurocode 8, by taking into account the peculiarities of the seismicity of Romania (seismic
hazard dominated, for a significant part of the country, by Vrancea subcrustal seismic source). Some
remarks of several authors, focused on Chapter 3 of the seismic design code P100-1/2013 and on the
applicability of the probabilistic seismic hazard assessment for Romania, are also analyzed and discussed
in this paper.

1. INTRODUCERE subcrustale ce au afectat teritoriul României, proiectul

Analiza hazardului seismic este un subiect
deschis, dezvoltat şi perfecţionat în mod continuu,
începând cu anii 1990, la Universitatea Tehnică de
Construcţii din Bucureşti în cadrul colectivelor de
Siguranța Construcților și Inginerie Seismică și care a
generat, printre multe altele, cadrul normativ referitor la
acțiunea seismică din codurile de proiectare P100-1,
edițiile din 2006 și 2013.
În acest articol se prezintă unele rezultate
preliminare ale proiectului național de cercetare
BIGSEES (BrIdging the Gap between Seismology and
Earthquake Engineering: From the Seismicity of
Romania towards a refined implementation of Seismic
Action EN 1998-1 in earthquake resistant design of
buildings) finanţat de către Ministerul Educaţiei și
Cercetării Științifice în perioada 2012 – 2016. Directorul
de proiect este prof. dr. ing. Gheorghe Mărmureanu
(INCDFP), iar partenerii de proiect sunt: Institutul
Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica
Pământului (INCDFP), Universitatea Tehnică de
Construcţii din Bucureşti (UTCB), Institutul Naţional de
Cercetare Dezoltare URBAN-INCERC şi Aedificia
Carpaţi S.A. Folosind cele mai complete și actualizate
cataloage seismice și cea mai mare bază de date
accelerografice înregistrate la cutremure crustale și
BIGSEES va propune, în final, o nouă hartă de hazard
seismic a României având ca parametru media
geometrică a valorilor de vârf ale componentelor
orizontale perpendiculare ale accelerației terenului cu
10% probabilitate de depășire în 50 de ani, precum și
spectre normalizate de răspuns elastic ale acceleraţiilor
absolute pentru componentele orizontale ale mişcării
terenului.
Rezultatele parțiale ale proiectul BIGSEES,
prezentate în continuare într-o formă foarte condensată,
s-au concretizat în ultimii trei ani în peste 30 articole la
diferite jurnale şi conferinţe naţionale şi internaţionale
de inginerie seismică și seismologie (15 articole în
diferite reviste internaţionale ISI, dintre care o parte se
găsesc ca referinţe la acest articol). Aşadar, aceste
rezultate pot fi privite ca o bază solidă, verificată şi
totodată perfectibilă pentru evaluarea hazardului
seismic ce afectează teritoriul României. Comentariile
sau observațiile referitoare la evaluarea hazardului
seismic trebuie să fie bazate pe date de intrare
relevante statistic pentru un astfel de fenomen natural
care prezintă o variabilitate intrinsecă foarte mare și pe
calcule efectuate în acord cu metodologiile acceptate la
nivel internațional. În acest sens sunt analizate o serie
de observații apărute în cadrul unor articole publicate
în revista AICPS Review în ultimii ani și care privesc

AICPS REVIEW 3/2015

calibrarea acțiunii seismice în codul de proiectare
seismică P100-1/2013 (MDRAP, 2013).
2. SEISMICITATEA ROMÂNIEI
Seismicitatea României este dată de o
combinaţie între sursa seismică subcrustală Vrancea şi
13 surse seismice crustale situate atât pe teritoriul
României, cât şi pe teritoriile Bulgariei, Serbiei și
Ungariei. Contururile surselor seismice, definite iniţial
în studiul lui Radulian et al. (2000a), au fost modificate
şi îmbunătăţite de INCDFP în cadrul proiectului de
cercetare BIGSEES pe baza datelor de observație și
a rezultatelor recente. Sursele seismice definite în
cadrul proiectului BIGSEES, şi care au fost luate în
considerare în calculul probabilistic al hazardului
seismic pentru România, sunt prezentate în Figura 1.
Sursa Vrancea reprezintă o zonă cu seismicitate
concentrată la adâncimi intermediare (h = 60 – 170 km)
situată în zona de curbură a Munţilor Carpaţi. Această
sursă afectează în jur de două treimi din teritoriul
României, precum şi zone importante din teritoriile
Republicii Moldova și Bulgariei. Această sursă seismică a
produs în secolul trecut 32 de cutremure având
magnitudinea moment (Hanks și Kanamori, 1979)
MW ≥ 6,0 (11 evenimente seismice au avut magnitudini
MW ≥ 6,5). Cele mai mari cutremure din secolul trecut
s-au produs la 10 noiembrie 1940 (MW = 7,7, h = 150 km),
4 martie 1977 (MW = 7,4, h = 94 km), 6 octombrie 1908
(MW = 7,1, h = 125 km), 30 august 1986 (MW = 7,1,
h = 131 km) şi 30 mai 1990 (MW = 6,9, h = 91 km)
Figura 1. Surse seismice care contribuie la hazardul României.
AICPS REVIEW 3/2015
(http://www.infp.ro/catalog-seismic). Alte surse cu
seismicitate concentrată la adâncime intermediară mai
pot fi găsite în (Frohlich, 2006): Columbia (zona
Bucamaranga), Afganistan (zona Hindu-Kush), zona
Socompa situată la graniţa dintre Chile şi Argentina
sau Ecuador.
Pentru o imagine cât mai cuprinzătoare asupra
severității sursei seismice subcrustale Vrancea se
prezintă în continuare o serie de informaţii:
● sursa seismică subcrustală Vrancea a eliberat
în secolul XX un moment seismic similar cu cel
eliberat de sursele seismice din sudul Californiei în
același secol (Wenzel et al. 1998);
● sursa seismică subcrustală Vrancea a produs
în ultimii 200 de ani nouă cutremure cu magnitudini
MW ≥ 7,0;
● cutremurul vrâncean din 10 noiembrie 1940
reprezintă cel mai mare eveniment seismic de
adâncime intermediară produs în Europa în secolul XX;
● sursa seismică subcrustală Vrancea a eliberat
în secolul XX un moment seismic de trei ori mai mare
decât cel eliberat de toate sursele seismice din Italia;
● momentul seismic eliberat de toate sursele
seismice crustale ce afectează România este aproximativ
egal cu 1/6 din cel eliberat de sursa seismică Vrancea;
● momentul seismic eliberat de sursa seismică
subcrustală Vrancea în secolul XIX este cu 67% mai
mare decât cel eliberat în secolul XX;
● sursa seismică subcrustală Vrancea este
foarte activă şi poate genera cutremure cu magnitudini
moment MW ≥ 7,0 de mai multe ori pe secol.
 În ceea ce priveşte sursele seismice crustale,
printre cele mai importante cutremure produse în
secolul trecut se numără cele trei cutremure cu MW =
5,5 (un cutremur) și MW = 5,6 (două cutremure)
produse în zonele seismice Banat şi Danubius în anul
1991, cutremurul din zona Făgăraş (MW = 6,5) din anul
1916, cel din 1913 (MW ≈ 7,0) din zona seismică Gorna
(Bulgaria), cutremurul din 1901 (MW ≈ 7,2) din zona
Shabla (Bulgaria) și evenimentul seismic din 1956 cu o
magnitudine MW = 5,6 care s-a produs lângă Focşani,
în zona seismică crustală Vrancea. În noiembrie 2014,
s-a produs lângă Mărăşeşti (zona seismică crustală
Vrancea) un cutremur cu o magnitudine moment
Mw = 5,6 la o adâncime focală de 40 km. Acest eveniment
seismic este considerat a fi unul dintre cele mai mari
produse de această sursă crustală în ultimii 100 de ani.
Valoarea acceleraţiei maxime orizontale a terenului,
înregistrate la staţia seismică Odobeşti în timpul
acestui cutremur, este PGA ≈ 0,27g. Această valoare,
ce este cu 35% mai mare ca valoarea înregistrată la
INCERC la 4 martie 1977, arată potențialul cutremurelor
crustale de magnitudine moderată de a genera mișcări
puternice ale terenului în zona epicentrală. Sursele
seismice crustale pot influenţa într-o măsură considerabilă
nivelul de hazard seismic din zona epicentrală (în
special pentru probabilităţi anuale mici de depăşire).
Analiza seismicității s-a efectuat folosind catalogul
ROMPLUS (http://www.infp.ro/catalog-seismic), revizuit
de INCDFP în cadrul proiectului BIGSEES.
Magnitudinea de completitudine MC (sau magnitudinea
minimă Mmin) este definită teoretic ca magnitudinea
minimă pentru care sunt detectate toate cutremurele
într-un volum spațio-temporal dat (Rydelek şi Sacks,
1989). Magnitudinea maximă credibilă (sau considerată)
Mmax, este definită ca limita superioară a magnitudinii
pentru o sursă seismică dată, care, prin definiție, nu
poate produce un cutremur cu o magnitudine mai mare
ca Mmax. Pentru estimarea magnitudinii de completitudine,
MC s-a utilizat Tehnica Curburii Maxime (Wiemer și
Wyss, 2000), iar pentru estimarea magnitudinii maxime,
Mmax s-a folosit procedura din (Kijko, 2004). Valorile
magnitudinii de completitudine MC şi ale magnitudinii
maxime Mmax corespunzătoare fiecărei surse seismice,
determinate pe baza catalogului ROMPLUS, sunt
indicate în Tabelul 1. Valorile de magnitudini sunt
exprimate în magnitudini moment, MW. Parametrii de
seismicitate a și b din relaţia Gutenberg-Richter de
recurenţă a magnitudinilor (Gutenberg și Richter, 1944)
sunt obtinuți pe baza catalogului ROMPLUS, pentru
toate sursele seismice, prin metoda verosimilității
maxime (McGuire, 2004).
În Figura 2 sunt prezentate două exemple pentru
seismicitatea observată și relaţiile Gutenberg-Richter
de recurenţă a magnitudinilor limitate (trunchiate) inferior
de MC si superior de Mmax pentru două surse seismice:
sursa subcrustală Vrancea şi sursa crustală Făgăraş.
Se poate observa din Figura 2 descrierea analitică
fidelă a seismicității observate.
3. RELAŢII DE ATENUARE
A MIȘCĂRILOR SEISMICE
Relațiile de atenuare, cunoscute în literatura de
specialitate de limba engleză ca “ground motion
prediction equations” (GMPE) sau “ground motion models
(relations)”, descriu amplitudinea mișcării seismice
(atât ca valoarea mediană, cât şi ca abatere standard)
în funcție de magnitudine, distanța dintre sursă şi
amplasament, adâncimea focarului, condițiile de teren
și de alți parametri.
Selecția/testarea relațiilor de atenuare este una
dintre cele mai importante etape din cadrul studiilor de
evaluare a hazardului seismic deoarece acestea pot
influenţa considerabil rezultatele obținute. Scopul
testării/selecţiei este de a decide dacă o anumită
relație de atenuare poate fi aplicată şi pentru un alt
set de date, diferit de cel folosit în regresia inițială
pentru determinarea coeficienților formei funcționale a
relației.

Tabelul 1 – Magnitudinile de completitudine şi maxime corespunzătoare

surselor seismice ce pot afecta teritoriul României

Magnitudinea de Magnitudinea
Sursa seismică
completitudine, MC maximă, Mmax
Banat 3,8 6,4
Depresiunea Bârladului 3,2 5,8
Crişana 3,5 6,6
Danubius 3,2 6,0
Făgăraş 3,5 6,8
Depresiunea Pre-Dobrogeană 3,1 5,7
Serbia 4,2 6,1
Transilvania 4,5 6,2
Vrancea crustal 3,8 6,3
Vrancea subcrustal 5,7 8,2
Dulovo 3,2 7,1
Shabla 4,5 7,8
Gorna 4,1 7,4
Shumen 4,5 6,7

AICPS REVIEW 3/2015

 Figura 2. Exemple de seismicitate observată și de relații de tip Gutenberg-Richter trunchiat
de recurenţă a magnitudinilor pentru două surse seismice: subcrustală Vrancea şi crustală Făgăraş.

Metodele de testare a relațiilor de atenuare se subcrustală Vrancea în cadrul proiectului national de

bazează pe calculul unor parametri statistici care eva-
luează cât de bine se potrivesc valorile amplitudinilor
obținute prin aplicarea relației de atenuare considerate
cu amplitudinile observate ale înregistrărilor seismice
considerate în procesul de testare. În Delavaud et al.
(2012) sunt recomandate patru relaţii de atenuare
pentru sursa seismică subcrustală Vrancea, definită ca
”area of deep focus with non-subduction earthquakes”.
Cele patru relaţii de atenuare propuse de Delavaud et
al. (2012) sunt: Youngs et al. (1997), Atkinson şi Boore
(2003), Zhao et al. (2006) şi Lin şi Lee (2008). Testarea
celor patru relaţii de atenuare a fost făcută în studiul lui
Văcăreanu et al. (2013) folosind o bază de înregistrări
accelerometrice obţinute în timpul a şapte cutremure
produse de sursa seismică subcrustală Vrancea.
Metodologia de testare a relaţiilor de atenaure este cea
propusă de Scherbaum et al. (2004) şi Delavaud et al.
(2012). Din acest studiu a rezultat că cele mai potrivite
relaţii de atenuare pentru sursa seismică subcrustală
Vrancea sunt Youngs et al. (1997) şi Zhao et al. (2006).
Relația de atenuare prezentată în Văcăreanu et al.
(2015) este dezvoltată special pentru sursa seismică
cercetare BIGSEES. Coeficienții formei funcționale au
fost obținuți prin metoda verosimilității maxime folosind
o bază de date ce conține 704 înregistrări provenind de
la 38 de cutremure produse la adâncimi intermediare
(60 km < h < 173 km). Din cele 38 de cutremure, nouă
s-au produs în zona seismică subcrustală Vrancea din
Romania, iar restul în alte ţări: Japonia, Chile, Noua
Zeelandă, Mexic, India, Martinica și Peru. Intervalul de
magnitudini ale cutremurelor este 5,2 ≤ MW ≤ 8,0.
Aproape 50% dintre înregistrări (344 din totalul de 704)
provin de la cutremure subcrustale vrâncene produse
între anii 1977 - 2013. Figura 3 prezintă o comparaţie
între valorile de acceleraţie pentru perioadele de
vibrație T = 0,0 s (accelerația maximă a terenului, PGA)
şi T = 1,0 s (accelerația spectrală, SA(T=1,0s)) obţinute
pe baza înregistrărilor de la cutremurul vrâncean din 27
octombrie 2004 şi valorile calculate cu relaţia de
atenuare Văcăreanu et al. (2015). Comparaţiile sunt
prezentate diferenţiat pentru zona de fore-arc (zona din
exteriorul arcului carpatic - Moldova şi Muntenia) şi
pentru cea de back-arc (zona din interiorul arcului
carpatic – Transilvania).

Figura 3. Valori observate şi valori analitice cu 68% încredere

pentru cutremurul vrâncean din 27 octombrie 2004 cu MW = 6 (Văcăreanu et al. 2015).

AICPS REVIEW 3/2015

 Totodată este arătat în grafice şi intervalul de
încredere de 68% al valorilor determinate analitic,
interval în care, după cum se poate vedea, se regăsesc
cele mai multe dintre valorile observate. Valorile
reprezentate sunt mediile geometrice ale celor două
componente orizontale ortogonale ale mișcării.
În Figura 4 se prezintă o comparaţie între
valorile mediane ale acceleraţiei maxime a terenului
folosind mai multe relații de atenuare. Comparația este
facută pentru accelerația maximă a terenului produsă
în teren de clasă C (CEN, 2004) de un cutremur cu
magnitudinea moment MW=7,5 cu adâncimea focală de
100 km. Relaţiile de atenuare comparate sunt: Văcăreanu
et al. (2015) - VEA15, Zhao et al. (2006) – ZEA06,
Atkinson şi Boore (2003) - AB03 şi relaţia BCHydro
(Abrahamson et al. 2015) – BCH15. Se poate observa
că modelele de atenuare Văcăreanu et al. (2015) şi
BCHydro (Abrahamson et al. 2015) au amplitudini
mediane similar pentru zona de fore-arc, în timp ce
pentru zona de back-arc modelul BCH15 genereză
valori mediane mai mari. Totodată, mai trebuie subliniat
faptul că doar relaţiile de atenuare Văcăreanu et al.
(2015) şi BCHydro (Abrahamson et al. 2015) au forme
dedicate special pentru zona de back-arc.

Figura 4. Comparaţii între valorile mediane ale mediei geometrice ale celor două
componente orizontale ortogonale a PGA (Văcăreanu et al. 2015)

În studiul lui Pavel et al. (2014a) este efectuată o
nouă testare a tuturor relaţiilor de atenuare ante-
menţionate. În procesul de testare/selecţie au fost
utilizate 431 de înregistrări seismice obţinute în timpul
a 10 cutremure cu MW ≥ 5,2 produse de sursa seismică
subcrustală Vrancea. Procedurile de testare utilizate,
ce folosesc indicatori statistici, sunt cele propuse de
Scherbaum et al. (2004), Delavaud et al. (2012) şi Kale
şi Akkar (2013). Testarea s-a făcut separat pentru zona
de fore-arc (zona din exteriorul Munţilor Carpaţi) şi
pentru zona de back-arc (zona din interiorul Munţilor
Carpaţi). Totodată, a fost efectuată şi o testare a
relaţiilor de atenuare pentru mișcările seismic generate
de sursele seismice crustale din România folosind o
bază de date cu 125 de înregistrări accelerometrice la
cutremure cu magnitudinea moment 3,3 ≤ MW ≤ 5,6. În
Tabelul 2 sunt prezentate ponderile (gradul de încredere)
pentru modelele de atenuare testate (sunt prezentate
doar rezultatele pentru cele mai adecvate relaţiile de
atenuare). Ponderile sunt determinate pe baza
indicatorilor statistici obținuți în procedurile de testare.
Relațiile de atenuare analizate și / sau dezvoltate
în cadrul proiectelor NGA-West (http://peer.berkeley.edu/
ngawest/) și NGA-West2 (http://peer.berkeley.edu/
ngawest2/) nu sunt aplicabile în acest moment pentru
România, întrucât aceste relații necesită date de intrare
care nu sunt disponibile (viteza medie a undelor de
forfecare pe primii 30 m de teren – Vs,30, adâncimea
până la o viteză a undelor de forfecare de 1 km/s - Z1,0,
adâncimea până la o viteză a undelor de forfecare de
2.5 km/s – Z2.5, adâncimea până la partea superioară a
ruperii – ZTOR, etc.).

Tabelul 2 – Ponderile relațiilor de atenuare pentru sursa seismică subcrustală Vrancea

şi pentru sursele seismice crustale (Pavel et al., 2014a)
Zona de fore-arc Zona de back-arc Surse crustale
Relație de
Ponderi Relație de atenuare Ponderi Relație de atenuare Ponderi
atenuare
Văcăreanu et al. Văcăreanu et al. Cauzzi şi Faccioli
0,40 0,60 0,45
(2015) (2015) (2008)
Youngs et al. Atkinson si Boore
0,25 0,20 Idriss (2008) 0,40
(1997) (2003)
Akkar şi Bommer
Zhao et al. (2006) 0,25 Youngs et al. (1997) 0,10 0,15
(2010)
Lin şi Lee (2008) 0,10 Zhao et al. (2006) 0,10

AICPS REVIEW 3/2015

 Importanţa selecției modelelor de atenuare
adecvate pentru fiecare sursă seismică este evi-
dențiată în Figura 5. Se observă că nivelul de hazard
obținut prin aplicarea relației de atenuare a lui Lin și
Lee (2008) este mult inferior celui obținut prin aplicarea
modelului de atenuare propus de Văcăreanu et al.
(2015). Comparația din Figura 5 trebuie judecată
împreună cu rezultatele procedurii de testare a relațiilor
de atenuare pentru înregistrări seismice ce provin de la
cutremure produse în sursa seismică subrustală
Vrancea ce sunt prezentate în Pavel et al. (2014a).
Aceste rezultate indică faptul că modelul de atenuare
Lin şi Lee (2008) este clasat mult mai slab decât
modelul Văcăreanu et al. (2015). Din acest motiv
gradul de încredere care este acordat modelului Lin şi
Lee (2008) este mult mai mic (vezi ponderile din
Tabelul 2). În consecință, în curba de hazard finală
pentru municipiul Suceava se vor regăsi rezultatele
produse de modelul Lin și Lee (2008) în proporție de
10%.
Pentru a evita astfel de situații este recomandat
să se folosească modele de atenuare care sunt testate /
derivate prin / din înregistrări specifice zonelor seismice
considerate şi să se utilizeze arbori logici cu ramuri în
care relațiile de atenuare să fie considerate în analiza
de hazard seismic cu ponderile rezultate din testele
statistice.
Figura 5. Comparație între curbele de hazard pentru
municipiul Suceava la T = 0,0 s (PGA) obținute folosind
două relații de atenuare
4. ANALIZA PROBABILISTICĂ
A HAZARDULUI SEISMIC
PENTRU ROMÂNIA
Metodologia de analiză probabilistică a
hazardului seismic este stabilită şi descrisă pe larg în
(Cornell 1968, Reiter 1990, Kramer 1996, McGuire
1976, 1995 şi 2004). Analiza probabilistică de hazard
seismic APHS are avantajul că integrează în totalitate
toate incertitudinile aleatoare provenite din analiza
seismicității şi a parametrilor așteptați ai mișcării seismice
AICPS REVIEW 3/2015
la un viitor cutremur într-un anumit amplasament.
Rezultatul unei APHS este curba de hazard seismic pe
un amplasament; aceasta exprimă frecvenţa / rata
medie anuală de depăşire (sau probabilitatea de
depășire într-un anumit număr de ani) ale diferitelor
valori ale parametrului mișcării seismice selectat în
analiză. Pentru a încorpora în APHS şi efectul incerti-
tudinilor epistemice (de cunoaștere), provenite din
modelarea surselor seismice şi a caracteristicilor de
atenuare ale mișcării terenului, se folosește metoda
arborilor de evenimente (arbori logici) (Kramer, 1996;
Bommer et al., 2005). Ramurile arborilor reprezintă
modele sau valori alternative ale parametrilor con-
siderați în analiză. Incertitudinile epistemice sunt
considerate prin intermediul ponderilor ramurilor.
Pentru România se pot mentiona studii prece-
dente pentru evaluarea hazardului seismic: Mârza et al.
(1991), Lungu et al. (1999 & 2006), Radulian et al.
(2000b), Musson (2000), Mäntyniemi et al. (2003),
Mărmureanu et al. (2004), Ardeleanu et al. (2005),
Leydecker et al. (2008) sau Sokolov et al. (2009).
În proiectul BIGSEES, analiza probabilistică de
hazard seismic pentru teritoriul României este efectuată
pornind de la următoarele opțiuni, ipoteze și date de
intrare:
● metodologia de analiză este de tip Cornell-
McGuire;
● parametrii de seismicitate sunt determinați cu
metoda verosimilității maxime detaliate în (McGuire,
2004) pe baza datelor din catalogul ROMPLUS revizuit
in proiectul BIGSEES;
● incertitudinile legate de parametrii de seis-
micitate sunt luate în considerare în analiză;
● seismicitatea este uniform distribuită în
interiorul surselor seismice;
● relațiile de atenuare folosite pentru pentru
sursa subcrustală Vrancea sunt: Văcăreanu et al.
(2015), Youngs et al. (1997), Zhao et al. (2006), Lin şi
Lee (2008), Atkinson și Boore (2003);
● relațiile de atenuare folosite pentru sursele
crustale sunt Akkar şi Bommer (2010), Cauzzi şi
Faccioli (2008), Idriss (2008);
● ponderile relațiilor de atenuare sunt indicate
în Tabelul 2;
● toate aceste relații de atenuare folosesc
media geometrică a celor două componente orizontale
ortogonale ale parametrului mișcării seismice;
● incertitudinile epistemice sunt considerate
în analiză prin folosirea unui arbore de evenimente
(Figura 6).
Analiza de sensibilitate care a urmărit evaluarea
influenţelor duratei catalogului de cutremure considerat, a
magnitudinilor minimă și maximă asociate sursei
seismice subcrustale Vrancea sau a adâncimii focale
asupra rezultatelor analizei de hazard este prezentată
în extenso în Aldea et al. (2014).
Analiza probabilistică de hazard seismic a fost
realizată pentru mediile geometrice ale componentelor
orizontale ortogonale ale următorilor parametri ai
mișcării seismice: valoarea de vârf a accelerației
terenului și valorile spectrale ale accelerațiilor absolute
la perioadele de vibrație T = 0,2 s, 0,4 s, 1,0s, 2,0 s și
3,0 s. Perioadele de vibrație selectate sunt comune de accelerație vs. probabilitate de depășire în 50 de
pentru toate relațiile de atenuare utilizate în analiză. ani) pentru București și Constanța sunt prezentate în
Curbele medii de hazard seismic (exprimate în termeni Figura 7.

Figura 6. Arborele de evenimente utilizat în analiza probabilistică de hazard

seismic pentru teritoriul României (Văcăreanu et al., 2014a).

Figura 7. Curbe medii de hazard seismic pentru București și Constanța pentru accelerația de vârf
a terenului, PGA (media geometrică a componentelor orizontale perpendiculare).

AICPS REVIEW 3/2015

 Figura 8. Harta de hazard seismic a României pentru accelerația de vârf a terenului (media geometrică
a componentelor orizontale perpendiculare), PGA cu 10% probabilitate de depășire în 50 de ani.

Figura 9. Hărți de hazard seismic pentru accelerații spectrale (media geometrică a componentelor orizontale
perpendiculare) la T = 0,2 s și 0,4 s, SA(T = 0,2 s) și SA(T = 0,4 s) cu 10% probabilitate de depășire în 50 de ani.

Sunt de asemenea reprezentate pe grafice nivelele
de hazard seismic corespunzătoare diferitelor ediții ale
codului de proiectare seismică P100-1. Distribuția geo-
grafică a mediilor geometrice ale celor două componente
orizontale perpendiculare ale valorilor de vărf ale
accelerației terenului, respectiv ale accelerațiilor spectrale,
sunt prezentate în Figurile 8 și 9 (valori cu o probabilitate
de depăşire de 10% în 50 de ani, așa cum este
recomandat de EN 1998-1). Toate aceste rezultate sunt
preliminare și sunt obținute în cadrul proiectului de cercetare
BIGSEES ((http://infp.infp.ro/bigsees/default.htm) finanțat
de MECS. Se preconizează că rezultatele finale vor fi
disponibile la sfârșitul anului 2016.
Dezagregarea hazardului seismic (McGuire, 1995)
reprezintă o cuantificare a contribuțiilor diferitelor domenii de
magnitudini, distanţe sursă-amplasament şi valori ε
(numărul de abateri standard considerate faţă de
media modelului de atenuare) la valoarea amplitudinii
parametrului mișcării seismice corespunzătoare unui
interval mediu de recurență stabilit.
În Figura 10 este prezentată dezagregarea
hazardului seismic pentru municipiul Suceava la T = 0,0 s
(acceleraţia maximă a terenului) pentru intervalul
mediu de recurență a mișcării terenului IMR = 225 ani
(probabilitate de depășire de 20% în 50 de ani) şi
IMR = 475 ani (probabilitate de depășire de 10% în
50 de ani).
Pentru IMR = 225 ani, valorile medii cauzale
rezultate din dezagregare sunt: MW = 7,30, distanţa
sursă-amplasament R = 231 km, și ε = 2,08. Pentru
IMR = 475 ani, valorile medii cauzale sunt: MW = 7,39,
distanţa sursă-amplasament R = 230 km, și ε = 2,17.
Practic, cutremurul care are cea mai importantă

10

AICPS REVIEW 3/2015

influenţă asupra nivelului de hazard seismic atât pentru
IMR = 225 ani, cât şi pentru IMR = 475 ani, este un
cutremur din sursa seismică subcrustală Vrancea
având MW ~ 7,4 produs la o distanță hipocentrală de
230 km faţă de Suceava.
Un alt exemplu, dezagregarea hazardului
seismic pentru municipiul Turda, este prezentat în
Figura 11 pentru T = 0,0 s şi T = 1,0 s şi pentru IMR =
225 ani. Se poate vedea faptul că sursa seismică
subcrustală Vrancea contribuie nesemnificativ la
hazardul seismic pentru T = 0,0 s, în timp ce la T = 1,0 s
sursa Vrancea are o contibuţie semnificativă. De altfel,
valorile medii cauzale au următoarele valori:
MW = 5,35, distanţa sursă-amplasament R = 1,3 km şi
ε = 1,77 pentru T = 0,0 s şi MW = 6,24, distanţa sursă-
amplasament R = 84 km şi ε = 1,86 pentru T = 1,0 s.
Astfel, este confirmată influenţa asupra hazardului seismic
la perioade scurte a cutremurelor de magnitudini mici sau
medii şi care se produc la distanţe sursă-amplasament
mici, precum şi contribuția din ce în ce mai mare a
surselor seismice mai îndepărtate asupra hazardului
seismic corespunzător perioadelor spectrale mai lungi.

Figura 10. Dezagregarea hazardului seismic pentru accelerația maximă a terenului pentru municipiul Suceava;
contribuția magnitudinilor, a distanțelor hipocentrale și a valorilor ε

Figura 11. Dezagregarea hazardului seismic pentru accelerația maximă a terenului pentru municipiul Turda;
contribuția magnitudinilor, a distanțelor hipocentrale și a valorilor ε

În Figura 12 sunt prezentate curbele medii de
hazard totale (corespunzătoare tuturor surselor seis-
mice) şi individuale (corespunzătoare diferitelor surse
seismice) pentru municipiile Suceava şi Turda. Astfel,
se poate vedea că pentru municipiul Suceava, hazardul
seismic este generat aproape în totalitate de sursa
seismică subcrustală Vrancea, în timp ce pentru munici-
piul Turda este dominantă sursa seismică Transilvania.
Trebuie subliniat faptul (vizibil în Figura 12) că
probabilitatea de depăşire totală nu se obţine ca suma
probabilităţilor individuale de depăşire, ci prin aplicarea
regulii adunării ratelor medii anuale individuale de
depășire și prin transformarea ratelor medii anuale
totale de depășire in probabilități.

11

AICPS REVIEW 3/2015

 Figura 12. Comparație între curbele medii individuale și totale de hazard seismic pentru accelerația maximă
a terenului pentru municipiile Suceava (stânga) și Turda (dreapta)
5. REPREZENTAREA HAZARDULUI
SEISMIC ÎN CODUL DE
PROIECTARE P100-1/2013
Acţiunea seismică pentru verificarea la starea
limită de siguranță a vieții, din codul de proiectare
seismică P100-1/2013 (MDRAP, 2013), este caracteri-
zată de un interval mediu de recurență a valorilor de
vârf ale accelerației terenului de 225 ani. Acest interval
mediu de recurență are asociată o probabilitate de
depăşire a valorilor de vârf ale accelerației terenului de
20% în 50 de ani, probabilitate mai mare decât cea din
EN 1998-1/2004 – Eurocode 8 (CEN, 2004), care re-
comandă o probabilitate de depășire de 10% în 50 de
ani (interval mediu de recurență de 475 ani), care la
rândul ei este mai mare decât cea din ASCE/SEI 7-10
(ASCE, 2011) de 2% în 50 de ani (interval mediu de
recurență de 2475 ani). Se face precizarea că în cazul
ASCE/SEI 7-10 verificarea se referă la starea limită de
prevenire a colapsului.
În continuare se prezintă o serie de aspecte
referitoare la harta de zonare seismică din codul P100-
1/2013 (MDRAP, 2013). Această hartă, precum si cea
din codul P100-1/2006, au fost obţinute prin analiză
probabilistică (Cornell, 1968; McGuire, 1976) pentru
determinarea curbelor de hazard pentru acceleraţiile
orizontale maxime ale terenului pe un grid ce acoperă
teritoriul României cu un pas uniform de 0,1o (în medie
de 11 km) de latitudine și longitudine. Pentru analiza
probabilistică a hazardului seismic s-au utilizat con-
tururile surselor seismice definite de Radulian et al.
(2000a) și relaţiile de atenuare Lungu et al. (2000) pentru
sursa seismică subcrustală Vrancea şi Ambraseys şi
Bommer (1991) pentru sursele seismice crustale.
Parametrii de seismicitate asociaţi fiecărei surse seismice
au fost calculaţi pe baza catalogului ROMPLUS de la
acea dată. Pentru zona din interiorul munților Carpați s-
a considerat că atenuarea cu distanţa a mişcărilor
seismice generate de sursa subcrustală Vrancea se
12
AICPS REVIEW 3/2015
face de aproximativ două ori mai rapid decât în zonele
situate în exteriorul munților Carpați; această aproximație
a rezultat pe baza înregistrărilor seismice obţinute în
timpul cutremurelor subcrustale vrâncene din 30
august 1986 şi 30/31 mai 1990.
Harta de zonare a hazardului seismic din codul
P100-1/2013 (MDRAP, 2013) împarte teritoriul României
în şapte zone de izo-acceleraţii cuprinse între 0,10g –
0,40g cu pas de 0,05g. Trebuie subliniat faptul că toate
amplasamentele cuprinse între două izolinii de
acceleraţii au asociate valori egale ale acceleraţiei de
proiectare, cu toate că valorile accelerației orizontale
maxime a terenului cu 20% probabilitate de depășire în
50 de ani, calculate în diferite puncte dintre izolinii, nu
sunt egale. Zonarea oricărui hazard natural folosind
izolinii implică valori egale ale parametrului de
proiectare în interiorul unei zone cuprinse intre
două izolinii. Astfel, s-a creat o falsă impresie,
alimentată de articole apărute în revista AICPS Review
(Creţu, 2013; Postelnicu et al., 2014; Petrovici, 2014;
Crainic şi Creţu, 2015), că valorile de vârf ale
accelerației orizontale a terenului corespunzătoare unui
IMR = 225 ani au fost obţinute, fără o fundamentare
analitică, doar prin înmulţirea nejustificată a valorilor de
vârf ale accelerației orizontale a terenului corespunză-
toare unui IMR = 100 ani din codul P100-1/2006 cu un
factor constant, egal cu 1,25, pentru toate zonele din
hartă. De fapt, această valoare de 1,25 provine din
raportul valorilor asociate izoliniilor în codurile de
proiectare P100-1/2013 și P100-1/2006. În Tabelul 3
sunt date valorile de vârf ale accelerației orizontale a
terenului cu 39% probabilitate de depășire în 50 de ani
(interval mediu de recurență de 100 de ani) și cu 20%
probabilitate de depășire în 50 de ani (interval mediu
de recurență de 225 de ani) obținute din curbele de
hazard rezultate din analiza probabilistică a hazardului
seismic efectuată cu metodologia, datele și ipotezele
enunțate în paragraful anterior. De asemenea, sunt
prezentate și valorile de vârf ale accelerației orizontale
a terenului din hărțile de zonare a hazardului seismic
din codurile P100-1/2006 și P100-1/2013.
 Se observă că toate valorile obținute pro-
babilistic din curba de hazard seismic sunt rotunjite
superior la valorile corespunzătoare izoliniilor de
accelerație din codul de proiectare. Ca urmare, raportul
între valorile de accelerație corespunzătoare izoliniilor
în cele două coduri este 1,25, dar raportul între valorile
de accelerație corespunzătoare curbelor de hazard
este diferit de 1,25 (aşa cum se poate vedea din ultima
coloană din Tabelul 3). Sporul de accelerație pentru
trecerea de la valorile din curba de hazard la valorile
corespunzătoare izoliniilor este, în medie, de 8,9%, dar
atinge și valori de peste 40%. Această situație poate fi
evitată prin adoptarea unei zonări a hazardului seismic
folosind web-tool-uri în care, pentru amplasamente
descrise prin latitudine și longitudine sau prin numele
localității, se obțin valorile de proiectare direct din curba
de hazard seismic (aşa cum este cazul în SUA sau în
Italia).

Tabelul 3 – Valori de vârf ale accelerației orizontale a terenului pentru probabilități

de depășire în 50 de ani de 39% și 20% și valorile corespunzătoare din P100-1/2006
și P100-1/2013

ag ag P100- ag ag P100- ag 20%/50 /

Localitate
39%/50 1/2006 20%/50 1/2013 ag 39%/50
Alexandria 0,167g 0,20g 0,219g 0,25g 1,311
Arad 0,124g 0,16g 0,172g 0,20g 1,387
Bacău 0,252g 0,28g 0,328g 0,35g 1,302
Baia Mare 0,094g 0,12g 0,128g 0,15g 1,362
Bârlad 0,254g 0,28g 0,330g 0,35g 1,299
Botoşani 0,143g 0,16g 0,193g 0,20g 1,350
Bucureşti 0,218g 0,24g 0,295g 0,30g 1,353
Caracal 0,143g 0,16g 0,193g 0,20g 1,350
Călăraşi 0,190g 0,20g 0,246g 0,25g 1,295
Cluj-Napoca 0,078g 0,08g 0,097g 0,10g 1,244
Constanţa 0,150g 0,16g 0,198g 0,20g 1,320
Craiova 0,133g 0,16g 0,179g 0,20g 1,346
Deva 0,074g 0,08g 0,100g 0,10g 1,351
Făgăraş 0,146g 0,16g 0,196g 0,20g 1,342
Focşani 0,298g 0,32g 0,400g 0,40g 1,342
Galaţi 0,234g 0,24g 0,297g 0,30g 1,269
Giurgiu 0,169g 0,20g 0,228g 0,25g 1,349
Hunedoara 0,074g 0,08g 0,096g 0,10g 1,297
Iaşi 0,173g 0,20g 0,234g 0,25g 1,353
Mangalia 0,157g 0,16g 0,196g 0,20g 1,248
Miercurea Ciuc 0,150g 0,16g 0,197g 0,20g 1,313
Oradea 0,088g 0,12g 0,106g 0,15g 1,205
Piatra Neamţ 0,198g 0,20g 0,248g 0,25g 1,253
Piteşti 0,199g 0,20g 0,249g 0,25g 1,251
Ploieşti 0,266g 0,28g 0,350 0,35g 1,316
Satu Mare 0,111g 0,12g 0,136g 0,15g 1,225
Sibiu 0,128g 0,16g 0,171g 0,20g 1,336
Slatina 0,157g 0,16g 0,194g 0,20g 1,236
Suceava 0,148g 0,16g 0,200g 0,20g 1,351
Târgovişte 0,227g 0,24g 0,297g 0,30g 1,308
Târgu Mureş 0,107g 0,12g 0,144g 0,15g 1,346
Timişoara 0,133g 0,16g 0,179g 0,20g 1,346
Urziceni 0,253g 0,28g 0,341g 0,35g 1,348
Vaslui 0,210g 0,24g 0,284g 0,30g 1,352
Zalău 0,073g 0,08g 0,095g 0,10g 1,301

În Figura 13 sunt arătate, pentru unele localități
ce sunt afectate de atât de surse seismice crustale cât
și de sursa seismică subcrustală Vrancea, valorile de
vârf ale accelerației orizontale a terenului cu 20%
probabilitate de depășire în 50 de ani (interval mediu
de recurență de 225 de ani) obținute prin analiza
probabilistică a hazardului seismic efectuată cu meto-
dologia, datele și ipotezele enunțate anterior.
Codul de proiectare P100-1/2013 (MDRAP,
2013) nu folosește clasificarea condițiilor de teren prin
intermediul claselor de teren (clasificare în funcție de
caracteristicile geotehnice ale terenului, de viteza
medie de undelor seismice de forfecare, etc.) ca in
Eurocode 8 (CEN, 2004), ci prin intermediul zonării
teritoriului României în termeni de perioadă de control,
TC a spectrelor normalizate de accelerații absolute, un

13

AICPS REVIEW 3/2015

indicator deterministic indirect al condițiilor de teren.
Codul de proiectare P100-1/2013 nu diferențiază
suplimentar formele spectrale prin intermediul unui
factor al condițiilor de teren S, așa cum este cazul in
Eurocode 8. Acest aspect este discutat în cele ce
urmează. Astfel, evaluarea valorilor factorului condițiilor
de teren, S definit conform Eurocode 8, este prezentată
în (Văcăreanu et al., 2014b). Studiul a utilizat mișcări
seismice generate de sursa subcrustală Vrancea și
înregistrate în 112 amplasamente de pe teritoriul
României, Bulgariei, Serbiei și Republicii Moldova.
Accelerogramele utilizate provin din înregistrările a
nouă cutremure vrâncene cu magnitudinea moment
MW >5; s-au folosit doar mișcările cu valori de vârf ale
accelerației orizontale a terenului (PGA) mai mari ca
0,05 m/s2 (în total, 465 componente orizontale ale
accelerației terenului). Condițiile de teren din amplasa-
mentele stațiilor seismice au fost caracterizate:
Figura 13. Valori de vârf ale accelerației orizontale a terenului cu 20% probabilitate de depășire
în 50 de ani (interval mediu de recurență de 225 de ani)
Practic, folosind caracterizarea condițiilor de teren
prin perioadele de control și definirea actuală a spectrelor
normalizate de accelerații absolute din P100-1/2013, se
poate considera factorul de teren S = 1. Trecerea în
codul românesc de proiectare seismică de la caracte-
rizarea condițiilor de teren în funcție de perioada de
colț TC la folosirea parametrului VS,30 nu se poate face
fară existența unui număr suficient de mare de date de
viteze de unde de forfecare măsurate în foraje pe întreg
teritoriul țării, împreună cu înregistrări ale mișcărilor
seismice ale terenului în amplasamente situate în
imediata vecinătate a forajelor. Pentru aceasta, este
necesară finanțarea și realizarea unei campanii la nivel
național de realizare de foraje pentru măsurarea vitezei
undelor de forfecare cel puțin în toate amplasamentele
stațiilor seismice.
14
AICPS REVIEW 3/2015
(i) conform Eurocode 8, folosind valorile vitezei medii
ponderate a undelor seismice de forfecare VS,30, valori
determinate utilizând metodologia dezvoltată de Wald
și Allen (2007) și (ii) conform codului P100-1/2013,
folosind valorile perioadelor de control, TC. Pentru
determinarea factorului condițiilor de teren a fost
folosită abordarea din (Rey et al., 2002) ce are la bază
calcului intensităților spectrale; aceeași abordare a fost
folosită la calibrarea factorului S din Eurocode 8.
Factorii condițiilor de teren sunt obținuți prin împărțirea
valorilor intensităților spectrale obținute pentru terenuri
mai moi la valorile intensităților spectrale obținute
pentru rocă (sau terenuri mai tari). Dacă în analiză sunt
considerate doar cutremurele cu magnitude moment
MW ≥ 6,4 și condițiile de teren sunt descrise prin
perioadele de control asociate amplasamentelor,
valorile factorului de teren S se situează între 0,94 și
1,03.
6. COMENTARII ŞI DISCUŢII
În ultimii doi ani au apărut în revista AICPS
Review articole în care se fac observații referitoare, în
principal, la metodologia de analiză a hazardului
seismic pentru România, la datele de intrare folosite
în analiză și la nivelul de hazard seismic din codul
P100-1/2013. În cele ce urmează sunt prezentate
răspunsurile autorilor acestui articol la observații.
Observație: Caracterul de unicitate (la nivel
mondial) a particularităților sursei seismogene Vrancea
(Crainic și Crețu, 2015)
Răspuns: Sursa seismică subcrustală Vrancea a
fost și este studiată intens de cercetători atât din
România, cât și din Europa și SUA, caracteristicile
acesteia fiind subiectul predilect al unor proiecte de
cooperare științifică internațională (de ex., Japan
International Cooperation Agency Technical Coope-
ration Project for Seismic Risk Reduction in Romania,
Collaborative Research Center 461: “Strong Earthquakes:
A Challenge for Geosciences and Civil Engineering”) și
a multor articole publicate în reviste internaționale de
prestigiu (de ex., Radulian et al., 2000a; Ismail-Zadeh
et al., 2012). În acest sens, Frohlich (2006) constată că
(p. 536): ”There is a truly enormous literature concerning
the intermediate-depth earthquakes of Romania, more
than for any other geographic area except Japan and
possibly South America. Presumably this is because
Romania has a long urban history and experiences
about three earthquakes per century with magnitude 7
or greater.” Frohlich (2006) mentionează faptul că
sursa seismică Vrancea nu este neobişnuită sau
specială deoarece nu este o sursă foarte compactă din
punct de vedere al adâncimilor cutremurelor (adâncimile
focale variază între 60 – 170 km) şi, în plus, nu este
izolată faţă de seismicitatea adiacentă (în apropierea
sursei seismice subcrustale Vrancea existând mai
multe surse seismice crustale – sursa Vrancea crustal,
sursa Depresiunea Bârladului sau sursa Depresiunea
Predobrogeană). De asemenea, Frohlich (2006) afirmă
(p. 15, 535, 536): „The Southern and Eastern Carpathian
mountains form a tilted “V” with arms extending east–
west and northwest–southeast across Romania;
precisely where these arms meet lies a region called
Vrancea... The lithosphere in this region is undeniably
continental and ages of volcanic centers indicate that
active subduction ceased about 10 Ma. The larger
earthquakes occur at depths from about 70 km to 180
km. Activity rates are low between depths of 40–70 km
and 110–130 km; the shallower gap may indicate that
the subducted slab is detached..... Although there was
active subduction about 10 million years ago it has now
ceased, leaving as remnants the Carpathian mountain
chain and the Vrancea deep earthquakes zone.”
Formele de manifestare simetrice sau nesimetrice
ale cutremurelor subcrustale vrâncene sunt date de
efectele de directivitate produse de direcția de propagare
a ruperii, fenomen pus in evidență de inregistrările
obținute la evenimentele seismice din 1986, 1990,
2004 ș.a.m.d, și de distribuția efectelor macroseismice
la cutremurele din 1940 și 1977. Totuși, efectele de
directivitate nu pot fi incorporate determinist în analiza
hazardului seismic din cauza caracterului aleator al
acesteia.
Observație: Metodologia PSHA este stabilită
pentru cutremure crustale și extrapolarea acesteia la
evenimente seismice subcrustale este fundamental
greșită (Postelnicu et al., 2014; Crainic și Crețu, 2015)
Răspuns: Analiza deterministă a hazardului
seismic (ADHS), precum şi analiza probabilistică a
hazardului seismic (APHS), reprezintă metodologii
aplicabile în cazul tuturor tipurilor de cutremure
(cutremure de suprafaţă, de adâncime intermediară sau
adânci). Diferenţa dintre cele două metodologii este
dată de scopul analizelor: în timp ce analiza determinstă
este mai potrivită pentru dezvoltarea de scenarii de
cutremur, analiza probabilistică conține elementele
necesare pentru zonarea hazardului, calibrarea acțiunii
seismice de proiectare și luarea unor decizii raționale
asupra siguranței seismice a fondului construit existent
şi viitor. Metodologia de analiză probabilistică a
hazardului seismic, APHS, dezvoltată de Cornell
(1968) și McGuire (1976), este consecventă din punct
de vedere probabilistic (vezi Musson et al., 2005 sau
Musson, 2012 pentru mai multe detalii) și este inde-
pendentă de contextul seismo-tectonic analizat. Nici
una dintre ipotezele metodologiei dezvoltate de Cornell
(1968) și McGuire (1976) nu se referă la mecanismul
sau tipul cutremurelor considerate în analiză și nu
îngrădește folosirea acestora doar la cutremure
crustale. De altfel, adâncimea focarului este doar o
dată de intrare în analiză, pe lângă multe altele. Toate
studiile probabilistice de hazard seismic efectuate în
ţări afectate atât de surse crustale cât și de surse
subcrustale (de ex., Grecia, Turcia, Chile) aplică aceeaşi
metodologie atât pentru cutremurele de suprafaţă, cât
şi pentru cele de adâncime intermediară. Un argument
în plus este dat si de Global Seismic Hazard Assessment
Program (GSHAP) (Giardini, 1999) care a folosit o
metodologie unitară pentru evaluarea probabilistică a
hazardului seismic la nivel global. Deci, nu există nici
un impediment teoretic sau practic pentru aplicarea
aceleaşi metodologii şi în cazul sursei seismice
subcrustale Vrancea.
Observația pare a fi generată și de o serie de
confuzii între (i) metodologia PSHA și relația de
atenuare, și între (ii) forma funcțională a relației de
atenuare, care poate să fie similară pentru mai multe
tipuri și/sau mecanisme de surse seismice, și relația
propriu-zisă, cu coeficienții calibrați prin metode de
regresie sau prin metoda verosimilității maxime,
folosind o bază de date cu înregistrări ale mișcărilor
seismice specifice contextului seismo-tectonic analizat.
Astfel, în Postelnicu et al. (2014) se afirmă că formele
funcționale ale relațiilor de atenuare Joyner-Boore și
Molas-Yamazaki sunt „modele PSHA existente”. În
acest context se face precizarea că relațiile de atenuare
din (Lungu et al., 1994, 1999, 2000) folosesc forme
funcționale de tip Joyner-Boore și Molas-Yamazaki cu
coeficienții de regresie calibrați pe baza înregistrărilor
accelerometrice obținute la cutremurele subcrustale
vrâncene din 1977, 1986 și 1990. Astfel, rezultatele
obținute cu aceste relații de atenuare sunt adecvate
contextului seismo-tectonic din Vrancea subcrustal.
Observație: Lipsa datelor instrumentale obținute
la cutremure subcrustale vrâncene semnificative
(Postelnicu et al., 2014; Crainic și Crețu, 2015)
Răspuns: Bazele de date ale Institutului Naţional
de Cercetare Dezoltare pentru Fizica Pământului
(INCDFP), ale URBAN-INCERC și ale UTCB conţin
196 accelerograme triaxiale înregistrate la cutremure
subcrustale vrâncene cu magnitudine moment MW ≥ 6,0.
De altfel, se constată, în cele două articole citate, o
confuzie între numărul de cutremure și numărul de
mişcări seismice înregistrate. Această constatare are la
bază următoarele afirmații din articolelor ante-menționate:
„Existenţa a numai 4 mişcări semnificative înregistrate
efectiv, face ca datele să fie insuficiente într-o analiză
probabilistică.” „... pentru care datele instrumentale
sunt relativ puține, iar numărul cutremurelor luate în
considerare a fost de numai patru (1940, 1977, 1986,
1990), în loc de minim 10 recomandate în literatură ...”.
Așa cum s-a arătat anterior, există mult mai multe
15
AICPS REVIEW 3/2015
mișcări înregistrate la cutremure subcrustale vrâncene
semnificative și, după cunoștința autorilor acestui
articol, nu există în literatură o recomandare ca pentru
analiza hazardului seismic să se folosească înregistrări
ale mișcării terenului de la minim 10 cutremure.
Observație: Valorile de vârf ale accelerației
orizontale a terenului din harta de zonare seismică
adoptată în codul P100-1-2013 s-au dedus din valorile
corespunzătoare codului P100-1-2006 prin simpla
multiplicare a acceleraţiilor de vârf ale terenului cu un
coeficient constant de 1,25 pentru întregul teritoriul
naţional (Postelnicu et al., 2014; Crainic și Crețu,
2015).
Răspuns: La această observație s-a răspuns în
capitolul 5 al acestui articol. În ceea ce privește lipsa
totală de transparență a modului în care au fost
adoptate valorile de proiectare ale accelerațiilor
terenului în codurile P100-1/2006 și P100-1/2013,
invocată în (Postelnicu et al., 2014), facem precizarea
că metodologia de calcul, ipotezele, datele de intrare
privind seismicitatea surselor ce afectează teritoriul
României și relațiile de atenuare folosite pentru
determinarea valorilor de vârf ale accelerației orizontale
a terenului din hărțile de zonare seismică adoptate în
codurile de proiectare P100-1/2006 și P100-1/2013 au
fost prezentate, de către autorii capitolului 3, în
România în cadrul celor cinci Conferințe Naționale de
Inginerie Seismică co-organizate de colectivul de
Siguranța Construcțiilor, precum și comunității științifice
internaționale prin articole publicate în reviste,
comunicări la Conferințe Mondiale și Europene de
Inginerie Seismică, rapoarte pentru proiecte europene
si internaționale și analize de hazard seismic efectuate
pentru International Atomic Energy Agency.
Referitor la ipotezele utilizate, în Postelnicu et al.
(2014) se face observația că magnitudinea moment
maximă considerată în analiză de autorii capitolului 3
este de 8,1, față de valoarea de 7,7 considerată de alți
cercetători. Opinia autorilor prezentului articol este că
valoarea de 7,7 considerată pentru magnitudinea
moment maximă credibilă este subestimată având în
vedere că, cel puțin pentru cutremurele din 1802 și
1940, catalogul ROMPLUS estimează valori de
magnitudine moment mai mari sau egale cu 7,7.
Observație: În Postelnicu et al. (2014) sunt
prezentate acceleraţiile de proiectare pentru mai multe
oraşe din Italia, ţară declarată de autori ca având cea
mai ridicată seismicitate din Europa, deşi nu este
prezentat niciun argument numeric în acest sens.
Autorii concluzionează că acceleraţiile de proiectare
din codul seismic P100-1/2013 sunt „semnificativ mai
mari” decât cele din Italia.
Răspuns: Din punctul de vedere al autorilor
acestui articol, această comparaţie nu este corectă
deoarece nu ţine cont de următoarele evidențe:
● În primul rând, acceleraţiile de proiectare din
harta de zonare seismică a Italiei, realizată de INGV,
se referă la terenuri de tip rocă (teren clasa A, conform
EN 1998-1). În cazul unui alt tip de teren, valorile
acceleraţiei de proiectare din harta de zonare seismică
a Italiei, precum şi valorile accelerațiilor spectrale,
trebuie înmulţite cu un factor supraunitar al condiţiilor
de teren, S, ce are valori, pentru spectrul de răspuns
16
AICPS REVIEW 3/2015
elastic de tip I, cuprinse între 1,2 și 1,4 în EN 1998-1
(CEN, 2004), între 1,3 și 1,7 în Pitilakis et al. (2012) și
între 1,1 și 1,8 în Pitilakis et al. (2013). Niciunul dintre
oraşele menţionate de către Postelnicu et al. (2014) nu
este amplasat în teren de clasă A, deci valorile
prezentate de autori nu pot fi comparate direct cu
valorile ce descriu hazardul seismic în P100-1/2013.
● În al doilea rând, aşa cum a fost prezentat în
Capitolul 2 al acestei lucrări, sursa seismică subcrustală
Vrancea a eliberat în secolul XX de trei ori mai mult
moment seismic (măsură a energiei seismice eliberate)
decât toate sursele seismice din Italia.
Observație: Tot în Postelnicu et al. (2014) sunt
prezentate foarte succint rezultatele unei analize
probabilistice de hazard seismic pentru oraşul Caracal,
conform căreia acceleraţia de proiectare din codul
P100-1/2013 corespunde de fapt unui interval mediu
de recurenţă de 410 ani, în loc de 225 ani.
Răspuns: Considerăm că analiza menționată
este incompletă și neverificabilă, deoarece:
● nu sunt prezentate ipotezele și datele de intrare;
● nu este prezentată nicio informaţie legată de
seismicitatea surselor luate în considerare în calcule;
● nu sunt menţionate relaţiile de atenuare folosite
în calcule;
● nu este menţionat niciun detaliu legat de
cuantificarea incertitudinilor (pentru magnitudini, para-
metrii de seismicitate, relaţii de atenuare, etc.).
Cu toate acestea, curba de hazard prezentată în
Postelnicu et al. (2014) confirmă valoarea din codul de
proiectare P100-1/2013 (MDRAP, 2013) deoarece
valoarea acceleraţiei maxime a terenului corespunzătoare
unui IMR = 225 ani este mai mare ca 0,15g și mai mică
decât 0,20g. Codul de proiectare P100-1/2013 (MDRAP,
2013), folosind hărţi cu izolinii care asociază valori
egale de acceleraţii orizontale ale terenului tuturor
punctelor cuprinse între două izolinii, asociază, pentru
toate punctele cu acceleraţii maxime ale terenului mai
mari ca 0,15g și mai mici sau egale cu 0,20g, o
acceleraţie de proiectare ag = 0,20g. Astfel, pentru
oraşul Caracal, valoarea de 0,20g pentru acceleraţia
de proiectare de cod este o valoare corectă, aşa cum
rezultă şi din graficul prezentat în Postelnicu et al.
(2014).
Pe de altă parte, în Postelnicu et al. (2014) se
menționează observațiile trimise de dr. Charles Kircher
referitoare la studiul probabilistic de hazard seismic
efectuat de specialiști americani pentru orașul Caracal.
Conform spectrelor de hazard uniform rezultate din
acest studiu și prezentare în Postelnicu et al. (2014),
valoarea accelerației orizontale maxime a terenului cu
100 de ani interval mediu de recurență este de
aproximativ 0,05g, valoare mult inferioară chiar și celei
din P100-92, ce avea un interval mediu de recurență
de 50 de ani. Autorii capitolului 3 din P100-1/2013 nu s-
au putut pronunța asupra rezultatelor acestui studiu
deoarece nu au fost prezentate informații privind
metodologia de calcul, ipotezele, datele de intrare,
parametrii seismicității si relațiile de atenuare folosite.
Observație: Rezultatele analizei de hazard seismic
trebuie probate cu situația reală din teren (Postelnicu et
al., 2014)
 Răspuns: Rezultatele analizelor probabilistice de spectrală, etc) în probabilități de depășire într-un număr
hazard seismic nu pot fi verificate sau (in)validate prin dat de ani.
observații obținute la evenimente seismice individuale, .
ci doar prin observații sistematice efectuate pe un
interval de timp, ce este cu atât mai lung cu cât nivelul
de hazard seismic este mai ridicat (de ex., cu o
încrederede 70%, sunt necesari 1000 de ani de obser-
vație pentru o valoare de accelerație cu 100 de ani
interval mediu de recurență). O analiză a acestor
intervale de timp necesare pentru două stații seismice
din România se găsește în (Pavel et al. 2014a).
Observație: În articolul (Crainic şi Crețu, 2015)
se propune abordarea zonării hazardului seismic plecând
de la valorile observate ale intensităților macroseismice
pe teritoriul României în ultimii 200 de ani.
Răspuns: Această metodă, folosită în trecut,
este bazată pe informații subiective și cu incertitudini
importante, ce se vor regăsi în mod evident şi în
rezultatele analizelor. Mai mult, hazardul seismic (așa
cum este exprimat în codurile actuale de proiectare)
trebuie cuantificat în termeni de valori de vârf ale
accelerației orizontale a terenului pentru a putea fi
folosit în proiectarea structurilor. Pentru aceasta este
necesară utilizarea unor relații de conversie intensitate Figura 14. Intensitatea macroseismică MSK vs.
macroseismică – accelerație maximă a terenului, relații accelerația maximă a terenului pentru cutremure
ce necesită calibrare regională și care au un grad mare vrâncene; valori observate și analitice.
de incertitudine, așa cum se arată in continuare. Spre
exemplificare, în Figura 14 sunt reprezentate perechile
de valori ale intensităților macroseismice observate la
cutremurele vrâncene din 4 martie 1977, 30 august
7. CONCLUZII
1986, 30/31 mai 1990 si 27 octombrie 2004 împreună
cu valorile corespunzătoare înregistrate ale accelerației ● Sursa seismică subcrustală Vrancea este
terenului. Pe baza acestor perechi de valori se prezintă foarte activă și capabilă de a genera cutremure de
curbele de regresie medie și medie ± o abatere magnitudine mare (MW > 7) de mai multe ori pe secol.
standard. Se poate observa din Figura 14 împrăștierea ● Sursele seismice crustale ce afectează teritoriul
considerabilă a valorilor predictive pentru intensități României au activitate mai redusă, dar influența lor
macroseismice de interes ingineresc (mai mari ca VII). asupra hazardului seismic în zonele epicentrale crește
De exemplu, pentru intensitatea macroseismică VIII, odată cu scăderea probabilităților anuale de depășire.
valorile observate de accelerație sunt cuprinse între ● Metoda Cornell-McGuire de analiză pro-
0,1g si 0,3g, în timp ce valorile predictive maxime și babilistică a hazardului seismic este independentă de
minime au raportul egal cu 4. În aceste condiții, mecanismul și adâncimea surselor seismice, de mediul
considerarea și cuantificarea incertitudinilor aleatoare de propagare a undelor seismice și de condițiile de
și epistemice produce valori cu o dispersie foarte mare teren ale amplasamentelor analizate. Această metodă
care, la rândul ei, produce valori fractil foarte mari, cu este general folosită pentru evaluarea hazardului
impact direct asupra rezultatului final al analizei de seismic în vederea calibrării acțiunii seismice în codurile
hazard bazată pe intensități macroseismice. sau standardele naționale de proiectare antiseismică.
În același articol (Crainic şi Crețu, 2015) se
afirmă că, în analiza probabilistică a hazardului seismic,
● Actuala abordare pentru zonarea hazardului
seismic, ce folosește izolinii de accelerații orizontale
intensitatea cutremurului de referință, adâncimea focarului
maxime ale terenului, trebuie înlocuită cu abordarea
și distanța sursă – amplasament sunt considerate
utilizată de USGS (SUA) sau INGV (Italia) (hărți
variabile aleatoare independente cu distribuție de
interactive online și baze de date ce pot fi interogate
probabilitate de tip Poisson. Precizăm că: (i) în
pentru a obține valorile de proiectare în amplasament).
metodologia PSHA nu există cutremur de referință,
deoarece se iau în considerare toate evenimentele ● Prin caracterizarea condițiilor de teren ale
seismice posibil a se produce în sursa considerată amplasamentelor prin intermediul perioadelor de control
(având orice valoare de magnitudine, între cea minimă ale spectrelor normalizate de accelerații absolute din
și cea maximă considerată, și cu orice poziție a P100-1/2013, se poate considera factorul de teren S = 1.
hipocentrului), și (ii) variabilele aleatoare menționate nu ● Trecerea la o zonare a condițiilor de teren în
au o distribuție de probabilitate de tip Poisson. În funcție de VS,30 nu poate avea loc până când nu va
metodologia PSHA, variabila aleatoare cu distribuție exista un program național de obținere a valorilor de
Poisson este numărul de depășiri a unor valori prag viteze de unde de forfecare măsurate în foraje de
într-un interval de timp dat și se folosește la transfor- adâncime de pe tot teritoriul României, valori ce trebuie
marea ratelor medii anuale de depăşire ale unor valori analizate împreună cu înregistrările mișcărilor seismice
ale parametrilor ce caracterizează mişcarea seismică ale terenului în amplasamente situate în imediata
(de ex., acceleraţia maximă a terenului, acceleraţie vecinătate a forajelor.

17

AICPS REVIEW 3/2015

 ● În anul 2010, Ministerul Ecologiei, Dezvoltării
Durabile, Transporturilor si Locuirii din Franța a adoptat
noua zonare seismică a țării, prin care nivelul de
hazard seismic a crescut pentru mai mult de jumătate
din teritoriul Franței. Justificarea este formulată astfel:
„Pas d'accroissement de la sismicité en France mais
une meilleure connaissance de l'aléa”.
● În opinia autorilor acestui articol, cea mai
potrivită cale de analiză a hazadurilor naturale este cea
probabilistică. În acest sens redăm un citat din Richard
Feynman: „Our most precise description of nature must
be in terms of probabilities”.
BIBLIOGRAFIE
[1] Abrahamson, N.A., Gregor, N., Addo, K. (2015) BC
Hydro ground motion prediction equations for
subduction earthquakes. Earthquake Spectra, doi:
10.1193/051712EQS188MR.
[2] Akkar, S., Bommer, J.J. (2010) Empirical equations
for the prediction of PGA, PGV, and spectral
accelerations in Europe, the Mediterranean region,
and the Middle East. Seismological Research Letters,
81(2), 195-206.
[3] Aldea, A., Văcăreanu, R., Lungu, D., Pavel, F.,
Demetriu, S. (2014). Probabilistic seismic hazard for
Romania. Part II: sensitivity analysis. Proceedings of
the 5th National Conference on Earthquake
Engineering & 1st National Conference on Earthquake
Engineering and Seismology, Bucharest, Romania,
pp. 221-228.
[4] Ambraseys, N.N., Bommer, J.J. (1991) The attenuation
of ground accelerations in Europe. Earthquake
Engineering and Structural Dynamics, 20(12), 1179-
1202.
[5] Ardeleanu, L., Leydecker, G., Bonjer, K.-P., Busche, H.,
Kaiser, D., Schmitt, T. (2005) Probabilistic seismic
hazard map for Romania as a basis for a new building
code. Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 5, 679-684.
[6] ASCE/SEI 7-10 (2011) Minimum design loads for
buildings and other structures. American Society of
Civil Engineers.
[7] Atkinson, G., Boore, D.M. (2003) Empirical ground-
motion relations for subduction-zone earthquakes
and their application to Cascadia and other regions.
Bulletin of the Seismological Society of America,
93(4), 1703-1729.
[8] Bommer, J.J., Scherbaum, F., Bungum, H., Cotton, F,
Sabetta F, Abrahamson NA (2005) On the use of
logic trees for ground-motion prediction equations in
seismic-hazard analysis. Bulletin of the Seismological
Society of America 95(2): 377-389.
[9] Cauzzi, C., Faccioli, E. (2008) Broadband (0.05 to 20
s) prediction of displacement response spectra based
on worldwide digital records. Journal of Seismology,
12(4), 453-475.
[10] Cornell, C.A. (1968) Engineering seismic risk analysis.
Bulletin of the Seismological Society of America, 58,
1583 – 1606.
[11] Crainic, L., Creţu, D. (2015) Cutremurele vrâncene şi
estimarea hazardului în codurile de proiectare
structurală. AICPS Review, 1-2, 138-141.
[12] Creţu, D. (2013) Comentarii privind unele prevederi
introduse în codul de proiectare P100-1/2012. AICPS
Review, 1-2, 162-174.
[13] Delavaud, E., Cotton, F., Akkar, S., Scherbaum, F.,
Danciu, L., Beauval, C., Drouet, S., Douglas, J.,
18
AICPS REVIEW 3/2015
Basili, R., Sandikkaya, M.A., Segou, M., Faccioli, E.,
Theodoulidis, N. (2012) Toward a ground-motion
logic tree for probabilistic seismic hazard assessment
in Europe. Journal of Seismology, 16(3), 451-473.
[14] Douglas. J., Ulrich, T., Bertil, D., Rey, J. (2014)
Comparisons of the ranges of uncertainty captured in
different seismic-hazard studies. Seismological
Research Letters, 85, 977-985.
[15] EN 1998-1:2004 (2004) Eurocode 8: Design of
structures for earthquake resistance, Part 1: general
rules, seismic actions and rules for buildings. CEN,
Bruxelles, Belgia.
[16] Frohlich, C. (2006) Deep earthquakes. Cambridge
University Press, Cambridge.
[17] Giardini, D. (1999) The Global Seismic Hazard
Assessment Program (GSHAP)—1992/1999, Ann.
Geofisc. 42, 957–974.
[18] Gutenberg, B., Richter, C. F. (1944) Frequency of
earthquakes in California. Bulletin of the Seismological
Society of America, 34(4), 185-188.
[19] Hanks T, Kanamori H (1979) A moment magnitude
scale. Journal of Geophysical Research, 84(B5),
2348-2350.
[20] Idriss, I.M. (2008) An NGA empirical model for
estimating the horizontal spectral values generated
by shallow crustal earthquakes. Earthquake Spectra,
24(1), 217-242.
[21] Ismail-Zadeh A, Matenco L, Radulian M, Cloetingh S,
Panza G (2012) Geodynamics and intermediate-
depth seismicity in Vrancea (the south-eastern
Carpathians): current state-of-the art. Tectonophysics,
530-531, 50-79
[22] Kale, Ö., Akkar, S. (2013) A new procedure for
selecting and ranking ground-motion prediction
equations (GMPEs): the Euclidean distance-based
ranking (EDR) method. Bulletin of the Seismological
Society of America, 103(2A), 1069-1084.
[23] Kijko, A. (2004). Estimation of the maximum
earthquake magnitude, mmax. Pure and Applied
Geophysics 161: 1655–1681.
[24] Kramer, SL (1996) Geotechnical earthquake engineer-
ing. Prentice Hall, Upper Saddle River, New Jersey.
[25] Leydecker, G., Busche, H., Bonjer, K.-P., Schmitt, T.,
Kaiser, D., Simeonova, S., Solakov, D., Ardeleanu, L.
(2008) Probabilistic seismic hazard in terms of
intensities for Bulgaria and Romania - updated
hazard maps. Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 8, 1–9.
[26] Lin, P.S., Lee, C.T. (2008). Ground-motion attenuation
relationships for subduction-zone earthquakes in
Northeastern Taiwan. Bulletin of the Seismological
Society of America, 98(1), 220-240.
[27] Lungu, D., Demetriu, S., Radu, C., Coman, O. (1994)
Uniform hazard response spectra for Vrnacea
earthquakes in Romania. In: Duma J (ed) Proceedings
of the 10th European Conference on Earthquake
Engineering. Balkema, Rotterdam, pp 365-370.
[28] Lungu, D., Cornea, T., and Nedelcu, C. (1999) Hazard
assessment and site dependent response for
Vrancea earthquakes, In: F. Wenzel et al. (eds.),
Vrancea Earthquakes: Tectonics, Hazard and Risk
Mitigation, Kluwer, Dordrecht, pp. 251–267.
[29] Lungu, D., Aldea, A., Arion, C., Demetriu, S., Cornea, T.
(2000) Microzonage sismique de la ville de Bucarest –
Roumanie. Cahier Technique de l’Association Française
du Génie Parasismique, 20, 31-63.
[30] Lungu D., Demetriu, S., Aldea, A., Arion, C. (2006)
Probabilistic seismic hazard assessment for Vrancea
earthquakes and seismic action in the new seismic
code of Romania. Proc. of First European Conference
on Earthquake Engineering and Seismology,
 September 3-8, 2006, Geneva, Switzerland, CD_ROM,
paper 1003.
[31] Mäntyniemi, P., Marza, V. I., Kijko, A., Retief, P.
(2003) A New Probabilistic Seismic Hazard Analysis
for the Vrancea (Romania) Seismogenic Zone. Nat.
Hazards, 29, 371–385.
[32] Marmureanu, G., Popescu, E., Popa M., Moldovan,
A. I., Placinta, A. O., Radulian, M. (2004) Seismic
Zoning Characterization for the Seismic Hazard
Assessment in South-Eastern Romania Territory.
Acta Geod. Geoph. Hung., 39, 259–274.
[33] Mârza V. I., Kijko A., Mäntyniemi P. (1991) Estimate
of earthquake hazard in the Vrancea (Romania)
region. Pure Appl. Geophys, 136, 143–154.
[34] McGuire, R (1976) FORTRAN computer program for
seismic risk analysis. U.S. Geological Survey Open-
file Report 76-67.
[35] McGuire R (1995) Probabilistic seismic hazard
analysis and design earthquakes: closing the loop.
Bulletin of the Seismological Society of America
85(5): 1275-1284.
[36] McGuire R. (2004) Seismic Hazard and Risk
Analysis, EERI, MNO-10.
[37] MDRAP (2013) P100-1/2013 Cod de proiectare
seismica – partea I – prevederi de proiectare pentru
clădiri. Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației
Publice, București, Romania.
[38] Musson, R. M. W. (2000) Generalized Seismic Hazard
Maps for the Pannonian Basin Using Probabilistic
Methods. Pure Appl. Geophys., 157, 147–169.
[39] Musson, R.M.W., Toro, G.R., Coppersmith, K.J.,
Bommer, J.J., Deichmann, N., Bungum, H., Cotton, F.,
Scherbaum, F., Slejko, D., Abrahamson, N.A. (2005)
Evaluating hazard results for Switzerland and how not to
do it: a discussion of “Problems in the application of the
SSHAC probability method for assessing earthquake
hazard at Swiss nuclear power plants” by J-U Klügel.
Engineering Geology, 82, 43-55.
[40] Musson, R.M.W. (2012) Probability in PSHA: reply to
“Comment on 'PSHA validated by quasi observational
means’ by Z. Wang”. Seismological Research
Letters, 83(4), 717-719.
[41] Pavel, F., Văcăreanu, R., Neagu, C., Arion, C. (2014a).
Probabilistic seismic hazard for Romania. Part I:
selection of GMPEs. Proceedings of the 5th National
Conference on Earthquake Engineering & 1st
National Conference on Earthquake Engineering and
Seismology, Bucharest, Romania, pp. 213-220.
[42] Pavel, F., Văcăreanu, R., Ionescu, C., Iancovici, M.,
Şercăianu, M. (2014b). Investigation of the variability
of strong ground motions from Vrancea earthquakes.
Natural Hazards, 74(3), 1707-1728.
[43] Petrovici, R. (2014) Evoluţia reglementărilor de
proiectare seismică din România. AICPS Review, 4, 23-
33.
[44] Postelnicu, T., Petrovici, R., Creţu, D., Crainic, L.
(2014) Probleme ale acţiunii seismice de proiectare.
AICPS Review, 3, 3-11.
[45] Pitilakis, K., Riga, E., Anastasiadis, A. (2012) Design
spectra and amplification factors for Eurocode 8.
Bulletin of Earthquake Engineering, 10, 1377-1400.
[46] Pitilakis, K., Riga, E., Anastasiadis, A. (2013) New code
site classification, amplification factors and normalized
response spectra on a worldwide ground-motion data-
base. Bulletin of Earthquake Engineering, 11, 925–966.
[47] Radulian, M., Mândrescu, N., Panza, G.F., Popescu,
E., Utale, A., (2000a) Characterization of Romanian
seismic zones. Pure Applied Geophysics, 157, 57-77.
[48] Radulian, M., Vaccari, F., Mandrescu, N., Panza, G.
F., and Moldoveanu, C. L. (2000b) Seismic Hazard of
Romania: Deterministic Approach. Pure Applied
Geophysics, 157, 221–247.
[49] Reiter L (1990) Earthquake Hazard Analysis: Issues
and Insights, Columbia University Press, New York.
[50] Rey, J., Faccioli, E., Bommer, J. (2002). Derivation of
design soil coefficients (S) and response spectral
shapes for Eurocode 8 using the European Strong-
Motion Database, Journal of Seismology, 6:547-555.
[51] Rydelek PA, Sacks IS (1989) Testing the completeness
of earthquake catalogs and the hypothesis of self-
similarity. Nature 337: 251-253.
[52] Scherbaum, F., Cotton, F., Smit, P. (2004) On the
use of response spectral-reference data for the
selection and ranking of ground-motion models for
seismic-hazard analysis in regions of moderate
seismicity: the case of rock motions. Bulletin of the
Seismological Society of America, 94(6), 2164-2185.
[53] Sokolov, V. Yu., F. Wenzel, and R. Mohindra (2009).
Probabilistic seismic hazard assessment for Romania
and sensitivity analysis: A case of joint consideration
of intermediate-depth (Vrancea) and shallow (crustal)
seismicity. Soil Dynamics and Earthquake Engineering,
29, 364-381.
[54] Văcăreanu, R., Pavel, F., Aldea, A. (2013). On the
selection of GMPEs for Vrancea subcrustal seismic
source. Bulletin of Earthquake Engineering, 11(6),
1867-1884.
[55] Văcăreanu, R., Lungu, D., Aldea, A., Demetriu, S.,
Pavel, F., Arion, C., Iancovici, M., Neagu, C. (2014a).
Probabilistic seismic hazard for Romania. Part III:
seismic hazard maps. Proceedings of the 5th
National Conference on Earthquake Engineering &
1st National Conference on Earthquake Engineering
and Seismology, Bucharest, Romania, pp. 229-236.
[56] Văcăreanu, R., Mărmureanu, Gh., Pavel, F., Neagu,
C., Cioflan, C.A., Aldea, A. (2014b). Analysis of soil
factor S using strong ground motions from Vrancea
subcrustal seismic source. Romanian Reports in
Physics, 66(3)Ș 893–906.
[57] Văcăreanu, R., Radulian, M., Iancovici, M., Pavel, F.,
Neagu, C. (2015). Fore-arc and back-arc ground motion
prediction model for Vrancea intermediate depth
seismic source. Journal of Earthquake Engineering,
19(3), 535-562.
[58] Wald, D. J., Allen, T. I., (2007). Topographic slope as
a proxy for seismic site conditions and amplification,
Bulletin of the Seismological Society of America
97(5): 1379-1395.
[59] Wenzel F, Achauer U, Enescu D, Kissling E, Russo
R, Mocanu V, Musacchio G. (1998) Detailed look at
final stage of plate break-off is target of study in
Romania. EOS Transactions American Geophysical
Union, 79(48), 589-600.
[60] Wiemer, S., Wyss, M. (2000) Minimum magnitude of
complete reporting in earthquake catalogs: examples
from Alaska, the western United States, and Japan.
Bulletin of the Seismological Society of America 90(4):
859-869.
[61] Youngs, R.R., Chiou, S.J., Silva, W.J., Humphrey, J.R.
(1997) Strong ground motion attenuation relationships
for subduction zone earthquakes. Seismological
Research Letters, 68(1), 58-73.
[62] Zhao, J.X., Zhang, J., Asano, A., Ohno, Y., Oouchi, T.,
Takahashi, T., Ogawa, H., Irikura, K., Thio, H.,
Somerville, P., Fukushima, Y., Fukushima, Y. (2006)
Attenuation relations of strong ground motion in Japan
using site classification based on predominant period.
Bulletin of the Seismological Society of America, 96(3),
898-913.
19
AICPS REVIEW 3/2015