Balitio mariita de: Ierom. Porfirie Nichita Corectura: Prof. Elisabeta Filioreanu Traducerea s-a facut dupa Manuscrisul 549 (sec. XVI) din biblioteca ‘Mandstirii Simonopetra - Muntele Athos Copist, Jeromonah Calist de la Constantinopot 1781, septembrie, 1 Descrierea Cla Biliotecll Nationale a Romane ‘Patercal sul Cipea/ ad: Andrei Tarlese: .ngits Prfie Nicht. Alesanéria Cartea Onodoxd, 2013, BN 978-606:520.217-8, 1. Trlesc, lon Andrei.) 1, Poeie Nichia, iromonah (e.) O scurta introducere in istoria Bisericii din Cipru’ Una dintre cele mai vechi Biserici crestine este si Biserica din Cipru, si de aceea am dorit ca 88 public acest Pateric al insulei Cipru, pentru ca poporul roman ortodox s4 cunoasca cele mai impor- tante figuri de Sfinfi ai acestei stravechi insule. Am dorit ca in biblioteca cititorului romén, alituri de alte multe Paterice publicate de-a lungul timpului, si existe si Patericul insulei Cipru, pe care cu multi bucurie Iam descoperit in biblioteca Manistirii Simonopetra din Sféntul Munte Athos, seris de catre un autor necunoscut. Istoria bisericeasct a Ciprului cunoaste agadar sase perioade cronologice, si anume: prima, care incepe cu propoviiduirea crestinismului in Cipru gi ajunge pana Ia inlaturarea dominagiei romane (45- 330); a doua, cunoscuts ca perioada bizantina (330- 1192); a treia, care se intinde de la venirea dinastici * studiu inspirat din luerarea: Andreas N, Mtsidis, Sourta Istorie a Bisericti din Cipra, Traducere din limba greact de ‘Tudor Teoteo, Editura Omonia, Bucuresti, 1999, pp. 7-72de Lusignan in Cipru, pind la cucerirea lui de ctre otomani, numita si perioada franco-cratiei (1192. 1571); a patra, care coincide cu anii turco-crafiei (1571-1878) si eAreia fi pune capat instalarea in in- sul a administratiei britanice; a cincea, care cuprin- de istoria Bisericii din Cipru in decursul anglo- crafiei (1878-1960); iar a gasea, care incepe cu pro- clamarea independenfei Ciprului (august 1960) si se intinde pand astazi. Perioada romana (45-330) Inceperea crestinismului in Cipra Crestinismul in Cipru, pentru prima oar, a fost predicat de cdtre crestinii din Terusalim. Dupa ‘moartea martiricd a Arhidiaconului Stefan (33), s-au imprastiat si au ajuns pana in Fenicia, in Cipra si ‘iohia, nepropovaduind cuvantul nimanui, decdt leilor”. Totusi, cétiva dintre acesti crestini st ciprioti. Faptele Apostolilor ne spune c& dintre acestia erau oameni din Cipru”. Dar raspandirea si intinderea crestinismului in Cipru se datoreaza foarte mult Apostolilor Pavel si Barnaba, care era de loc din Cipru. Acestia, in jurul anului 45, au ajuns in Salamina, gi au predicat noua credin{& in sinagogile iudeilor care se stabiliser in insula inca din vremea lui Ptolemeu I Soter (337- 283 ir.) Emest Renan scrie 8 acestia, dupi ce au plecat din Salamina, s-au indreptat spre Pafos, pe 6 atunci capitala Ciprului, mergand pana acolo de-a jungul yarmului sudic al insulei, treednd prin Kition si Amathounda, ‘Ajungénd in Pafos, proconsulul roman Sergius Paulus i-a indemnat pe Apostoli si predice cuvén- tul lui Dumnezeu in public. intemeierea Bisericii in insula Cipru Din Pafos, Apostolii au plecat in Pamfili Asiei Mici. Barnaba se spune ci a revenit mai tarziu, pe la anul 50, aléturi de Marcu, strabatind intregul Cipru. in decursul periplului, el a vizitat gi a intarit in credinjé diferitele comunitaqi crestine din insula, in mai multe parti intemeind biserici, unde a instalat episcopi. ‘Unele documente scrise din secolele V si VI, precizeaza ci Bamaba a fost omorat cu pietre in Salamina de cAtre iudei, lucra intdmplat la anul 57. Osemintele sale au fost ingropate de cétre nepotul séu, Marcu, in vechiul mormént micenian de lang Salamina, care se mai pistreaza gi astlzi. Persecutiile Crestinismul din Cipru a avut parte si de 0 perioada neagri, dar totodata stralucitoare, in ceea ce priveste mucenicii, si anume de persecutii. Ciprulse mandreste cu. mulfimea martirilor, de care am amintit si noi in Pateric, m&rturisitori ai credinjei crestine. Perioada bizantina (330-1192) Din anul 330, Ciprul apartine statului roman asiritean, adie Imperiului Bizantin, a cdrui capi- tala se afla la Constantinopol. Religia oficiala in Cipra era crestinismul La sfirgitul secolului al IV-lea, crestinismul este destul de rispandit in Cipru. Supremafi tinismului se leagé de numele lui Epifanie (368- 403), Athiepiscop de Salamina. Distrusd de cutre- murul din anul 342, Salamina a fost rebotezata Konstantia, in cinstea lui Constanjiu I (337-361), fiul imparatului Constantin, care a reconstruit-o sia desemnat-o metropola politica si eclesiastica a insule. Despre impaméntenirea definitiva a credingei crestine in turiseste si o inscripfie de la inceputul veacului al Velea, care se aflé pe mozaicul pardoselii de la Casa lui Eustolios” din Kurion. Inscripfia spune C4 acea casi se afla deja sub protectia lui Hristos, care Ia inlocuit pe Foibos Apollon. in secolul al V-lea, Biserica Ciprului a fost recunoscut& in mod oficial ca autocefala, Datoriti acestui Iucru, Biserica ciprioté a avut si dreptul de a-§i hirotoni episcopi proprii Viata monahali in perioada bizantina Eliberarea Ciprutui de primejdia arabia contribuit in mod deosebit la inflorirea pe insula a monahismului, care s-a organizat in conformitate cu sistemul chinovial. O viata monasticd de obste, si chiar remarcabili, existase in Cipru gi in timpu- rile de dinaintea invaziilor arabe. Raidurile arabe au distrus insa centrele monahismului si i-au izgo- nit pe cei ce traiau in ele, fapt care a incurajat inflo- rirea anahoretismului. Insula le oferea anahorejilor locuri sigure pentru asceza in parjile inalte ale munfilor greu accesibili. Faima ei de loc potrivit pentru asceza reiese si din vizita in Cipru a tui Tlarion cel Mare (290-371), care, impreund cu ucenicul siu Hesyhios, a dus 0 viata de ascet in muntele aflat in apropiere de satul Episkopi al Pafosului, lucruri despre care si ieromo- nahul Nil, intemeietorul Miinistirii Maheras, scrie urmatoarele in Randuiala manastrii: ,Navigind cu corabia si ajungénd pe insula (1172), ne-a fost dat si intdlnim barbafi iubitori de virtute, care aduceau laude traiului nezgomotos si tihnit al insulei, spu- nnd c& pentru cei ce-si dorese aceasta, locul pustiu este cum nu se poate mai nimerit pentru asceza. $i astfel am preferat s& ma iau dupa vorbele minunati- lor barbati”. Pe langi ménastirile intemeiate de Sfinta Elena, au mai inflorit Mandstirea Sféntul Nicolae °