Texte egiptene antice traduse şi comentate (II)

«Translated and Annotated Ancient Egyptian Texts (II)»

by Miron Ciho

Source:
Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica (Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica),
issue: VII / 2010, pages: 41­55, on www.ceeol.com.
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II)1

Miron CIHÓ
Keywords: Ancient Egypt, history, royal decrees, rank and titles.

Abstract

Translated and Annotated Ancient Egyptian Texts (II)

For the first time in the history of the Romanian academic life scholars will have the
opportunity to get a comprehensive overlook upon the history, the social and economic
life of the Ancient Egyptians. In the very future I will release a volume entitled
„Translated and Annotated Ancient Egyptian Texts”, from which we are publishing here
three different types of documents. The book in question will gather a diverse body of
texts, less the religious and magical ones. For some reasons, the first volume will cover
translations relating to a period between the Old Kingdom- XVIII Dynasty. I hope such an
enterprise could be an essential resource for anyone interested in the study of the Ancient
Egyptian civilization. I intend to present easily read translations, and difficulties will
generally be addressed in the notes to the translation.

Studiul de faţă reprezintă un fragment dintr-o lucrare amplă, inedită în litera-

tura românească de specialitate, ce va cuprinde texte egiptene antice, traduse şi
comentate. În legătură cu acest volum se impun, pentru moment, două precizări:
vor fi redate texte de diferite categorii, mai puţin cele cu un conţinut strict
religios-magic şi vor acoperi intervalul dintre Regatul Vechi – Dinastia a XVIII-a,
inclusiv (cca. 2686-1295)2. La momentul respectiv, vom motiva această decizie.
Civilizaţia Egiptului antic a exercitat întotdeauna o atracţie asupra cititorului,
inclusiv cel român. Însă, majoritatea traducerilor rămân în stadiul în care le-au
conceput anticii, cu o terminologie „străină” şi neexplicată cititorilor. Frazeologia
„alambicată” a textelor deseori ţine cititorul într-o „umbră perfectă”. Ceea ce este
necesar să scoatem în evidenţă este faptul că nu am avut în vedere ediţiile
ştiinţifice ale textelor, care corespund exigenţelor contemporane! Pentru a oferi
posibilitatea altor cercetători din diferite domenii ale cunoaşterii de a utiliza
textele traduse, am inclus şi numerotarea rândurilor din documentele originale.

1 Prima parte a acestui studiu a apărut, din păcate cu destul de multe greşeli, în: Buletinul Muzeului „Teohari
Antonescu”, Giurgiu, Anul XIV, Nr. 11, 2008, pp. 21-30. Prezenta contribuţie este ultima înaintea apariţiei
volumului. Autorul le mulţumeşte colegilor de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Istorie
şi Patrimoniu pentru invitaţia de a contribui cu un studiu la volumul editat de această instituţie.
2 Cronologia este bazată pe cea adoptată în lucrarea: M. Cihó, Lexiconul faraonilor, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2008, pp. 287-292.

Studia Universitatis Cibiniensis • Series Historica, tomul 7/2010, pp. 41-55

42 Miron CIHÓ

Cele trei texte traduse şi comentate cu acest prilej sunt reprezentative pentru
epoca în care au fost ele concepute.

I
Decret regal emis de către faraonul Wegaf
Documentul a fost gravat pe o stelă cintrată, de granit roşu, descoperită la
Abydos de către A. Mace la începtul secolului trecut, aflată actualmente în
posesia Muzeului Egiptean din Cairo (JdE 35256)1. Interesant de remarcat este
faptul că în majoritatea sintezelor care tratează evoluţia intervalului, conceperea
textului este atribuită lui Neferhotep I sau se specifică numai faptul că suveranul
amintit a uzurpat stela2. Până nu de mult, însuşi A. Leahy a considerat că este mai
prudent să datăm piesa însuşită de către Neferhotep I pentru începutul dinastiei a
XIII-a, fără a preciza suveranul care, la origine, ar fi ordonat ridicarea stelei3.

TEXTUL:
Partea dreaptă a cintrei:
„Wepwawet, cel care oferă viaţă, prosperitate şi autoritate. Cuvinte
rostite de către Wepwawet, stăpânul necropolei: <Ţie ţi-am oferit toată viaţa
şi autoritatea, toată sănătatea, toată bucuria, asemănător lui Re, veşnic>”.

Partea stângă a cintrei:

„Horus gereg-tauia, regele Egiptului de Sus şi de Jos, Khaisekhemreb, fiul
lui Re, Neferhotepc, îndrăgit de Wepwawet, stăpânul necropolei, oferă viaţă
asemănător lui Re”.

Textul principal:
„(r.1) Este pentru tatăl său Wepwawet, stăpânul necropolei, că el l-a
executat ca monumentul său. În anul 4d, Maiestatea Mea, viaţă, prosperitate,
sănătate (în continuare: v. p. s.), a decretat protejarea pământului sacru (r.2)
la sud de Abydos în beneficiul tatălui său Wepwawet, stăpânul necropolei,
asemănător celei pe care Horus a efectuat-o pentru tatăl său Osiris
Wennefer, interzicând (r.3) pentru oricine să calce pe acest pământ sacru.
Două stele vor fi ridicate la sud de el şi două la nord, gravate cu numele cel
mare al Maiestăţii Melee, v.p.s. (r.4). Sudul pământului sacru va fi delimitat
de acele stele care vor fi ridicate la extremitatea sudică şi la nord de acele
stele care vor fi ridicate la (r.5) extremitatea nordică. Cât priveşte pe oricine
care va fi găsit între (teritoriul dintre) aceste stele, cu excepţia unui preot

1 A Leahy, A Protective Measure at Abydos in the Thirteenth Dynasty, în: JEA 75(1989), pp. 41-60.
2 v. spre exemplu K. Ryholt, The Political Situation in Egypt during the Second Intermediate Period c. 1800-
1550 B.C., Copenhagen, 1995, pp. 341, 354; excepţii fericite reprezintă C. Vanderleyen, L’Égypte et la
Vallée du Nil, II, Paris, 1995, p. 125 şi D. Valbelle, Histoire de l’État pharaonique, Paris, 2004, p. 176.
3 A. Leahy, Death by Fire in Ancient Egypt, în: JESHO 27(1984), p. 203, nota 3.
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II) 43

(r.6) aflat la datorie, el va fi arsf. Mai mult, dacă oricare oficial ar încerca să-
şi construiască un mormânt în incinta (r.7) acestui loc sacru, el va fi raportat
şi această lege va fi aplicată şi lui şi pentru păzitorul necropoleig, cum (este
obiceiul) astăzi. Cât priveşte (r.8) orice (loc) aflat înafara acestui loc sacruh,
(acesta reprezintă) o zonă unde fiecare om poate construi un mormânt
pentru sine şi unde se poate înmormânta. Ca el să permită lui să i se acorde
viaţă, stabilitate, autoritate. Inima lui să se poată bucura, împreună cu al său
ka, pe tronul lui Horus, asemănător lui Re, veşnic. (r.10) Cel care furnizează
respiraţie/suflu”.

NOTE:
a) Apelativul este numele-Horus al faraonului Neferhotep I, având semni-
ficaţia „Cel care a întemeiat Cele Două Ţări”, fiind utilizat ulterior şi de către
Osorkon I (cf. Bonhême 1987, p. 145).
b) Numele de domnie al lui Wegaf era Khui-taui-Re, adică „Cel care ocroteşte
ambele ţări, un Re”, în timp ce al lui Neferhotep I a fost Khai-sekhem-Re, „Cel cu
apariţie viguroasă, un Re” (cf. Cihó 2008, pp. 282 şi 146). După cum se poate
observa, sigurul element comun al celor două nume este Re, care, în momentul
uzurpării stelei a rămas intact.
c) A fost meritul incontestabil al lui A. Leahy de a demonstra faptul că cel
care a şters numele lui Wegaf, înlocuindu-l cu al său a fost Neferhotep I, cel care
în anul al 2-lea al domniei sale a vizitat Abydos-ul cu scopul de a participa la
misteriile lui Osiris; pentru datarea piesei v. Leahy, loc. cit., pp. 46-49.
d) Ceea ce n-a schimbat gravorul, care a dorit să atribuie emiterea unui decret
regal lui Neferhotep I, a fost anul de domnie, care a aparţinut lui Wegaf (cf. A.
Leahy, loc. cit., p. 48 şi nota 13).
e) După cum a remarcat M-A. Bonhême (Bonhême 1978, pp. 347-348, nota 1
şi pp. 360-368) titulatura rn wr (citeşte: ren wer) „numele mare” a apărut odată
cu Regatul Mijlociu, iar în timpul celei de-a Doua Perioade Intermediare
desemna, în general, numele-Horus şi pe cele din cartuşe, mai puţin toată
titulatura faraonică (cf. A. Leahy, loc. cit., p. 44, nota i şi Cihó 2008, pp. 11-12
pentru cele cinci nume ale suveranilor egipteni antici).
f) Aceluiaşi egiptolog britanic îi revine meritul de a stabili faptul că verbul
wbd (citeşte: webed) trebuie tradus prin semnificaţia de bază a glosei: „a arde”.
Prin intermediul textului stelei în discuţie, Leahy (Leahy 1984, p. 199) a
demonstrat faptul că tragerea în ţeapă nu a fost singura pedeapsă cu moartea, cel
puţin până la începutul dinastiei a XX-a, aşa cum a încercat să demonstreze D.
Lorton (Lorton 1977, p. 51), ci şi arderea. Lorton (Lorton 1977, p. 18) a propus
următoarea traducerea a frazei: „…one shell brand (s. n. Miron Cihó) him”.
g) smyt (citeşte: semit) după P. Wilson (Wilson 1997, p. 845), pe lângă
semnificaţia de bază „deşert”, se află în conexiune şi cu o zonă adiacentă
mormintelor sau necropolelor; prin urmare, iry smyt (citeşte: iri semit) se referă
la o persoană care a avut responsabilitatea de a supraveghea necropola în scopul
44 Miron CIHÓ

îndeplinirii prevederilor decretului regal (v. mai jos), în caz contrar aplicându-i-se
şi lui pedeapsa capitală, prin ardere.
h) După cum reiese din text, scopul decretului emis de către faraonul Wegaf,
ulterior uzurpat de către Neferhotep I, a fost protejarea unei zone sacre de la
Abydos, aflată sub protecţia zeului Wepwawet, prin interzicerea oricărei
înmormântări private. Teritoriul a fost delimitat prin intermediul a 4 „stele de
hotar”1, incluzând wadi-ul cuprins între templul zeului Osiris şi Umm el-Qaab,
unde se aflau mormintele arhaice ale dinastiei I. Cei care au încălcat decretul au
primit pedeapsa capitală, adică moartea prin ardere. Efectul decretului a fost unul
de foarte lungă durată, deoarece în zona aflată în discuţie nu s-au efectuat
înmormântări până în Epoca Romană (v. în general, A. Leahy, loc. cit., p. 54 şi
Richards 2005, pp.79-80, 136, 141).
În strânsă legătură cu decretul tradus trebuie dezbătută şi o părere emisă de
către B.M. Bryan2. Se ştie că în general imaginea şi textul unui document
formează un întreg şi se completează reciproc.
Egiptologul amintit a încercat să dovedească faptul că se poate vorbi de o
separare a celor două trăsături şi în cazul stelei traduse. Astfel, avem două ele-
mente distincte ale obiectului: cintra, care prin intermediul unor semne destul de
comune (cartuşe regale, serekh-ul sau chiar monograma lui Wepwawet) ar avea
menirea de a transmite un mesaj inclusiv păturii neştiutoare de carte a societăţii
egiptene, iar pe de altă parte, textul propriu-zis, adică decretul, se adresează
cunoscătorilor de limbă şi scriere. Personal adaug următoarele observaţii: 1) în
general, numărul celor care cunoşteau tainele scrierii hieroglifice şi erau capabili
să citească un document era foarte redus; 2) în perioada de timp aflată în discuţie,
domniile faraonilor erau destul de scurte, iar pe de altă parte nici nu este sigur
dacă un suveran a fost conducătorul întregului Egipt; 3) nu ştim dacă oamenii de
rând erau atât de interesaţi, încât să memoreze imaginea semnelor înscrise în
interiorul cartuşelor faraonilor; 4) chiar şi în cazul emblemelor divine, omul de
rând, cel puţin după opinia mea, era mai puţin sau chiar deloc atras de o anumită
realitate scriptică; 5) argumentul autoarei potrivit căreia indiferent de conţinutul
textului, prezentarea unui asemenea monument la Abydos ar fi însemnat ca
oricine să-şi dea seama că este un decret regal, ni se pare banal; 6) decrete de
acest gen n-au mai fost emise în intervalul amintit; 7) zona aflată în discuţie nu a
reprezentat până atunci un apanaj exclusiv regal, cel puţin nu avem informaţii
clare în acest sens. Concluzia: semnele din cintra stelei nu se adresau în
exclusivitate celor analfabeţi, iar textul propriu-zis nu îi viza doar pe cei capabili
să citească un text hieroglific. Întregul document se adresa numai cunoscătorilor
de limbă egipteană şi scriere hieroglifică.

1 Galán 1995, p. 144, nota 735 sublinia faptul că A. Leahy (loc.cit., p. 50) vorbea de 4 stele de hotar.
Observaţia nu-şi are rostul, deoarece egiptologul britanic afirmase foarte clar faptul că cele 4 stele de care
aminteşte textul inscripţiei serveau ca „…boundary markers” (s.n. M. Cihó). Din aceste considerente, am
inclus cuvântul stele de hotar între ghilimele!
2 Bryan 1996, pp. 161-164.
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II) 45

II
Decret al lui Antef al VII-lea de la Koptos
Decretul a fost gravat pe pervazul unei porţi a templului de la Koptos,
aparţinând faraonului Sesostris I, actualmente aflată în posesia Muzeului Egiptean
din Cairo1.

TEXTUL:
„(r.1) Anul 3, a 3-a lună a anotimpului încolţirii (peret), ziua a 25-a, sub
Maiestatea Sa regele Egiptului de Sus şi de Jos Nebkheperre, fiul lui Re,
Antefa, înzestrat cu viaţă asemănător cu Re, veşnic. Decret regal pentru
purtătorul de pecete al Egiptului de Josb şi guvernatorulc din Koptos, (r.2)
Minemhat; fiul regald şi comandant al Koptos-lui, Qinen; purtătorul de
pecete al regelui Egiptului de Jos, stolistule lui Min, scribul templului,
Neferhotep cel vârstnic; întregii garnizoane din Koptos şi sfatului templului
în totalitatea ei. Iată (r.3), acest decret vă este adus (cu scopul) de a vă
informa despre ceea ce urmează: «Maiestatea Mea, v. p. s., i-a determinat să
vină pe scribul peceţii divine a lui Amon, Siamon şi pe şeful vestibululuif
Amonuser (r.4) pentru a conduce o investigaţie în templului lui Min, după
cum urmează. Conducerea templului tatălui meu Min s-a adresat Maiestăţii
Meleg, v.p.s., spunând: o nelegiuire s-a produs în acest (r.5) templu.
(Imaginile?) inamicului au fost furate de către Teti, fiul lui Minhoteph,
înlăturat să fie numele săui. Ca el să fie îndepărtat din templul tatălui meu
Min, ca el să fie (r.6) remis din funcţia acelui templu, (incluzându-i pe) copiii
şi urmaşii (săi) şi (el să fie) excomunicat! Raţia lui alimentară şi actele care
stabilesc părţile sale de carne (din ofrandele lui Min) să fie sistate, astfel ca
numele său să nu fie menţionat în acest templu (r.7), cum este (normal) să se
întâmple cu un individ de acest gen care se revoltă şi este ostil împotriva
zeului său. Să fie distruse documentele sale din templul lui Min şi din tre-
zorerie şi de asemenea de pe fiecare sul (de papirus) al templului. În ceea ce
priveşte orice rege (r.8) sau orice potentatj care-l va ierta, el nu va primi
coroana albă, el nu va ridica coroana roşie, el nu va şedea pe tronul lui Horus
cel viu, cele Două Stăpâne nu vor fi binevoitoare cu el (r.9) ca şi cu unul pe
care-l îndrăgesck. Cât priveşte orice comandant sau orice guvernator (care)
va interveni în favoarea lui în faţa stăpânului, v.p.s., pentru a fi iertat, să fie
oamenii lui, proprietatea lui şi pământurile lui confiscate ataşate ofrandei
divine (r.10) a tatălui meu Min, stăpânul din Koptos şi să nu fie permis nici
unei persoane din anturajul său, din familia lui (pe linie) paternă sau
maternă să fie adus în funcţia (pe care a ocupat-o până atunci) (r.11) şi
această funcţie să fie atribuită purtătorului de pecete al regelui Egiptului de

1 Pentru text v. bibliografia oferită de către Barbotin 2008, p. 163; v. şi I. Hafemann, Thesaurus Linguae
Aegyptiae, Briefe des Neuen Reiches und der Dritten Zwischenzeit, Cairo 30770, Königsdekret von
Nebuheperre-Intef .
46 Miron CIHÓ

Jos şi şefului administraţieil Minemhatm. Lui să-i fie atribuite raţia de pâine
şi actele aferente (funcţiei). Părţile de carne vor rămâne în proprietatea sa în
înscrisele templului (r.12) tatălui meu Min, stăpânul din Koptos, din fiu în fiu
şi din moştenitor în moştenitor»“.

NOTE:
a) În general se acceptă de către egiptologi că faraonul în discuţie este Antef
al VII-lea, de fapt cel mai important dintre suveranii dinastiei a XVII-a care
purtau acest nume. Centrul puterii sale era la Theba, de unde conducea o mare
parte din Egiptul de Sus. A restaurat mai multe temple din acea regiune, cons-
truind unul la Gebel Antef (cf. Barbotin 2008, p. 261, nota 385). Mormântul său a
fost redescoperit de către egiptologul D. Polz, în anul 2001, la Dra Abu el- Naga.
b) Traducerea titulaturii xtmty bity (citeşte: khetemti biti) diferă în literatura
de specialitate. Ţinând cont de faptul că semnul care redă coroana roşie a
Egiptului de Jos era folosit în locul logogramei bity (citeşte: biti), redată prin
albină (cu semnificaţia: cel al Egiptului de Jos, adică regele), în combinaţia de
faţă avem posibilitatea de a traduce în două feluri: 1. ori prin „purtătorul de pecete
al Egiptului de Jos” (cum am procedat şi noi), 2. ori simplu, prin „purtătorul de
pecete al regelui” (pentru această ultimă posibilitate v. Quirke 2004, p. 12).
c) Titulatura HAty-a (citeşte: hati-a) se referă probabil la un oficial care
administra un centru urban. După egiptologul R. J. Leprohon (Leprohon 1993, p.
425) era un titlu onorific, traductibil prin noţiunile de „prinţ, nobil şi primar”. H.
G. Fischer (Fischer 1997, p. 59, No. 864) opta în privinţa perioadei Regatului
Mijlociu pentru traducerea de „primar”. Pentru D. Lorton (Lorton 1977, p. 19 şi
nota 78) cea mai potrivită redare a funcţiei este cea de „first of the registry”. În
schimb, o altă afirmaţie a acestuia pare a fi mult mai plauzibilă: Minemhat
reprezenta autoritatea civilă supremă din Koptos.
d) „fiul regal” era mai degrabă un titlu onorific la acea dată. În schimb, Qinen,
prin celălalt titlu, reprezenta cu siguranţă autoritatea militară principală din
Koptos.
e) „stolist”-ul (smA, citeşte: sema) era un preot însărcinat cu îmbrăcarea statuii
zeului (cf. G. Vittmann, Stolist, în: LdÄ VI, coll. 63-65; W. Ward, Index of
Egyptian Administrative and Religious Titles of the Middle Kingdom, Nos. 1288-
1293; H.G. Fischer, op. cit., p. 25, No. 1288a şi p. 72).
f) După D.B. Redford (în: Oren ed. 1997, p. 29, nota 88) era agentul comer-
cial al templului (a se vedea şi Spencer 1984, p. 157 care analizează dificultăţile
de interpretare ale titulaturii în cauză: smsw hAyt, citeşte: semsu hait).
g) Faţă de această nelegiuire s-a revoltat întregul personal al templului zeului
Min, una dintre cele mai vechi divinităţi adorate în Koptos.
h) C. Vandersleyen (Vandersleyen 1995, p. 187) a subliniat faptul că acest
personaj a fost condamnat în lipsă, iar el ar putea fi identic cu „Teti, fiul lui Pepi”,
unul dintre inamicii lui Kamose, bazându-se pe faptul că Pepi poate fi un
diminutiv pentru Minhotep.
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II) 47

i) După cum a arătat D. Lorton (Lorton 1977, p. 19, nota 85), expresia wA n
rn=f (citeşte: ua en renef) redă noţiunea de pierdere forţată a numelui, referindu-
se în acest sens la observaţiile lui G. Posener (Posener 1946, pp. 51-56). Se ştie
faptul că pentru egipteanul antic numele reprezenta un element de bază al perso-
nalităţi. Cel al cărui nume nu va mai fi pronunţat în acţiunile desfăşurate în
templu, înseamnă că va pieri definitiv în Lumea de Apoi. Deci, pierderea numelui
era egală cu pierderea identităţii şi ca atare a propriei existenţe (a se vedea şi
Zandee 1960, pp. 179-180).
j) După D. Lorton (Lorton 1977, p. 21, nota 95) expresia sxm-ir=f (citeşte:
sekhem iref) este echivalentul cuvântului „potentat”, desemnând o persoană
aflată în serviciul faraonului.
k) Iertarea duşmanului nu este permisă, chiar dacă se încearcă de către un
faraon care-şi va pierde prerogativele regale. În cazul subordonaţilor regali de
rang înalt, pedepsele merg până la confiscarea averii.
l) St. Quirke (Quirke 2004, p. 115) a tradus titulatura imy-r gs-pr (citeşte: imi-
ra ges-per) prin expresia „cel care este în fruntea jumătăţii de domeniu”, indicând
pentru purtător un rol intermediar între administraţia centrală şi cea locală.
Probabil este vorba de un guvernator de provincie sau de conducătorul unui oraş.
Noi, în locul unei traduceri cât de cât concise, am ales una cu un sens mai larg:
„şefului administraţiei”.
m) D. Lorton (Lorton 1977, p. 22, nota 104) a refuzat să-l identifice pe acest
Minemhat cu cel de la începutul textului. În orice caz, cel care va prelua toate
bunurile confiscate ale lui Teti va fi un înalt demnitar cu numele de Minemhat. C.
Vandersleyen (Vandersleyen 1995, p. 187, nota 3) crede că această persoană a
fost amintită ulterior şi prin intermediul unui text descoperit la Gebel Zeit, ceea ce
după mine este mai puţin sigur, dar nu exclus!
Rămâne să stabilim în ce a constat acea nelegiuire la care s-a referit textul,
deci: care a fost vina lui Teti? Pentru Fl. Petrie1 şi D. Lorton2, spre exemplu, era
vorba de adăpostirea unui inamic hyksoş în interiorul templului. K. Goebs a
încercat să argumenteze faptul că din templu a fost însuşit un animal pentru
sacrificiu3. De fapt, înţelegerea şi. ca atare, interpretarea documentului constă în
perceperea cuvântului „inamic” din rândul 5 al textului4. Încă din 1927, K. Sethe5
a presupus faptul că principala vină a lui Teti a constat în furtul din templu al unor
obiecte de cult. Mult mai plauzibilă pare explicaţia oferită şi de către Chr.
Barbotin6, care susţine că este vorba de furtul statuilor, probabil, hyksoşe, care au
fost păstrate la Koptos cu scopul de a oferi protecţie magică împotriva aceluiaşi
inamic. Adică, protejezi ceva prin intermediul păstrării imaginii celui de care te

1 Petrie 1896, p. 10.

2 Loc. cit., pp. 18-19 şi nota 76.
3 xftj nTr as Eufemism: Goebs 2003, pp. 27-37 (aici pp. 33-34), de altfel o analiză exhaustivă a Decretului.
4 Pentru ultima dată v. Philip-Stéphan 2008, pp. 150-154 şi Document 83, pp. 284-285.
5 Sethe 1927, p. 166.
6 Barbotin 2008, p. 166.
48 Miron CIHÓ

temi! Dispariţia statuilor, în conformitate cu mentalitatea egipteană antică, ar fi

cauzat un dezechilibru în echilibrul natural al evenimentelor.

III
Biografia lui Iahmes, fiul lui Abana
Mormântul Nr.5 de la El-Kab, mai precis la N-E de această localitate, îi
aparţine unui personaj celebru, care a avut o carieră militară îndelungată, deţi-
nând diferite funcţii în intervalul domniilor lui Iahmes I – Thuthmes I: Iahmes,
fiul lui Abana1. Nepotul lui, nu mai puţin faimosul Paheri, a fost cel care a gravat
inscripţia în mormântul bunicului său. Peretele estic al sepulturii, chiar pe lângă
intrarea în camera mortuară, păstrează o imagine de dimensiuni reduse a acestuia.
Deasupra figurii nepotului sunt gravate 3 coloane de inscripţie hieroglifică, având
următorul text: „(r.1) Fiul fiicei lui este cel care a dirijat lucrările (r.2) în acest
mormânt, perpetuând numele tatălui mamei sale, (r.3) desenatorul de contururi2 al
<zeului> Amon, Pahery”.
Textul autobiografiei este scris pe coloane care se citesc de la stânga la
dreapta în scrierea hieroglifică retrogradă3. Coloanele 1-31 apar pe suprafaţa
peretelui estic din mormânt, în timp ce coloanele 32-40 pe cel sudic, din care
prima (col. 32) este complet distrusă, iar ultimele două parţial. Coloanele 41-66
conţin informaţii în legătură cu bunurile deţinute de către Iahmes, fiul lui Abana4.

TEXTUL:
a
„(r.1) Şeful vâslaşilor Iahmes, fiul lui Abana, cel justificat (r.2) declară:
«Vouă tuturor oamenilor vă vorbesc! Vă aduc la cunoştinţă favorurile care
mi-au revenit: am fost recompensat cu aur de 7 ori în prezenţa (r.3) întregii
ţări, cu servitori şi servitoare. Am fost înzestrat cu foarte numeroase
pământuri. Numele meu pentru mine este puternic prin ceea ce a făcut, fără
eşec (r.4) în această ţară, veşnic!»b El spune după cum urmează: «În oraşul
Nekhebc m-am născut, unde tatăl meu a fost soldat al regelui Egiptului de
Sus şi de Jos, Seqenenred, cel justificat. Baba (r.5), fiul lui Reinet, era nume-
le său. Apoi, l-am înlocuit ca soldat în nava „Taurul Sălbatic” în timpul

1 Pentru genealogia familiei cf.. Whale 1989, pp. 13-15 şi Appendix I, pp. 294-295. Interesant de remarcat
este faptul că filiaţia lui Iahmes a fost stabilită după mamă (íbAnA, citeşte: Ibana), poate pentru a-şi întări
legitimitatea în cadrul familiei (Ibidem, p. 264). În general, despre personaj v. Morkot 2003, pp.3-4. Precizăm
faptul că nu am avut acces la studiul lui Davies 2009, pp. 139-176.
2 Titulatura sS qdwt (citeşte: seş qedut) a fost interpretată şi tradusă în general prin următorii termeni:
„desenator”, adică „scrib al contururilor”, v. Gardiner 1947, p. 71*, No. 180; „pictor”, „desenator”, cel care
prepara pereţii mormintelor şi templelor conturând schiţele reprezentărilor care urmau a fi gravate de către
sculptor, cf. Jones 2000, p. 876, No. 3208, cu foarte multe exemple acoperind intervalul Regatul Vechi-
Regatul Mijlociu.
3 Cihó 1996, pp. 34-36.
4 Pentru acestea v. Sethe 1961, pp. 10-11; pentru text, traduceri şi comentarii v. Barbotin 2008, Document 14,
pp. 197-202 şi Binder 2008, pp. 145-148 (parţial) şi p. 287.
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II) 49

stăpânului celor Două Ţări, Nebpehtyree, cel justificat. (r.6) (Totuşi), nu

eram decât un tânăr, nu aveam (încă) nevastă şi dormeam într-un hamacf.
Apoi, am întemeiat un cămin. Atunci, am fost luat (r.7) la bordul navei „Cel
Nordic” datorită bravurii mele. Obişnuiam să-l însoţesc pe jos pe Suveran,
v.p.s., atunci când se deplasa pe (r.8) carul său g. Oraşul Avaris a fost asediat
şi eu mi-am continuat (actele) mele de bravură pe picior în prezenţa
Maiestăţii Sale. Apoi, am fost angajat (r.9) pe vasul „Cel care apare la
Memphis”. Se luptase pe apă, pe canalul Padjedku al Avaris-lui. Am efectuat
o captură (r.10) şi am adus o mânăh. Când aceasta a fost raportată
mesagerului regal, mi s-a oferit aurul curajuluii. Apoi, lupta s-a reluat în
acest loc şi am făcut o altă captură (r.11) acolo, am adus o mână şi mi s-a dat
din nou aurul curajului. Apoi, s-a luptat în aceea parte a Egiptului care este
la sud de acest oraş (r.12). Am adus un prizonier, după ce am plonjat în apă.
Iată, el a fost capturat pe drumul (r.13) oraşului şi am traversat apa cu el.
Când acesta a fost raportat mesagerului regal, am fost recompensat cu aur
pentru a doua oară. A avut loc (r.14) jefuirea Avaris-lui şi am raportat
prada: un om şi trei femei, în total 4 (capete). Maiestatea Sa mi i-a atribuit ca
servitori. (r.15) Apoi, Sharuhen a fost asediat timp de 3 anij. Maiestatea Sa l-
a cucerit şi am capturat de acolo 2 femei şi o mână. Apoi,(r.16) mi s-a dat
aurul curajului. Iată, mi-am (re)primit captivii în calitate de servitori! Mai
târziu, Maiestatea Sa, după ce a masacrat beduinii din Sinai, (r.17) a urcat pe
fluviu spre Khent-hen-neferk pentru a-i distruge pe Iuntiu-Setiul. Maiestatea
Sa a săvârşit un mare masacru printre ei. (r.18) Atunci aduceam prada: un
om, două urechi şi trei mâini. Am fost recompensat cu aur încă o dată şi,
iată, mi-au oferit doi servitori. (r.19) Când Maiestatea Sa a navigat spre
nord, inima lui era fericită, datorită curajului şi forţei sale, deoarece îi
învinsese pe cei din Sud şi din Nord. Când Aata venise din Sudm, (r.20)
destinul său i-a adus moartea. Zeii Egiptului l-au prins şi a fost descoperit de
către Maiestatea Sa la Tenet-Taan. Maiestatea Sa l-a luat (r.21) prizonier
împreună cu toţi oamenii săi, ca pradă simplă. Am readus doi luptători tineri
capturaţi pe barca rebelului Aata şi (r.22) mi-au acordat prin împărţire 5
capete, precum şi 5 arura de pământ în oraşul meu. S-a făcut la fel pentru
întregul echipaj. Apoi a venit faimosul rebel (r.23) denumit Tetianp, cel care
avea strâns în jurul lui pe (toţi) mizerabilii. Maiestatea Sa l-a masacrat, iar
acoliţii săi erau ca şi cum n-ar fi existat. Atunci mi s-au oferit (r.24) trei
capete şi cinci arura de pământ în oraşul meu. Apoi, l-am escortat pe regele
Egiptului de Sus şi de Jos, Djeserkarer, când urca fluviul spre Kush, pentru a
mări (r.25) frontierele Egiptului. Maiestatea Sa i-a învins pe aceşti nubieni în
mijlocul armatei lui şi ei au fost aduşi înlănţuiţi, fără ca ei să poată scăpa, iar
cei care au fugit (r.26) au fost înlăturaţi ca şi cum n-ar fi existat. Iată, am fost
în fruntea armatei noastre. Am luptat cu adevărat bine, iar Maiestatea Sa a
constatat curajul meu. Am adus înapoi 2 mâini, care au fost dăruite (r.27)
Maiestăţii Sale. Apoi, oamenii şi animalele lui au fost urmărite. Apoi, am
50 Miron CIHÓ

adus un captiv viu, care a fost oferit Maiestăţii Sale. L-am ghidat pe
Maiestatea Sa timp de 2 zile până în Egipt (r. 28) (traversând) puţurile
orientale şi am fost recompensat cu aur, Am readus două servitoare ca
pradă, în plus faţă de ceea ce i-am prezentat (mai înainte) (r. 29) Maiestăţii
Sale. Apoi, am fost promovat la rangul de „luptător al suveranului”s. Apoi,
l-am transportat pe barcă pe regele Egiptului de Sus şi de Jos,
Aakheperkareş, cel justificat, când el călătorea spre sud către Khent-he-nefer
(r.30), cu scopul de a reprima un război civil peste tot în ţările străine şi de a
respinge o invazie dinspre regiunea deşertului. M-am comportat ca un viteaz
în faţa sa, în apele tulburi, în timpul trecerii (r.31) flotei prin cataractă.
Astfel, ei m-au promovat la rangul de şef al vâslaşilor. Maiestatea Sa, v.p.s.
(r.32) [...] (r.33). Referitor la acesta, Maiestatea Sa s-a înfuriat ca o panteră!
Maiestatea Sa a tras, (iar) prima săgeată a rămas în pieptul inamicului său.
Apoi, aceea [...] (r.34) anihilaţi din cauza flăcării sale. Dintr-o dată au fost
masacraţi, (iar) familiile lor au fost luate ca prizonieri vii.(r.35) Maiestatea
Sa a călătorit spre nord, toate ţările străine fiind în pumnul său, în timp ce
acest nubian josnic era cu capul în jos la prova navei-şoim a Maiestăţii Sale,
în timp ce am atins pământul (= ancorând) la Karnak.»

NOTE:
a) Titulatura Hry Xnyt (citeşte: heri henit) a fost tradusă diferit de către spe-
cialişti. Spre exemplu: D. B. Redford, în: Oren ed. 1997, p 15 opta pentru
„Colonel of marines”. Mult mai realistă este însă varianta propusă de către
Lichtheim 2006, p. 12: „the crew commander”; v. variantele la Jones 1988, p. 91,
No. 181. Titulatura a fost obţinută spre sfârşitul carierei de militar de către
Iahmes, fiul lui Abana, pentru care v. mai jos.
b) După Lichtheim 2006, p. 14, nota 2: expresia era un proverb utilizat şi de
alţi faraoni, cum ar fi fost Thuthmes al III-lea.
c) Oraşul în care s-a născut demnitarul egiptean este modernul El-Kab, situat
pe malul estic al Nilului, la o distanţă de cca. 80 km la sud de Luxor (v. S.
Hendrickx, în: Bard ed. 1999, pp. 289-293).
d) Redford 2006, p. 31, nota 163 a tradus cuvântul waw (citeşte: waw) prin
„soldat”, cu următoarele precizări: era un soldat profesionist „…dar nu un merce-
nar în sensul de astăzi al cuvântului” (v. şi Redford 1993, p. 215). Termenul a fost
analizat şi de către Schulman 1962, University Microfilms, Inc., Ann Arbor,
Michigan, pp. 56-59 şi 126-130) care a ajuns la concluzia că termenul redă rangul
sau titulatura de „infanterist”, fiind asociat cu o unitate aparte a armatei, printre
care include şi pe cea de „the ship’s contingent”. Spre deosebire de alţi specialişti,
credem că a existat un singur faraon Seqenenre Tao, pentru care v. Cihó 2008, p.
108.
e) Adică Iahmes I, cf. Cihó 2008, pp. 99-101.
f) După Lichtheim 2006, p. 14, nota 6 semnificaţia cuvintelor smt Snw
(citeşte: semet şenu) este necunoscută! Ca atare, ea lasă în text un spaţiu liber,
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II) 51

fără a traduce cele două cuvinte. În general, acestea sunt redate prin „hamac de
plasă”; a se vedea şi Redford 2006, p. 31, nota 164.
g) Lichtheim 2006, p. 14, nota 8 specifica faptul că Iahmes, fiul lui Abana era
un soldat din infanteria marină şi nu un marinar. După ea navele aveau menirea de
a transporta trupele.
h) Faptul că personajul nostru a „…adus o mână” a fost corect interpretat de
către Redford 2006, p. 31, nota 167, adică egiptologul american a avut în vedere
faptul că mâna provenea de la un „inamic nimicit, zdrobit”, iar intenţia celui care
a gravat textul a fost aceea de a face aluzie la o persoană „ucisă”. La fel,
Lichtheim 2006, p. 14, nota 8 specifica: textul se referă la mâna tăiată a unui
inamic omorât şi care a fost adusă suveranului ca dovadă a uciderii sale;
Lichtheim preciza că pentru aducerea prizonierilor vii s-au folosit alţi termeni!
Una din opiniile curioase cu privire la această problematică îi aparţine cerce-
tătoarei Abdalla 2005, pp. 25-34, care, printre altele, a încercat să demonstreze
următoarele: 1. amputarea mâinilor s-a efectuat în cazul soldaţilor vii; 2. cei care
au fost cei mai interesaţi de a-şi dovedi loialitatea faţă de stăpân, tăind mâna unui
inamic, erau străinii care luptau în slujba faraonului. Apoi, afirmaţia: „The act of
amputating hands was only executed on living foes since amputating the hand of a
dead enemy bears no sign of proof of bravery” (loc. cit., p. 28) este mai mult
decât speculativă. Iahmes, fiul lui Abana a luat parte la asediul capitalei hyksoşe
Avaris (modernul Tell el-Daba’a), purtând lupte în trei locaţii diferite: 1. prima
confruntare dintre egiptenii lui Iahmes şi hyksoşi a avut loc pe un canal (v. r. 9);
2. a doua s-a purtat în preajma capitalei (r. 10); 3. iar ultima la sud de Avaris (r.
11), poate în locul unde se poziţionează aşezarea modernă Tell Farasha, aflată la
20 km sud de Tell el-Daba’a (v. pentru acestea Morris 2005, p. 27 şi nota 1).
După noile investigaţii ale egiptologilor s-a demonstrat faptul că la asediul
Avaris-ului şi în timpul luptelor descrise mai sus, Iahmes s-a folosit deja de noile
tehnici şi tactici militare, care implicau folosirea calului şi a carelor de luptă, a
arcurilor mari îndoite etc., fără a se renunţa la ambarcaţiuni. Ţinând cont de
aşezarea geografică aparte a Avaris-ului, aşezată undeva de-a lungul unui canal
sau braţ al Nilului, ambarcaţiunile erau absolut necesare pentru transportul
soldaţilor. Toate aceste date sunt confirmate nu neapărat de inscripţia lui Iahmes,
fiul lui Abana, ci de fragmentele de relief recent descoperite în cadrul templului
funerar al lui Iahmes I de la Abydos Sud (cf. Barbotin 2008, pp. 117-122, în
special p. 116, fig. 24; Spalinger 2008, p.22, fig. 1.7 şi Harvey 1998). Din text
reiese faptul că Avaris-ul a fost jefuit (r.14), după noi o afirmaţie puţin curioasă.
E. Fowles Morris (Morris 2005, p. 28) a presupus faptul că acei hyksoşi care
apărau Avaris-ul s-au predat, deoarece nu există nici un indiciu că aşezarea ar fi
fost distrusă, ci mai de grabă abandonată. Acum, dacă locuitorii din Avaris şi
celelalte oraşe aliate ar fi fost forţaţi să urmeze calea exilului şi să se îndrepte spre
Canaan rămâne de dovedit (v. totuşi Morris 2005, p. 28, nota 6).
i) Expresia nbw n qnt (citeşte: nebu en qenet), adică „aurul curajului” sau
„aurul pentru curaj” denotă o distincţie ce i-a fost conferit lui Iahmes, fiul lui
52 Miron CIHÓ

Anaba de trei ori, evident pentru fapte militare deosebite. În rest, textul specifică
faptul că a fost recompensat cu aur. Din nefericire, în mormântul Nr. 5 de la El-
Kab textul autobiografiei nu este însoţit şi de imagini, ca atare este greu de
precizat dacă avem de-a face cu o distincţie onorifică sau coliere de aur, cum se
obişnuia în alte situaţii (cf. Binder 2008, pp. 5, 185, 196).
j) Foarte probabil, egiptenii lui Iahmes I pentru a-i neutraliza sau cel puţin a-i
izola pe hyksoşi i-au urmărit până în oraşul Sharuhen, care deţinea o poziţie cheie
din punct de vedere economic în regiunea dintre Egipt şi Palestina. Ţinând cont de
investigaţiile arheologice, aşezarea, ca suprafaţă, era mult mai extinsă decât
Megido. După text asediul ar fi durat 3 ani. E. F. Morris (Morris 2005, p. 29)
crede că în acest interval s-ar mai fi purtat şi alte lupte, deoarece în sudul
Canaanului există dovezi arheologice care atestă distrugeri de aşezări, de unde
presupunerea că armata dinastiei a XVIII-a a contribuit la sfârşitul Epocii
Bronzului Mijlociu din regiune. E. F. Morris (Morris 2005, p. 51 şi nota 88) crede
că Sharuhen se poate identifica cu Tell el-Ajja-ul modern (pentru alte încercări de
identificare v. Spalinger 2008, p. 31, nota 34).
k) După înfrângerea hyksoşilor, Iahmes I şi-a concentrat atenţia asupra terito-
riilor aflate la sud de Egipt. Prin urmare, după recucerirea fortăreţei Buhen-ului, a
instalat un comandant militar în persoana lui Turi. Se pare că a întreprins trei
campanii în sud. Prima bătălie s-a purtat la Khent-hen-nefer, foarte greu de
localizat. H. Goedicke (în: Kush 13, 1965, p. 111) a presupus că localitatea era în
apropierea fortăreţei Buhen. După E. F. Morris (Morris 2005, p 70) bătălia s-ar fi
dat în vecinătatea insulei Sai, între cataractele a II-a şi a III-a. Pe această insulă,
ulterior Iahmes I a construit un oraş fortificat (cf. Morris 2005, p. 70, nota 175). A
se vedea şi bibliografia oferită de către Redford 2006, p. 169, nota 42.
l) Expresia înseamnă „nomazi nubieni”(v. Faulkner 1988, p. 253). Aceşti
nubieni erau fideli foştilor stăpâni de la Kerma.
m) Episodul se referă la cea de-a doua bătălie purtată pe teritoriul aflat la sud.
Localizarea ei este imposibilă. După E. F. Morris (Morris 2005, pp. 70-71) ar fi
vorba de un „inamic sudic”, foarte probabil un lider al celor înfrânţi în prima
bătălie. M. Lichtheim, (Lichtheim 2006, p. 15, nota 13) afirma: „The name
Aata,… could be rather a title than a personal name” (s. n. – Miron Cihó); în
acelaşi sens şi Redford 2006, p. 169, nota 44.
n) Tenet-Taa este o localitate până acum neidentificată.
o) Pe baza textului ne dăm seama de faptul că cea de-a doua bătălie s-a dat pe
fluviu. Acei „tineri luptători”, capturaţi de către Iahmes, fiul lui Abana reprezintă
traducerea conceptului mgA (citeşte: mega) (v. printre alţii: Vandersleyen 1971, p. 80).
Mult mai clară este însă explicaţia oferită de către A. R. Schulman (Schulman
1962, University Microfilms, Inc., Ann Arbor, Michigan, p. 40): în textul analizat,
megau era numele unui trib nubian, concept care ulterior, în timpul dinastiei a
XIX-a, a ajuns să redea noţiunea de luptători tineri ai armatei egiptene, dar care
nu făceau parte din rândul infanteriştilor.
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II) 53

p) Confruntarea cu acest lider nubian reprezintă cea de-a treia bătălie purtată
împotriva celor din sud. În urma acesteia, toţi inamicii au fost executaţi.
r) Ca şi în cazul celorlalte nume regale prezente în acest text, şi cu acest prilej
ni se prezintă numele de domnie al suveranului, adică al lui Amenhotep I (cf.
Cihó 2008, pp. 38-41). Textul precizează o expediţie intreprinsă în Nubia, cu un
scop bine definit şi anume: pentru a lărgi hotarele Egiptului. Poate este vorba de
teritoriul aflat la sud de Sai, unde Amenhotep a continuat construcţiile în cadrul
fortăreţei-oraş începute de către Iahmes I (Morris 2005, p. 71). „Puţurile orien-
tale” menţionate de text se pot indentifica cu Oaza Selima aflate în vecinătatea
Sai-ului (Morris 2005, pp. 71-72 şi nota 179).
s) „luptător al suveranului” (în egipteană aHAwty n HqA, citeşte: ahauti en
heqa) reprezintă o titulatură, prin intermediul căreia, foarte probabil, suveranul i-a
recunoscut lui Iahmes, fiul lui Abana meritele în lupta contra nubienilor; nu este
exclusă nici varianta unui personaj care se afla în imediata apropiere a suveranu-
lui, un confident al acestuia.
ş) Numele de domnie al lui Thutmes I; el a fost cel care i-a conferit perso-
najului nostru titulatura de „şef al vâslaşilor”. Dacă în cazul faraonului precedent
era vorba de o acţiune de cucerire de noi teritorii, în timpul lui Thuthmes I,
Iahmes, fiul lui Abana participă la reprimarea unei revolte a nubienilor aflaţi la
sud de insula Sai. Acestă afirmaţie este o prezumpţie, deoarece am observat faptul
că localizarea toponimelor din textele egiptene antice este dificilă, dacă nu chiar
imposibilă din cauza faptului că nu se oferă decât nume, rareori localizări.

În privinţa traducerii textului trebuie scos în evidenţă faptul că există două

tendinţe în rândul egiptologilor: una consideră autobiografia ca având o structură
bazată pe strofe1, alta redă textul în discuţie prin intermediul unor propoziţii
principale scurte2. Această din urmă variantă a fost adoptată oarecum şi în
prezenta traducere. Totuşi, în opinia noastră, structura „poetică” adoptată de către
S. Binder3 nu pare a fi justificată.
Iahmes, fiul lui Abana, pentru serviciile aduse mai multor faraoni, de la
Iahmes I la Thuthmes I, a fost recompensat de 7 ori cu aur, cu 19 servitori (9
bărbaţi şi 10 femei) şi cu cel puţin 60 de arura de teren agricol.

1 v. spre exemplu R. Schulz, Die Biographie des Ahmose-Sohn der Abana. Versuch einer Erzählanalyse, în:
D. Kessler, R. Schulz (hrsg.), Gedenkenschrift für Winfried Barta, Frankfurt, pp. 315-352.
2 v. spre exemplu Ritter 1995, pp. 123-162.
3 Binder 2008, pp. 146-148.
54 Miron CIHÓ

BIBLIOGRAFIE/BIBLIOGRAPHY

Abdalla 2005 M.A. Abdalla, The Amputated Hands in Ancient Egypt, în:
Studies in Honor of Ali Radwan, vol. I, Cairo, 2005.
Barbotin 2008 Chr. Barbotin, Âhmes et le début de la XVIIIe dynastie, Paris,
2008.
Bard ed. 1999 K.A. Bard, ed., Encyclopedia of the Archaeology of Ancient
Egypt, London-New York, 1999.
Binder 2008 S. Binder, The Gold of Honour in the New Kingdom Egypt,
Oxford, 2008.
Bonhême 1978 M-A. Bonhême, Les désignations de la «titulature» royale au
Nouvelle Empire, în BIFAO, 78, 1978.
Bonhême 1987 M.-A. Bonhême, Les noms royaux dans l’Égypte de la
Troisième Période Intermèdiaire, Cairo, 1987
Bryan 1996 B.M. Bryan, The Disjunction of Text and Image in Egyptian
Art, în: Studies in Honor of William Kelly Simpson, I, Boston,
1996.
Cihó 1996 M. Cihó, Introducere în studiul hieroglifelor, Bucureşti, 1996.
Cihó 2008 M. Cihó, Lexiconul faraonilor, Bucureşti, Editura Universităţii
din Bucureşti, 2008.
Davies 2009 W. Vivian Davies, The tomb of Ahmose Son-of-Ibana at Elkab.
Documenting the family and other observations, în: Elkab and
Beyond. Studies in Honour of Luc Limme, Leuven, 2009.
Faulkner 1988 R.O. Faulkner, A Concise Dictionary of Middle Egyptian,
Oxford, Reprinted, 1988.
Fischer 1997 H.G. Fischer, Egyptian Titles of the Middle Kingdom: A
Supplement to Wm. Ward`s Index, New York, 1997.
Galán 1995 José M. Galán, Victory and Border. Terminology related to
Egyptian Imperialism in the XVIIIth Dynasty, Hildesheim,
1995.
Gardiner 1947 A.H. Gardiner, Ancient Egyptian Onomastica, I, Oxford, 1947.
Goebs 2003 K. Goebs, The Case of the Antef Decret, în JEA, 89,2003.
Harvey 1998 S. Harvey, The Cults of King Ahmose at Abydos, University of
Pennsylvania Dissertation, Philadelphia, 1998.
Jones 1988 D. Jones, A Glossary of Ancient Egyptian Nautical Titles and
Terms, London, 1988.
Jones 2000 D. Jones, An Index of Ancient Egyptian Titles, Epithets and
Phrases of the Old Kingdom, vol. II, Oxford, 2000.
Leahy 1984 A. Leahy, Death by Fire in Ancient Egypt, în JESHO, 27, 1984
Leahy 1989 A. Leahy, A Protective Measure at Abydos in the Thirteenth
Dynasty, în JEA, 75, 1989.
Leprohon 1993 R.J. Leprohon, Review: Administrative Titles in Nubia in the
Middle Kingdom, în JAOS, 113, 1993.
Lichtheim 2006 M. Lichtheim, Ancient Egyptian Literature, vol. I, Berkeley,
ed. 2006.
Lorton 1977 D. Lorton, The Treatment of Criminals in Ancient Egypt
through the New Kingdom, în JESHO, 20, 1977.
 Texte egiptene antice traduse şi comentate (II) 55

Morkot 2003 R.G. Morkot, Historical Dictionary of Ancient Egyptian

Warfare, Lanham, 2003.
Morris 2005 E. Fowles Morris, The Architecture of Imperialism. Military
Bases and the Evolution of Foreign Policy in Egypt’s New
Kingdom, Leiden-Boston, 2005.
Oren ed. 1997 E.D. Oren, ed., The Hyksos: New Historical and Archaeolo-
gical Perspectives, Philadelphia, 1997.
Petrie 1896 Fl. Petrie, Koptos, London, 1896.
Philip-Stéphan 2008 A. Philip-Stéphan, Dire le droit en Égypte pharaonique, Ed.
Safran, 2008.
Posener 1946 G. Posener, Les criminels débaptisés et les morts sans noms,
în: RdÉ, 5, 1946.
Quirke 2004 St. Quirke, Titles and bureaux of Egypt 1850-1700 BC,
London, 2004.
Redford 1993 D.B. Redford, Egypt, Canaan, and Israel in Ancient Times,
Cairo, 1993.
Redford 2006 D.B. Redford, From Slave to Pharaoh. The Black Experience
of Ancient Egypt, Baltimore, 2006.
Richards 2005 J. Richards, Society and Death in Ancient Egypt. Mortuary
Landscapes of the Middle Kingdom, Cambridge, 2005.
Ritter 1995 Th. Ritter, Semantische Diskursstrukturen erläutert am
Beispiel des narrativen Texttypus, în: L. Gestermann, H.
Sternberg El Hotabi (hrsg.), Per aspera ad astra., Kassel,
1995.
Ryholt 1995 K. Ryholt, The Political Situation in Egypt during the Second
Intermediate Period c. 1800-1550 B.C., Copenhagen, 1995.
Schulman 1962 A.R. Schulman, Military Rank, Title, and Organization in the
New Kingdom, Ph. D., 1962.
Sethe 1927 K. Sethe, Erläuterungen zu den ägyptischen Lesestücke,
Leipzig, 1927.
Sethe 1961 K. Sethe, Urkunden der 18. Dynastie, Berlin-Graz, 1961.
Spalinger 2008 A.J. Spalinger, War in Ancient Egypt, Blackwell Publishing,
2008.
Spencer 1984 P. Spencer, The Egyptian Temple. A Lexicographical Study,
London, 1984.
Valbelle 2004 D. Valbelle, Histoire de l’État pharaonique, Paris, 2004
Vandersleyen 1971 C. Vandersleyen, Les Guerres d’Amosis, fondateur de la
XVIIIe dynastie, Bruxelles, 1971.
Vandersleyen 1995 C. Vandersleyen, L’Égypte et la Vallée du Nil, II, Paris, 1995.
Whale 1989 S. Whale, The Family in the Eighteenth Dynasty of Egypt. A
Study of the Representation of the Family in Private Tombs,
Sydney, 1989.
Wilson 1997 P. Wilson, A Ptolemaic Lexikon, Leuven, 1997.
Zandee 1960 J. Zandee, Death as an Enemy, Leiden, 1960.