Sfatul psihologului: Cum îţi influenţează viaţa alegerile pe care le faci la 20 de ani?

– Cea mai bună şi cea mai rea parte a vârstei de 20 de ani este că fiecare decizie pe care o iei îţi poate
schimba tot restul vieţii. Odată ce ajungi la 30 sau 40 de ani, este din ce în ce mai greu să te reinventezi. Dr
Meg Jay, psiholog clinic, explică într-un interviu pentru BigThink.com de ce contează ce faci la 20 de ani şi
cum poţi să te bucuri la maxim de această vârstă.

Big Think: De ce este vârsta de 20 de ani atât de importantă?

Dr. Meg Jay: Vârsta de 20 de ani este decada definitorie pentru viaţa noastră ca adulţi. 80% dintre momentele
de răscruce se desfăşoară înainte de a împlini 35 de ani. 2-3 din remuneraţia de pe tot parcursul vieţii este
dobândită în primii 10 de ani de carieră. Mai mult de jumătate din americani sunt căsătoriţi, se întâlnesc cu
cineva sau locuiesc cu viitorul partener de viaţă până la vârsta de 30 de ani.

Personalitatea se poate schimba mai mult la 20 de ani decât într-o altă decadă a vieţii. Fertilitatea femeii
atinge apogeul la 28 de ani. Creierul are ultimul puseu de dezvoltare.

Chiar şi dacă nu faci nimic, nefăcând alegeri este în aceeaşi măsură o alegere. Nu te lăsa definit de ceea ce nu ai
ştiut sau nu ai făcut.

– Scrieţi despre diverse cazuri în care proaspeţii absolvenţi simt că se înneacă sau se luptă pentru a rămâne
la suprafaţă, aşteptând ca ceva să se întâmple. A fost întotdeauna atât de dificil să te dezvolţi ca tânăr adult?

MJ: Nu. Există 50 de milioane de tineri cu vârsta de 20 de ani în Statele Unite, majoritatea trăind cu o
nesiguranţă uluitoare, fără precedent. Mulţi nu au nici o idee despre ce vor face, unde vor locui sau cu cine
vor fi peste 2 sau 10 ani. Nu ştiu când vor fi fericiţi sau când vor fi capabili să îşi plătească facturile. Se întreabă
dacă ar trebui să fie fotografi, avocaţi sau organizatori de evenimente. Nu ştiu dacă sunt la câteva întâlniri sau la
mulţi ani distanţă de o relaţie serioasă. Sunt îngrijoraţi dacă se vor căsători vreodată sau dacă mariajul lor va
dura.

Mai exact, nu ştiu dacă vieţilor lor se vor aşeza şi nu ştiu ce să facă. Incertitudinea îi face pe oameni
neliniştiţi, iar distragerea atenţiei este noul opiu al maselor secoulului 21. Aşa că mulţi tineri de 20 de ani sunt
tentaţi şi chiar încurajaţi să facă un pas înapoi şi să spere că ceva bun se va întâmpla. Dar nu aşa ar trebui să fie.

– Una dintre temele principale din cartea dvs. („Decada definitorie. De ce contează ce faci la 20 de ani”)
vorbeste despre diferenţa dintre a gândi şi a face. Susţineţi că este mai important să faci ceva decât să pierzi
ani visând la drumul perfect. Cum pot pune în practică această idee cei aflaţi la vârsta de 20 de ani?

MJ: Unul dintre citatele mele favorite aparţine psihologului american Sheldon Kopp: „Viaţa netrăită nu
merită examinată”. Prea mulţi dintre tinerii de 20 de ani au fost determinaţi să creadă că vârsta de 20 de ani
este pentru a te gândi la ce vrei să faci, iar cea de 30 de ani pentru a începe să trăieşti. Dar există o diferenţă
mare între a avea o viaţă la 30 de ani şi a începe să-ţi trăieşti viaţa la 30 de ani.

Chiar şi Erik Erikson, părintele crizei identităţii ne-a avertizat că tinerii adulţi care petrec prea mult timp într-o
„confuzie liberă” sunt în pericol de a deveni irelevanţi. Dacă vrei să ai mai multe iniţiative la locul de muncă şi
în dragoste încearcă să lucrezi într-un domeniu care îţi stârneşte curiozitatea şi încearcă să te porţi un pic altfel.
La 20 de ani ai cea mai bună şansă de a experimenta joburi şi relaţii. Astfel fiecare mişcare poate fi mai
bine informată decât ultima.

– Cum le sugeraţi să urmărească progresul făcut în atingerea ţelurilor viitoare? Sunt importante borne ca
21 sau 30 de ani?

MJ: Desigur. Borne precum 21, 25, 30, anul nou, zilele de naştere, reuniuni, sunt importante pentru că
îndeamnă la auto-reflecţie. Sunt unde îmi doream să fiu la această vârstă? Am făcut ceea ce am spus că voi
face anul acesta? Dacă nu, de ce nu. Şi dacă nu acum, atunci când?
O tânără înţeleaptă de 20 de ani, care m-a intervievat recent mi-a menţionat o întrebare. Ea fusese sfătuită să şi-
o adreseze pe măsură ce devenea adult: „Dacă vei continua să trăieşti exact ca acum, unde vei fi în 3 ani?”.
Dacă nu îţi place răspunsul, acum este momentul să schimbi cursul.

O modalitate prin care poţi fi sincer cu privire la viitorul tău este să-ţi faci un timeline. La ce vârstă mi-
aş dori să nu mai lucrez aici? Când sper să mă căsătoresc? La ce vârstă vreau să am primul copil? La ce
vârstă vreau sa am ultimul copil? E posibil să nu fie la modă să ai un timeline sau să recunoşti existenţa lui, dar
nu trebuie să-l gravezi în piatră. Este doar o modalitate de a te gândi la cum ar putea fi viaţa ta sau nu.

În plus, ştii ce nu este ok? Să stai în faţa unei persoane de 30 de ani care plânge în biroul meu în fiecare
săptămână, pentru că nu mai are timp să-şi clădească cariera sau să întemeieze familia pe care acum
conştientizează că şi-o doreşte. Se uită la mine şi spune: „Ce făceam când aveam 20 de ani? La ce mă
gândeam?”

– Aproape 25% din proaspeţii absolvenţi nu au un loc de muncă şi aproximativ 25% sunt anagajaţi pe
posturi inferioare pregătirii lor. Care este sfatul dvs. pentru cei care pur şi simplu nu îşi găsesc de lucru?

MJ: Da, jumătate dintre cei de 20 de ani trec prin asta. Dar cealaltă jumătate nu, aşa că primul meu sfat ar fi să
realizeze ce le lipseşte pentru a intra în acel grup.

Cel mai adesea, soluţia este cunoscută drept „puterea legăturilor slabe”. Această idee îi aparţine muncii
sociologului Mark Granovetter referitoare la reţelele sociale. El a descoperit că noile informaţii şi oportunităţi
călătoresc de obicei din exterioul până în interioul cercului. Recomandarea pentru compania la care ai vrea să
lucrezi nu va veni de la cel mai bun prieten, cea mai bună legătură, căci altfel ai fi lucrat deja acolo. Şansa va
veni din partea unei legături slabe, sau a unor persoane pe care abia le cunoşti. Trimite-i un e-mail mătuşii
vecinului, unui fost profesor sau prietenului colegului tău de cameră din facultate.

Aşa îşi găsesc oamenii de lucru, în special joburi bune, chiar şi pe timp de criză. Majoritatea tinerilor de 20
ani nu suportă ideea de a le cere celorlalţi favoruri, dar cei care nu fac asta rămân pe dinafară.

Pentru cei în vârstă de 20 de ani care au deja un loc de muncă subcalificat, este crucial să nu uite că nu toate
posturile subcalificate sunt la fel. Asigură-te că ai un job care îţi permite să câştigi un plus de identitate. Poate
stai de ceva ani la o companie care adaugă valoarea CV-ului tău. Poate lucrezi pentru a-ţi plăti studiile. Orice ai
face ar trebui să fie o alegere care să îţi facă posibil următorul pas.

– Cum poate un tânăr de 20 de ani să îşi recupereze statusul ca adult, ţinând seama de trendul cultural care
îi este potrivnic?

MJ: Nu lasă cultura să-ţi banalizeze viaţa, munca şi relaţiile. Nu petrece timpul cu oameni care cred că au timp
să facă ceva cu viaţa lor chiar şi după 30 de ani. Nici nu pot număra toate email-urile pe care le-am primit de
persoane de 30 ani de când a apărut cartea. Îmi spun ceva de genul: „Obişnuiam să-mi dau ochii peste cap când
îi vedeam pe colegii mei determinaţi să întâlnească oameni cu experienţă în domeniul lor, având relaţii serioase
şi joburi plătite decent care le reflectau interesele. Acum sunt invidios şi îi admir. Eu lucrez dublu faţă de ei
pentru jumătate din beneficii. Nu da din umeri spunând: „Am 20 de ani. Ce fac acum nu contează„.
Admite că ceea ce faci şi ce nu faci va avea un impact enorm de-a lungul anilor. Îţi decizi viaţa chiar
acum.

– Ca psiholog clinic, ce sfat aveţi pentru a face faţă emoţiilor precum anxietatea, care apar inevitabil în
aceste vremuri de incertitudine economică?

MJ: Având în vedere că viaţa şi creierul se schimbă atât de mult la 20 de ani, aceasta este perioada perfectă
pentru a învăţa noi strategii de supravieţuire. Aceştia sunt anii în care înveţi să te temperezi. Câştigă
control asupra emoţiilor tale. Există tehnici de calmare care au efect pe termen lung, cum ar fi terapia, yoga,
meditaţia cognitivă, respiraţia adâncă, distracţiile sănătoase sau terapia de comportament. Foloseşte-ţi raţiunea
pentru a-ţi stăpâni gândurile anxioase şi catastrofale pe care le ai.
– Ne-a plăcut foarte mult acest citat: „Construirea unei cariere şi obţinerea unui job bun nu este sfârşitul, ci
începutul”. Ne puteţi explica asta?

MJ: Majoritatea celor de 20 de ani se tem de a fi ţintuiţi la podea. Le este frică că dacă vor alege o carieră sau
un job îşi închid drumul spre celelalte opţiuni şi cumva libertatea lor va dispărea, iar vieţile lor se vor termina.
De fapt, o slujbă bună este doar începutul. Este începutul pentru a construi un răspuns la acea întrebare „Cu ce
te ocupi?”. Este începutul la a avea ceva în CV care te-ar putea ajuta să obţii următoarea slujbă pe care o vrei
sau chiar mai mult. Cercetările arată că dacă îţi pui la punct viaţa profesională, vei începe să te simţi
fericit, mai încrezător, mai competent şi stabil emoţional ca adult.

– Ne puteţi povesti puţin despre cercetarea neurobiologică pe care o derulaţi în prezent şi ce impact a avut
asupra scrisului dvs.?

MJ: Probabil toată lumea a auzit până acum că în adolescenţă creierul nu este pe deplin dezvoltat şi că lobul
frontal, porţiunea din creier cu care ne plănuim viitorul şi abordăm întrebările care nu au răspunsuri în alb şi
negru, nu ajunge la maturitate totală până pe la 20 de ani.

Din păcate, această caracteristică de maturizare târzie a lobului frontal a fost interpretată ca o indicaţie pentru ca
tinerii de 20 ani să aştepte dezvoltarea creierului. Adevăratul mesaj este că orice ai vrea să schimbi la tine,
acum este cel mai bun moment pentru a face asta. Te face slujba sau hobby-ul de acum mai deştept? Îţi
îmbunătăţesc relaţiile de la 20 de ani personalitatea sau îţi înrădăcinează proastele obiceiuri?

Ceea ce faci în fiecare zi te transformă în adultul care vei fi. Singurul motiv pentru care îmi place să
lucrez cu cei de 20 ani: sunt foarte uşor de ajutat pentru că vieţile şi creierul lor se pot schimba atât de
repede şi de profund.

Traducere şi editare: Cătălina Rusin

https://financiarul.ro/2012/09/25/interviu-cu-un-psiholog-cum-iti-influenteaza-viata-alegerile-pe-care-le-faci-la-
20-de-ani/