LP1 06MAR2019

ALGORITMUL DE DIAGNOSTIC VIRUSOLOGIC

*Hepatita A are 90% din forme asimptomatice, de exemplu, motiv pentru care aspectul
clinic nu este unica justificare a unui diagnostic virusologic.

Justificari ale unui diagnostic virusologic:

-clinic

-donatii de sange

-studii epidemiologice

-boli cu transmitere congenitala

-calatorii in zone endemice

-vaccinat/nevaccinat

Etc.

Suspiciunea este urmata de recoltarea probe biologice, recoltarea se face de la locul

potrivit si la timpul potrivit, in conditii potrivite. Diagnosticul se face rapid (2-4h) si la
rece (4*).

Recoltarea produselor patologice se va face steril, indifferent de instrumentul utilizat,

acesta adaptat produsului si locului de recoltat.

In cazul sechelelor (ex imaginea slide recoltarea probelor) nu este justificata recoltarea,
iar patogenia virusului directioneaza spre locul de recoltare. Ex: poliovirusul este un
enterovirus, are multiplicare la nivel nazofaringian, intestinal-> produsul biologic recoltat
este reprezentat de materiile fecale.

In mare, virusurile au o poarta de intrare, o cale de diseminare si organe tinta. In

general, este preferata pentru recoltare poarta de intrare si biopsia organului tinta,
bineinteles existand exceptii (ex rinovirus- agent etiologic al banalului guturai, nu exista
organe tinta si faza viremica; virusul rabic, de la poarta de intrare reprezentata
diseminarea se face pe teci nervoase, diseminarea sanguina fiind suntata).

In cazul enterovirusurilor, de prima intentie este prelevarea materiilor fecale. Obs,

produsele biologice sunt prelucrate, eventual diluate. Exista protocoale de preparare a
produselor biologice.

Pentru bolile cu transmitere respiratorie, de prima intentie este prelevarea de secretii

nazofaringiene, si lavajul traheobronsic pentru cele ce intereseaza tractul respirator
inferior. Este importanta si usurinta cu poate fi prelevat produsul biologic, un lavaj
traheobronsic, spre exemplu, poate fi realizat doar de un medic cu aceasta competenta, in
conditii specifice.

Un alt produs patologic important este LCR, de asemenea obtinerea acestuia fiind
relativ laborioasa.

Lichidul vesicular este un produs foarte bun pentru virusurile ce dau ca manifestare
formatiuni veziculoase mucoase/cutanate, ex herpes virusurile si varicella.

Virusurile cu transmitere sexuala- HPV, herpes virusurile- prelevarea de secretie

vaginala, lavaj cervico-vaginal, pentru barbati- tampoane uretrale. Paradoxul acestor
infectii este ca de obicei infectia HPV este asymptomatic, iar herpesul genital de multe
ori nu e symptomatic, insa persoanele purtatoare sunt contagioase!

Unul din organelle tinta a CMV este reprezentat de rinichi, motiv pentru care urina este
un produs de prima intentie. Transmis prin lichide ale organismului, cu faza viremica,
insa rinichiul este principalul organ tinta( DAR NU SINGURUL! )

Saliva, de asemenea, este un produs biologic important pentru unele virusuri ( ex, urlian,
insa este de ajuns dg serologic in acest caz, sau virus rabic, insa in momentul in care
virusul ajunge la nivelul gandelor salivare, este un stadiu tardiv)

In unele cazuri se pot utiliza biopsii tisulare, pentru dg molecular, imunohistochimie,

etc.

FORMULARUL PROBEI BIOLOGICE

In general probele biologice sunt insotite de un formular care contine cate informatii
legate de locul si persoana care a relevant produsul, informatii legate de pacient, generale
si clinice, suspiciuni de diagnostic, tipul produsului patologic, momentul prelevarii
acestuia, tratamentul sub care se afla pacientului, date epidemiologice, alte suspiciuni de
boala infectioasa, analizele solicitate, asumarea raspunderii, parafa, semnatura.

DIRECTIILE DIAGNOSTICULUI VIRUSOLOGIC

In primul rand, din punct de vedere al dimensiunilor, virusurile sunt cei mai mici,
unitatea de masura fiind nanometrul, ceea ce face ca vizualizarea sa fie posibila doar prin
ME.

In genere, un virus prezinta un genom (ARN sau ADN) inconjurat de anumite straturi:
capsida, obligatorii pentru toate virusurile, de natura proteica si, optional, anvelopa,
cunoasterea prezentei anvelopei la un virus fiind importanta. Structural, sunt lipsite de
mitocondrii, nu au sursa proprie de energie, ribozomi, motiv pentru care nu au sinteza
proteica proprie, virusurile nu se pot replica decat in celule vii care sa le ofere echipament
enzymatic si replicativ.

Pentru a infecta o gazda, virusul necesita prezenta unui receptor, care NU ESTE
SPECIFIC PENTRU VIRUS, gazda prezinta receptori proprii, pentru medicamente sau
subst endogene.

Exista mai multe directii ale diagnosticului virusologic, exista cazuri in care se fac doar
in scop de cercetare, unele de elective, uneori sunt utilizate toate.

1.IZOLAREA VIRALA nu se poate face decat pe sisteme de izolare vii, animale de

laborator, ou de gaina embrionat, culturi celulare. La ora actuala, culturile de celule sunt
cele mai utilizate.

2. DETECTIA DIRECTA, virusurile sunt evidente doar prin ME (si derivatele, crio etc),
genomul poate fi evidentiat prin tehnici specifice PCR, rtPCR (revers transcript),
Imunofluorescenta, ELISA-pentru antigene virale

3.DIAGNOSTICUL SEROLOGIC, numit si diagnostic indirect intrucat este evaluat

raspunsul imun al gazdei infectate, in unele viroze fiind de electie.

IZOLAREA VIRUSURILOR

Culturile celulare au aspect corespunzator tesutului de experienta. Efectul citopatic

sugereaza prezenta virusului (un prim pas)
 Izolarea pe ou de gaina embrionat este o metoda relative simpla si ieftina utilizata in
special pentru anumite virusuri care se replica f bine la nv membrane corioalantoidiene-
ex VIRUSUL GRIPAL! +virusul urlian

Izolarea pe animale de laborator, foarte putin utilizate la ora actuala, este foarte
costisitoare detinerea unei biobaze pentru cercetarea pe animale, necesitand conditii
speciale de mediu, conditii legislative etc. In plus, aspectele bioetice sunt importante.
(Exceptii, ex Virusul Coxsackie A poate fi izolat doar pe soarecele nou-nascut)

Printre cele mai mici sunt parvovirusurile, la capatul opus fiind herpes-virusurile.

DETECTIA COMPONENTELOR VIRALE

Tehnica PCR este la baza depistarii si studierii genomului viral.

Detectia antigenelor virale se face prin imunofluorescenta, ELISA. (Conjungat=

antigen/anticorp cuplat cu enzima -!elisa). Imunofluorescenta e un diagnostic rapid, de
foarte buna calitate si foarte frecvent utilizat.

DIAGNOSTICUL SEROLOGIC

Pentru unele viroze este deosebit de relevante, pentru altele nu (Ex pt gripal, HPV,
rabic) (IGG-IGM nu este tocmai o stafeta! Cele doua specii de anticorpi coexista pentru o
anumita perioada, placenta este traversata doar de IgG-> ex IgM la nou nascut nu sunt
proveniti de la mama)

Diagnosticul serologic se poate face pe proba unica sau pereche. Diagnosticul pe proba
unica, de obicei la debutul bolii, la prezentarea pacientului, pe baza semnelor clinice si
contextului epidemiologic, se cauta un anumit virus, via ex anticorpi antiviral tip IgM. In
cazul probei pereche, anticorpi anti virusul cautat pot fi prezenti sau absenti in prima
proba (la 2-3 sapt),la a doua proba, cautare acelasi virus prin aceeasi metoda, anticorpii
pot fi prezenti(TRECEREA DE LA – LA + SE NUMESTE SEROCONVERSIE, proba
initiala negative, proba secundara la 2-3 sapt pozitiva). Perioada dintre momentul
infectiei si aparitia anticorpilor se numeste FEREASTRA SEROLOGICA, importanta de
cunoscut pentru fiecare virus. Daca la a doua proba titrul e de cel putin 4 ori mai mare
decat la cea initiala= CRESTERE SEMNIFICATIVA.

EXEMPLU- Presupunand situatia anticorpi anti VHA IgG+ -> Hepatita A cronicizata
(SAU PERSOANA VACCINATA)
Anticorpi anti Rubella IgM prezent =rubeola activa, infectie acuta (Daca e nou nascut,
infectia e congenitala)