CONTABILITATE

Suport de curs
CUPRINS

Capitolul 1. Aspecte generale ........................................................................................................................... 2

Contabilitatea românească .......................................................................................................................... 2
Patrimoniul.................................................................................................................................................... 3
Evaluarea patrimoniului ............................................................................................................................... 5
Contul şi dubla înregistrare .......................................................................................................................... 6
Documentele financiar contabile ................................................................................................................. 9
Capitolul 2. Contabilitatea activelor imobilizate ........................................................................................... 14
Imobilizări necorporale............................................................................................................................... 14
Imobilizări corporale ................................................................................................................................... 15
Imobilizări financiare .................................................................................................................................. 18
Documente justificative privind evidența imobilizărilor ........................................................................... 20
Operațiunile de leasing ............................................................................................................................... 23
Capitolul 3. Contabilitatea stocurilor ............................................................................................................. 26
Modele de evidenţă a gestiunilor .............................................................................................................. 28
Documente justificative privind evidența stocurilor ................................................................................. 30
Capitolul 4. Contabilitatea trezoreriei............................................................................................................ 33
Disponibilităţile băneşti .............................................................................................................................. 34
Avansuri de trezorerie ................................................................................................................................ 35
Capitolul 5. Contabilitatea decontărilor cu terții ........................................................................................... 40
Creanțe și datorii comerciale...................................................................................................................... 40
Decontări cu personalul .............................................................................................................................. 43
Operații generate de relația cu bugetul statului. Taxa pe valoarea adăugată ......................................... 48
Creanţe și datorii izvorâte din raporturile cu acționarii/asociații ............................................................ 54
Creanțe şi datorii diverse ............................................................................................................................ 55
Capitolul 6. Contabilitatea capitalurilor ......................................................................................................... 56
Capitolul 7. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor ................................................................................... 61
Contabilitatea veniturilor ........................................................................................................................... 61
Ccontabilitatea cheltuielilor ....................................................................................................................... 63
Capitolul 8. Lucrări de închidere a exercițiului financiar ............................................................................... 67
Inventarierea patrimoniului ....................................................................................................................... 67
Determinarea rezultatului exercițiului. Impozitarea profitului ................................................................ 70

1
Capitolul 1. Aspecte generale
Contabilitatea românească
Contabilitatea este o știință cu un obiect de cercetare specific și cu o metodă de cercetare a obiectului care
o individualizează de celelalte științe. Obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă patrimoniul
organizațiilor, procesele economice (aprovizionare, producție, desfacere) care se desfășoară în cadrul
organizațiilor, sursele de proveniență ale elementelor materiale și bănești precum și rezultatele activității.
Contabilitatea este o tehnică de colectare, prelucrare și analiză a informațiilor privind evenimentele
economice și juridice din viața întreprinderilor.
Contabilitatea are următoarele funcții:
- de înregistrare și prelucrare a datelor
- de informare
- de control gestionar
- juridică
- previzională

Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează şi emite norme şi reglementări în domeniul contabilităţii,

planul de conturi general, modelele situaţiilor financiare, registrelor şi formularelor comune privind
activitatea financiară şi contabilă, normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

Entități obligate să conducă evidența contabilă în România

Societățile comerciale, companiile naționale, regiile autonome, societățile cooperatiste și celelalte
persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară specifică.
Subunitățile fără personalitate juridică, având sediul în străinătate, care sunt dezmembrăminte ale unor
persoane juridice romăne, precum și subunități fără personalitate juridică din România care aparțin unor
persoane juridice străine, ce au sediul în străinătate, au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea
proprie.
Persoanele fizice care desfășoară activități economice în baza unei autorizații, au obligația să conducă
contabilitatea simplificată bazată pe regulile contabilității în partidă simplă.
(Legea contabilităţii nr. 82/24.12.1991, art.1)

Entitățile non-profit obligate să conducă evidența contabilă sunt asociațiile, fundațiile, partidele politice,
organizațiile sindicale, cultele religioase, asociațiile de proprietari constituite potrivit legii.
Aceste entități conduc evidența în partidă dublă și întocmesc situații financiare anuale cu excepția cultelor
religioase și a asociațiilor de proprietari/locatari, dacă s-a prevăzut în actele constitutive că vor conduce
evidența contabilă în partidă simplă.
Deoarece scopul pentru care s-au constituit aceste entități nu are caracter economic, în planul general
contabil se găsesc conturi pentru reflectarea activităților non-profit (fonduri, rezultat reportat, rezultat
curent, venituri).
În planul general de conturi se găsesc și conturi specifice activităților economice (rezultat reportat,
rerzultatul exercițiului, cheltuieli, venituri)

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății comerciale.

Contabilitatea se organizează, de regulă, în compartimente distincte conduse de un director economic ori
un contabil-șef ori o altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.
2
Contabilitate poate fi condusă pe bază de contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice sau
juridice autorizate de către CECCAR.
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic,
contabilului-șef, angajatului cu împuternicire pentru această funcție, împreună cu personalul din subordine
În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări servicii cu membrii CECCAR,
răspunderea revine acestora potrivit prevederilor contractuale.

Legislația specifică domeniului financiar-contabil cuprinde: Legea 82 din 1991 – legea contabilității, Legea
227 din 2015privind Codul fiscal precum și reglementările contabile adoptate prin OMFP 1802 din 2014
(pentru societățile comerciale), OMEF 1969 din 2007 (pentru persoanele juridice fără scop patrimonial) și
OMFP 1917 din 2005 (pentru instituțíile publice).

Patrimoniul
Obiectul evidenței economice îl constituie păstrarea intergitătții patrimoniului. Noțiunea de patrimoniu
este împrumutată în contabilitate din terminologia juridică. În Codul civil de la 1864 nu era reglementată în
mod expres noţiunea de patrimoniu, dar existau o serie de texte legale ce făceau referiri la
acesta.Legiuitorul Noului Cod civil a încercat să creeze o imagine cât mai clară asupra conceptului de
patrimoniu (Cartea I, Titlul I, art. 31–33, determină conţinutul noţiunii de patrimoniu, dar şi caracterele
sale juridice). Patrimoniul cuprinde totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce au un caracter pecuniar,
respectiv drepturile şi obligaţiile patrimoniale. Drepturile personal-nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la
nume, dreptul la sănătate, sunt excluse.
Ca universalitate juridică, universitas iuris, patrimoniul este „o entitate unitară, abstractă şi independentă”
ce exprimă drepturile şi obligaţiile patrimoniale ca elemente componente, însă nu se identifică cu fiecare în
parte şi nici cu bunurile la care se referă drepturile şi obligaţiile.
O persoană nu poate exista fară un patrimoniu, fiindcă orice persoană are drepturi (încă de la concepţie) şi
obligaţii evaluabile din punct de vedere pecuniar. Indiferent de faptul că o persoană are sau nu o avere
actuală, ea are un patrimoniu ce se înfaţişează într-un minim de drepturi, ce au ca obiect bunuri1.

Patrimoniul unui agent economic este format din totalitatea mijloacelor economice de care dispune acesta
în vederea realizarii obiectului de activitate, precum si totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare
economică. Așadar, din punct de vedere contabil, patrimoniul este alcătuit pe de o parte din bunurile
economice (patrimoniu economic) ca obiecte de drepturi și obligații, care formează activul patrimonial, iar
pe de altă parte el cuprinde drepturile si obligatiile (patrimoniu juridic), care formează pasivul patrimonial.
Altfel spus patrimoniul are o dublă reprezentare: el cuprinde de o parte mijloacele economice și de cealaltă
sursele de finanțare a acestora.
Aspectul economic al patrimoniului este reprezentat de componenţa materială a elementelor concretizată
în diferite bunuri cu rol economic, exprimate valoric (clădiri, utilaje etc.), iar aspectul juridic al patrimoniului
exprimă drepturile şi obligaţiile izvorâte din relaţiile cu alte persoane juridice concretizate în posesia,
folosinţa şi administrarea bunurilor.
Patrimoniul agenţilor economici se află într-o continuă mişcare şi transformare, atât la nivelul elementelor
concrete cât şi la nivel total.

1
https://www.juridice.ro/418278/patrimoniul.html
3
 Patrimoniul economic = patrimoniu juridic

Bunuri economice = Drepturi + obligaţii

Patrimoniu net = Bunuri economice – Obligaţii economice

Așa cum arătam mai înainte activul este format din bunurile economice, el având următoarea structură:
a) active imobilizate
• imobilizări necorporale, formate la rândul lor din
 cheltuieli de constituire
 cheltuieli de cercetare–dezvoltare
 programe informatice

 imobilizări corporale
 terenuri
 mijloace fixe – clădiri, construcţii speciale, maşini, utilaje, instalaţii de lucru,
plantaţii, animale de muncă
 imobilizări în curs (investiţii neterminate)
• imobilizări financiare
 titluri de participare (aportul în natură şi bani ai asociaţilor)
 creanţe imobilizate (împrumuturi acordate şi dobânzi aferente, garanții, etc.)
b) active circulante
 stocuri de materii prime şi materiale, obiecte de inventar, produse finite, animale, mărfuri
• creanțe – clienţi, decontări cu asociaţii,
• disponibil la bancă şi în casă.
Prin pasiv înțelegem totalitatea surselor de formare, totalitatea obligaţiilor pe care agentul economic le are
faţă de salariaţi, bugetul de stat şi alţi agenți economici. Pasivul patrimonial cuprinde:
a) capitalul propriu – capitalul social, diferenţe din reevaluare, profitul nerepartizat, profitul sau
pierderea exercițiului, rezervele obligatorii, alte fonduri
b) datorii – împrumuturi, credite bancare, credite externe, furnizori, creditori, decontări cu salariaţii,
impozite şi taxe (ex. TVA)

ACTIV PASIV
Active - Imobilizări corporale Capitaluri proprii - Capital social
imobilizate - Imobilizărinecorporale - Rezerve
Exigibilitate
Lichiditate

- Imobilizări financiare - Profitul/pierderea

exercițiului
Active circulante - Stocuri Capital împrumutat - Datorii pe termen
- Creanțe lung
- Disponibilități bănești - Datorii pe termen
scurt (până la 1 an)
Figura 1 . Structura patrimoniului unui agent economic

4
Activul este întotdeauna egal cu pasivul patrimonial, aspect reflectat de ecuația de echilibru a patrimoniului
A=P
Există operații care produc modificări numai în structura elementelor de activ după cum alte operații
produc modificări numai în structura elementelor de pasiv. Alte operații produc modificaări concomitent și
cu aceeași sumă atât în structura cât și în volumul elementelor patrimoniale de activ și pasiv.
Astfel se formează patru mari categorii de operații economice care determină două tipuri de modificări:
modificări de structură și modificări de volum. Cele patru tipuri de modificări sunt:
1. Creșterea unui post de activ și micșorarea concomitent și cu aceeași sumă a altui post de
activ
A+x–x=P
(ex. încasarea creanței, a facturii de la client)
2. Creșterea unui post de pasiv și diminuarea concomitentă și cu aceeași sumă a altui post de
pasiv
A=P+x–x
(ex. înregistrarea reținerii imozitului pe salarii)
3. Creșterea unui post de activ și majorarea concomitent și cu aceeași sumă a unui post de
pasiv
A+x=P+x
(ex. aprovizionarea cu mărfuri de la furnizori)
4. Diminuarea unui post de activ și reducerea concomitentă și cu aceeași sumă a altui post de
pasiv
A–x=P–x
(ex. plata datoriei față de furnizor din disponibilul de la bancă)

Evaluarea patrimoniului

Toate bunurile care intră şi ies din patrimoniul unei societăţi comercialese evaluează, operaţiune care
constă în stabilirea valoriiacestor bunuri. Evaluarea bunurilor se face în trei momente distincte: la intrarea
în patrimoniul societăţii comerciale, la inventarierea anuală a patrimoniului și la ieșirea din patrimoniul
societății comerciale.

La data intrării în societate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare,

care se stabileşte astfel:
a. la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b. la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
c. la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la
capitalul social;
d. la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.
Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie, între două părți
interesate, aflate în cunoștință de cauză, într-o tranzacție în care prețul este determinat în mod obiectiv.

Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit reglementărilor legale şi
normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice.

5
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama
de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare.
Evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar,
stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizați, potrivit legii. Fac obiectul evaluării şi
imobilizările în curs de execuție.
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin amortizarea şi
ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data
reevaluării, mai puțin orice amortizare cumulată şi orice pierderi din depreciere cumulate.
Activele de natura stocurilor se evaluează la cost, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate.

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea
lor de intrare sau la valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată
pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe
termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora.
Metodele aplicate pentru evaluarea bunurilor la ieșirea din patrimoniu sunt:
Metoda FIFO (primul intrat primul ieșit) potrivit căreia bunurile ieșite din patrimoniu se evaluează
la costul de achiziție sau producție al primului lot intrat. După epuizarea acesteia evaluarea se face
la costul de achiziție sau producție al următorului lot, în ordine cronollogică.
Metoda LIFO (ultimul intrat primul ieșit) potrivit căreia costul de achiziție al ultimei intrări este
atribuit primei ieșiri.
Metoda CMP (cost mediu ponderat) presupune calcularea costului fiecărui bun ieșit din patrimoniu
pe baza mediei ponderate a costurilor bunurilor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a
bunurilor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Costul mediu ponderat se calculează
după formula:

Contul şi dubla înregistrare

Contul este un procedeu specific contabilității cu ajutorul căruia se ține evidența fiecărui element
patrimonial, valoric și uneori cantitativ, atât în ceea ce privește existentul (soldul) cât și mișcările
intervenite într-o perioadă de timp.

Structura contului
Elementele componente ale contului sunt:
- Titlul contului – indică elementul patrimonial a cărui evidență o asigură și care reprezintă
conținutul economic al contului. La titlul contului se adaugă un simbol numeric.
- Părțile contului – debitul și creditul
- Rulajul (mișcarea contului) contului – respectiv creșterile sau micșorările elementului
patrimonial a cărui evidență o ține.
- Total sume debitoare și creditoare
- Data și explicația operației economice

6
 - Soldul contului – exprimă existentul de elemente patrimoniale la un moment dat. Acesta se
stabilește ca diferență între total sume debitoare (Tsd) și total sume creditoare (Tsc)

Clasificarea conturilor
Clasificarea conturilor constă în sistematizarea conturilor potrivit caracteristicilor comune şi specifice ale
acestora prin încadrarea lor în clase, grupe şi subgrupe de conturi, cu scopul de a realiza o ordine în
mulţimea conturilor folosite de contabilitatea curentă.
Principalele criterii în funcţie de care se pot clasifica conturile sunt: funcţia contabilă, sfera de cuprindere şi
conţinutul economic:
Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile se împart în două clase:
 Conturi de activ
 Conturi de pasiv
Din punct de vedere al sferei de cuprindere, se disting două clase de conturi:
 Conturi sintetice
 Conturi analitice
În funcţie de conţinutul economic al conturilor, se disting:
 clasa conturilor de mijloace economice
 clasa conturilor surselor economice
 clasa conturilor proceselor economice
 clasa conturilor în afara bilanţului

Fiecărui post (element) bilanțier îi corespund unul sau mai multe conturi.

TREPTE DE CLASIFICARE CONTURI SINTETICE

Denumirea Funcţia
Clasa Grupa Subgrupa Simbolul
contului contabilă

1 Conturi de 1.1 Conturi de 1.1.1 Conturi de 201 Cheltuileli de A

mijloace active imobilizări constituire
economice imobilizate necorporale

Regulile de funcționare a conturilor

Conturtile de activ încep prin a se debita, se debitează cu soldul inițial sau creșterile elementului
patrimonial de activ, se creditează cu descreșterile și au sold debitor sau 0.

Conturile de pasiv încep să funcționeze prin a se credita, se creditează cu soldul inițial sau creșterile
elementului patrimonial de pasiv pe care îl reprezintă, se debitează cu descreșterile și au sold creditor sau 0.

După modul în care respectă aceste reguli de funcționare conturile sunt:

- Conturi monofuncționale – care funcționează numai după regula conturilor de activ sau numai
după regula conturilor de pasiv
- Conturi bifuncționale – care funcționează fie după regula conturilor de activ fie după regula
conturilor de pasiv și pot avea la un moment dat fie sold debitor fie sold creditor.

7
Dubla înregistrare și corespondența conturilor
Legătura reciprocă între debitul unui cont şi creditul altui cont, stabilită cu ocazia înregistrării operaţiilor
economice şi financiare în contabilitatea curentă pe baza dublei înregistrări, poartă denumirea de
corespondenţa conturilor, iar conturile între care se stabileşte o astfel de legătură se numesc conturi
corespondente.

În funcţie de modificările pe care le produc operaţiile economice sau financiare în bilanţ, corespondenţa
conturilor se poate stabili:
– fie numai între conturi de activ, când modificările se produc doar în activul bilanţului;
– fie numai între conturi de pasiv, când modificările se produc doar în pasivul bilanţului;
– fie între conturi din ambele părţi ale bilanţului, atunci când operaţia economică sau financiară
produce modificări concomitent şi cu aceeaşi sumă în ambele părţi ale bilanţului.

Analiza contabilă şi întocmirea formulei contabile

Înainte de consemnarea în conturi a efectelor valorice ale unei operaţiuni sau tranzacţii, este necesară o
analiză realizată încinci etape dintre care ultima este „întocmirea formulei contabile”.
1. Determinarea naturii operaţiei economice (descrierea operaţiunii care se înregistrează) ;
2. Determinarea influenţei operaţiei economice asupra bilanţului şi rezultatului, respectiv
identificarea elementelor dinbilanţ sau contul de profit sau pierdere influenţate de operaţiunea
economică;
1. Stabilirea conturilor corespondente - presupune identificarea conturilor prin care se reflectă
modificărileelementelor din bilanț sau contul de profit sau pierdere;
3. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor: identificarea părţii contului care se modifică ţinând
cont deconţinutul economic al conturilor şi de regulile de funcţionare ale acestora;
4. Întocmirea formulei contabile

Formula contabilă este o modalitate grafică de exprimare cu ajutorul conturilor a operațiilor economice pe
baza principiilor dublei reprezentări a patrimoniului și a dublei înregistrări. Formula contabilă se prezintă
sub următoarea formă:
Conturi la bănci în lei 5121 = 4111 Clienți 5.000 lei
Contul care se debitează apare în stânga egalității iar contul care se creditează apare îndreapta egalității.

Prin adăugarea la formula contabilă a unor informații privind data efectuării operației și documentul
justificativ care stă la baza acesteia, obținem un articol contabil:
01/07/2017 5121 = 4111 5.000 lei Se încasaează factura 1/ 01.05.2017
Conturi la bănci în lei Clienți

În funcţie de numărul conturilor corespondente din care este formată formula contabilă, aceasta poate fi:
– formulă contabilă simplă – corespondenţa se realizează între un singur cont debitor şi un singur
cont creditor,
– formulă contabila compusă (mixtă) – corespondenţa se realizează între un singur cont debitor şi
mai multe contruri creditoare sau între mai multe conturi debitoare şi un singur cont creditor.

Planul de conturi
Planul de conturi reprezintă un sistem de clasificare constând dintr-o listă a tuturor conturilor folosite de o
entitate economică în contabilitate, care servesc la înregistrarea existenţei, mişcării şi transformării
8
mijloacelor economice în cadrul proceselor de aprovizionare, producţie şi desfacere, a surselor acestor
mijlocace şi a rezultatelor obţinute, ordonate după conținutul economic și funcția contabilă.
El se prezintă sub forma unui tablou în care fiecare cont are o denumire şi un simbol cifric, fiind încadrat
după anumite criterii într-o clasă şi o grupă.
Conturile sintetice sunt conturile cu ajutorul cărora se reflectă mijloacele economice, sursele de finanțare,
procesele economice și rezultatele, grupate după caracteristicile lor generale.
Conturile sintetice de gradul 1 sunt înscrise în planul de conturi. Conturile sintetice de gradul 1 sunt
reprezentate prin 3 cifre iar conturile sintetice de gradul 2 sunt reprezentate prin 4 cifre.
Planul conturi cuprinde 9 clase de conturi, distribuite astfel:
a) Clasele conturilor de bilanţ, prin care se înregistrează existenţa şi mişcarea elementelor
patrimoniale şi se referă la îmtocmirea bilanţului contabil:
– Clasa 1 „Conturi de capitaluri”
– Clasa 2 „Conturi de active imobilizate”
– Clasa 3 „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”
– Clasa 4 „Conturi de terţi”
– Clasa 5 „Conturi de trezorerie”
b) Clasele conturilor de rezultate sunt:
– Clasa 6 „Conturi de cheltuieli”
– Clasa 7 „Conturi de venituri”
c) Conturi speciale, înscrise în clasa a 8-a „Conturi speciale”

Conturile sintetice din planul de conturi se pot dezvolta pe conturi analitice în funcție de necesitățile
impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităților proprii ale fiecărei entități.
Conturile analitice fac posibilă detalierea, dezvoltarea pe feluri, pe elemente componente de mijloace,
surse, procese și rezultate ale conturilor analitice.
Conturile pot avea funcțiune contabilã de activ (A), pasiv (P) sau sunt bifuncționale (A/P).
În conturile cu trei cifre, cifra terminală 9 semnifică operațiuni de sens contrar celor acoperite în mod
normal de conturile de nivel superior din grupa din care fac parte.
Pentru organizarea contabilitãþii de gestiune, conturile din clasa 9 "Conturi de gestiune" nu sunt
obligatorii.

Documentele financiar contabile

Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un
document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document
justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea
persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate,
după caz (Legea contabilităţii nr. 82/24.12.1991, art.6).

Documentele justificative trebuie să conțină :

- Denumirea documentului
- Denumirea și sediul emitentului
- Numărul documentului și data întocmirii
- Menționarea părților care participă la operațiunea economică
- Conținutul operațiunii economice (temeiul legal dacă este cazul)
- Date cantitative și valorice aferente operațiunii economice

9
 - Identificarea persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economice (nume, prenume,
semnătură)
- Viza de CFP (dacă este cazul), identificarea persoanei care dispune operațiunea

Documentele justificative care stau la baza înregistrării operațiunilor economice în contabilitate sunt
recunoscute ca atare numai dacă au completate toate informațiile prevăzute de norme. Toate formularele
financiar-contabile trebuie să conțină forma juridică, codul unic de înregistrare, capitalul social al
emitentului.
Documentele justificative sunt întocmite în limba română iar în cazul în care este necesară emiterea lor în
altă limbă, formularele devin bilingve.
În ceea ce privește conținutul, modul de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, acestea
sunt reglementate de OMFP nr.2634/2015.

Registrele de contabilitate
Registrele contabile obligatorii sunt Registrul jurnal, Registrul inventar și Cartea Mare. Întocmirea, editarea
și păstrarea registrelor de contabilitate au la bază politicile contabile proprii.
Din punct de vedere fiscal, persoanele impozabile din punct de vedere al TVA sunt obligate să conducă
Jurnalul de vânzări și Jurnalul de cumpărări și, dacă este cazul, două registre specifice operațiunilor
intracomunitare : registrul nontransferurilor și registrul bunurilor primite pentru procesare.
Jurnalele contabile servesc la preluarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a operațiunilor din
documentele justificative. Pot fi întocmite fie manual fie utilizând tehnica de calcul dar trebuie să conțină
următoarele elemente :
- Felul numărul și data documentului justificativ
- Suma/sumele aferente operațiunilor consemnate
- Conturile sintetice și analitice debitate și creditate
- Cel puțin semnătura pentru întocmire
Registrul jurnal. Este document contabil obligatoriu în care se înregistrează cronologic toate operațiunile
economico-financiare.

Figura 2. Registrul jurnal

10
Orice înregistrare în registrul jurnal trebuie să cuprindă următoarele elemente :
- Felul, numărul și data documentului justificativ
- Explicații privind operațiunea
- Conturile debitate și creditate
- Alte elemente proprii agentului economic
În cazul în care registrul jurnal se conduce în format electronic acesta se editează la cererea organelor de
control sau potrivit regulamentului propriu.

Registrul inventar.Document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și de

pasiv grupate în funcție de natura lor și inventariate de operatorul economic. Registrul inventar se
întocmește :
d) La înființarea agentului economic
e) Cel puțin o dată pe an (31 decembrie)
f) Cu ocazia reorganizării (divizare, fuziune, lichidare, încetarea activității)

Figura 2. Registrul jurnal

Figura 3. Registrul inventar

Cartea mare.Registru contabil obligatoriu în care se înregistrează sistematic, prin regruparea conturilor,
mișcarea și existența tuturor elementelor patrimoniale.

Figura 4. Cartea mare

11
Acesta este un document de sinteză care stă la baza întocmirii balanței de verificare. Editarea cărții mari se
efectuează la cererea organelor de control sau în funcție de necesitățile proprii.

Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile
și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe
baza căruia se întocmesc situațiile financiare.Balanța de verificare a conturilor sintetice se întocmește lunar.
Balanța de verificare trebuie sa cuprindă :
 Simbolul și denumirea conturilor, în ordine, din planul de conturi în vigoare;
 Totalul sumelor înregistrate în debitul său;
 Totalul sumelor înregistrate în creditul său;
 Soldul contului

Figura 5. Balanța

Raportările contabile (situațiile financiare). Contabilitatea este pricipalul furnizor de informație în

domeniul economico-financiar. Cantitatea și calitatea informațiilor furnizate de contabilitate influențează
direct și nemijlocit calitatea deciziilor managementului enitității economice. Perfecționarea sistemului
informațional economic a determinat și perfecționarea contabilității ca furnizor principal de informație
economică și financiară.
Raportarea contabilă este un proces complex care se desfășoară la anumite intervale de timp în funcție de
prevederile legislației în domeniu.
Raportarea contabilă cuprinde : bilanțul (formularul cod 10), contul de profit și pierdere (formularul cod
20), date informative (formularul cod 30), situația activelor imobilizate (formularul cod 40).
Bilanțul contabil este un tablou sintetic care reflectă starea patrimoniului unei entități la finele exercițiului
și cuprinde posturi bilanțiere.

Reconstituirea documentelor
Pentru a înregistra în contabilitate operațiunile financiar-economice acestea trebuie să fie reflectate în
documente financiar-contabile originale care poartă denumirea de documente justificative.
Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative are
obligația să aducă la cunoștința administratorului, în termen de 24 de ore de la constatare, condițiile în care

12
a identificat lipsa documentelor. În termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, administratorul
trebuie să să încheie un proces-verbal care trebuie să cuprindă următoarele elemente :
- Datele de identificare ale documenului dispărut
- Datele de identificare și funcția persoanei responsabile cu păstrarea documentelor
- Data și împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului

Procesul-verbal trebuie să poarte 4 semnături : administratorul societății, conducătorul compartimentului

financiar-contabil, persoana responsabilă cu păstrarea documentelor, șeful ierarhic al acestei persoane.

În cazul în care dispariția documentelor se datorează însuși administratorului măsurile, respectiv

semnalarea și întocmirea procesului-verbal, se iau de către ceilalți membri ai consiliului de administrație.

În condițiile în care documentul dispărut a fost întocmit într-un singur exemplar, reconstituirea se face în
aceleași condiții ca și la întocmirea documentului original menționându-se că este document reconstituit.
De câte ori există suspiciunea că pierdere, sustragerea sau distrugerea documentului poate constitui
infracțiune se sesizează organele de urmărire penală.

Reconstituirea documentelor se face întocmindu-se un dosar de reconstituire. Dosarul de reconstituire va

conține :
- Sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariția documentelor
- Procesul verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii
- Dovada sesizării organelor de urmărire penală (dacă este cazul)
- Dovada sancționării disciplinare a persoanelor vinovate (decizia administratorului)
- Dispoziția scrisă a administratorului pentru reconstituirea documentului
- Copia documentului reconstituit
Documentele reconstituite poartă în mod obligatoriu în loc vizibil mențiunea DUPLICAT, cu specificarea
numărului și datei dispoziției (deciziei) administratorului în baza căreia s-a făcut reconstituirea.
Termenul de transmitere a documentului solicitat este de maxim 10 zile de la primirea solicitării.

În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al facturii, emitentul trebuie să emită un
duplicat al facturii lipsă. Duplicatul poate fi o factură nouă care va cuprinde aceleași date ca și factura
inițială cu mențiunea “DUPLICAT care înlocuiește factura cu numărul...” sau o fotocopie a facturii inițiale pe
care să se aplice ștampila și semnătura în original inclusive mențiunea “DUPLICAT care înlocuiește factura
cu numărul...”.
Dacă ulterior se găsesc documentele originale care au fost reconstituite, sancțiunile aplicate persoanei
vinovate de pierderea documentelor se revizuiesc. Documentele reconstituite pentru care se găsesc
originalele se anulează pe baza unui proces-verbal și se păstrează în dosarul de reconstituire (Ordinul 2634/
5 noiembrie 2015, pct.35).

13
Capitolul 2. Contabilitatea activelor imobilizate
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt
destinate şi intenţia de păstrare. Activele imobilizate cuprind acele active care sunt destinate să servească
o perioadă îndelungată activităţile entităţii, respectiv mai mare de un an.
Activele imobilizate sunt caracterizate prin următoarele trăsături:
 perioada lor de utilizare este, de regulă, mai mare de un an;
 au o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită de lege (în prezent aceasta este de 2.500
lei, în conformitate cu H.G. nr. 276 din 21 mai 2013 privind stabilirea valorii de intrare a
mijloacelor fixe).
 nu se consumă la prima utilizare;
 deoarece participă la mai multe cicluri de exploatare, imobilizările corporale şi necorporale nu
se trec direct pe cheltuieli de achiziţionare, ele reprezintă investiţii care se vor recupera (trece
pe cheltuieli) în timp, pe parcursul duratei normale de utilizare, prin amortizare.
Activele imobilizate cuprind: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

Imobilizări necorporale

O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil distinct, fără suport material, aflate durabil
în intreprindere, deţinute şi controlate în scopul utilizării în producţie, aprovizionarea cu bunuri, furnizarea
de servicii, administraţie sau închiriere.
Reglementările contabile prevăd următoarele categorii de imobilizări necorporale:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia
celor create intern de entitate;
- active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale;
- fondul comercial pozitiv;
- alte imobilizări necorporale (de exemplu, programe informatice create de entitate sau
achiziționate de la terți pentru necesitățile proprii de utilizare, precum și rețete, formule,
modele, proiecte și prototipuri);
- avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale

Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea imobilizărilor necorporale

201 Cheltuieli de constituire
203 Cheltuieli de dezvoltare
205 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare
206 Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
207 Fond comercial
208 Alte imobilizări necorporale
280 Amortizări privind imobilizările necorporale
2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire
2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare

14
 2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale, drepturilor
şiactivelor similare
2806 Amortizarea activelor necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
2807 Amortizarea fondului comercial
2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale
290 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
2903 Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare
2905 Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor
comerciale,drepturilor şi activelor similare
2906 Ajustări pentru deprecierea activelor necorporale de explorare și evaluare a resurselor
minerale
2908 Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale
404 Furnizori de imobilizări
409 Furnizori - debitori
4094 Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale
475 Subvenţii pentru investiţii
4751 Subvenţii guvernamentale pentru investiţii
4753 Donaţii pentru investiţii
4754 Plusuri de inventar de natura imobilizărilor
Înregistrarea în contabilitate a unei imobilizări necorporale (program informatic)
208 = 404
Alte imobilizări necorporale Furnizori de imobilizări

Imobilizări corporale

Noțiuni generale
Imobilizările corporale reprezintă active care: sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea
sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative; şi sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Potrivit reglementărilor contabile, în cadrul activelor imobilizate cuprinse în bilanțul întocmit de entitățile
mijlocii și mari, precum și de către entitățile de interes public, la categoria imobilizărilor corporale este
necesară prezentarea distinctă a următoarelor categorii:
- Terenuri și construcții
- Instalații tehnice și mașini
- Alte instalații, utilaje și mobilier
- Investiții imobiliare
- Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
- Active biologice productive
- Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție
Limita prevăzută de H.G. nr. 276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, în sumă de
2.500 lei, este utilizată pentru scopuri fiscale. Prin urmare, există posibilitatea ca în contabilitate să se
înregistreze imobilizări corporale care să îndeplinească din punct de vedere contabil cele două condiţii (de a
fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi

15
folosite în scopuri administrative şi de a avea o durată de utilizare economică mai mare de un an), dar să
aibă o valoare mai mică decât plafonul minim recunoscut din punct de vedere fiscal.

Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea imobilizărilor corporale

211 Terenuri şi amenajări de terenuri
2111 Terenuri
2112 Amenajări de terenuri
212 Construcţii
213 Instalaţii tehnice și mijloace de transport
2131 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)
2132 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
2133 Mijloace de transport
214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale
215 Investiţii imobiliare
216 Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
217 Active biologice productive
223 Instalaţii tehnice și mijloace de transport în curs de aprovizionare
224 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale în curs de aprovizionare
231 Imobilizări corporale în curs de execuţie
235 Investiţii imobiliare în curs de execuţie
281 Amortizări privind imobilizările corporale
2811 Amortizarea amenajărilor de terenuri
2812 Amortizarea construcţiilor
2813 Amortizarea instalaţiilor și mijloacelor de transport
2814 Amortizarea altor imobilizări corporale
2815 Amortizarea investiţiilor imobiliare
2816 Amortizarea activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
2817 Amortizarea activelor biologice productive
291 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri
2912 Ajustări pentru deprecierea construcţiilor
2913 Ajustări pentru deprecierea instalaţiilor și mijloacelor de transport
2914 Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale
2915 Ajustări pentru deprecierea investiţiilor imobiliare
2916 Ajustări pentru deprecierea activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor
minerale
2917 Ajustări pentru deprecierea activelor biologice productive
293 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuţie
2931 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuţie
2935 Ajustări pentru deprecierea investiţiilor imobiliare în curs de execuţie
404 Furnizori de imobilizări
445 Subvenţii
475 Subvenţii pentru investiţii
4751 Subvenţii guvernamentale pentru investiţii

16
 4753 Donaţii pentru investiţii
4754 Plusuri de inventar de natura imobilizărilor

Amortizarea imobilizărilor corporale

Pe parcursul existenţei lor, imobilizările corporale îşi pierd treptat din valoare ca urmare a folosirii lor în
procesul de producţie, a acţiunii agenţilor naturali, a progresului tehnic. Această depreciere poartă numele
de uzură şi în funcţie de cauzele care o produc poate fi uzură fizică sau uzură morală. Expresia valorică a
uzurii se numeşte amortizare, ea fiind inclusă în mod eşalonat în cheltuieli. Amortizarea reflectă procesul de
recuperare a valorii consumate, pe seama includerii acesteia în valoarea unor produse, lucrări, servicii.
Nu se supun amortizării: terenurile, cu exceptia amenajărilor de terenuri (nu se uzează, nu îşi pierd
valoarea), imobilizările în curs de execuţie, imobilizările financiare şi imobilizările pe perioada de conservare.
Duratele normale de utilizare corespund, în principiu cu duratele economice de utilizare, în cadrul cărora
veniturile obținute din utilizarea imobilizărilor corporale sunt mai mari decât cheltuielile necesare pentru
funcționare, întreținere și reparare. Duartele normale de utilizare ale imobilizărilor corporale sunt stabilite
centralizat prin Hotărâre de Guvern și sunt menționate în „Catalogul privind duratele normale de
funcționare și clasificarea mijloacelor fixe”.

Normele legale privind amortizarea impun 3 sisteme (regimuri) de recuperare a valorii imobilizărilor
corporale prin amortizare:
a) amortizarea liniară (contabilă) – situaţie în care valoarea de intrare se repartizează uniform pe
toată durata de funcţionare stabilită:

Ci = cota liniara (procent) Aa = Vi * Ci

Vi = valoarea de intrare
Aa = amortizarea anuală
Dn = durata de funcţionare
Amortizarea anuală = Valoarea contabilă de intrare / Durata normală de funcționare

b) amortizarea degresivă (fiscală) - presupune repartizarea neuniformă a cote-părţi din valoarea de

intrare a imobilizărilor, asupra cheltuielilor de exploatare pe durata normală de utilizare. Aceasta
metodă constă în stabilirea unei valori a amortizării anuale mai mare în primii ani, considerând că
randamentul imobilizărilor este mai mare în această perioadă, amortizarea devenind mai mică în
ultimii ani. Conform Codului fiscal în vigoare, utilizarea acestei metode presupune calcularea cotei
de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din următorii
coeficienţi:
– 1,5 – dacă durata normală de utilizare este între 2 şi 5 ani (inclusiv 5)
– 2 – dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani (inclusiv 10)
– 2,5 – dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.
În contextul aplicării normelor contabile internaţionale, stabilirea coeficienţilor nu se va mai face
prin norme fiscale, ci de către managementul fiecărei societăţi. Cota degresivă se aplică de fiecare
dată la valoarea rămasă neamortizată, având astfel amortizări anuale descrescătoare. În primul an
se aplică cota degresivă la valoarea de intrare a imobilizărilor, rezultând amortizarea pentru primul
an. Pentru următorii ani se aplică cota degresivă la valoarea rămasă până în anul când suma astfel

17
 obţinută este egală cu sau mai mică decât suma obţinută prin împărţirea valorii rămase la numărul
de ani rămaşi. Din acel an şi până la ultimul se va înregistra amortizarea calculată liniar.
c) amortizarea accelerată - constă în includerea în primul an de funcţionare, în cheltuielile de
exploatare, până la 50% din valoarea de intrare a activului imobilizat. Amortizările anuale pentru
exerciţiile următoare se calculează după regimul liniar prin împărţirea valorii rămase la numărul de
ani de utilizare rămaşi

Înregistrarea în contabilitate a unei imobilizări corporale

Înregistrarea activului:
213 = 404 2.500 lei
Instalaţii tehnice și Furnizori de imobilizări
mijloace de transport
Plata furnizorului:
404 = 5121 2.500 lei
Furnizori de imobilizări Conturi curente
la bănci

Amortizarea lunară înregistrată în contabilitate este de 41,66 lei rezultată din următoarele calcule:
Amortizarea anuală: 2.500 lei/4 ani = 500 lei/an
Amortizarea lunară: 500 lei/12 luni = 41,66 lei/lună

6811 = 2813 41,66 lei

Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalaţiilor
privind amortizarea imobilizărilor și mijloacelor de transport

Imobilizări financiare

Potrivit pct. 264 alin. (1) din reglementările contabile (OMFP 1802/2014), imobilizările financiare cuprind:
- acţiunile deţinute la entităţile afiliate,
- împrumuturile acordate entităţilor afiliate,
- acţiunile deţinute la entităţi asociate şi entităţi controlate în comun,
- împrumuturile acordate entităţilor asociate şi entităţilor controlate în comun,
- alte investiţii deţinute ca imobilizări,
- alte împrumuturi.
Entitățile afiliate sunt considerate două sau mai multe entități din cadrul unui grup .
În categoria altor investiţii deţinute ca imobilizări se evidenţiază distinct certificatele de emisii de gaze cu
efect de seră, precum şi certificatele verzi prezentate .
La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi.
Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţă mai mare de
un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţă mai mare de 12 luni,
diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.
În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate
terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.

18
Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea imobilizărilor financiare
261. Acțiuni deținute la entitățile afiliate (A)
262. Acțiuni deținute la entități asociate (A)
263. Acțiuni deținute la entități controlate în comun (A)
264. Titluri puse în echivalență (A)
265. Alte titluri imobilizate (A)
266. Certificate verzi amânate (A)
267. Creanțe imobilizate
2671. Sume de încasat de la entitățile afiliate (A)
2672. Dobânda aferentă sumelor de încasat de la entitățile afiliate (A)
2673. Creanțe față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun (A)
2674. Dobânda aferentă creanțelor față de entitățile asociate și entitățile controlate în
comun (A)
2675. Împrumuturi acordate pe termen lung (A)
2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung (A)
2677. Obligațiuni achiziționate cu ocazia emisiunilor efectuate de terți (A)
2678. Alte creanțe imobilizate (A)
2679. Dobânzi aferente altor creanțe imobilizate (A)
269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
2691. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entitățile afiliate (P)
2692. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entități asociate (P)
2693. Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la entități controlate în comun (P)
2695. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare (P)

Înregistrarea în contabilitate a unei garanții de bună execuție la executant

Emiterea facturii pentru lucrarile prestate in suma de 200.000 lei:
4111 = 704 200.000 lei
Clienți Venituri din lucrări executate
și servicii prestate
Înregistrarea garanției :
2678 = 4111 20.000 lei
Alte creanțe imobilizate Clienți

Încasarea parțială a facturii :

5121 = 4111 180.000 lei
Conturi la bănci Clienți
Încasarea ulterioară a contravalorii garanției 20.000
5121 = 4111 20.000 lei
Conturi la bănci Clienți
Anularea garanției :
4111 = 2678 20.000 lei
Clienți Alte creanțe imobilizate

19
Documente justificative privind evidența imobilizărilor

Documentele care trebuiesc întocmite la intrarea în unitate activelor fixe corporale și ulterior pentru
înregistrarea lor în evidență sunt următoarele:

Proces-verbal de recepție, proces-verbal de recepție provizorie, proces-verbal de punere în funcțiune

- document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate;
- document de consemnare a stadiului în care se află obiectivul de investiții;
- dsocument de aprobare a recepției;
- document de constatare a îndeplinirii condițiilor de recepție provizorie a obiectivului de
investiții;
- document de punere în funcțiune a obiectivului de investiții.
Procesul-verbal de recepție se întocmește pentru mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și
nici probe tehnologice (unelte, accesorii, mijloace de transport auto, anumale, etc.) acestea considerându-
se puse în funcțiune la data achiziției lor.
Procesul-verbal de recepție provizorie se întocmește pentru utilajele care necesită montaj dar care nu
necesită probe tehnologice, produse cu ciclu lung de fabricație care depășesc un exercițiu financiar,
realizate pe faze de fabricație, precum și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese
tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data
terminării construcției.
Procesul-verbal de punere în funcțiune se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și
probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea
considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice.
Procesul-verbal se întocmește de către secretarul comisiei numite pentru recepționarea obiectivului de
investiții (mijlocului fix) în prezența membrilor comisiei.

Figura 6. Proces-verbal de recepție mijloace fixe

20
Registrul numerelor de inventar este utilizat pentru atribuirea numerelor de inventar mijloacelor fixe
(imobilizărilor corporale) existente în entitate, în vederea identificării lor. În Registrul numerelor de
inventar se înregistrează cronologic mijloacele fixe intrate în entitate. Se poate folosi câte un registru
pentru fiecare grupă de mijloace fixe, sau un registru pentru mai multe grupe, în funcţie de numărul
mijloacelor fixe existente şi al celor care urmează a intra în entitate. Grupele de mijloace fixe corespund
categoriilor contabile de imobilizări corporale sau grupelor din Catalogul privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.2.139/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
În scopul asigurării controlului asupra existenţei mijloacelor fixe, se atribuie fiecărui mijloc fix, care
constituie obiect de evidenţă, un număr de inventar în momentul intrării în entitate (cu excepţia celor luate
cu chirie), care se consemnează în Registrul numerelor de inventar. Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul
registrului se face, de regulă, în ordinea succesivă a numerelor şi/sau pe grupe de mijloace fixe.
Numărul de inventar atribuit unui mijloc fix urmează să fie trecut în toate documentele care privesc
mijlocul fix respectiv.
Modul de numerotare a mijloacelor fixe precum şi modul de imprimare a numărului de inventar atribuit se
stabilesc prin proceduri proprii ale entităţii.

Figura 7. Registrul numerelor de inventar

Fişa mijlocului fix serveşte ca document pentru evidenţa analitică a mijloacelor fixe.

Figura 8. Fișa mijlocului fix

21
Fişa mijlocului fix se întocmeşte pentru fiecare mijloc fix.În cazul mijloacelor fixe de aceeaşi natură şi de
aceeaşi valoare, care au aceleaşi cote de amortizare şi suntpuse în funcţiune în aceeaşi lună, poate fi
întocmită o singură fişă a mijloacelor fixe.
Se păstrează pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea imobilizărilor corporale conform
legislaţiei în vigoare, iar în cadrul acestora, fişele mijloacelor fixe se grupează pe locuri de folosinţă.
Fişele mijloacelor fixe scoase din funcţiune sau transferate se arhivează.
Fişa mijlocului fix se completează pe baza documentelor justificative privind mişcarea mijloacelor fixe sau
modificarea valorii de intrare a acestora, ca urmare a completării, îmbunătăţirii, modernizării sau
reevaluării lor.

Bonul de mişcare a mijloacelor fixe serveşte ca:

- document justificativ de predare-primire a mijloacelor fixe între două locuri de folosinţă ale
entităţii;
- document de însoţire a mijloacelor fixe pe timpul transportului de la secţia sau subunitatea
predătoare la cea primitoare;
- document justificativ de înregistrare în evidenţa responsabilului cu mijloacele fixe la
- locurile de folosinţă şi în contabilitate.

Figura 9. Bon de mișcare a mijloacelor fixe

Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe /de declasare a unor bunuri
materiale.Serveşte ca:
- document de constatare a îndeplinirii condiţiilor necesare scoaterii din funcţiune a
mijloacelor fixe, de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în
folosinţă şi de declasare a unor bunuri materiale, altele decât mijloacele fixe, potrivit
dispoziţiilor legale;
- document de consemnare a scoaterii efective din funcţiune a mijloacelor fixe, de scoatere
din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosinţă sau de declasare a altor
bunuri materiale;
- document de predare la magazie a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente şi
materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcţiune a mijloacelor fixe;
- document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziilor (depozitelor) şi în contabilitate.
Formularul se completează de către comisia constituită în acest scop, după caz, astfel:
22
 - capitolele I şi II, cu constatările şi concluziile rezultate din analiza documentaţiei primite şi
din verificarea stării mijloacelor fixe propuse a fi scoase din funcţiune, scoaterii din uz a
materialelor de natura obiectelor de inventar sau a altor bunuri materiale propuse pentru
declasare;
- capitolul III, după aprobarea propunerilor şi efectuarea scoaterii din funcţiune, din uz sau
declasării, cu informaţii referitoare la ansamblele, subansamblele, piesele, componentele şi
materialele rezultate.
În cazul scoaterii din funcţiune a mijloacelor fixe, numărul de inventar se va trece la capitolul II în coloana
"Denumirea". În situaţia în care capitolul III se completează în alte exerciţii financiare, este necesar să se
întrunească o nouă comisie care să întocmească un nou proces-verbal de scoatere din funcţiune a
mijloacelorfixe/de declasare a unor bunuri materiale, care să confirme datele completate în acest capitol.

Figura 10. Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe

Operațiunile de leasing

Leasing-ul este o operațiune comercială prin care o parte denumită locator/finanțator transmite pentru o
perioadă determinată dreptul de folosință a unui lucru al cărui proprietar este către altă parte, denumită
utilizator, la solicitarea acesteia din urmă, contra unei plăți periodice, denumită rata de leasing, iar la
sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului
de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Contractul de leasing este reglementat prin Ordonanța de Guvern nr. 51/1997, republicată în Monitorul
Oficial nr. 9 din 12 ianuarie 2000.

23
Elementele contractului de leasing sunt:
 părțile (locatorul/finanțatorul , utilizatorul)
 descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing
 valoarea de totală a contractului de leasing
 valoarea ratelor de leasing și termenele de plată
 avansul;
 valoarea finanțată;
 dobânda;
 comisioane și taxe;
 valoarea reziduală (ultima rată);
 perioada de leasing (luni);

Înregistrarea în contabilitate a unui contract de leasing pentru un mijloc de transport:

Se înregistrează intrarea mijlocului de transport la întreaga valoare, la cursul istoric prevăzut în contractul
de leasing :
2133 = 1671
Mijloace de transport Rate leasing
Concomitent în clasa 8 se înregistrează :
— în 8036 (redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate) valoarea imobilizărilor
corporale, respectiv suma debitată în 2133;
— în 8051(dobânzi de plătit) se înregistrează dobânda aferentă conform contractului de
leasing.
Se înregistrează factura de avans și comisionul de administrare:
% = 404
1671 Furnizori de imobilizari
Rate leasing
6282
Comisionul de administrare
4426
TVA deductibila
Achitarea facturii de avans :
404 = 5121
Furnizori de imobilizari Conturi curente
la bănci
Se înregistrează obligația de plată a ratelor pe baza facturilor emise de societatea de leasing și plata ratelor
aferente( la cursul istoric la care s-a înregistrat inițial valoarea de achiziție în 1671). Dobânda înregistratăîn
8051 precum și plata dobânzii aferentă ratelor se înregistrează la cursul istoric.
% = 404
4426 Furnizori de imobilizari
TVA deductibila
1671
Rate leasing
666
Cheltuieli privind
24
 dobânzile
665
Cheltuieli din diferențe
de curs valutar
Concomitent se fac înregistrările în debitul contului 8036 cu valoarea pe care o debitatăîn 1671 iar în debit
8051 cu valoarea debitată în contul 666.

— Achitatea facturilor de rate :

404 = 5121
Furnizori de imobilizari Conturi curente
la bănci

La finalul contractului de leasing, conturile: 1671(rate leasing), 8036(redevențe locatii de gestiune, chirii și
alte datorii asimilate) și 8051(dobânzi de plătit) se soldează.

25
Capitolul 3. Contabilitatea stocurilor
Stocurile sunt bunuri sau servicii care aparţin activelor circulante, materiale prezente în ciclul de exploatare
din unităţile economice, aprovizionate în scopul revânzării (mărfurile) sau după prelucrarea lor în cadrul
procesului de producţie (produsele), precum şi pentru a fi consumate la o primă utilizare.
Stocurile au următoarele trăsături:
 se consumă la o singură utilizare într-un număr redus de operaţii tehnologice;
 se găsesc în toate fazele circuitului economic: aprovizionare, producţie (consum), desfacere;
 îşi transmit valoarea integral asupra produselor realizate;
 fiind active circulante sub aspectul lichidităţii, perioada de rotaţie este mai mică de 1 an.

Componența stocurilor
Caracteristica esențială a stocurilor este deținerea sau consumul acestora într-un ciclu de exploatare
reprezentat de fazele circuitului economic: aprovizionare, producție, desfacere. Potrivit reglementărilor
contabile, în categoria stocurilor se cuprind:
- Mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau
produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
- Materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit
integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
- Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese
de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care
participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în
produsul finit;
- Materialele de natura obiectelor de inventar;
- Produsele şi anume:
 semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost
terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul
tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
 produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
 rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
 produsele agricole - sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele
biologice ale entităţii, de exemplu, lână, copaci tăiaţi, bumbac, lapte, struguri,
fructe culese;
- Activele biologice de natura stocurilor - sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vândute ca active biologice (exemple: animalele destinate producţiei de carne,
animalele deţinute în vederea vânzării, peştii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele
de porumb şi grâu, şi copacii crescuţi pentru cherestea) ;
- Ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate
produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în
condiţiile prevăzute în contracte;
- Producţia în curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producţiei în curs de
execuţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
26
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi,
maşinile folosite numai ca material de demonstraţie pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată
de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă
materialele de demonstraţie au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.

Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea în contabilitate a operaţiunilor privind stocurile

301 Materii prime
302 Materiale consumabile
3021 Materiale auxiliare
3022 Combustibili
3023 Materiale pentru ambalat
3024 Piese de schimb
3025 Semințe și materiale de plantat
3026 Furaje
3028 Alte materiale consumabile
303 Materiale de natura obiectelor de inventar
308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale
321 Materii prime în curs de aprovizionare
322 Materiale consumabile în curs de aprovizionare
323 Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare
326 Active biologice de natura stocurilor în curs de aprovizionare
327 Mărfuri în curs de aprovizionare
328 Ambalaje în curs de aprovizionare
331 Produse în curs de execuție
332 Servicii în curs de execuţie
341 Semifabricate
345 Produse finite
346 Produse reziduale
347 Produse agricole
348 Diferențe de preț la produse
351 Materii şi materiale aflate la terţi
354 Produse aflate la terți
356 Active biologice de natura stocurilor aflate la terţi
357 Mărfuri aflate la terți
358 Ambalaje aflate la terți
361 Active biologice de natura stocurilor
368 Diferenţe de preţ la active biologice de natura stocurilor
371 Mărfuri
378 Diferenţe de preţ la mărfuri
381 Ambalaje
388 Diferenţe de preţ la ambalaje
391 Ajustări pentru deprecierea materiilor prime
392 Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921 Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile
3922 Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar
393 Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie

27
 394 Ajustări pentru deprecierea produselor
395 Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi
396 Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura stocurilor
397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
398 Ajustări pentru deprecierea ambalajelor

Modele de evidenţă a gestiunilor

O bună gestiune a stocurilor impune ca:

– natura bunurilor să fie indicată cu precizie;
– intrarea în stoc să fie înregistrată în momentul transferului de proprietate;
– evaluarea intrărilor si ieşirilor de bunuri în şi din stoc să fie definită cu exactitate şi să
rămână invariabilă

Se disting două metode de evidenţă a gestiunilor:

a. metoda global valorică – se foloseşte în cazul vânzărilor cu amănuntul, unde contabilitatea
analitică a mărfurilor se ține la preţul de vânzare al bunurilor (inclusiv TVA).Repartizarea
diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui
coeficient care se calculează astfel:

RD 378 = RC 707 * K
Adaos comercial aferent mărfurilor vândute (AC) = valoarea mărfurilor vândute * K

b. metoda cantitativ valorică – se foloseşte în cazul vânzărilor en-gros, prin depozite, unde
contabilitatea analitică a mărfurilor se ține la preţul de intrare al bunurilor, scăderea din gestiune a
mărfurilor efectuându-se prin centralizarea vânzărilor la preţ de intrare.

Înregistrări contabile în cazul comerțului cu amănuntul

Achiziția mărfurilor de la furnizori (mărfuri însoțite de factură):
% = 401
371 Furnizori
Mărfuri
4426
TVA deductibilă

28
Achiziția mărfurilor de la furnizori (mărfuri însoțite de aviz):
371 = 408
Mărfuri Furnizori
facturi nesosite

La primirea facturii:
% = 401
408 Furnizori
Furnizori
facturi nesosite
4426
TVA deductibilă
Recepția mărfurilor – înregistrarea adaosului comecial :
371 = %
Mărfuri 378
Diferențe de preț
la mărfuri
4428
TVA neexigibilă

Vânzarea mărfurilor cu amănuntul, înregistrată în baza raportului Z de la casa de marcat

5311 = %
Casa în lei 707
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427
TVA colectată

Descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute, ținând cont de coeficientul “K” de repartizare a adaosului
% = 371
607 Mărfuri
Cheltuieli privind
mărfurile
378
Diferențe de preț
la mărfuri
4428
TVA neexigibilă

Înregistrări contabile în cazul comerțului en gros

Recepția mărfurilor de la furnizori (mărfuri însoțite de factură):
% = 401
371 Furnizori
Mărfuri
4426
TVA deductibilă

29
Înregistrarea vânzărilor către clienți pe bază de:
– factură:
4111 = %
Clienți 707
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427
TVA colectată

– aviz de însoțire:
418 = %
Clienți 707
facturi de întocmit Venituri din vânzarea
mărfurilor
4428
TVA neexigibilă
și la emiterea facturii
4111 = 418
Clienți Clienți
facturi de întocmit
4428 = 4427
TVA neexigibilă TVA colectată

Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute:

607 = 371
Cheltuieli privind Mărfuri
mărfurile

Documente justificative privind evidența stocurilor

În cazul metodei global-valorice sunt utilizate următoarele documente:
- Factura fiscală (sau Avizul de însoţire a mărfurilor) emisă de furnizor şi care atestă
cumpărarea bunurilor;
- Nota de intrare-recepţie şi constatare de diferenţe – întocmită în două exemplare de către
gestionarul care primeşte şi recepţionează mărfurile (un exemplar se anexează la Factura
fiscală sau Avizul de însoţire a mărfurilor şi merge la contabilitate, iar un exemplar rămâne
la carnet);

Figura 11. Nota de recepție - amănuntul 30

 - Bonul fiscal sau Factura fiscală împreună cu Bonul fiscal emis de casa de marcat, pentru
vânzarea bunurilor;
- Registrul de casă – reflectă în ordine cronologică toate operaţiunile de încasări şi plăţi în
numerar; se întocmeşte în două exemplare (un exemplar pentru contabilitate şi un
exemplar rămâne la carnet);
- Raportul de gestiune reflectă în ordine cronologică toate intrările şi ieşirile de mărfuri; se
întocmește în două exemplare (un exemplar pentru contabilitate şi un exemplar rămâne la
carnet).

Figura 12. Raport de gestiune zilnic

- Monetarul, pentru predarea numerarului din casă, completat de casier în două exemplare.

În cazul metodei cantitativ valoricese utilizează următoarele documente:

- Factura fiscală sau Avizul de însoţire a mărfurilor – emisă de furnizor şi care atestă
cumpărarea bunurilor;
- Nota de intrare-recepţie şi constatare de diferenţe – întocmită în două exemplare de către
gestionarul care primeşte şi recepţionează mărfurile (un exemplar se anexează la Factura
fiscală sau Avizul de însoţire a mărfurilor şi merge la contabilitate, iar un exemplar rămâne
la carnet);

Figura 13. Nota de recepție – en gros

31
- Factura fiscală de vânzare emisă în trei exemplare (unul la cumpărător – albastru, unul la
contabilitate – roşu, unul la carnet – verde), pentru vânzarea bunurilor
- Registrul de casă – reflectă în ordine cronologică toate operaţiunile de încasări şi plăţi în
numerar; se întocmeşte în două exemplare (un exemplar pentru contabilitate şi un
exemplar rămâne la carnet);
- Fişe de magazie – reflectă în ordine cronologică toate intrările şi ieşirile de mărfuri; pentru
fiecare reper de stocuri se întocmeşte câte o fişă separat.

Figura 14. Fișa de magazie

32
Capitolul 4. Contabilitatea trezoreriei
Trezoreria desemnează totalitatea operațiilor financiare efectuate pentru procurarea mijloacelor bănești
necesare desfășurării activității.
Pentru a încasa creanţele unităţii şi pentru a plăti datoriile scadente, entitățile economice efectuează
operaţiuni de încasări şi plăţi cu ajutorul activelor de trezorerie. Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa
existenţei şi mişcării acţiunilor deţinute pe termen scurt la entităţile afiliate, ale altor investiţii pe termen
scurt, disponibilităţilor în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de
trezorerie.
Contabilitatea trezoreriei urmărește:
- respectarea plafoanelor impuse de lege pentru efectuarea operațiunilor de încasări și plăți,
- gestionarea corectă a disponibilităților bănești,
- controlul operațiilor bănești.

Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea operaţiunilor privind trezoreria:

501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
505 Obligaţiuni emise şi răscumpărate
506 Obligaţiuni
507 Certificate verzi primite
508 Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate
509 Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt
511 Valori de încasat
5112 Cecuri de încasat
5113 Efecte de încasat
5114 Efecte remise spre scontare
512 Conturi curente la bănci
5121 Conturi la bănci în lei
5124 Conturi la bănci în valută
5125 Sume în curs de decontare
518 Dobânzi
5186 Dobânzi de plătit
5187 Dobânzi de încasat
519 Credite bancare pe termen scurt
531 Casa
5311 Casa în lei
5314 Casa în valută
532 Alte valori
5321 Timbre fiscale şi poştale
5322 Bilete de tratament şi odihnă
5323 Tichete şi bilete de călătorie
5328 Alte valori
541 Acreditive
5411 Acreditive în lei
5412 Acreditive în valută
542 Avansuri de trezorerie
581 Viramente interne
33
 591 Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţile afiliate

Disponibilităţile băneşti

Disponibilităţile băneşti în conturi la bănci şi în casierie reprezintă active curente ale unei entităţi şi sunt
reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din Clasa 5 - Conturi de trezorerie. Contabilitatea
disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate,
se ţine distinct în lei şi în valută.
Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci,
disponibilităţile în lei şi valută, cecurile entității, precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor
acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în
numerar și echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deținute cu scopul de a acoperi
nevoia de numerar pe termen scurt, și nu în scop investițional.
Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca
Naţională a României şi a reglementărilor emise în acest scop.

Contabilitatea decontărilor în numerar se realizează cu ajutorul contului 531 „Casa” care se dezvoltă pe
următoarele conturi de gradul II:
5311 „Casa în lei”
5314 „Casa în valută”

Aceste conturi sunt, după conţinutul economic, conturi de active circulante băneşti, iar după funcţia
contabilă, sunt conturi de activ.
Alte valori din casieria unităţii patrimoniale, precum şi operaţiile de intrări şi ieşiri se reflectă în
contabilitate cu ajutorul contului 532 „Alte valori”, care se dezvoltă pe următoarele conturi de gradul II:
5321 „Timbre fiscale şi poştale”
5322 „Bilete de tratament şi odihnă”
5323 „Tichete şi bilete de călătorie”
5328 „Alte valori”.

Pentru a evidenţia transferurile de mijloace băneşti dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie, în
contabilitate se foloseşte contul 581 „Viramente interne”. Contul 581 „Viramente interne”, este utilizat ca
un cont de tranzit.

Înregistrarea transferurilor de mijloace bănești

Ridicarea sumei din contul bancar
581 = 5121
Viramente interne Conturi la bănci
în lei
Depunerea sumei în casieria unității
5311 = 581
Casa în lei Viramente interne

34
Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de trezorerie în valută
Stingerea datoriei în valută existente față de furnizor (4.000 euro x 4,0100 lei/euro = 16.040 lei) la un curs
diferit (4.000 euro x 4,0729 lei/euro = 16.292 lei):
% = 5124 16.292 lei/4.000 euro
401 Conturi la bănci 16.040 lei/4.000 euro
Furnizori în valută
6651 252 lei
Diferențe nefavorabile
de curs valutar

Încasarea clientului (extern) la cursul de schimb valutar diferit de cel de la data livrării:
5124 = %
4111
Clienţi
7651
Diferențe favorabile
de curs valutar

Avansuri de trezorerie

Sumele acordate personalului,cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plății unor achizițiisau prestări
de servicii, se evidențiază în contul 542 „Avansuri de trezorerie”/analitic distinct. Codul muncii oferă
salariaților delegați dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de
delegare,cunoscută sub numele de diurnă. Aceasta se acordă pe zile calendaristice, atât pentru deplasările
în ţară, cât şi în străinătate.

Figura 15. Ordin de deplasare

Înregistrări privind acordarea și justificarea avansurilor:

Acordarea avansului
542 = 5311
Avansuri de trezorerie Casa în lei
35
Decontarea
% = 542
625 Avansuri de trezorerie
Cheltuieli cu deplasări
detaşări şi transferări
604
Cheltuieli privind materiale
nestocate
4426
TVA deductibilă
Restituirea avansului neutilizat
5311 = 542
Casa în lei Avansuri de trezorerie

Documente privind evidența mijloacelor bănești

Documentele utilizate pentru evidenţa mijloacelor băneşti se pot clasifica în funcţie de modalitatea de
decontare a obligaţiilor băneşti între unităţile patrimoniale (cu numerar sau fără numerar).
Înregistrarea operaţiunilor de plăţi şi încasări în numerar (cash) se face utilizând registrul de casă,
document care asigură evidența operativă și in care se reflectă în ordine cronologică toate operaţiunile de
încasări şi plăţi în numerar. Se întocmeşte în două exemplare (un exemplar pentru contabilitate şi un
exemplar rămâne la carnet), dar se poate întocmi şi cu ajutorul tehnicii de calcul. Registrul de casă
cuprinde:
- soldul la începutul zilei,
- încasările zilei
- plățile zilei
- soldul la sfârșitul zilei.
Sold final = Sold inițial + Încasări – Plăți

Plățile în numerar nu pot fi efectuate în aceeaşi zi şi între aceeaşi parteneri decât într-o anumită limită
stabilită prin acte normative (vezi Legea 70/2015). Excepție fac depunerile de numerar la bancă, plata
salariilor angajaților şi acordarea de avansuri pentru delegație. Din casierie se efectuează plățile mărunte și
urgente.
Referitor la plafonarea operațiunilor cu numerar efectute din caseria entității, se remarcă:
- plafonul de casă este nelimitat;
- totalul plăților într-o zi nu poate depăşi 10000 lei, iar către un singur furnizor într-o zi
plafonul maxim este de 5000 lei. Nu se admite plata fragmentată a unei facturi care
depășește 5000 lei, astfel încât plata să se facă în numerar. Ceea ce depășește 5000 lei din
valoarea unei facturi mai mari de 5000 lei se încasează obligatoriu prin contul de la bancă.
Exceptie fac plățile către magazinele de tip cash&carry, unde plafonul maxim zilnic este de
10000 lei.
Documentele utilizate în operațiile de casă sunt:
- chitanța – plăți sau încasări din casierie,

36
 - dispoziție de încasare/plată către casierie – pentru încasări și plăți prin casierie de la
persoane fizice
- ordin de deplasare – plecări în delegație;
- decont de cheltuieli – justificarea avansurilor de trezorerie
Chitanţa şi chitanţa pentru operaţiuni în valută sunt documente justificative de înregistrare în registrul de
casă/registrul de casă în valută şi în contabilitate a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar (lei/valută),
precum şi a depunerilor de sume la casieria entităţii.

Figura 16. Chitanța

În condiţiile în care sumele înscrise în chitanţă sunt aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii
scutite fără drept de deducere conform prevederilor din Codul fiscal, formularul de chitanţă este
documentul justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate.Se întocmeşte pentru fiecare
sumă încasată, de către casierul entităţii şi se semnează de acesta pentru primirea sumei.

În condiţiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în conformitate cu prevederile legale,

documentul în baza căruia se înregistrează în contabilitate veniturile aferente încasărilor zilnice este
Raportul fiscal de închidere zilnică, respectiv Registrul special întocmit în condiţiile defectării aparatelor de
marcat electronice fiscale.

Pentru înregistrarea intrărilor/ieșirilor de numerar din casieria unității este utilizată Dispoziția de
plată/încasare către casierie.

Figura 17. Dispoziţia de plată/încasare către casierie

37
Dispoziţia de plată/încasare către casierie serveşte ca:
- dispoziţie pentru casierie, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispoziţiilor
legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum şi a diferenţei
de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul
primit, pentru procurare de materiale etc.;
- dispoziţie pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă
venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispoziţiilor legale;
- document justificativ de înregistrare în Registrul de casă şi în contabilitate, în cazul plăţilor
în numerar efectuate fără alt document justificativ.

Plăţile fără numerar folosesc instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie sau, mai recent,
electronic.
Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează pe baza extraselor de cont, documente care reflectă
operaţiiunile efectuate prin conturile bancare. Extrasul de cont este emis de către bancă şi cuprinde: data
emiterii, numărul documentului justificativ, soldul precedent, încasările, plăţile, soldul final.
Principalele instrumente de plată fără numerar sunt: cecul, ordinul de plată, cambia, biletul la ordin.
Cecul este un instrument de plată, prin care titularul dă o instrucţiune băncii sale de a pune la dispoziţie o
anumită sumă de bani unei alte entităţi/persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de către
titular.
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de emitentul acesteia unei bănci de a pune la
dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani. Ordinul de plată presupune ca emitentul să aibă
disponibilităţi în cont la banca sa în sumă cel puţin egală cu transferul şi comisionul aferent.

Figura 18. Ordinul de plată

Figura 19. Ordinul de plată utilizat în relația cu Trezoreria

38
Cambia, cunoscută şi sub denumirea de trată sau poliţă, este un ordin scris şi necondiţionat dat de o
persoană (trăgător) unei alte persoane (tras) de a plăti o sumă de bani, la vedere sau la scadenţă, unui
beneficiar.
Biletul la ordin, ca variantă simplificată a cambiei, reprezintă un înscris prin care o persoană, emitent, se
obligă să plătească unei alte persoane (beneficiar), sau la ordinul acesteia, o sumă de bani la scadenţă. În
decontările comerciale, de obicei, emitentul este cumpărătorul, iar beneficiarul este vânzătorul.

Figura 20. Biletul la ordin

39
Capitolul 5. Contabilitatea decontărilor cu terții
Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile acesteia cu furnizorii,
clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate, entitățile asociate și entitățile
controlate în comun, asociații/acționarii, debitorii și creditorii diverși.
Atunci când unitatea patrimonială apare în calitate de vânzător, iau naştere drepturi de creanţă faţă de
clienţi, debitori etc., care, după încasare se sting.
Creanţele comerciale reprezintă dreptul unor persoane (creditori) de a pretinde altor persoane (debitori),
plata bunurilor sau serviciilor cumpărate pe credit comercial. Creanţele sunt reflectate în contabilitate din
momentul creării dreptului faţă de terţi până în momentul stingerii (încasării) lor.
Debitorul este persoana care a primit o valoare economică şi urmează să dea un echivalent valoric sau o
contraprestaţie. Când unitatea patrimonială apare în calitate de cumpărător de bunuri sau servicii necesare
procesului de producţie, iau naştere datorii (obligaţii) pe termen scurt, care urmează să fie achitate ulterior.
Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric
sau o contraprestaţie.
De asemenea, întreprinderea intră în relaţii cu bugetul statului, cu alte organisme publice, cu salariaţii, cu
băncile etc., care generează drepturi de creanţă şi obligaţii.
Creanţele şi datoriile se pot grupa astfel:
• creanţe şi datorii comerciale – apar în relaţiile cu clienţii şi furnizorii;
• creanţe şi datorii salariale – apar în relaţiile cu salariaţii;
• creanţe şi datorii sociale – apar în relaţiile cu bugetul asigurărilor sociale;
• creanţe şi datorii fiscale – apar în relaţiile cu bugetul statului;
• creanţe şi datorii diverse – apar în relaţiile cu diverşi debitori, respectiv creditori.

Creanțe și datorii comerciale

În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, respectiv livrările
de mărfuri și produse, serviciile prestate, precum și alte operațiuni similare efectuate.
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care, până la finele lunii, nu s-au
primit facturile se evidențiază distinct în contabilitate (contul 408 „Furnizori — facturi nesosite”), pe baza
documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
Creanțele față de clienții pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se evidențiază
distinct în contabilitate (contul 418 „Clienți — facturi de întocmit”), pe baza documentelor care atestă
livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în contabilitate în
conturi distincte.
Creanțele și datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacțiilor entității, se înregistrează în contabilitate
atât în lei, cât și în valută.În cazul bunurilor achiziționate însoțite de factură sau de aviz de însoțire a mărfii,
urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de
la data recepției bunurilor.
Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.
Diferența de curs valutar este diferența ce rezultă din conversia unui anumit număr de unități ale unei
monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.

40
Reducerile comerciale şi financiare
În cadrul tranzacțiilor comerciale, entitățile pot acorda diferite reduceri, de natură comercială sau
financiară.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are
un statut preferenţial; şi
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi
terţ, în decursul unei perioade determinate (OMFP 1802/2014, pct. 76 alin. (7)).
Pentru evidențierea în contabilitate a reducerilor comerciale acordate sau primite se ține cont de
următoarele prevederi cuprinse în reglementările contabile:
- reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează în
sensul reducerii costului de achiziţie al bunurilor. Atunci când achiziţia de produse şi
primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile comerciale primite ulterior
facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziţie al bunurilor (OMFP 1802/2014, pct. 76
alin. (1));
- dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziție acoperă în totalitate
contravaloarea bunurilor achiziționate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea
justă, pe seama veniturilor curente (contul 758 „Alte venituri de exploatare” în cazul
stocurilor, respectiv a veniturilor în avans (contul 475 „Subvenții pentru investiții”), în cazul
imobilizărilor corporale și necorporale. Veniturile în avans aferente acestor imobilizări se
reiau în contul de profit și pierdere pe durata de viață a imobilizărilor respective (OMFP
1802/2014, pct. 76 alin. (11));
- reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se
referă, dacă acestea mai sunt în gestiune. Dacă stocurile pentru care au fost primite
reducerile ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidenţiază distinct în contabilitate
(contul 609 „Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terţi (OMFP 1802/2014,
pct. 76 alin. (2));
- în cazul în care informaţiile deţinute nu permit corectarea valorii stocurilor, potrivit pct. 76
alin. (2), reducerile respective se reflectă, de asemenea, pe seama contului 609 „Reduceri
comerciale primite” (OMFP 1802/2014, pct. 76 alin. (21));
- reducerile comerciale primite ulterior facturării unor imobilizări corporale şi necorporale
care nu pot fi identificabile reprezintă venituri ale perioadei (contul 758 „Alte venituri din
exploatare”) (OMFP 1802/2014, pct. 76 alin. (23));
- reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă,
se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe
seama conturilor de terţi (OMFP 1802/2014, pct. 76 alin. (4));
- reducerile comerciale legate de prestările de servicii, primite ulterior facturării, respectiv
acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct
în contabilitate (contul 609 „Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709 „Reduceri
comerciale acordate”), pe seama conturilor de terţi (OMFP 1802/2014, pct. 76 alin. (5));

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor înainte
de termenul normal de exigibilitate (OMFP 1802/2014, pct. 77 alin. (1)).
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care
se referă (contul 767 „Venituri din sconturi obţinute”). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă

41
cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 „Cheltuieli privind sconturile
acordate”) (OMFP 1802/2014, pct. 77 alin. (2)).

Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea operaţiunilor privind cumpărările/livrările:

40. Furnizori și conturi asimilate
401. Furnizori (P)
403. Efecte de plătit (P)
404. Furnizori de imobilizări (P)
405. Efecte de plătit pentru imobilizări (P)
408. Furnizori — facturi nesosite (P)
409. Furnizori — debitori
4091. Furnizori — debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor (A)
4092. Furnizori — debitori pentru prestări de servicii (A)
4093. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)
4094. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)
41. Clienți și conturi asimilate
411. Clienți
4111. Clienți (A)
4118. Clienți incerți sau în litigiu (A)
413. Efecte de primit de la clienți (A)
418. Clienți — facturi de întocmit (A)
419. Clienți — creditori (P)

Înregistrarea în contabilitate a reducerilor comericale acordate/primite:

Înregistrarea în contabilitate a reducerilor comerciale acordate ulterior facturării
- în contabilitatea cumpărătorului
401 = 609
Furnizori Reduceri comerciale
primite
- în contabilitatea vânzătorului
709 = 4111
Reduceri comerciale Clienți
Acordate

Înregistrarea în contabilitate a reducerilor financiare

- în contabilitatea cumpărătorului
401 = 767
Furnizori Venituri din sconturi
obținute
- în contabilitatea vânzătorului
667 = 411
Cheltuieli privind Clienți
sconturile acordate

42
Decontări cu personalul
Munca este un factor de producţie primar, originar, constând într-o activitate conştientă, specific umană,
îndreptată către un anumit scop utilizând în anumite combinaţii ceilalţi factori de producţie.Forţa de muncă
reprezintă un potenţial, respectiv capacitatea fizică şi intelectuală de care dispune individul apt de muncă.
Forţa de muncă este un factor vital pentru producerea de bunuri, efectuarea de lucrări şi prestarea de
servicii.
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se
obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul
unei remuneraţii denumite salariu.
Fondul de salarii reprezintă totalitatea sumelor necesare plății drepturilor salariale de către angajator.
Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat.
Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.

Legislația aplicabilă:
Legea nr.53 din 24 ianuarie 2003 – Codul muncii
Legea nr.76 din 16 ianuarie 2002privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă
Legea nr.263 din 16 decembrie 2010privind sistemul unitar de pensii publice
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Legeanr.142 din 9 iulie 1998privind acordarea tichetelor de masă
OUG nr.158 din 17 noiembrie 2005privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de
sănătate
HG nr.500 din 18 mai 2011privind registrul general de evidenţă a salariaţilor

Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea decontărilor cu personalul:

42. Personal și conturi asimilate
421. Personal — salarii datorate (P)
423. Personal — ajutoare materiale datorate (P)
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit (P)
425. Avansuri acordate personalului (A)
426. Drepturi de personal neridicate (P)
427. Rețineri din salarii datorate terților (P)
428. Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul (P)
4282. Alte creanțe în legătură cu personalul (A)
43. Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate
431. Asigurări sociale
4311. Contribuția unității la asigurările sociale (P)
4312. Contribuția personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate (P)
437. Ajutor de șomaj
4371. Contribuția unității la fondul de șomaj (P)
4372. Contribuția personalului la fondul de șomaj (P)
438. Alte datorii și creanțe sociale

43
 4381. Alte datorii sociale (P)
4382. Alte creanțe sociale (A)

Monografie contabilă privind salarizarea

641 = 421 – cu suma salariilor brute (fondul de salarii din luna)
Cheltuieli cu salariile Personal
personalului — salarii datorate

421 = %
Personal 444 – cu valoarea impozitului pe veniturile din salarii
— salarii datorateImpozitul pe venituri
de natura salariilor
4372 – cu 0,5% aplicat la suma salariilor brute (somaj angajati)
Contribuția personalului
la fondul de șomaj
4312 – cu 10,5% aplicat la suma salariilor brute (CAS angajat)
Contribuția personalului
la asigurările sociale
4314 – cu 5,5% aplicat la suma salariilor brute (CASS angajat)
Contribuția angajaților
pentru asigurările sociale
de sănătate

421 = 427 – în cazul în care sunt rețineri datorate terților (ex. rate la
Personal Rețineri din salarii bancă)
— salarii datorate datorate terților

425 = 5311 – plata avansului din salarii

Avansuri acordate Casa în lei
personalului

421 = 425 – în cazul în care se acordă avansuri la salarii

Personal Avansuri acordate
— salarii datorate personalului

6458 = 423 – indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă

Alte cheltuieli privind Personal suportată de angajator
asigurările și — ajutoare materiale
protecția socială datorate

4315 = 423 – indemnizația pentru incapacitate temporară de

Contribuția pentru Personal muncă suportată din FNUASS
concedii și indemnizații — ajutoare materiale

44
 423 = %
Personal 4312
— ajutoare materiale Contribuția personalului
datorate la asigurările sociale
4372 - numai asupra indemnizațiilor suportate din
Contribuția personalului fondurile angajatorului
la fondul de șomaj
444
Impozitul pe venituri
de natura salariilor

6451 = 4311 – cu 15,8%, 20,8% sau 25,8% (CAS angajator – în funcție

Cheltuieli privind Contribuția unității condițiile de muncă) aplicat la suma salariilor brute
contribuția unității la asigurările sociale
la asigurările sociale

6453 = 4313 – cu 5,2% aplicat la suma salariilor brute (CASS

Cheltuieli privind Contribuția angajatorului angajator)
contribuția angajatorului pentru asigurările
pentru asigurările sociale sociale de sănătate
de sănătate

6453 = 4315 – cu 0,85% aplicat la suma salariilor brute (contrib.

Cheltuieli privind Contribuția pentru concedii și indemnizații)
contribuția angajatorului concedii și indemnizații
pentru asigurările sociale
de sănătate
6451 = 4316 – contribuția pt. accidente de muncăși boli profesionale
Cheltuieli privind Contributia de asigurare (in funcție de codul CAEN)
contribuția unității pentru concedii și
la asigurările sociale indemnizații

6452 = 4371 – cu 0,5% aplicat la suma salariilor brute

Cheltuieli privind Contribuția unității
contribuția unității la fondul de șomaj
pentru ajutorul
de șomaj

6452 = 4373 – cu 0,25% aplicat la suma salariilor brute (fond

Cheltuieli privind Contribuția unității garantare creanțe salariale)
contribuția unității la fondul de garantare
pentru ajutorul a creanțelor salariale
de șomaj

45
Documente justificative privind salariile
Conform srt.119 din Codul Muncii (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003) angajatorul are obligaţia de a ţine
evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această
evidenţă ori de câte ori este solicitat. Această evidență se realizează cu ajutorul foilorcolective de prezență.
Foaia colectivă de prezențăeste un document prin care se ține evidenta timpului de muncă a salariaților, a
orelor suplimentare, a orelor de noapte, concediilor de odihnă, concediilor medicale, învoirilor și
concediilor fără platăși a absențelor nemotivate.

Figura 21. Foaia colectivă de prezență

Statul de salarii serveşte ca:

- document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor, precum şi al
contribuţiilor şi al altor sumedatorate;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Statul de salarii se întocmeşte lunar, pe baza documentelor de evidenţă a timpului lucrat efectiv, a
evidenţei şia documentelor privind reţinerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihnă, a
certificatelormedicale etc.
Statul de salarii se semnează, pentru confirmarea exactităţii calculelor, de către persoana care determină
salariul cuvenit şi întocmeşte statul de salarii.
Plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările, indemnizaţiile de concediu etc.
seinclud în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor calculate şi toate reţinerile
legaledin perioada de decontare respectivă.

Figura 22. Stat de salarii

46
Formularul 112 "Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit şi
evidența nominală a persoanelor asigurate" se completează de către orice plătitor de venituri de
natură salarială sau asimilate salariilor.

Figura 23. Formularul (112) "Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe
venit şi evidența nominală a persoanelor asigurate"

Declarația se depune:
 trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului, de angajatorii şi entitățile
asimilate angajatorilor care se încadrează în prevederile art. 58 din Codul fiscal (persoane fizice
rezidente/nerezidente) şi nu au optat pentru depunerea lunară a declarației;
 lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare, de ceilalți angajatori şi entități asimilate
angajatorului.
Depunerea trimestrială a declarației constă în completarea şi depunerea a câte unei declarații pentru
fiecare lună din trimestru.

Calculul şi plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă

Calculul şi plata indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se fac pe baza certificatului de
concediu medical eliberat în condiţiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.
Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare
celei pentru care a fost acordat concediul (art.36, alin. (2) din OUG 158/2005).
Plata indemnizaţiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale
pe luna respectivă.
Sumele reprezentând indemnizaţii, care se plătesc asiguraţilor şi care se suportă din bugetul Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, se reţin de către plătitor din contribuţiile pentru concedii şi
indemnizaţii datorate pentru luna respectivă.
Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor
datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata
indemnizațiilor, este de 0,85% şi se aplică asupra veniturilor supuse impozitului pe venit.

47
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit.a)-d) din OUG
158/2005 este de o lună realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordăconcediul
medical. Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără
condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor
infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA.
Din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc zilele
lucrătoare. La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în vedere prevederile legale cu
privire la zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare, precum şi cele referitoare la stabilirea programului de
lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă.

Concediile medicale pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe o durată de cel mult 183 de zile
în interval de un an, socotite de la prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a 91-a zi, concediul medical se
poate prelungi până la 183 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare
în cazul unor boli speciale şi se diferenţiază după cum urmează:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli cardiovasculare,
stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătatecu acordul Ministerului Sănătăţii;
b) un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către medicul expert al asigurărilor sociale,
în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală, inclusiv a
glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul bolii;
c) un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară operată şi
osteoarticulară;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru
alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Medicii de familie au dreptul de a elibera certificate de concediu medical pentru incapacitate temporară de
muncă cu durata de cel mult 10 zile calendaristice, în una sau mai multe etape. Durata cumulată a
concediilor medicale acordate de medicul de familie pentru un asigurat pentru incapacitate temporară de
muncă nu poate depăşi 30 de zile calendaristice în ultimul an, socotite de la prima zi de îmbolnăvire,
indiferent de cauza acesteia.
În cazul menţinerii incapacităţii temporare de muncă pentru aceeaşi afecţiune, concediul medical se poate
prelungi de către medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau spital, în caz de internare, în etape
succesive de maximum 30 de zile calendaristice, până la 90 de zile calendaristice în decursul unui an, socotit
de la prima zi de îmbolnăvire.

Operații generate de relația cu bugetul statului. Taxa pe valoarea

adăugată
Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea operaţiunilor generate de relația cu bugetul statului:
44. Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate
441. Impozitul pe profit/venit
4411. Impozitul pe profit (P)
4418. Impozitul pe venit (P)
442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)

48
 445. Subvenții
4451. Subvenții guvernamentale (A)
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții (A)
4458. Alte sume primite cu caracter de subvenții (A)
446. Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (P)
447. Fonduri speciale — taxe și vărsăminte asimilate (P)
448. Alte datorii și creanțe cu bugetul statului
4481. Alte datorii față de bugetul statului (P)
4482. Alte creanțe privind bugetul statului (A)

Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care suportat de
consumatorul final al bunului/serviciului respectiv (Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art.265).
Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea
taxei.
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, să solicite
plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată (Legea nr.
227/2015, art.280, alin(2)).
Exigibilitatea plății taxei reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la bugetul statului.
Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:
a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau
care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a
unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;
b) pentrutrecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în
condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în
schimbul unei despăgubiri, compensația aferentă;
c) pentru operațiunile prevăzute la art. 270 alin. (4) și (5), pentru transferul prevăzut la art. 270 alin.
(10) și pentru achizițiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată și prevăzute la art. 273 alin.
(2) și (3), prețul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absența
unor astfel de prețuri de cumpărare, prețul de cost, stabilit la data livrării. în cazul în care bunurile
reprezintă active corporale fixe sau bunuri de natură alimentară al căror termen de consum a
expirat și care nu mai pot fi valorificate, baza de impozitare se stabilește conform procedurii
stabilite prin normele metodologice;
d) pentru operațiunile prevăzute la art. 271 alin. (4), suma cheltuielilor efectuate de persoana
impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;
e) pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată
furnizorului/prestatorului potrivit prevederilor art. 7 pct. 26, baza de impozitare este considerată
valoarea de piață.
Pentru achizițiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabilește pe baza acelorași elemente
utilizate conform art. 286 pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării acelorași bunuri în
interiorul țării. Baza de impozitare cuprinde și accizele datorate sau achitate în România de persoana care
efectuează achiziția intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziției
intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziționat bunurile obține o rambursare a accizelor achitate
în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziției
intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.

49
Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform
legislației vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane și alte taxe datorate în afara
României, precum și cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepția taxei pe
valoarea adăugată care urmează a fi percepută.
Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele, cheltuieli de ambalare, transport
și asigurare, care intervin până la primul loc de destinație a bunurilor în România, în măsura în care aceste
cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1), precum și cele care decurg
din transportul către alt loc de destinație din Uniunea Europeană, în cazul în care locul respectiv este
cunoscut la momentul la care intervine faptul generator. Primul loc de destinație a bunurilor îl reprezintă
destinația indicată în documentul de transport sau în orice alt document în baza căruia bunurile sunt
importate în România ori, în absența unei astfel de mențiuni, primul loc de descărcare a bunurilor în
România (Legea nr. 227/2015, art.289).
Conform art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrări de bunuri și prestări de
servicii efectuate în interiorul țării nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de
preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei.
Conform art. 287 lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare se reduce în cazul în care rabaturile, remizele,
risturnele și celelalte reduceri de preț prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a) sunt acordate după livrarea
bunurilor sau prestarea serviciilor.

Cota standard se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de
taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar nivelul acesteia este 19% începând cu data de 1 ianuarie
2017.
Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări
de bunuri:
a) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice conform legislației
specifice, cu excepția protezelor dentare scutite de taxă conform art. 292 alin. (1) lit. b);
b) livrarea de produse ortopedice;
c) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
d) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping;
e) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate
consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente
utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele;
f) serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, altele decât berea;
g) livrarea apei potabile și a apei pentru irigații în agricultură;
h) livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse agricole
destinate însămânțării sau plantării, precum și prestările de servicii de tipul celor specifice utilizate
în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului
agriculturii și dezvoltării rurale.
Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri și prestări de
servicii:
a) manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal
publicității;

50
 b) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții și
evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe;
c) livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul
pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței. în sensul prezentului titlu,
prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:
1. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept
cămine de bătrâni și de pensionari;
2. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept
case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;
3. livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele
gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește
suma de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană
necăsătorită sau familie.

Următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxă:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități
autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii,
centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de
îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități
autorizate să desfășoare astfel de activități;
b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni dentari,
precum și livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi și de tehnicieni dentari;
c) prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical, conform
prevederilor legale aplicabile în materie;
d) transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de
către entități autorizate în acest sens;
e) livrările de organe, sânge și lapte, de proveniență umană;
f) activitatea de învățământ prevăzută în Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și
completările ulterioare, formarea profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările
de bunuri strâns legate de aceste activități, efectuate de instituțiile publice sau de alte entități
autorizate.
g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele și cantinele organizate pe lângă
instituțiile publice și entitățile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct
implicate în activitățile scutite conform lit. f);
h) meditațiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învățământului școlar,
preuniversitar și universitar;
i) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de asistența și/sau protecția socială,
efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social, inclusiv
cele livrate de căminele de bătrâni;
j) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și a tinerilor,
efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social;
k) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în
schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop patrimonial care au
obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală,
profesională sau civică, precum și obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în
condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurență;
l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de
organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică;
m) prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de
instituțiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de
către Ministerul Culturii;

51
 n) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operațiuni sunt
scutite, potrivit lit. a), f) și i) - m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar și
organizate în profitul lor exclusiv, cu condiția ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni
concurențiale;
o) activitățile specifice posturilor publice de radio și televiziune, altele decât activitățile de natură
comercială;
p) serviciile publice poștale, precum și livrarea de bunuri aferentă acestora;
q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operațiuni
sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii
lor de servicii direct legate de exercitarea activităților acestora, în cazul în care aceste grupuri
solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părți de cheltuieli comune, în limitele și în condițiile
stabilite prin normele metodologice și în condițiile în care această scutire nu este de natură a
produce distorsiuni concurențiale;
r) furnizarea de personal de către instituțiile religioase sau filozofice în scopul activităților prevăzute
la lit. a), f), i) și j).

Contabilitatea sintetică a taxei pe valoarea adăugată se realizează cu ajutorul contului 442 „Taxa pe
valoarea adăugată”, care se detaliază pe următoarele conturi de gradul II:
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)

Regularizarea TVA. Înregistrările în contabilitate sunt următoarele:

Când TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă
4427 = %
TVA colectată 4426
TVA deductibilă
4423
TVA de plată

Când TVA colectată este mai mică decât TVA deductibilă

% = 4426
4427 TVA deductibilă
TVA colectată
4424
TVA de recuperat

Pentru raportarea operațiunilor din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată vor fi utilizate:
 factura/factura simplificată
 jurnalul de cumpărări/vânzări;
 formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”,;
 formularul 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul
național”;
 formularul 390 VIES „Declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările
intracomunitare”.

Persoana impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este
inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de
Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, poate
aplica scutirea de taxă, denumită regim special de scutire.

52
Decontul de TVA (Formularul 300)
Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" se completează de persoanele impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform Ordinului nr. 588 din 1 februarie 2016 pentru aprobarea modelului
şi conţinutului formularului (300). Persoanele înregistrate conform art. 316 trebuie să depună la organele
fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă (Legea nr. 227/2015).

Figura 24. Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată"

Formularul (300) "Decont de taxă pe valoarea adăugată" se depune la organul fiscal competent, la
următoarele termene:
a) lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de
persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, potrivit
prevederilor art. 322 din Codul fiscal;
b) trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se
depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul
calendaristic, potrivit prevederilor art. 322 din Codul fiscal;
c) semestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se
depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca
perioadă fiscală semestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 322 alin. (9) din Codul fiscal şi
ale pct. 103 alin. (4) din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Codul fiscal,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016;
d) anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune
decontul, de persoanele impozabile prevăzute la pct. 103 alin. (6) din Normele metodologice şi
de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală
anul calendaristic, potrivit prevederilor art. 322 alin. (9) din Codul fiscal şi ale pct. 103 alin. (4)
din Normele metodologice;
e) până la data de 25 a celei de-a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni
ale aceluiaşi trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care utilizează trimestrul ca
perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri taxabilă în România,
dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare intervine în a doua lună a
respectivului trimestru. Decontul se va depune pentru luna a doua a trimestrului, dar va
53
 cuprinde şi operaţiunile realizate în prima lună a acestuia. În situaţia în care exigibilitatea taxei
aferente achiziţiei intracomunitare intervine în prima sau în a treia lună a trimestrului
calendaristic, sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile lit. a).

Creanţe și datorii izvorâte din raporturile cu acționarii/asociații

Între societăţile comerciale şi acţionarii sau asociaţii acestora pot exista relaţii de decontare generate de
operaţiuni, precum:
– sume personale lăsate temporar de către asociaţi la dispoziţia unităţii
– aporturi subscrise în vederea constituirii sau creşterii capitalului social
– aporturi sociale retrase de către asociaţi/acţionari
– dividende de plată etc.
Dividendul reprezintă o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la
persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică.
Contabilitatea sintetică a decontărilor cu acţionarii/asociaţii se realizează cu ajutorul următoarelor conturi
din grupa 45 „Grup şi acţionari/asociaţi”:
455 Sume datorate acţionarilor/asociaţilor
4551 Acţionari/Asociaţi – conturi curente
4558 Acţionari/Asociaţi – dobânzi la conturi curente
456 Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul
457 Dividende de plată

Contul 455 „Sume datorate acţionarilor/asociaţilor” este, după con-ţinutul economic, un cont de datorii
faţă de acţionari/asociaţi, iar după funcţia contabilă un cont de pasiv.
Contul 456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul” este, după conţinutul economic un cont de
creanţe faţă de acţionari/asociaţi, iar după funcţia contabilă, cont bifuncţional. Modul sau de funcţionare a
fost tratat la capitolul despre contabilitatea capitalurilor.
Contul 457 „Dividende de plată” este, după conţinutul economic, un cont de datorii faţă de
acţionari/asociaţi, iar după funcţia contabilă, un cont de pasiv.

Monografie contabilă privind acordarea unei sume de bani de către asociat către entitate:
O societate comercială primeşte suma de 25000 lei în cont de la asociaţi pe o perioadă de un an. Dobânda
anuală aferentă sumei depuse este de 20%, care se plăteşte în numerar.

Depunerea sumei în contul societăţii. Aceasta determină:

– creşterea sumelor depuse în contul curent al societăţii
– creşterea obligaţiei unităţii faţă de asociaţi

(+A) 5121 = 4551 (+P) 25.000 lei

Conturi la bănci Acţionari/Asociaţi
în lei – conturi curente

Înregistrarea dobânzii anuale. Această operaţie presupune:

– creşterea obligaţiei unităţii faţă de asociaţi
– creşterea cheltuielilor financiare ale unităţii

(+A) 666 = 4558 (+P) 5000 lei (25.000 × 20%)

Cheltuieli cu dobânzi Acţionari/Asociaţi –
dobânzi la conturi
curente

54
Plata dobânzii în numerar . Această operaţie duce la:
– scăderea obligaţiei unităţii faţă de asociaţi, drept dobândă
– scăderea numerarului din casierie

(–P) 4558 = 5311 (–A) 5000 lei

Acţionari/Asociaţi – Casa în lei
dobânzi la conturi
curente

Creanțe şi datorii diverse

În activitatea economică a întreprinderilor pot apărea creanţe şi datorii foarte diverse, care nu se pot
încadra în categoriile pentru care există grupe de conturi distincte.
Unităţile patrimoniale înregistrează creanţe şi în următoarele situaţii:
– la vânzarea (cedarea) unor active imobilizate, care nu mai sunt necesare unităţii;
– când terţe persoane au produs întreprinderii pagube care trebuie recuperate;
– la vânzarea (cedarea) titlurilor de plasament cu încasare ulterioară.
Pot să apară şi datorii în situaţii precum:
– încasarea unor sume necuvenite;
– înregistrarea unor despăgubiri şi penalităţi datorate terţilor;
– cumpărarea titlurilor de plasament, cu achitare ulterioară.
Contabilitatea debitorilor şi creditorilor diverşi se realizează cu ajutorul grupei de conturi 46 „Debitori şi
creditori diverşi” care cuprinde următoarele conturi:
461 Debitori diverşi
462 Creditori diverşi

Contul 461 „Debitori diverşi” este, după conţinutul economic, un cont de creanţe pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă, un cont de activ.
Contul 462 „Creditori diverşi” este, după conţinutul economic, un cont de datorii pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă, un cont de pasiv.

Monografie contabilă privind înregistrarea creanțelor diverse:

O societate comercială închiriază un spaţiu, care nu îi mai este necesar, chiria lunară fiind 3.000 lei, TVA
19%.

Aceasta determină:
– creşterea dreptului de creanţă al unităţii faţă de chiriaş
– creşterea veniturilor unităţii – creşterea datoriei faţă de bugetul statului, drept TVA
colectată

(+A) 461 = % 3570 lei

Debitori diverşi 706 (+P) 3000 lei
Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii
4427 (+P) 570 lei
TVA colectată

55
Capitolul 6. Contabilitatea capitalurilor
Capital și rezerve

Capitalul este reprezentat de capitalul social al entităţii (patrimoniul social în cazul persoanelor juridice fără
scop patrimonial).Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor
de constituire a persoanei juridice şi a documentelor jusrificatie privind vărsămintele de capital.
Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve:
- rezerve legale;
- rezerve statutare sau contractuale;
- alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul entităţii, în limitele şi cotele prevăzute de lege (în limita
unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit,
până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz –
art.26 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal). Acestea pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de
lege.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entităţii, conform prevederilor
din actul constitutiv al acesteia.
Alte rezerve pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau
în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor
legale.
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie reflectat în debitul sau creditul
contului “ Rezerve din reevaluare “după caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor
corporale.
Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent şi numai
atunci când se face o nouă reevaluare, care conduce la diminuarea valoriiimobilizării, sau când activul este
valorificat și surplusul reprezintă câștig efectiv realizat.
Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibill.

Principalele conturi utilizate pentru evidenţierea capitalurilor și rezervelor

10. Capital și rezerve
101. Capital
1011. Capital subscris nevărsat (P)
1012. Capital subscris vărsat (P)
1015. Patrimoniul regiei (P)
1016. Patrimoniul public (P)
1017. Patrimoniul privat (P)
1018. Patrimoniul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare (P)
103. Alte elemente de capitaluri proprii
1031. Beneficii acordate angajaților sub forma instrumentelor de capitaluri proprii (P)
1033. Diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într-o entitate străină (A/P)
1038. Diferențe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în vederea
vânzării și alteelemente de capitaluri proprii (A/P)
104. Prime de capital
1041. Prime de emisiune (P)
56
 1042. Prime de fuziune/divizare (P)
1043. Prime de aport (P)
1044. Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni (P)
105. Rezerve din reevaluare (P)
106. Rezerve
1061. Rezerve legale (P)
1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
1068. Alte rezerve (P)
107. Diferențe de curs valutar din conversie (A/P)
108. Interese care nu controlează
1081. Interese care nu controlează — rezultatul exercițiului financiar (A/P)
1082. Interese care nu controlează — alte capitaluri proprii (A/P)
109. Acțiuni proprii
1091. Acțiuni proprii deținute pe termen scurt (A)
1092. Acțiuni proprii deținute pe termen lung (A)
1095. Acțiuni proprii reprezentând titluri deținute de societatea absorbită la societatea
absorbantă (A)

Înregistrări privind capitalul

Subscrierea capitalului:
456 = 1011
Decontări cu asociaţii Capital subscris nevărsat
privind capitalul

Înregistrarea aportului în natură:

% = 456
2111 Decontări cu asociaţii
Terenuri privind capitalul
212
Construcţii
2131
Echipamente tehnologice

Înregistrarea aportului în numerar:

5121 = 456
Conturi la bănci în lei Decontări cu asociaţii
privind capitalul
Regularizarea capitalului:
1011 = 1012
Capital subscris Capital subscris
nevărsat vărsat

Înregistrăriprivind rezerveledin reevaluare

Reevaluarea imobilizărilor (creşterea valorii)
2121 = 105
Construcţii Rezerve din reevaluare

57
 6811 = 2812
Cheltuieli de exploatare Amortizarea construcțiilor
privind amortizarea
imobilizărilor

Reevaluarea imobilizărilor (scăderea valorii)

105 = 2121
Rezerve din reevaluare Construcţii
Înregistrăriprivind rezervele
Constituirea rezervei legale
129 = 1061
Repartizarea profitului Rezerve legale

Conturi de rezultat

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilesc cumulat de la începutul exerciţiului financiar. Rezultatul
exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului. Rezultatul definitiv al
exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi
pierdere. Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor
financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi
legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 "Repartizarea profitului" = 106 "Rezerve". Profitul contabil
rămas după această repartizare se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se
întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat
pe celelalte destinaţii hotărâte de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea
prevederilor legale.

Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează după adunarea generală a

acţionarilor sau asociaţilor care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând
dividende cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii.

Închiderea conturilor 121 "Profit sau pierdere" şi 129 "Repartizarea profitului" se efectuează la începutul
exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca urmare, cele
două conturi apar cu soldurile corespunzătoare, în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se
referă situaţiile financiare anuale.

În contul 117 "Rezultatul reportat" se evidenţiază distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la
începutul exerciţiului financiar curent a rezultatului din contul de profit şi pierdere al exerciţiului financiar
precedent, precum şi rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile, respectiv din
corectarea erorilor contabile.

Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent, după aprobarea
situaţiilor financiare anuale conform legii, din profitul reportat aferent exerciţiilor financiare precedente,
din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.

58
În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la
latitudinea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.

Principalele conturi utilizate

11. Rezultatul reportat
117. Rezultatul reportat
1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită
(A/P)
1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29
(A/P)
1173. Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile (A/P)
1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
1175. Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P)
1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile
conforme cudirectivele europene (A/P)
12. Rezultatul exercițiului financiar
121. Profit sau pierdere (A/P)
129. Repartizarea profitului (A)

Împrumuturi și datorii asimilate

Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii:

- împrumuturi din emisiuni de obligațiuni
- credite bancare pe termen lung
- sumele datorate entităților afiliate și entităților de care compania este legată prin interese de
participare
- alte împrumuturi și datorii asimilate, precum si dobânzile aferente acestora.
În categoria alte împrumuturi și datorii asimilate se înregistrează : depozite, valoarea concesiunilor primite,
valoarea imobilizărilor corporale primite în leasing financiar, sumele reprezentând garanțiile de bună
execuție reținute, conform contractelor încheiate, etc.

Principalele conturi utilizate

161. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni
1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci (P)
1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni (P)
162. Credite bancare pe termen lung
1621. Credite bancare pe termen lung (P)
1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadență (P)
1623. Credite externe guvernamentale (P)
1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
1625. Credite bancare externe garantate de bănci (P)
1626. Credite de la trezoreria statului (P)
1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)

59
 166. Datorii care privesc imobilizările financiare
1661. Datorii față de entitățile afiliate (P)
1663. Datorii față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun (P)
167. Alte împrumuturi și datorii asimilate (P)
168. Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (P)
1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
1685. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate (P)
1686. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun
(P)
1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate (P)
169. Prime privind rambursarea obligațiunilor și a altor datorii
1691. Prime privind rambursarea obligațiunilor (A)
1692. Prime privind rambursarea altor datorii (A)

Înregistrăriprivind creditele bancare pe termen lung

Înregistrarea împrumutului
5121 = 1621
Conturi la bănci Credite bancare
în lei pe termen lung
Înregistrarea dobânzii
666 = 1682
Cheltuieli privind dobânzile Dobânzi aferente creditelor
bancare pe termen lung
Plata dobânzii
1682 = 5121
Dobânzi aferente creditelorConturi la bănci
bancare pe termen lungîn lei
Rambursarea creditului
1621 = 5121
Credite bancare Conturi la bănci
pe termen lung în lei

60
Capitolul 7. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor

Contabilitatea veniturilor
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din
activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.
Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de
activitate, precum și activitățile conexe acestora. Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite
denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi,
dividende.
Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:
a) venituri din exploatare; și
b) venituri financiare.
Veniturile din exploatare cuprind:
a) venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această categorie se
includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca activitate principală
obținerea și vânzarea de locuințe;
b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus
(reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs de
execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor în curs de
execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea
însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale și necorporale;
d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de
preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;
e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități
contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din
exploatare
Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a
cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările
suplimentare au redus nivelul stocurilor.

Veniturile financiare cuprind:

a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiții pe termen scurt;
c) venituri din investiții financiare cedate;
d) venituri din diferențe de curs valutar;
e) venituri din dobânzi;
f) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
g) alte venituri financiare.
În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către
cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul
dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienți.

61
În cazul în care prețul de vânzare include o valoare distinctă, specificată contractual, destinată prestării
ulterioare de servicii (de exemplu, asistența tehnică și perfecționarea produsului după vânzarea unui
program informatic), acea sumă este amânată (contul 472 „Venituri înregistrate în avans”) și recunoscută
ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile, dar nu mai târziu de încheierea perioadei
pentru care a fost contractată prestarea ulterioară de servicii.

Principalele conturi utilizate pentru înregistrarea veniturilor:

70. Cifra de afaceri netă
701. Venituri din vânzarea produselor finite, produselor agricole și a activelor biologice de natura
stocurilor
7015. Venituri din vânzarea produselor finite
7017. Venituri din vânzarea produselor agricole
7018. Venituri din vânzarea activelor biologice de natura stocurilor
702. Venituri din vânzarea semifabricatelor
703. Venituri din vânzarea produselor reziduale
704. Venituri din servicii prestate
705. Venituri din studii și cercetări
706. Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii
707. Venituri din vânzarea mărfurilor
708. Venituri din activități diverse
709. Reduceri comerciale acordate
71. Venituri aferente costului producției în curs de execuție
711. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
712. Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție
72. Venituri din producția de imobilizări
721. Venituri din producția de imobilizări necorporale
722. Venituri din producția de imobilizări corporale
725. Venituri din producția de investiții imobiliare
74. Venituri din subvenții de exploatare
741. Venituri din subvenții de exploatare
7411. Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri
7412. Venituri din subvenții de exploatare pentru materii prime și materiale
7413. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli externe
7414. Venituri din subvenții de exploatare pentru plata personalului
7415. Venituri din subvenții de exploatare pentru asigurări și protecție socială
7416. Venituri din subvenții de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
7417. Venituri din subvenții de exploatare în caz de calamități și alte evenimente similare
7418. Venituri din subvenții de exploatare pentru dobânda datorată
7419. Venituri din subvenții de exploatare aferente altor venituri
75. Alte venituri din exploatare
754. Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși
755. Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale
758. Alte venituri din exploatare
7581. Venituri din despăgubiri, amenzi și penalități
7582. Venituri din donații primite
7583. Venituri din vânzarea activelor și alte operațiuni de capital

62
 7584. Venituri din subvenții pentru investiții
7588. Alte venituri din exploatare
76. Venituri financiare
761.Venituri din imobilizări financiare
7611. Venituri din acțiuni deținute la entitățile afiliate
7612. Venituri din acțiuni deținute la entități asociate
7613. Venituri din acțiuni deținute la entități controlate în comun
7615. Venituri din alte imobilizări financiare
762. Venituri din investiții financiare pe termen scurt
764. Venituri din investiții financiare cedate
7641. Venituri din imobilizări financiare cedate
7642. Câștiguri din investiții pe termen scurt cedate
765. Venituri din diferențe de curs valutar
7651. Diferențe favorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate în
valută
7652. Diferențe favorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac
parte din investiția netă într-o entitate străină
766. Venituri din dobânzi
767. Venituri din sconturi obținute
768. Alte venituri financiare
78. Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare
781. Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare
7812. Venituri din provizioane
7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor
7814. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante
7815. Venituri din fondul comercial negativ
786. Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare
7863. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
7864. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor circulante

Ccontabilitatea cheltuielilor
Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
— consumuri de stocuri și servicii prestate, de care beneficiază entitatea;
— cheltuieli cu personalul;
— executarea unor obligații legale sau contractuale etc
În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările și ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.
Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
— cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de
inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor; contravaloarea energiei și a apei consumate; valoarea activelor biologice de
natura stocurilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

63
 — cheltuieli cu serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de
asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori);
comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și
personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații,
servicii bancare și altele;
— cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate);
— alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător,
aferente perioadei; pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități;
donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte
operații de capital; creanțe prescrise potrivit legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de
seră achiziționate potrivit legislației în vigoare și ale căror costuri pot fi determinate,
aferente perioadei curente etc.);
b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli privind
investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul
financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din creanțe de natură financiară și altele.

Principalele conturi utilizate pentru înregistrarea cheltuielilor:

60. Cheltuieli privind stocurile
601. Cheltuieli cu materiile prime
602. Cheltuieli cu materialele consumabile
6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022. Cheltuieli privind combustibilii
6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
6025. Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat
6026. Cheltuieli privind furajele
6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604. Cheltuieli privind materialele nestocate
605. Cheltuieli privind energia și apa
606. Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor
607. Cheltuieli privind mărfurile
608. Cheltuieli privind ambalajele
609. Reduceri comerciale primite
61. Cheltuieli cu serviciile executate de terți
611. Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile
612. Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile
613. Cheltuieli cu primele de asigurare
614. Cheltuieli cu studiile și cercetările
615. Cheltuieli cu pregătirea personalului
62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terți
621. Cheltuieli cu colaboratorii
622. Cheltuieli privind comisioanele și onorariile
623. Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal

64
 625. Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări
626. Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații
627. Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți
63. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
64. Cheltuieli cu personalul
641. Cheltuieli cu salariile personalului
642. Cheltuieli cu avantajele în natură și tichetele acordate salariaților
6421. Cheltuieli cu avantajele în natură acordate salariaților
6422. Cheltuieli cu tichetele acordate salariaților
643. Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii
644. Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la profit
645. Cheltuieli privind asigurările și protecția socială
6451. Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale
6452. Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj
6453. Cheltuieli privind contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
6455. Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările de viață
6456. Cheltuieli privind contribuția unității la fondurile de pensii facultative
6457. Cheltuieli privind contribuția unității la primele de asigurare voluntară de sănătate
6458. Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială
65. Alte cheltuieli de exploatare
652. Cheltuieli cu protecția mediului înconjurător
654. Pierderi din creanțe și debitori diverși
655. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
658. Alte cheltuieli de exploatare
6581. Despăgubiri, amenzi și penalități
6582. Donații acordate
6583. Cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital
6586. Cheltuieli reprezentând transferuri și contribuții datorate în baza unor acte normative
speciale
6587. Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente similare
6588. Alte cheltuieli de exploatare
66. Cheltuieli financiare
663. Pierderi din creanțe legate de participații
664. Cheltuieli privind investițiile financiare cedate
6641. Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate
6642. Pierderi din investițiile pe termen scurt cedate
665. Cheltuieli din diferențe de curs valutar
6651. Diferențe nefavorabile de curs valutar legate de elementele monetare exprimate în
valută
6652. Diferențe nefavorabile de curs valutar din evaluarea elementelor monetare care fac
parte dininvestiția netă într-o entitate străină
666. Cheltuieli privind dobânzile
667. Cheltuieli privind sconturile acordate
668. Alte cheltuieli financiare

65
68. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
681. Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere
6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
6813. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor
6814. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante
6817. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial
686. Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru pierdere de valoare
6861. Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor
6863. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
financiare
6864. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor
circulante
6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor și a
altor datorii
69. Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite
691. Cheltuieli cu impozitul pe profit
698. Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte impozite care nu apar în elementele de mai sus

66
Capitolul 8. Lucrări de închidere a exercițiului financiar
Inventarierea patrimoniului
La data de 31 decembrie o entitate efectuează inventarierea tuturor elementelor denatura activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii.Pentru elementele de imobilizări corporale la care se constată deprecieri,
pe baza listelorde inventariere întocmite, comisia de inventariere face propuneri în vederea determinării
ajustărilorpentru depreciere sau pentru înregistrarea unor amortizări suplimentare, după caz.
Inventarierea se desfășoară conform prevederilor OMFP nr.2861 din 9 octombrie 2009pentru aprobarea
Normelor privind organizarea și efectuarea inventarieriielementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivitprevederilor Legii nr. 82/1991,
republicată, și în conformitate cu reglementările contabileaplicabile, revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care areobligația gestionării entității. În vederea efectuării
inventarierii, aceste persoane aprobăproceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care le transmit
comisiilor deinventariere.

Figura 25. Lista de inventariere

Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor propriise efectuează de către

comisii de inventariere, numite prin decizie scrisă, emisă depersoanelecare are obligația gestionării
entității.

Figura 26. Decizie de numire a comisie de inventariere 67

Pentru desfășurarea în bune condiții a operațiunilor de inventariere, în comisiile deinventariere vor fi
numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică și tehnică,care să asigure efectuarea corectă și la
timp a inventarierii elementelor de naturaactivelor, datoriilor și capitalurilor proprii, inclusiv evaluarea lor
conform reglementărilorcontabile aplicabile.
Inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilorproprii se pot efectua
atât cu salariați proprii, cât și pe bază de contracte de prestări deservicii încheiate cu persoane juridice sau
fizice cu pregătire corespunzătoare.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuseinventarierii, contabilii care țin
evidența gestiunii respective și nici auditorii interni saustatutari.
Prin proceduri interne, entitățile pot stabili ca la efectuarea operațunilor deinventariere să participe și
contabilii care țin evidența gestiunii respective, fără ca aceștia să facă parte din comisie.
Înainte de începerea operațiunii de inventariere să ia de la gestionarul răspunzător degestiunea bunurilor o
declarație scrisă din care să rezulte dacă:
- gestionează bunuri și în alte locuri de depozitare;
- în afara bunurilor entității respective are în gestiune și alte bunuri aparținând terților,primite cu
sau fără documente;
- are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate ori valoare are cunoștință;
- are bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit
documentele aferente;
- a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
- deține numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au
fost predate la contabilitate.

Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pebaza extraselor soldurilor
debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii caredețin ponderea valorică în totalul soldurilor
acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont"sau punctajelor reciproce scrise.

Figura 27. Extras de cont

Disponibilitățile aflate în conturi la bănci sau la unitățile Trezoreriei Statului seinventariază prin
confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu celedin contabilitatea entității.
68
Pentru toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,cu ocazia inventarierii,
se verifică realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentrucele aflate la terți se fac cereri de
confirmare, care se vor atașa la listele respective dupăprimirea confirmării.
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menționeze dacă toatebunurile și valorile
bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele deinventariere în prezența sa. De
asemenea, acesta menționează dacă are obiecții cu privirela modul de efectuare a inventarierii. În acest
caz, comisia de inventariere este obligată săanalizeze obiecțiile, iar concluziile la care a ajuns se vor
menționa la sfârșitul listelor deinventariere.
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către președintele și membriicomisiei de inventariere,
de către gestionar, precum și de către specialiști solicitați de către președintele comisiei de inventariere
pentru participarea la identificarea bunurilorinventariate.

Rezultatele inventarierii anuale sunt prezentate conducerii societăţii în vederea aprobării şiînregistrării
deprecierilor în contabilitate. Astfel, în situaţiile financiare anuale, imobilizărilecorporale se prezintă la
valoarea pusă de acord cu cea rezultată la inventariere.
Acolo unde valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, plusul rezultat nuse înregistrează.
Pierderile din depreciere se înregistrează individual la activele imobilizate la care valoareacontabilă netă
depăşeşte valoarea de inventar.Ca modalitate de înregistrare, deprecierile ireversibile se înregistrează în
contabilitate peseama amortizării, iar deprecierile reversibile pe seama ajustărilor pentru depreciere.

Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.Procesul-verbal

privind rezultatele inventarierii trebuie să conțină, în principal,următoarele elemente: data întocmirii,
numele și prenumele membrilor comisiei deinventariere, numărul și data deciziei de numire a comisiei de
inventariere,gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data începerii și terminării operațiunii
deinventariere, rezultatele inventarierii, concluziile și propunerile comisiei cu privire lacauzele plusurilor și
ale lipsurilor constatate și persoanele vinovate.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă, întermen de 7 zile lucrătoare
de la data încheierii operațiunilor de inventariere,administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei
responsabile cu gestiuneaentității. Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil și
al
conducătorului compartimentului juridic, decide asupra soluționării propunerilor făcute,cu respectarea
dispoziților legale.

Elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii înscrise în registrul-inventarau la bază

listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere și situațiileanalitice, după caz, care justifică
conținutul fiecărui post din bilanț.
Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilescsoldurile tuturor conturilor
bilanțiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, șiajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare, după caz.

Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidența tehnico-operativă întermen de cel mult 7 zile
lucrătoare de la data aprobării procesului-verbal de inventarierede către administrator, ordonatorul de
credite sau persoana responsabilă cu gestiuneaentității.

69
Pe baza registrului-inventar și a balanței de verificare întocmite la fineleexercițului financiar se întocmește
bilanțul, parte componentă a situațiilor financiareanuale, ale cărui posturi trebuie să corespundă cu datele
înregistrate în contabilitate, pusede acord cu situația reală a elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilorproprii, stabilită pe baza inventarului.

Determinarea rezultatului exercițiului. Impozitarea profitului

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileștecumulat de la începutul exercițiului financiar. Rezultatul

definitiv al exercițiului financiar se stabilește laînchiderea acestuia și reprezintă soldul final al contului de
profitși pierdere.
Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform
reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care
se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul și elemente similare
veniturilor și cheltuielilor, precum și pierderile fiscale care se recuperează în conformitate cu prevederile
art. 31 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Rezultatul fiscal pozitiv este profit impozabil, iar
rezultatul fiscal negativ este pierdere fiscală.

Pentru determinarea rezultatului fiscal, erorile înregistrate în contabilitate se corectează astfel:

a) erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama rezultatului reportat, prin
ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea și depunerea unei declarații
rectificative în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală;
b) erorile care se corectează potrivit reglementărilor contabile pe seama contului de profit și pierdere
sunt luate în calcul pentru determinarea rezultatului fiscal în anul în care se efectuează corectarea
acestora.

La calculul rezultatului fiscal, următoarele venituri sunt neimpozabile:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;
b) dividende primite de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit
similar impozitului pe profit, situată într-un stat terț cu care România are încheiată o convenție de
evitare a dublei impuneri, dacă persoana juridică română care primește dividendele deține la
persoana juridică străină din statul terț, la data înregistrării acestora potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, pe o perioadă neîntreruptă de un an, minimum 10% din capitalul social al
persoanei juridice care distribuie dividende;
c) valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii nominale a titlurilor
de participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor
de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare;
d) veniturile din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat
deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat
deducere, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi și/sau penalități pentru care nu s-a
acordat deducere, precum și veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a
participării în natură la capitalul altor persoane juridice sau ca urmare a majorării capitalului social
la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;
e) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;

70
 f) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare/activelor biologice, ca
urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care
aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară.
Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul
scăderii din gestiune a acestor investiții imobiliare/active biologice, după caz;
g) veniturile reprezentând creșteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor,
imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descreșterile anterioare
aferente aceleiași imobilizări;
h) veniturile prevăzute expres în acorduri și memorandumuri ca fiind neimpozabile aprobate prin acte
normative;
i) veniturile din evaluarea/reevaluarea/vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o
persoană juridică română sau la o persoană juridică străină situată într-un stat cu care România are
încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă la data
evaluării/reevaluării/vânzării/cesionării inclusiv contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de
un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare. Nu
intră sub incidența acestor prevederi veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare
deținute la o persoană juridică română de o persoană juridică rezidentă într-un stat cu care
România nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri;
j) veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine
situate într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă la
data începerii operațiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deține pe o perioadă
neîntreruptă de un an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operațiunii de
lichidare;
k) sumele colectate, potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităților de finanțare a gestionării
deșeurilor;
l) veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari
inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai
acestora;
m) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
n) veniturile înregistrate printr-un sediu permanent dintr-un stat străin, în condițiile în care se aplică
prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și statul străin
respectiv, iar convenția respectivă prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda scutirii ;
o) sumele primite ca urmare a restituirii cotei-părți din aporturile acționarilor/asociaților, cu ocazia
reducerii capitalului social, potrivit legii.

Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în
scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum
și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile
patronale și organizațiile sindicale.

Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil la care se
adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol. în cadrul cheltuielilor de
protocol se includ și cheltuielile înregistrate cu taxa pe valoarea adăugată colectată potrivit
prevederilor titlului VII, pentru cadourile oferite de contribuabil, cu valoare mai mare de 100 lei;

71
b) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile
personalului, potrivit Codului muncii. Intră sub incidența acestei limite următoarele:
1. ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile, ajutoarele pentru
naștere, ajutoarele pentru proteze, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii,
ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament;
2. cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor unități aflate în administrarea
contribuabililor, precum: creșe, grădinițe, școli, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive,
cluburi, cămine de nefamiliști și altele asemenea;
3. cheltuielile reprezentând: cadouri în bani sau în natură, inclusiv tichete cadou oferite
salariaților și copiilor minori ai acestora, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor
profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, tichete de
creșă acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, contravaloarea serviciilor
turistice și/sau de tratament, inclusiv transportul, acordate de angajator pentru salariații proprii
și membrii lor de familie, precum și contribuția la fondurile de intervenție ale asociațiilor
profesionale ale minerilor;
4. alte cheltuieli cu caracter social efectuate în baza contractului colectiv de muncă sau a unui
regulament intern;

c) cheltuielile reprezentând tichetele de masă și vouchere de vacanță acordate de angajatori, potrivit

legii;
d) scăzămintele, perisabilitățile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare, potrivit legii;
e) pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea
unui produs sau prestarea unui serviciu;
f) cheltuielile reprezentând cantitățile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de
consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Națională
de Reglementare în Domeniul Energiei, care include și consumul propriu comercial, pentru
contribuabilii din domeniul distribuției energiei electrice;
g) cheltuielile cu provizioane/ajustări pentru depreciere și rezerve, în limita prevăzută la art. 26 ;
h) cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută la art. 27 ;
i) amortizarea, în limita prevăzută la art. 28 ;
j) cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu, deductibile în
limita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal
cu 10%;
k) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate
personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare
suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop;
l) 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul
activității economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să
nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau
în folosința contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situațiile în care
vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii
de curierat;
2. vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții;
3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de
taximetrie;
72
 4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către
alte persoane sau pentru instruire de către școlile de șoferi;
5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.

Cheltuielile care intră sub incidența acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea.

m) cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații, aferente autoturismelor folosite de persoanele

cu funcții de conducere și de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat potrivit lit. l) la
un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții.

Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând
diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite
în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele
persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum și
cheltuielile cu impozitul pe profit amânat înregistrat în conformitate cu reglementările contabile
aplicabile;
b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile
române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepția celor aferente contractelor încheiate cu
aceste autorități;
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă
din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă
aceasta este datorată potrivit prevederilor Titlului VIIdin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Aceste cheltuieli sunt deductibile pentru cazul în care stocurile/mijloacele fixe amortizabile se
înscriu în oricare dintre următoarele situații/condiții:
1. au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în
condițiile stabilite prin norme;
2. au fost încheiate contracte de asigurare;
3. au fost degradate calitativ și se face dovada distrugerii;
4. au termen de valabilitate/expirare depășit, potrivit legii;

d) cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru
bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau
servicii;
e) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. În situația în care evidența contabilă nu asigură
informația necesară identificării acestor cheltuieli, la determinarea rezultatului fiscal se iau în calcul
cheltuielile de conducere și administrare, precum și alte cheltuieli comune ale contribuabilului, prin
utilizarea unei metode raționale de alocare a acestora sau proporțional cu ponderea veniturilor
neimpozabile respective în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil. În sensul prezentei litere,
funcțiile de conducere și administrare sunt cele definite prin lege sau prin reglementări interne ale
angajatorului; pentru veniturile prevăzute la art. 23 lit. d), e), f), g), l), m) și o) nu se alocă cheltuieli
de conducere și administrare/cheltuieli comune aferente;
f) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte servicii, prestate de o
persoană situată într-un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza căruia să
se realizeze schimbul de informații. Aceste prevederi se aplică numai în situația în care cheltuielile
sunt efectuate ca urmare a unor tranzacții calificate ca fiind artificiale conform art. 11 alin. (3)din
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.;

73
g) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele și riscurile asociate activității
contribuabilului, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru
creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în
cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
h) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor, pentru partea neacoperită de
provizion, potrivit art. 26 , precum și cele înregistrate în alte cazuri decât următoarele:
1. punerea în aplicare a unui plan de reorganizare confirmat printr-o sentință judecătorească,
în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014;
2. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;
3. debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;
4. debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, sau
lichidat, fără succesor;
5. debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul;
Norme metodologice
6. au fost încheiate contracte de asigurare;

i) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit
legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii
nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii bibliotecilor
nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă
burse private, potrivit legii, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii
minime dintre următoarele:
1. valoarea calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri; pentru situațiile în care
reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri , această limită se
determină potrivit normelor;
2. valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.

Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe profit, potrivit prevederilor prezentei litere, se
reportează în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea acestor sume se va efectua în ordinea
înregistrării acestora, în aceleași condiții, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit.

j) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil

declarat inactiv conform prevederilor Codului de procedură fiscală, cu excepția celor reprezentând
achiziții de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de
bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014;
k) cheltuielile cu taxele, contribuțiile și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile
profesionale care au legătură cu activitatea desfășurată de contribuabili și care depășesc
echivalentul în lei a 4. 000 euro anual, altele decât cele prevăzute de lege și la alin. (1);
l) cheltuielile din reevaluarea imobilizărilor necorporale/mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a
efectuării unei reevaluări efectuate potrivit reglementărilor contabile aplicabile, se înregistrează o
descreștere a valorii acestora;
m) cheltuielile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare, în cazul în care, ca
urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care
aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se
înregistrează o descreștere a valorii acestora;
n) cheltuielile reprezentând deprecierea/amortizarea mijloacelor fixe, înregistrate de către
contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de

74
 raportare financiară, la momentul transferului din categoria activelor imobilizate deținute în
vederea vânzării în categoria activelor imobilizate deținute pentru activitatea proprie;
o) cheltuielile din evaluarea activelor biologice în cazul în care, ca urmare a efectuării unei evaluări
utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările
contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, se înregistrează o
descreștere a valorii acestora;
p) cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme cu
Standardele internaționale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele fixe/imobilizările
necorporale/stocurile sunt achiziționate în baza unor contracte cu plată amânată;
q) cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare în acțiuni.
Acestea reprezintă elemente similare cheltuielilor la momentul acordării efective a beneficiilor,
dacă acestea sunt impozitate conform Titlului IVdin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. ;
r) cheltuielile cu beneficiile acordate salariaților în instrumente de capitaluri cu decontare în numerar
la momentul acordării efective a beneficiilor, dacă acestea nu sunt impozitate conform titlului IV;
s) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, indiferent de natura lor, dovedite ulterior ca fiind
legate de fapte de corupție, potrivit legii;
t) cheltuielile din evaluarea/reevaluarea titlurilor de participare, dacă la data evaluării/reevaluării
sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 23 lit. i)din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de operatorii
economici cu evaluarea/reevaluarea activelor fixe corporale care aparțin domeniului public al statului sau al
unităților administrativ-teritoriale, primite în administrare/concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la
solicitarea conducătorului instituției titulare a dreptului de proprietate.
Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate de operatorii
economici cu înscrierea în cărțile funciare sau cărțile de publicitate imobiliară, după caz, a dreptului de
proprietate a statului sau a unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor publice primite în
administrare/concesiune, după caz, cheltuieli efectuate la solicitarea conducătorului instituției titulare a
dreptului de proprietate.
Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate pentru organizarea
și desfășurarea învățământului profesional și tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educației
naționale.

Amortizarea fiscală
Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii mijloacelor fixe amortizabile, precum și investițiile
efectuate la acestea se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a
fi închiriat terților sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la
data intrării în patrimoniul contribuabilului;
c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Amortizarea contabilă reprezintă alocarea valorii amortizabile a unui activ imobilizat pe întreaga sa durată
de utilizare previzionată, calculându-se pe baza unui plan de amortizare ce are în vedere duratele de
utilizare economică și condițiile de utilizare ale imobilizărilor corporale. Amortizarea fiscală constă în

75
deducerea din punct de vedere fiscal a cheltuielilor generate de achiziția/producția de active imobilizate pe
baza unui mecanism similar amortizării contabile, dar cu unele diferențe, ea calculându-se conform
duratelor normale de funcționare începând cu luna următoare celei în care imobilizarea corporală este pusă
în funcțiune.

Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune;
b) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public,
pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului
de concesionare sau închiriere, după caz;
c) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în
locație de gestiune, de cel care a efectuat investiția, pe perioada contractului sau pe durata
normală de utilizare, după caz;
d) pentru investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate
în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii
economice viitoare, amortizarea fiscală se calculează pe baza valorii rămase majorate cu investițiile
efectuate, a metodei de amortizare utilizată pentru mijlocul fix îmbunătățit, pe durata normală de
utilizare rămasă. în cazul în care investițiile se efectuează la mijloace fixe amortizabile pentru care
durata normală de utilizare este expirată, amortizarea fiscală se determină pe baza metodei de
amortizare corespunzătoare mijlocului fix îmbunătățit, pe durata normală de utilizare stabilită de
către o comisie tehnică internă sau un expert tehnic independent;
e) pentru cheltuielile cu investițiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de
10 ani;
f) mijloacele de transport pot fi amortizate și în funcție de numărul de kilometri sau numărul de ore
de funcționare prevăzut în cărțile tehnice;
g) pentru locuințele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător
suprafeței construite prevăzute de Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările
ulterioare;
h) În cazul în care mijloacele fixe amortizabile sunt trecute în regim de conservare, în funcție de
politica contabilă adoptată, valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul trecerii în
conservare se recuperează pe durata normală de utilizare rămasă, începând cu luna următoare
ieșirii din conservare a acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală;

Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea
contabilă. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace
fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală.

Completarea formularului 101 "Declaraţie privind impozitul pe profit"

Declaraţia privind impozitul pe profit se completează şi se depune anual de către plătitorii de impozit
peprofit, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
Cultele religioase, unitățile de învățământ preuniversitar și instituțiile de învățământ superior, particulare,
acreditate, precum și cele autorizate,asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice,
contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice și a cartofului,
pomicultură și viticulturăau obligația de a declara și plăti impozitul pe profit, anual, până la data de 25
februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

76
 Figura 28. Formularul (101) "Declaraţie privind impozitul pe profit"

În cazul în care plătitorul corectează declaraţia depusă, declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi
model de formular, înscriind "X" în spaţiul special prevăzut în acest scop

77