“De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.

-Nicolae Steinhardt in Jurnalul fericirii

Nicolae Steinhardt a fost un călugăr, filosof și victimă a regimului comunist, fiind

încarcerat în diferite instanțe pentru credința sa puternică în Dumnezeu, lucru pe care regimul îl
subjuga orice manifestare religioasă. Evreu la origine, dar convertit eventual la creștinism,
Steinhardt observă cruzimea din lume, și scrie Jurnalul Fericirii, un manifest filosofic și un
îndreptar pentru oameni. Steinhardt observă lumea în care trăiește, și afirmă că acel amalgam de
cruzime și nedreptate a oamenilor față de semenii lor provine din lipsa lor desăvârșită de iubire,
empatie și sens. El folosește stilistic expresia ”a-i fi foame”, făcând paralela cu foamea, o nevoie
de bază a omului pentru a trăi, implicând astfel că cele două virtuți, iubirea și sensul sunt la fel
de necesare omului asemeni hranei pe care o consumă ca să poată să trăiască. Cele două
substantive nu sunt puse aleator sau fără de bază acolo, Steinhardt înțelegând că pentru a putea fi
”inteligenți” sau ”camarazi, tovarăși”, trebuie să învățăm să ne iubim unii pe alții, și iubirea nu e
lucru ușor, ci e pentru oameni căliți în morală. De asemenea, face legătura cu sensul, oamenii
fiind preocupați cu atribuirea unui sens vieții lor. Autorul citatului susține că cele două sunt strict
dependente unul de altul, o viață trăită într-o consonanță armonică fiind imposibilă fără vreuna
ele, și fiind imposibilă una fără de cealaltă.

Afirmația pleacă de la autorul lucrării către cititor ca informare, el realizând că deși fiind
ceva ce pare la ordinea sensului comun, majoritatea nu înțeleg acest concept care ar trebui să fie
simplu, astfel el încearcă să pună în conștiința cititorului, în speranța că acesta va înțelege
problema pe care Steinhardt o evidențiază și își va plia viziunea asupra vieții pe calea brodată de
”iubire și de sens”. În lucrarea sa, amintește în câteva rânduri că ”Dumnezeu ne-a poruncit,
printre altele, să fim deștepți”, iar înțelegerea iubrii și sensului ar putea fi calea prin care s-ar
putea înțelege conceptul de ”deștept”.