Evaziunea fiscală licita şi frauduloasă

- curs 10 -
Cuprins:
• CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ
• EVAZIUNEA FISCALĂ LICITĂ
• EVAZIUNEA FISCALĂ FRAUDULOASĂ
Obiective
 Prezentarea conţinutului economic al evaziunii fiscale
 Prezentarea conceptului de evaziune fiscală licită
 Prezentarea conceptului de evaziune fiscală frauduloasă
 Evaluarea modului în care au fost însuşite cunoştinţele referitoare la acest curs

CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ

 Evaziunea fiscală: sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor,
taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de
stat şi fondurilor speciale extrabugetare, de către persoanele fizice şi persoanele juridice.
 se întâlneşte atât pe plan naţional, cât şi internaţional.
Factori:
• dinamica economiei reale,
• dimensiunea cantitativă şi calitativă acadrului legislativ şi instituţional,
• nivelul fiscalităţii,
• alţi factori interni sau externi.
Un sistem fiscal modern - să conducă la educarea şi informarea promptă a contribuabililor în
legătură cu obligaţiile lor privind întocmirea corectă a declaraţiilor de impunere, a ţinerii unor
evidenţe corecte, pedepsele şi sancţiunile care se aplică celor care încalcă prevederile legale.
Măsuri pentru limitarea ariei evaziunii fiscale
 perfecţionarea legislaţiei fiscale prin eliminarea prevederilor ambigue şi o mai bună corelare a
facilităţilor fiscale;
 eliminarea suprapunerilor din activitatea organelor de control fiscal şi asigurarea coordonării unitare
în profil teritorial şi la nivel central a activităţilor de control;
 reducerea presiunii fiscale;
 asprirea pedepselor pentru cazurile de evaziune fiscală;
 stabilitate politică şi legislativă;
 eliminarea corupţiei;
 transparenţă şi predictibilitate fiscală.
Efecte
 diminuarea volumului veniturilor statului pentru acoperirea nevoilor publice, statul creşte cotele
de impunere la impozitele existente şi/sau introduce noi impozite. creşterea presiunii fiscale,
care pe lângă alte efecte determină şi creşterea rezistenţei la impozitare, adică produce evaziune
fiscală.
 Se produce un cerc vicios din care se poate ieşi doar dacă se reduce semnificativ fenomenul
evaziunii fiscale.
 necolectarea şi nevărsarea la timp a sumelor care se cuvin bugetului public afectează în mod negativ
execuţia bugetară
Forme de manifestare:
 evaziune licită (realizată la adăpostul legii);
 evaziune frauduloasă (ilicită).
1. EVAZIUNEA FISCALĂ LICITĂ
 acţiunile contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinaţie neprevăzută a ei şi deci tolerată
prin scăpare din vedere.
 posibilă atunci când legea este lacunară.
 poate fi evitată prin corectarea, perfecţionarea şi îmbunătăţirea conţinutului legilor care au făcut-o
posibilă.
 frecvenţă mai accentuată când se modifică sau se introduc noi legi
2. EVAZIUNEA FISCALĂ FRAUDULOASĂ
 eludarea deliberată a legislaţiei fiscale
 sancţionată de lege prin măsuri pecuniare şi privative de libertate.
 fenomen social cu implicaţii asupra finanţării cheltuielilor publice,
 constă în ascunderea ilegală, totală sau parţială, a materiei impozabile de către contribuabili, în
scopul reducerii sau eliminării obligaţiilor fiscale.
Forme:
 Evaziune tradiţională (prin disimulare): sustragerea parţială sau totală, de la plata obligaţiilor
fiscale fie prin întocmirea şi depunerea de documente incorecte, fie prin neîntocmirea
documentelor cerute de legislaţia în vigoare;
 întocmirea unor declaraţii fiscale false sau neîntocmirea acestora;
desfăşurarea de activităţi fără autorizaţie legală;
 înscrierea unor valori nereale în registrele contabile; trecerea în conturi personale a unei părţi din
profit; reducerea intenţionată a încasărilor, în scopul reducerii T.V.A. şi a profitului impozabil, prin
încasări în numerar fără chitanţe şi vânzări fără factură;
 distrugerea voită a unor documente care pot ajuta la aflarea adevărului privind livrările de mărfuri,
preţurile practicate, comisioanele încasate sau plătite;
 amortismente nelegale; întocmirea de documente pentru plăţi fictive;
 creşterea voită a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil sau înregistrarea în contabilitatea
firmei a unor cheltuieli cu caracter personal sau neefectuate în realitate;
 producerea şi comercializarea de bunuri şi servicii economice în mod ilegal;
 desfăşurarea unor activităţi profesionale recompensate în mod clandestin (la negru), etc.
 evaziune juridică: ascunderea adevaratei naturi a unui organism sau a unui contract, pentru a
evita obligaţiile fiscale
 evaziunea contabilă: a crea impresia unei evidenţe contabile corecte, utilizând documente false,
în scopul reducerii obligaţiilor fiscale.
 evaziunea prin evaluare: diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor şi
provizioanelor în scopul deplasării profitului în timp.
 Evaziunea fiscală se manifestă pe plan naţional şi internaţional, datorită accentuării cooperării
economice internaţionale şi a dezvoltării relaţiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite şi cu un
nivel de fiscalitate diferit.

?„oaze fiscale" sau „paradisuri fiscale"

 modalitate des utilizată de companiile transnaţionale
 înfiinţarea unor filiale în ţări unde fiscalitatea este mai redusă şi nu sunt acorduri de schimb de
informatii
 organizarea unor relaţii artificiale (de regulă, scriptice) între acestea şi unităţile producătoare aflate
pe teritoriul altei ţări, unde fiscalitatea este mai ridicata.
 Asemenea „oaze fiscale" sau „paradisuri fiscale" se întâlnesc în Bermude, Panama, Bahamas etc.
Economia subterană
 producţia legală nedeclarată,
 producţia de bunuri şi servicii ilegale,
 veniturile în natură disimulate.

CONCLUZII
 Evaziunea fiscală se întâlneşte pe o scară largă
 sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare, care ar putea fi folosit pentru
acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic
 În plan economic, evaziunea fiscală influenţează negativ desfăşurarea concurenţei,
• În plan social, determină creşterea obligaţiilor fiscale suportate de restul contribuabililor şi
nemulţumiri în rândul populaţiei unei ţări.