Proiect de an 1

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”
CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE CHIMIE ŞI INGINERIE CHIMICĂ

Proiect la Transfer de Masă

Student: Vicsacsan Ferencz

Anul: IV IC-ISC
Anul universitar:2006/2007
Proiect de an 2

Cuprins
pagina
Capitolul I
1. Tema de proiectare …………………………………………………… 3
1.1 Prezentarea temei …………………………………………… 3
1.2 Schema bloc şi modul de operare …………………………………… 3

Capitolul II
2. Procese tehnologice de fabricaţie. Procesul tehnologic adoptat .... 5
2.1 Variante de realizare a tehnologiei ................................................... 5
2.2 Justificarea variantei tehnologice adoptate ......................................... 5
2.3 Schema procesului tehnologic. Descriere ......................................... 5

Capitolul III
3. Dimensionarea tehnologică a utilajelor ......................................... 7
3.1 Premise generale de calcul ............................................................... 7
3.1.1 Echilibrul procesului de absorbţie studiat ......................................... 7
3.1.2 Bilanţul real de materiale la absorbţie. Consumul real de absorbant ... 8
3.1.3 Bilanţul termic la absorbţie ............................................................. 11
3.2 Dimensionarea coloanei de absorbţie ......................................... 13
3.2.1 Calculul diametrului coloanei ............................................................... 14
3.2.2 Calculul înălţimii umpluturii ............................................................... 15
3.2.2.1 Calculul înălţimii umpluturii din suprafaţa de transfer de masă ......... 15
3.2.2.2 Calculul înălţimii umputurii pe baza IUT şi NUT .............................. 18
3.2.3 Calculul înălţimii coloanei de absorbţie ......................................... 18
3.2.4 Calculul dimensiunii racordurilor absorberului .............................. 19
3.2.5 Calculul masei absorberului .............................................................. 20
3.2.6 Fişa tehnică a absorberului ............................................................... 20
3.3 Dimensionarea coloanei de desorbţie .......................................... 21
3.3.1 Calculul necesarului de abur la desorbţie .......................................... 21
3.3.2 Calculul dimensiunii racordurilor desorberului ............................... 23
3.3.3 Fişa tehnică a desorberului ............................................................... 25
3.4 Dimensionarea recuperatorului de căldură .......................................... 25
3.4.1 Calculul suprafeţei de transfer termic a recuperatorului ..................... 26
3.4.2 Calculul numărului de ţevi, a lungimii lor şi a lungimii recuperatorului ... 31
Proiect de an 3

3.4.3 Calculul racordurilor recuperatorului ...................................................... 32

3.4.4 Fişa tehnică a recuperatorului de căldură .............................................. 33

Capitolul IV
4. Controlul şi automatizarea procesului ................................................... 39
4.1 Schema bloc de automatizare, descriere ............................................... 39

Capitolul V
5. Probleme de coroziune .............................................................................. 41
Capitolul VI
6. Amplasarea utilajelor (modalităţi de amplasare a utilajelor pe verticală) 42

Bibliografie ................................................................................................................ 43
Proiect de an 4

Capitolul I

1.Tema de proiectare

1.1 Prezentarea temei

Să se întocmească proiectul de inginerie tehnologică pentru o instalaţie de separare a

SO2 dintr-un amestec gazos uscat prin absorbţie-desorbţie.

Instalaţia va prelucra un debit de G v=(2000+100·n) Nm3\h amestec gazos cu un conţinut

de (5+0,3·n) % volumic SO2 ( n = 15 ).

Instalaţia pe care se realizează este formată dintr-un asamblu de doua coloane

absorţie-desorţie, recuperator de caldură, condensator, separator de picături, pompe
pentru vehicularea absorbantului şi a soluţiilor sulfuroase, suflante pentru vehicularea
amestecului gazos, vase de stocaj a soluţiei sulfuroase.

Pentru proiectare se mai dau urmatoarele date:

a) amestecul gazos si absorbantul intră la absorbţie la temperatura de 20 0C;
b) gradul de separare a SO2 din amestecul gazos ηabs = (98-0,5·n) %;
c) absorbţia se realizează în apa proaspată lipsită de SO 2;
d) soluţia sulfuroasă intră la desorbţie la temperature de 60 0C;
e) desorbţia se realizează prin stripare directă cu aburi (p =1atm).

Se va dimensiona:
 Coloana de absorbţie şi desorbţie;
 Recuperatorul de căldură sau condensatorul;
 Separatorul de picături;
 Pompa de transport a soluţiei sulfuroase sau a absorbantului;
 Ventilatorul de alimentare a absorberului.

1.1 Schema bloc si modul de operare

Schema bloc pentru separarea unui component valoros dintr-un amestec gazos prin
procesul de absorbţie-desorbţie este prezentată în figura 1.1
Fazele procesului de separare a SO 2 dintr-un amestec gazos uscat prin absorţie-
desorbţie sunt următoarele:
 Absorbţia gazelor sulfuroase;
Proiect de an 5

 Desorbţia gazelor sulfuroase;

 Separarea prin condensare şi separare de picături.

Absorbant
(H20)
Amestec gazos
(aer+SO2)

Absorbţie Răcire

[H20+SO2]l

Recuperare
căldură Condensare

[SO2]g+[H20]l
Abur
stripare Desorbţie [SO2+H20]g Separare
[H20]l
[SO2]g

Apă de răcire Apă de răcire

(tur) (retur)

Figura 1.1 Schema bloc a procesului de absorbţie-desorbţie

Proiect de an 6

Capitolul II

2. Procese tehnologice de fabricaţie. Procesul tehnologic adoptat

2.1 Variante de realizare a tehnologiei

Tehnologia de separare a dioxidului de sulf dintr-un amestec gazos uscat prin
absorbţie-desorbţie este utilizată în purificarea gazelor sulfuroase rezultate din arderea
sulfurilor şi utilizate în sinteza acidului sulfuric.
Purificarea gazelor sulfuroase se realizează în două etape:
- purificare uscată - are ca scop reţinerea prafului (desprăfuire mecanică,
desprăfuire electrică);
- purificare umedă - asigură eliminarea arsenului, seleniului şi a ceţii de acid
sulfuric.

2.2 Justificarea variantei tehnologice adoptate

Procesul de separare prin absorbţie-desorbţie este un proces selectiv, făcând posibilă
separarea amestecurilor gazoase fără consum de energie mecanică.
Separarea prin absorbţie-desorbţie asigură un grad înalt de puritate a componenţilor
rezultaţi.

2.3 Schema procesului tehnologic. Descriere

În figura 2.1 este prezentată schema tehnologică a instalaţiei de separare a dioxidului
de sulf dintr-un amestec gazos uscat prin absorţie-desorbţie.
Funcţionarea instalaţiei este următoarea: amestecul de gaze ce conţine SO 2 ce
urmează a fi separat se introduce cu suflanta 8 în coloana de absorbţie 1 pe la partea
inferioară. Soluţia de absorbţie a gazelor sulfuroase se introduce la baza coloanei de
desorbţie 2 cu pompa 9. După absorbţie, soluţia se depozitează în vasul de stocare 5
de unde se preia cu ajutorul pompei 8 prin care se aduce în vasul 6 de recuperare a
căldurii de unde se introduce în coloana de desorţie 2 pe la partea superioară. Aici are
loc desorbţia SO2 prin încălzire cu aburi. Faza gazosă se trimite în condensatorul 3 şi
apoi în separatorul de picături 4 unde SO 2 se separă de soluţia absorbantă. Faza lichidă
din separatorul de picături 4 şi condensatorul 3 se depozitează în vasul 5, se răceşte în
răcitorul 7 şi se recirculă din nou în coloana de absorbţie.
Proiect de an 7
Proiect de an 8

Capitolul III

3. Dimensionarea tehnologică a utilajelor

3.1 Premise generale de calcul

3.1.1 Echilibrul procesului de absorbţie în sistemul SO 2 – H2O

Pentru o soluţie ideală relaţia de echilibru este dată de legea lui Raulault şi anume:
p i = P i xi
unde: pi – presiunea parţială a componentului i;
Pi – presiunea de vapori a componentului i;
xi - fracţia molară în soluţie a componentului i.
Utilizând legea lui Dalton pentru faza gazoasă, p i = p yi, unde: p – presiunea sistemului
şi yi – fracţia molară în amestecul gazos a componentului i, se obţine:
Pi
yi = p xi = Kixi
unde: Ki =- constanta de echilibru.
Pentru soluţii neideale relaţia de echilibru gaz-lichid, la temperatură constantă, este
dată de legea lui Henry:
pi = Hi xi
unde: Hi – constanta lui Henry.
Dacă se consideră legea lui Dalton, relaţia de mai sus redă dependenţa concentraţiilor
la echilibru în cele două faze, exprimate ca fracţii molare:
Hi
yi = p
xi
În cazul nostru pentru un amestec monocomponent relaţia de echilibru se scrie sub
forma:
H SO2
ySO2  p
xSO2
În calculul grafic al coloanelor de absorbţie este folosită curba de echilibru
corespunzătoare legii lui Henry. Trasarea curbei de echilibru se face utilizând datele din
tabelul 3.1
Tabelul 3.1

Concentraţia x Presiunea parţială X Y

[g SO2/100gH2O] a SO2 [mmHg] [kmolSO2/kmolH20] [kmolSO2/kmol aer]
0.5 42 0.001406 0.05849
1 85 0.002813 0.12592
1.5 129 0.004219 0.20443
2 176 0.005625 0.30136
2.5 224 0.007031 0.41791
3 273 0.008438 0.56057
3.5 324 0.009844 0.74311
4 346 0.01125 0.83574
4.5 428 0.012656 1.28915
5 482 0.014063 1.7338

X – raportul molar al SO2 în faza lichidă [kmolSO2/kmolH20]

Y - raportul molar al SO2 în faza gazoasă [kmolSO2/kmol aer]
Transformăm raportul masic în raport molar şi obţinem:
Proiect de an 9

xgSO2
X= 100 gH 2 O
 100
x 18
64
 0,28125 10-2 x [kmolSO2/kmolH20]
p SO2 p SO2
Y=
y
1 y
 p  p SO2
 760  p SO2 [kmolSO2/kmol aer]
p = 1 atm. = 760 mmHg (din tema de proiectare).
CurbaY = f(X), obţinută în figura 3.1, reprezintă concentraţia la echilibru a fazei lichide şi
a celei gazoase.

Figura 3.1 Diagrama de echilibru în sistemul SO2 – H2O

3.1.2 Bilanţul real de materiale la absorbţie. Consumul real de absorbant

Proiect de an 10

În figura 3.2 este prezentată schema fluxurilor de materiale pentru o coloană de

absorbţie. Prin partea inferioară a coloanei intră amestecul gazos (aer+SO 2); prin partea
superioară a coloanei se introduce solventul lichid (apă proaspătă lipsită de SO 2). Gazul
şi lichidul circulă în contracurent, o parte din SO 2 este absorbit şi trece din faza gazoasă
în faza lichidă. Gazul sărăcit în SO2 iese prin partea superioară, iar lichidul îmbogăţit
este evacuat la partea inferioară a coloanei.

Bilanţul de materiale se exprimă prin ecuaţia:

L , Xi
Nso = G(Yi-Yf) = L(Xf-Xi)
2

G , Yf
unde: Nso - debitul molar de SO2 absorbit din
2

faza gazoasă în faza lichidă [kmol

SO2/h];
G– debitulmolar de gaz inert [kmol
aer/h];
L– debitul molar de absorbant [kmol
G,Yi apă/h];
Yi, Yf – concentraţia molară a SO2 în
faza gazoasă la intrarea, respectiv
ieşirea din coloană [kmol SO2/kmol aer];
L , Xf Xi, Xf – concentraţia molară a SO 2 în
faza lichidă la intrarea, respectiv ieşirea
din coloană [kmol SO2/kmol apă].

Figura 3.2 Schema fluxurilor de materiale

în coloana de absorbţie
yi
Yi = = 0,10496 [kmol SO2/kmol aer]
1  yi
unde: yi = 0,1 concentraţia volumică a SO2 la intrare în amestecul gazos (din
tema de proiectare).

Xi = 0 (din tema de proiectare)

Gradul de separare a SO2, dat prin tema de proiectare este ηabs = 90.5 %
Yi Yf
ηabs = Yi de unde rezultă:

Yf = Yi(1- ηabs) = 0,10496(1-0,905) = 0,0099712 [kmol SO2/kmol aer]

Debitul molar de gaz inert se calculează cu formula:

GV (1  y ) 3500(1  0,095)
G=  = 141,406 [kmol aer/h]
22,4 22,4
unde: GV = 3500 Nm3/h debitul molar de amestec la intrare (din tema de
proiectare).

Nso = G(Yi - Yf) = 141,406(0,10494 -0,0099712) = 13,429 [kmolSO 2/h]

2

Pentru calculul debitului optim de absorbant L, trebuie determinat debitul minim şi ales
un coeficient dedebit ce are în vedere solubilitatea SO 2 în absorbant.
Proiect de an 11

L = φ Lmin [kmol apă/h]

unde: φ =1,1 ... 1,3 coeficient de debit;
Yi  Y f 0,10494  0,0099712
Lmin  G  141,406  5595,416 kmolapa / h
X  Xi
*
f 0,0024
*
X f - concentraţia molară a SO2 în apă la ieşirea din coloană în condiţii de
echilibru cu concentraţia Yi în gaz la intrarea în coloană şi se obţine
prin intersectarea curbei de echilibru din figura 3.1 cu paralela la
ordonată dusă prin Yi .

X *f
= 0,0024 [kmol SO2/kmol apă]
L = 1,2*5595,416 = 6714,4992 [kmol apă/h]

Din ecuaţia de bilanţ de masă determinăm valoarea lui X f:

N SO 13,431
Xf    0,002 kmolSO2 / kmolapa
2

L 6714,4992
Pentru amestecul gazos:

nso 2i = Nso2/ ηabs = 14,8287 [kmolSO2/h]

nso 2f = nso2 initial - Nso2 = 1,409987 [kmolSO2/h]

ngaz i = G(1+Yi) = 141,406(1+0,10494) = 156,234 [kmol gaz/h]

ngaz f = G(1+Yf) = 141,406(1+0,009969) =142,815 [kmol gaz/h]

Pentru lichid:

nlichid i = L(1+Xi) = 6714,4992 (1+0) = 6714,4992 [kmol apă/h]

nlichid f = L(1+Xf) = 6714,4992 (1+0,002) =6727.9281 [kmol lichid/h]

Datele obţinute sunt centralizate în tabelul 3.2

Proiect de an 12

Tabelul 3.2 Bilanţul de materiale la absorbţie

MATERIALE INTRATE MATERIALE IEŞITE

FAZA Component DEBITE DEBITE
kmol/h kg/h m3/h kmol/h kg/h m3/h
SO2 14,843 949,96 332.4 1,40998 90.23 31.583
[gazoasă]
aer 141,406 4086,63 3167.47 141,406 4086.63 3167.47
Total [g] 156,249 5036,59 3499.87 142.81 4176.86 3199.077

SO2 0 0 0 13.429 859.45 0.62179

[lichidă]
H2O 6714,49 120860,9 120.86 6714.49 120860.9 120.86
Total [l] 6714,49 120860,9 120.86 7455,344 121720.35 121.48
TOTAL
6870,73 125897,49 3620.73 7596,28 125897.21 3320.557
GENERAL

Xi, X f
[kmol SO2/kmol H2O]
Yi , Y f
[kmol SO2/kmol aer]

__ __
__
X i / X f [kg SO2/kg H2O]
X i, f  X i, f 2864,9

__ __ __
Y i / Y f [kg SO2/kg aer
Y i, f  Yi, f 1864
Proiect de an 13

3.1.3 Bilanţul termic la absorbţie

Din punct de vedere al regimului termic procesul de absorbţie poate fi condus în regim
izoterm sau regim neizoterm. Regimul este izoterm atunci când amestecul gazos
conţine o concentraţie redusă de solut, iar absorbţia se realizează într-o cantitate mare
de absorbant rezultând o soluţie diluată. Regimul este neizoterm atunci când
concentraţia solutului în amestecul gazos este ridicată şi absorbţia se face într-o
cantitate mică de absorbant. În acest caz temperatura din coloană poate creşte atât de
mult încât la un moment dat să înceapă procesul de desorbţie. Ca urmare în această
situaţie este indicată absorbţia în trepte cu răcirea absorbantului în trepte.

Ecuaţia generală de bilanţ termic, conform schemei

Qli din figura 3.3 are următoarea expresie:
Qgf Qgi + Qli +Qabs = Qgf + Qlf +Qp
Qabs unde: Qgi/f – căldura gazului la intrarea/ieşirea din
coloană;
Qp Qli/f – căldura lichidului la intrarea/ieşirea din
coloană;
Qgi Qabs – căldura în urma procesului de absorbţie;
Qp - căldura pierdută;
Efectul termic de absorbţie este dat de suma dintre
Qlf efectul termic de dizolvare şi efectul termic de
concentrare a soluţiei.
Figura 3. 3

Se explicitează fiecare termen al ecuaţiei de bilanţ termic:

__
Qgi = (1 + Yi ) G Cpgi Tgi
__
Qli = (1 + X i ) L Cpli Tli
__
Qgf = (1 + Y f ) G Cpgf Tgf
__
Qlf = (1 + X f ) L Cplf Tlf
__
Qabs = G Yi ηabs (-ΔHd)

Qp = (3 ... 5)% Qabs

L,G – debitele masice de absorbant şi gaz inert – din tabelul 3.2 avem:
L = 120860.9 [kg/h];
G = 4086.63 [kg/h].

Din tabelul 3.2 luăm valorile calculate pentru concentraţiile masice:

__ __

X i = 0; X f = 0,007111 [kg SO2/kg H20];

__ __
Yi = 0,23239 [kg SO2/kg aer]; Y f = 0,022061 [kg SO2/kg aer].

Temperaturile iniţiale şi finale de absorbţie sunt:

Tli = Tgf = 2930 K
Tlf ; Tgf [0 K]

Cpli, Cplf – căldura specifică la presiune constantă la intrarea/ieşirea lichidului [J/kg K];
Proiect de an 14

Cpgi, Cpgf – căldura specifică la presiune constantă la intrarea/ieşirea gazului [J/kg K];
Căldurile specifice pot fi determinate aditivcu formulele:
__ __ __ __
Cpg = CpA Y + CpB (1- Y ) Cpl = CpA X + CpB (1- X )
A A A A

unde: CpA, CpB – căldura specifică la presiune constantă a componenţilor puri;

Cp SO = 617.85 [J/kg K];
2

Cp aer = 1005.47 [J/kg K];

Cp apă = 4190 [J/kg K]

ΔHd – căldura integrală de absorbţie

ΔHd = - 8,56 [kcal/kmol] = -8,56/64 [kcal/kmol x kmol/kg] = - 0,13375 [kcal/kg]
ΔHd = - 559,87 [J/kg]

Din ecuaţia generală de bilanţ termic prin înlocuirea termenilor astfel explicitaţi, în
ipoteza că Tlf = Tgf, se va calcula Tlf, temperatura de ieşire a absorbantului, pentru a
vedea regimul de lucru al coloanei şi anume:

- dacă Tlf < Tli + 300 C - regim izoterm;

- dacă Tlf > Tli + 300 C - regim neizoterm în trepte.

Cp gaz:
__ __
Cpgi=Cp so 2 intrare Yi + Cpaerintrare(1- Yi )=932,37 [J/kgK]
__ __
Cpgf=Cpso ieşire Y f +Cpaerieşire(1- Y f )=997.1 [J/kgK]
2

Cp lichid:
__ __
Cpl i = Cp so 2 intrare X i + Cp apă intrare (1- X i ) = 4190 [J/kgK]
__ __
Cpl f =Cp so 2 ieşire X f +Cpapă ieşire(1- X f )=4166.1 [J/kgK]

Qgi = 3134,080576·103 [kJ/h]

Qli = 562167,873·103 [kJ/h]
Qgf + Qlf = 565844677.5[kJ/h]
Qabs=481192.14*103 [kJ/h]
Qp = 24.59 103 [kJ/h]

Qli  Q gi  Q abs  Q gf  Q p
Tlf  __ [0 K]
(1 X f ) LC pf

Tlf  19.963[ 0 C ]

Deci avem Tlf 19.9630 C < (20 + 30)0 C - regim izoterm de funcţionare.

3.2 Dimensionarea coloanei de absorbţie

Proiect de an 15

Utilajele pentru absorbţie, absorberele sunt aparate (staţionare) sau maşini (cu piese
mobile) care trebuie să îndeplinească urmărtoarele condiţii necesare sau avantajoase
procesului de absorţie:
 Conducerea adecvată a gazului şi lichidului, de preferinţă în contra-curent;
 Suprafaţă cât mai mare de contact între gaz şi lichid prin divizarea fluidului în
filme subţiri, stropi sau bule;
 Viteze mari ale fluidelor, uneori prin recircularea lor;
 Îndepărtarea căldurii rezultate din solvirea gazului şi a reacţiei dintre gaz şi
lichid;
 Perderea mică de presiune la curgerea fluidelor;
 Consum mic de energie;
 Eficacitate mare, cost redus, funcţionare sigură;
 Rezistenţă la agresivitatea chimică a fluidelor.

În mod convenţional, absorberele pot fi clasificate în următoarele categorii:

- absorbere de suprafaţă;
- absorbere prin barbotare;
- absorbere cu umplutură;
- absorbere prin pulverzarea absorbantului;
- absorbere diverse.

Absorberele cu umplutură

Coloanele de absorţie cu umplutură au avantaje importante: suprafaţa mare de

absorbţie pe unitatea de volum, construcţie simplă şi deci posibilitatea de a le executa
din materiale rezistente la coroziune, pierdere mică de presiune.
Ele sunt indicate pentru lucrări experimentale (de cercetare), pentru coloane industriale
cu diametrul sub 1,8m, pentru tratarea fluidelor corozive.

Ca umplutură se folosesc:
- materiale (cocs, cuarţ) în bucăţi de formă neregulată;
- corpuri de umplere de forme geometrice definite (inele Raschig, şei Berl etc.)
- inele aşezate regulat;
- grătare.

Pentru aplicaţiile coloanelor cu umplutură interesează:

- pierderea de presiune în domeniul de sub punctual de încărcare;
- determinarea punctului de înecare;
- regimul optim de funcţionare al coloanei.

Buna funcţionare a coloanelor cu umplutură depinde mult de repartizarea uniformă a

lichidului în stratul de umplutură; neirigarea uniformă a întregii umpluturi, formarea de
canale în interiorul umpluturii, curgerea preferenţială a lichidului în apropierea peretelui
sunt cauzele principale care micşorează producţia coloanei ca urmare a distribuţiei
defectuoase de lichid absorbant.

Dimensionarea tehnologică a coloanelor de absorbţie presupune determinarea

diametrului coloanei, din considerente hidrodinamice, a înălţimii umpluturii din
considerente privind transferul de masă şi a înălţimii coloanei din considerente
constructive.
3.2.1 Calculul diametrului coloanei
Proiect de an 16

Diametrul coloanei de absorbţie, D c se calculează punând condiţia regimului optim de

funcţionare. Se calculează viteza gazului la punctul de înecare şi apoi se trece la
regimul optim, dimensionând diametrul coloanei la 0,7 – 0,9 din viteza de înecare.
Debitul de gaz care circulă prin coloană:
Dc2
G w f [ m3 / s ]
4
unde: wf – viteza fictivă a gazului [m/s];
wf = (0,75 ... 0,9)wî ;
wî – viteza de înec a coloanei de absorbţie.
Diametrul coloanei se calculează cu formula:
Dc  4 Gv
w f [ m]
Viteza de înec se calculează cu ecuaţia lui Kafarov:
wi2 g l0 ,16 
lg( 3
gVl  l
)  A  1,75( GL )0, 25 ( gl )0,125 [8, pag. 276]
unde: σ – suprafaţa specifică a umpluturii [m2/m3];
g – acceleraţia gravitaţională [m/s2];
Vl – volumul liber al umpluturii [m3/m3];
ρg,ρl – densităţile gazului şi lichidului [kg/m3];
ηl – vâscozitatea dinamică a lichidului [Pa·s];
L,G – debitele de masă ale lichidului şi gazului [kg/s];
A = 0,022 pentru umpluturi din inele sau spirale.
Alegem tipul de umplutură [Pavlov tabelul XVII] şi anume inele ceramice Raschig având
caracteristicile:
- numărul de elemente la 1 m3 de umplutură: 53000;
- diametrul elementelor umpluturii: 25x25x3 [mm];
- volumul liber: Vl = 0,74 [m3/m3];
- suprafaţa specifică: σ = 204 [m2/m3];
- masa umpluturii: 532 [kg/m3].
Avem: Gv =3167.47 [m3/h]; xso = 0,095 (din tema de proiectare); L = 120860.9 [kg/h];
2

ρSO = 2,63 [kg/m3]; ρaer = 1,204 [kg/m3];

2
0
 g0 C = ρSO xso + ρaer xaer = 2,63·0,095 + 1,204(1-0,095)=1.33747 [kg/m 3];
2 2

0 0
 g20 C   g0 C TT0  1,33747 273
293  1,24803[ kg / m ]
3

ρl = 998 [kg/m3];
0
G = Gv  g20 C = (3500/3600)·1,24803 = 1,2133 [kg/s];
L = (120860.9/3600) = 33.5724[kg/s];
ηl = 1,005 [Pa·s];
lg(wi2  0,06417)  1,718512
2 lg wi  lg 0,06417  1,718512
lg wi  0,26292
wi  0.54585[ m / s ]
wf = 0,85 wî = 0,46397 [m/s]
4 * 1,2133
Dc   1,824707[m] Dc = 1,9 [m]
  0,463972

3.2.2 Calculul înălţimii umpluturii

Înălţimea umpluturii absorberului, Hu poatefi determinată prin trei metode:

a) Determinarea Hu din suprafaţa de transfer de masă;
Proiect de an 17

b) Determinarea Hu pe baza IUT şi NUT (înălţimii globale a unităţii de transfer şi

numărului global a unităţilor de transfer);
c) Determinarea Hu pe baza NTT şi IETT (numărului treptelor teoretice şi
înălţimii echivalente de trepte teoretice).
Se vor face calcule utilizând primele două metode.

3.2.2.1 Calculul Hu din suprafaţa de transfer de masă

Suprafaţa umpluturii se calculează din relaţia generală a transferului de masă:

NA = KY A ΔYmed = Kx A ΔXmed
NA
A  Vumplutura    f  H u  S    f
KY Ymed

Utilizând expresiile pentru faza gazoasă rezultă expresia de calcul pentru H u:

NA
Hu  [m]
KY Ymed  S    f
unde: NA = 13,4291 [kmol/h] debitul de SO2 absorbit;
σ = 204 [m2/m3] suprafaţa specifică a umpluturii;
D 2
S  c  2,8352 [m 2 ] secţiunea coloanei;
4
f =1 factor de udare;
KY – coeficient total de transfer de masă raportat la faza gazoasă;
ΔYmed – diferenţa medie de potenţial global în faza gazoasă.

Determinăm coeficientul total de transfer de masă raportat la faza gazoasă cu formula:

1 0,00176
  0,035
KY  wg0,8
unde: w g  0,62698[m / s ] – viteza gazului;
KY = 0,13052 [kmol/m2 h atm]
Factor de corectie=0.9421
Ky=0.13052*0.9421=0.122962[kmol/m 2 h atm]

Diferenţa medie de potenţial global în faza gazoasă, ΔY med poate fi determinată analitic
şi grafic.

Metoda analitică de calcul a ΔY med se poate utiliza în cazul în care atât linia de
echilibru cât şi linia de de operare sunt drepte. În acest caz ΔY med expresia:
(Yi  Yi * )  (Y f  Y f* )
Ymed 
Y  Yi *
ln i
Y f  Yi *
*
unde: Yi , f - concentraţiala echilibru la intrare respectiv ieşire.
Yi =0,10494; Yf =0,0099712;
Yi * =0,085 (luat de pe graficul liniei de echilibru corespunzător lui X f); Y f*
=0
Înlocuind obţinem:
(0.10494  0,085)  (0,0099712  0)
Ymed   0,014384
0,10494  0,085
ln
0,0099712
Calculăm înălţimea umpluturii în acest caz:
Proiect de an 18

NA
H u ANALITIC  =
K Y Ymed  S    f
13,4291
 13.1275[m]
0,122962  2,8352  204  0,014384

Metoda grafică de calcul a ΔYmed presupune construcţia liniei de echilibru şi a liniei de

operare, lucru realizat în paragraful 3.1.1 şi reprezentat încă o dată în figura 3.4

Yi  Y f
Ymed  (Y Y * ) i
dY
 Y Y*
( Y Y * ) f

potenţial extrem la
linia de operare baza coloanei

linia de echilibru

potenţial extrem la
vârful coloanei

Figura 3.4

Pe baza graficului determinăm valorile din tabelul 3.3, ce vor servi la determinarea
integralei din expresia lui ΔYmed.

Tabelul 3.3

Y Y* 1/(Y-Y*)
0.10494 0.085 50.15
0.09545 0.076 51.413
0.08596 0.067 52.742
0.07647 0.058 54.1418
0.06698 0.049 55.617
0.05749 0.041 60.64
0.048 0.032 62.5
0.03851 0.024 68.917
0.02902 0.016 76.8049
0.01953 0.008 86.73
0.009971 0 100.28
1
Reprezentăm grafic raportul = f(Y) (figura 3.5), iar aria valoarea integralei va fi
Y Y*
chiar aria de sub graficul reprezentat mai jos. Aria se calculează prin aproximare
(metoda trapezului – lucrarea (8), pag 201), mărimea acestei dând chiar valoarea
integralei:
Proiect de an 19
0 , 029
dY
A 
0 , 0022
Y Y *

1
Figura 3.5 Graficul raportului = f(Y)
Y Y*
Aria haşurată se calculează cu formula:
Y  Y f a0  an
A i (  a1  a2  ....  an 1 )
n 2
1
unde: ai  ( ) i ; i=0 … n, n=8 puncte pe ordonată.
Y Y*
În tabelul 3.4 sunt prezentate valorile obţinute pentru a i.

Tabelul 3.4
Y n(punctul pe ordonată) A=1/(Y-Y*)
0.009971 0 100.28
0.01953 1 86.73
0.02902 2 76.8049
0.03851 3 68.917
0.048 4 62.5
0.05749 5 60.64
0.06698 6 55.617
0.07647 7 55.1418
0.08596 8 52.742
0.09545 9 51.413
0.10494 10 50.15

0,10494  0,0099712 100.28  50.15

A (  51.413  52.742  ....  100.28)  7.551
10 2
0,10494  0,0099712
Ymed   0,012576
7.551
Calculăm înălţimea umpluturii în acest caz:
NA 13,4291
H u GRAFIC  = 0,122962  2,8352  204  0,012576  15.0148[m]
K Y Ymed  S    f
Proiect de an 20

Observăm că valorile calculate pentru Hu prin metoda analitică si cea grafică dau o
diferenţa mai mică de 1,5 m, Hu va fi media aritmetică a acestora:
H u ANALITIC  H uGRAFIC 15.0148  13.1275
Hu    14.071[m]
2 2
Hu = 14.1 [m]

3.2.2.2 Calculul Hu pe baza IUT şi NUT

Înălţimea umpluturii se calculează cu formula:

Hu =(IUT)G(L) ·(NUT)G(L)
unde: IUT - înălţimea globală a unităţii de transfer raportată la faza gazoasă sau
lichidă;
NUT - numărul global a unităţilor de transfer corespunzător IUT.

Yi  Y f
( Y Y * ) i
NA = KY A ΔYmed = KY HU S σ f ΔYmed = KY HU S σ f dY =G(Yi - Yf)
 Y Y*
( Y Y * ) f

G dY
Hu   = (IUT)G ·(NUT)G
K Y Sf Y Y*
Având valorile cunoscute:
G = 141.406 [kmol aer/h]; KY =0,122962 [kmo/m2 h atm]; S =2,8352 [m2]; σ=204[m2/m3];
0
dY
f = 1;  Y Y * = 7.551, obţinem:
141.406
Hu   7.551  15.0136[m]
0,122962  2.8352  204  1

În concluzie în calculele următoare vom lua înălţimea umpluturii:

Hu = 15.1 [m].

3.2.3 Calculul înălţimii coloanei de absorbţie

Inălţimea Hc a coloanei de absorbţie este determinată de înălţimea umpluturii H u.

Umplutura este turnată în coloana de absorbţie aşezându-se la întâmplare, ceea ce are
un efect de uniformizare a distribuţiei lichidului în secţiunea coloanei.
Înălţimea umpluturii Hu = 25,4 [m] calculată la punctul 2.3.2 trebuie distribuită pe mai
multe straturi. Numărul de straturi, nstr. se determină cu relaţia:
H
 u
n hu
str.
unde: hu – înălţimea unui strat de umplutură.
Înălţimea unui strat de umplutură influenţează hidrodinamica celor două faze în
procesul de absorbţie: dacă înălţimea h u este prea mică distribuţia gazului pe secţiune
este neuniformă, iar dacă înălţimea h u este prea mare stropirea straturilor inferioare de
umplutură nu se face uniform, deoarece lichidul are tendinţa să se adune lângă
perete.Astfel se recomandă ca fiecare tronson cu umplutură al coloanei să nu
depăşească lungimea de 6 m [6, pag. 43].
După unii autori [6, pag. 43] h U se determină prin studii experimentale şi depinde de
diametrul coloanei şi de forma umpluturii:

Dc [m] < 0,4 0,5 -1,2 1,4 – 2,2 2,4 - 3

Proiect de an 21

hu [m] 10 Dc 6 Dc 3 Dc 2 Dc

În cazul nostru hU = 3Dc = 5.7 [m].

Numărul de straturi:
Hu=14.109[m]
H
 u
n hu = 3 straturi
str.
Înălţimea Hc coloanei de absorbţie se determină cu relaţia:
Hc = Hu +h1 +h2 + (nstr - 1)h3
unde: h1 - distanţa liberă de deasupra primului strat de umplutură până la vârful
coloanei, h1 = (1 – 1,5)m;
h2 – distanţa de la partea inferioară a ultimului strat de umplutură până la
partea inferioară a coloanei, h2 = (1,5 – 2)m;
h3 – distanţa dintre două straturi de umplutură, h3 = (0,5 – 1)m.
Alegem: h1 = 1m; h2 = 1,2m; h3 = 0,5m şi obţinem:
Hc = 14.109 +1 + 1,2 +(3 - 1)·0,5 = 17.309 [m]

Hc = 17.309 [m]

3.2.4 Calculul dimensiunii racordurilor absorberului

Absorberul este prevăzut cu următoarele racorduri:
- R1 – intrare gaz;
- R2 – ieşire gaz;
- R 3 – intrare lichid;
- R4 – ieşire lichid.
Diametrul racordurilor se calculează din ecuaţia debitelor de gaz respectiv lichid ce
circulă prin ele:
 d r2
Mvg,l = w g ,l
4
de unde rezultă diametrul racordului:
4 M g ,l
dr = [m]
 w
unde: Mvg,l – debitul de gaz, lichid [m3/s];
dr - diametrul racordului [m];
wg,l – viteza admisibilă a gazului, lichidului [m/s].

Avem calculate debitele (tabelul 3.1):

Mvg intrare = 0,97221 [m3/s]; Mvgieşire = 0,88859 [m3/s];
Mvl intrare = 0,033572 [m3/s]; Mvl ieşire = 0,03374 [m3/s];
Valorile admise ale vitezelor fluidelor de lucru sunt conform lucrării [8, pag 20]:
wg = (5 - 20) m/s respectiv wg = (0,5 – 2,5) m/s
Alegem vitezele de curgere: wg = 17 m/s respectiv wg = 2 m/s.
În tabelul 3.5 sunt prezentate valorile obţinute pentru diametrul racordurilor, diametrul
4M v
ales conform STAS şi viteza recalculată a fluidelor (w g,l recalculata = )
d r2
Tabelul 3.5
Nr. Denumire Diametrul racordului [m] Viteza fluidului [m/s]
crt. racord Calculat STAS adoptată recalculată
R1 Racord intrare gaz 0,26984 0,300 17 13.7539
Proiect de an 22

R2 Racord ieşire gaz 0,25797 0,300 17 12.5709

R3 Racord intrare lichid 0,14619 0,150 2 1,8997
R4 Racord ieşire lichid 0,14655 0,150 2 1,9092

3.2.5 Calculul masei absorberului

Masa absorberului, Mabs se determină cu relaţia:

Mabs = Mumplutură +Mvirola coloană + Melem aux.
unde: Mumplutură = Vumplutură·mspecifică umplutură [kg];
  DC2   1,9 2
Vumplutură = H u  14.109 =40.003 [m3];
4 4
mspecifică umplutură = 532 [kg/m3]
Mumplutură = 40.003·532 = 21281.63 [kg]
Mvirola coloană = Vtablă virola coloană·  otel =(  ·Dc ·Hc ·  p )  otel [kg]
 p =6·10-3 [m] – grosimea peretelui virolei coloanei;
 otel =7850 [kg/m3] – densitatea materialului virolei;
Mvirola coloană =  1,9·17.309·6·10-3 7850 = 4866.27 [kg]
1
Melem aux. = ( Mumplutură+ Mvirola coloană)
100
1
Melem aux. = (21281.63+4866.27) = 261.47 [kg]
100
Mabs = 21281.63+4866.27+261.47 = 26409.37 [kg]

Mabs = 26409.37 [kg]

3.2.6 Fişa tehnică a absorberului

1. Denumirea utilajului: coloană de absorbţie cu umplutură;

2. Număr de bucăţi: 1;
3. Destinaţie: separarea SO2 dintr-un amestec gazos uscat prin absorţie;
4.Funcţionare: circulaţie în contracurent a celor 2 faze:amestecul gazos
introdus la partea inferioară şi absorbantul introdus la partea
superioară;
5. Dimensiuni de gabarit: Dc = 1,9 [m]; Hc = 17.309 [m]; Mabs = 26409.37 [kg];
6. Conexiuni: racord intrare gaze dr= 300[mm];
racord ieşire gazedr = 300 [mm];
racord intrare lichid dr= 150[mm];
racord ieşire lichid dr=150[mm].
7. Materiale de construcţii: OL 37; inele ceramice Raschig.
3.3 Dimensionarea coloanei de desorbţie
Dimensionarea coloanei de absorbţie se face în mod identic cu cea a coloanei de
absorbţie. Se alege o coloană de desorbţie cu aceleaşi caracteristici constructive cu
cele ale absorberului.
Proiect de an 23

3.3.1 Calculul necesarului de abur la desorbţie

Necesarul de abur pentru desorbţia SO 2 din soluţia sulfuroasă se determină calculând
bilanţul termic pe coloana de desorbţie.

SO2 + abur de
antrenare

Coloană de
desorbţie
Schimbător
de căldură
Abur stripare

Soluţia
sulfuroasă Absorbant + abur
condens

Qso
Q soluţie iniţială 2

Qabur antrenare
Desorber Q desorbţie
Q abur
Q absorbant+condens
Q pierderi

Figura 3.6

Conform schemei din figura 3.6 avem Q intrat = Q ieşit cu următoarele intrări-ieşiri:

Intrări:
Qsoluţie iniţială = Mm sol. iniţială Cp sol. Tintrare desorbţie
Qabur = Mm abur stripare iabur
Ieşiri:
QSO = Mm SO Cp SO Tieşire SO
2 2 2 2

Q abur antrenare = Mm abur antrenare iabur

Q desorbţie = -Q absorbţie = -qdizolvare N A

Q absorbant+condens = (L+ Mm abur stripare - Mm abur antrenare) Cp apă Tieşire

Q pierderi = k Aizolaţie  Tm
unde : Mm – debit masic [kg/h];
iabur – entalpia aburului [J/kg];
L – debitul de lichid ce alimentează desorberul [kg/s];
K – coeficient total de transmitere a căldurii.

Avem cunoscute:
Mm sol. iniţială = 121720.35 [kg/h]; Cp sol. = 4190 [J/kg K];
Tintrare desorbţie = 600 C ;
iabur = 2677·103 [J/kg] la presiunea de 1 atm;
Mm SO = 859.45 [kg/h]; Cp SO =617.85 [J/kgK];
2 2
Proiect de an 24

Tieşire SO = 1000 C ;
2

M abur antrenare = 1,5VSO2  abur = 1,5·0.62179·0,597=0.55681 [kg/h]

VSO2  0.62179[m 3 / h];  abur  0,597[kg / m 3 ]
NA = 949.96 [kg/h] debitul de SO2 absorbit; qdizolvare = -559,87 [J/kg]
L = 120860.9 [kg/h]; Cp apă 373 = 4320 [J/kgK];
Inlocuind obţinem valorile:
Qsoluţie iniţială =7988977.434 [J/s]
Qabur = 2677 M abur [J/s]
QSO = 16303.6 [J/s]
2

Q abur antrenare = 144370.6 [J/s]

Q desorbţie = -(-559,87)949.96 = 147073 [J/s]

Q absorbant+condens = 4314604248 [J/s]

Deoarece desorbţia este un proces endoterm, trebuie evitate pierderile de căldură,

astfel că desorberul trebuie izolat. Cea mai mare cantitate de căldură se pierde prin
izolaţia coloanei fiind astfel necesar calculul grosimii izolaţiei coloanei.
Conform figurii 3.7 avem:

Q pierderi = k Aizolaţie  Tm
Q pierderi 
qp =  T  izol T1
Aizolatie  izol
T1 Tp1
izol
qp =  (T p 2  T2 )  (T p1  T p 2 )
 izol
unde:  - coeficient parţial de transfer de
Tp2
T1
căldură prin aer;
 =9,74 + 0,07  T [8] T2 T
Tp2 =400 C –temperatura impusă de
normele de protecţie a muncii;
T2=190C- temperatura mediului
ambiant;
Tp2=450Ctemperatura peretelui;  p  izol
T1 =1000 C.
izol - conductivitatea termică a
izolaţiei; Figura 3.7
 izol - grosimea izolaţiei
T = (Tp2-T2) = (45-19) = 260C;
T1 =(Tp1-Tp2) = (100-45) = 550 C

Se alege ca material izolant vată de sticlă având izol = 0,05 [W/mK]

 =9,74 + 0,07·24 = 11,42
Calculăm grosimea izolaţiei cu relaţia:
0,05
11,42*26 = *55   izol = 9.1495 10-3 [m].
 izol
Deoarece  izol =9.14 mm< 20 mm luăm constructiv grosimea izolaţiei  izol = 30 mm.
Determinăm aria izolaţiei:
D 2
Aizol = Dextcolizol  H c  2 extcolizol
4
Proiect de an 25

unde: Dext col izol = Dc + 2  izol =1,9+2·0,030 = 1,196 [m]

Aizol =  1,96 ·17.309 + 2  1,962/4 = 112.614 [m2]

Coeficientul total de transmitere al căldurii, k se calculează cu formula:
1 1
k   1,4544
 izol 1 0,030

1

izol  0,05 11,42

Tm  T1  T  55  26  810 C

Putem calcula Q pierderi :
Q pierderi = k Aizolaţie  Tm = 1,4544·112.614·81 = 13266.64 [J/s]

Din ecuaţia de bilanţ termic calculăm M abur:

Q intrat = Q ieşit

M abur = 10166.49 [kg/h]

Calculul indicelui de utilizare a aburului:

M abur kgabur
I=  10.7022[ ]
M mSO2 kgSO2

3.3.2 Calculul dimensiunii racordurilor desorberului

Desorberul este prevăzut cu următoarele racorduri:

- R1 – intrare soluţie sulfuroasă iniţală;
- R2 – ieşire absorbant + abur condens;
- R 3– intrare abur stripare;
- R4 – ieşire SO2 + abur antrenare.
Diametrul racordurilor se calculează din ecuaţia debitelor de fluid ce circulă prin ele:
 d r2
Mvg,l = w g ,l
4
de unde rezultă diametrul racordului:
4M v
dr = [m]
 w

unde: Mv – debitul de fluid [m3/s];

dr - diametrul racordului [m];
wg,l – viteza admisibilă a gazului, lichidului [m/s].

Racordul R1: Mv soluţie sulfuroasă = 0,09035 [m3/s]

wl= 1,5 [m/s] (Pavlov pag 20)
4  0,09035
dr1=  0,2769[ m]
3,14  1,5
Racordul R2: Mv2= Mvabsorbant+Mvabur condens
Mv2= 0.036347[m3/s]
wl= 1 [m] (Pavlov pag 20)
Proiect de an 26

4  0,036347
dr2=  0,215103[m]
 1
Racodul R3: Mv3= Mvabur  4.73031[m 3 / s ]
luăm wabur= 25 [m/s]

4  4.73
dr3=  0,4908[ m]
  25

Racordul R4: Mv2= Mv gaz SO2 + Mv abur antrenare = 0,14428 [m3/s]

wg= 20 [m/s] (Pavlov pag 20)

4  0,14428
dr4=  0,09583[ m]
  20

În tabelul 3.6 sunt prezentate valorile obţinute pentru diametrul racordurilor, diametrul
4M v
ales conform STAS şi viteza recalculată a fluidelor (w g,l recalculata = )
d r2
Tabelul 3.6

Nr. Denumire Diametrul racordului [m] Viteza fluidului [m/s]

crt. racord Calculat STAS adoptată recalculată
R1 Racord intrare soluţie 0,2769 0,300 1,5 1,27
sulfuroasă iniţială
R2 Racord ieşire absorbant + 0,21513 0,300 1 0.5141
abur condens
R3 Racord intrare abur stripare 0,4908 0,500 25 24.09
R4 Racord ieşire SO2 + abur 0,09583 0,100 20 18.37
antrenare

3.3.3 Fişa tehnică a desorberului

1. Denumirea utilajului: coloană de absorţie cu umplutură;

2. Număr de bucăţi: 1;
3. Destinaţie: separarea SO2 dintr-o soluţie apoasă prin desorţie;
4. Funcţionare: circulaţia în contracurent a celor 2 faze: soluţia sulfuroasă se
introduce pe la partea superioară a cloloanei, iar aburul de
stripare se introduce pe la partea superiară; absorbantul şi
condensul se evacuează pe la partea inferiară a coloanei;
5. Dimensiuni de gabarit: Dc=1,9 [m], HC= 17.309 [m], Mabs = 26409.37 [Kg]
6. Conexiuni: racord intrare soluţie sulfuroasă iniţială d r = 300 [mm];
racord ieşire absorbant+abur condens dr = 300 [mm];
racord intrare abur stripare dr = 500 [mm];
racord ieşire SO2 + abur antrenare dr = 100[mm]
Proiect de an 27

7. Materiale de construcţii: OL 37, inele ceramice Raschig.

3.4 Dimensionarea recuperatorului de căldură

Schimbătoarele de caldură sunt aparatele termice folosite în industria chimică pentru

efectuarea unor operaţii însoţite de trecerea căldurii de la o substanţa la altă substanţă.
Schimbătoarele de căldură pot fi cel mai bine clasificate după scopul urmărit în procesul
tehnologic: schimbătoare de căldură propriu-zise; radiatoare, cazane de abur,
evaporatoare, condensatoare.

Schimbătoarele de caldură propriu-zise se clasifică în două grupe mari:

- Recuperatoare, în care schimbul de căldură se face de la fluidul cald la fluidul
rece, printr-un perete despărţitor, în regim staţionar (permanent);
- Regeneratoare, in care schimbul de căldură se face prin intermediul unui solid
care înmagazinează căldură de la fluidul cald şi o cedează apoi fluidului rece.

Recuperatoarele de căldură după configuraţia suprafeţelor de transfer termic pot fi: cu

serpentină, tubulare cu ţevi coaxiale, multitubulare cu fascicul de ţevi, spiarale, cu plăci,
cu ţevi cu aripioare.

Schimbătoarele de căldură multitubulare cu ţevi în manta sunt cele mai răspândite

schimbătoare de căldură, fiind construite dintr-un fascicul de ţevi fixate la capete în
găurile a două plăci tubulare. Fasciculul de ţevi este introdus într-o manta fixată etanş
de plăcile tubulare, prevăzută cu două capace care delimitează camerele necesare
distribuţiei şi colectării fluidului care circulă prin ţevi. Pentru intrarea şi ieşirea fluidelor
sunt prevăzute patru racorduri, două la manta şi câte unul la fiecare capac. În această
construcţie, unul dintre fluide circulă prin spaţiul dintre ţevi (intertubular), iar celălalt fluid
circulă prin ţevi (intratubular). Această construcţie asigură circulaţia unor cantităţi mari
de fluide, suprafeţe mari de contact între ele şi compactitate ridicată.

Schimbătoarele de căldură multitubulare pot fi simple, ca cel descris anterior sau

schimbătoare cu mai multe treceri. Prin aceste aparate fluidul care circulă prin interiorul
ţevilor parcurge de mai multe ori schimbătorul, trecând într-un sens şi în sens contrar
prin câte o fracţiune din ţevile fasciculului. Dirijarea fluidului se face prin pereţi etanşi,
prevăzuţi în camerele de la capetele ţevilor.

3.4.1 Calculul ariei de transfer termic în recuperatorul de căldură

Suprafaţa de transfer de transfer termic se determină din ecuaţia generală de bilanţ

termic:
Qs
Qs = K·A· Tmed  A [m2]
kTmed
unde: Qs – căldura schimbată; Qs = Qtransf. [kJ/s];
A – suprafaţa de transfer termic [m2];
K – coeficientul global de transfer termic
Tmed - diferenţa medie de temperatură între agentul cald şi cel rece [K].
Proiect de an 28

Bilanţul termic al recuperatorului conform figurii 3.8 are expresia:

Qtransf. = Qprimit + Qp = Mabsorbant+condens Cp apă (T1i – T1f)

Mm absorbant+condens
T1i = 1000C

Mm sol sulf Mm sol sulf

T2i = 200C T2f = 600C

Mm absorbant+condens
T1f
Figura 3. 8

Temperaturile de intrare/ieşire ale recuperatorului de căldură, conform schemei din

figura 3.8 sunt:
- T2 i – temperatura de ieşire din absorber a sol. sulfuroase; T 2 i = 200 C
- T2 f – temperatura de intrare în desorber a sol. sulfuroase; T 2 f = 600 C
- T1 i – temperatura de ieşire din desorber a absorbantului+condensului; T 1 i = 1000 C
- T2 i – temperatura de ieşire a apei din recuperatorul de căldură; T 1 f – se va calcula

Calculăm căldura scfhimbată pentru a determina temperatura de ieşire, T 1f a

absorbantului + condensului din recuperator:
Qtransf. = Qprimit + Qp = Mabsorbant+condens Cp apă (T1i – T1f)
Qprimit = Mm sol. iniţială Cp sol. (T2f - T2i)= 5276957.76[J/s]
Qp = 0,04 Qprimit = 211078.3[J/s]
T1f  63,8530 C
Cu valoarea calculată obţinem:
Qtransf. = 6,888·103 [kJ/s]
Întocmim diagrama de temperatură:

`
T1i = 1000C
Tmin T1f = 63,80C
T2f = 600C
Tmax

T2i = 200C

avem: Tmax  63,1  20  43,853 C respectiv Tmin  100  60  40 0 C

0

Tmax  Tmin 43,1  40

Tmed    41,89 0 C
Tmax 43,1
ln ln
T min 40
Proiect de an 29

Coeficientul global de transfer termic, K se determină prin intermediul coeficienţilor

parţiali de transfer termic  1 (de la fluidul cald la perete) şi  2 (de la perete la fluidul
rece), ţinând cont de rezistenţele termice ale suprafeţei de contact a fluidelor.

T1
T
∆T1 p1 T’
p1
T
p2

T’
p2
∆T2
T2

r p f
Figura 3.9
T1i  T1 f T2i  T2 f
Conform figurii 3.8 avem: T1   81,926 0 C ; T2   40 0 C
2 2
1
K
1 n
1
 i 
 1 i 1 i  2

Coeficienţii parţiali de transfer termic  1 şi  2 se calculează cu ajutorul relaţiilor

criteriale. În ecuaţiile criteriale la calculul acestora intervine temperatura peretelui pe de
o parte şi alta a acestuia, valori care sunt necunoscute. Din aceasta cauză calculul lui K
se face prin încercări repetate.

Metoda uzuală de calcul este metoda fluxurilor termice specifice care se bazează pe
proprietatea că fluxul termic specific, q variază liniar cu temperatura peretelui într-un
interval nu prea mare de temperatură.

Conform ecuaţiei căldurii schimbate:

A(T p1  T p 2 )
Qs  K  A  Tmed   1  A(T1  T p1 )   2  A(T p 2  T2 ) 
  i
i

Qs (T p1  T p 2 )
qs   K  Tmed   1 (T1  T p1 )   2 (T p 2  T2 ) 
A  ii
Fluxul schimbat:
q s  k  Tmed
q1   1 (T1  T p1 )
T p1  T p 2
qp 
i  q s  q1  q p  q 2

i

q 21   2 (T p 2  T2 )

Cunoaşterea unuia din fluxuri permite calcularea lui K, dar fiecare flux presupune
cunoaşterea temperaturilor pereţilor.

Metoda presupune următorii paşi:

Proiect de an 30

1) Se admit, conform recomandărilor din literatură, valori orientative pentru  1 şi  2 şi

se calculează astfel K
 1 = 1500 [W/m2K] – curgere turbulentă forţată perpendicular pe ţevi;
 2 =2000 [W/m2K] - curgere turbulentă forţată în ţevi [8, pag 178]
Se ţine seama de depunerile de pe ambele feţe ale suprafeţei de schimb de căldură.
Conductivitatea termică a fiecărui strat de depunere se va considera 1/r d:
1/rd = 1744,5 [W/m2K] – rezistenţa depunerilor de rugină;
1/rd = 5815 [W/m2K] – rezistenţa depunerilor provocate de soluţia sulfuroasă;
[8, tab XXXI, pag 512]
 p = 2 [mm] – grosimea peretelui (a ţevilor recuperatorului);
 otel = 46,5 [W/m2K] – conductivitatea termică a materialului peretelui (ţeavă
oţel).
Calculăm pe K:
1
K   511.5412
1 1 0,002 1 1 [W/m2K]
(   )
1500 1744,5 46,5 5815 2000

2) Cu valoarea calculată alui K şi  1 admis calculăm Tp1 din egalitatea q s  q1

K  Tmed   1 (T1  T p1 )
511.5412·41,89=1500(81,926 – Tp1)  Tp1 = 67.630 C

3) Se calculează  1 cu ecuaţia criterială la Tp1 şi apoi q1

Qtransf . 5488.035  10 3
A   256.067 [m2]
K  Tmed 511,54  41,89
Cu A determinat se alege schimbătorul de căldură cu două treceri având caracteristicile
[8, XXXIV, pag 513]:
A = 257 [m2] – suprafaţa de transfer termic
L = 6.000 [mm] – lungimea ţevilor
d= 25 x 2 [mm] – diametrul x grosimea peretelui ţevilor
n =736 - numărul de ţevi
p = 32 - pasul dintre ţevi
Di = 1000 [mm] – diametrul interior al mantalei schimbătorului.
Calculul lui  1 :
  wapa  d
Re 

unde:  =970.25 [kg/m3]; d = 25·10-3 [m];  = 0,3565·10-3 [Pa·s] pentru T1=81,890 C
[8, tab. VI, pag 498]
Gv apa
wapă = [m/s] - viteza apei calde din recuperatorul de căldură provenite
S
de la ieşirea din desorber;
unde: Gv apă – debitul volumic al apei [m3/s]; S – secţiunea dintre ţevile recuperatorului

În desorber am avut relaţia:

Qcedat = Qprimit + Qpierderi = Mv apă·Cp apă·T1i ;
Qcedat= 5488·103 [m3/s]

Gv apă = 0,03634 [m3/s]

  2
S = ( Di  n  d )  (1  736  0,025 2 )  0,781785 [m2]
2 2

4 4
Proiect de an 31

Mv apa
wapă = = 0,04649 [m/s]
S
  wapa  d 970.25  0,0464  0,025
Re  = = 3163.19
 0,3565  10 3
La curgerea transversală peste un fascicol de ţevi netede decalate conform [8, pag.
162], pentru Re > 1000 avem:
 d
0 , 25
 Pr 
Nu = 0.4 Re 0, 6  Pr 0,36  

 p = 1
 Pr p  
unde: Pr=2; Prp =2.4 pentru T1  81,926 C [8, fig. XIII, pag. 541];
0

 p =0,1 (Pavlov pag 163)

0 , 25
 2 
Nu = 0.4  3163.19 0,6  2 0,36    1 = 61.76
 2. 4 
 = 0,58·1.163 = 0,674 conform (Pavlov fig. X pag 537)
Putem calcula
Nu   61.76  0,674
1 =  = 1670 [W/m2K]
d 0,025
q1 =  1 (T1-Tp1)= 1670·(81,92 – 67.63) = 23860.45 [W/m 2]

4) Egalăm fluxurile q1 şi qp pentru a calcula Tp2

q1  q p
T p1  T p 2 73,3  T p 2
  67.63  T p 2
q1 = i 1 0,002 1
 1744,5

46,5

5815
0,788  10 3
i

Tp2 = 67.63 - 0,788·10-3 ·9.970,44  Tp2 = 48.830 C

5) Calculăm  2 şi q2 din relaţiile criteriale

Ştiind că soluţia sulfuroasă circulă în interiorul unor ţevi drepte:
  wsol .slfu  d
Re 
 sol .sulf
Gv sol.sulf 0,03374

unde: wsol. sulf. = S 0,2549 = 0,1323 [m/s]
Gv sol. sulfuroasă= 0,03374 [m3/s] – debitul volumic sol. sulf. ce iese din absorber;
  n  d i2   736  0,0212
S=   0,2549 [m2]– secţiunea ţevilor recuperatorului
4 4
 sol . sulf =0,656·10-3 [Pa·s] la 400 C – vâscozitatea sol. sulfuroase.

  wsol .slfu  d 1000  0,1323  0,021

Re  = = 4236.77
 amestec 0,656  10 3
Conform (Pavlov pag 159) avem:
2  d
0 , 25
 Pr 
Nu = 0,021 Re 0,8  Pr 0 , 43   l =
 Pr  
 p 
unde: Pr=4,8; Prp = 2,9 [8, fig. XIII, pag. 541];
 l = 1 (Pavlov pag 163) deoarece raportul L/d=6000/25 = 240
0 , 25
 4,8 
Nu = 0.021  4236.77 0,8  4,8 0, 43   1 = 37.28
 2,9 
 = 0,676 conform [8, fig. X, pag 537]
Putem calcula
Proiect de an 32

Nu  
2 =  1008.08 [W/m2K]
d
q2 =  2 (Tp2-T2)= 8901.416 [W/m2]

Avem:
q1 = 23860.45 [W/m2]  1 = 1670 [W/m2K]
q2 = 8901.416 [W/m2]  2 = 1008.08 [W/m2K]

Deoarece q1  q2 reluăm calculul cu pasul 1) utilizând în calcule valorile lui  1 şi  2

determinate anterior.

Recalculăm K cu valorile lui  1 şi  2 calculate anterior:

1
K   420.34
1 1 0,002 1 1 [W/m2K]
(   )
1670 1744,5 46,5 5815 1008.08

Recalculăm Tp1 din egalitatea q s  q1

K  Tmed   1 (T1  T p1 )
 Tp1 = 71.380 C

Recalculam Tp2 din egalitatea qs  q p

K  Tmed   2 (T p 2  T2 )
 Tp2 = 57.460 C

Recalculăm q1 şi q2
q1= 17611 [W/m2]
q2= 17611[W/m2]

După recalculare avem q1  q1= qs şi determinăm suprafaţa de transfer termic:

Q
A  s  311 .625[m 2 ]
qs
A = 311.625 [m2]

3.4.2 Calculul numărului de ţevi, a lungimii lor şi a lungimii recuperatorului

Numărul de ţevi a recuperatorului se calculează prin intermediul criteriului Reynolds,

admiţând valoarea acestuia în domeniul Re = (12 – 15)·10 3.
Alegem: - Re = 12.000;
- dimensiunea ţevilor: d = 25 [mm] cu grosimea peretelui  p =2 [mm].
  w  di Re
Re=  w
   di
unde: w – viteza fluidului prin ţevile recuperatorului;
Re = 12000
 = 0,656·10-3 [Pa·s] – vâscozitatea fluidului;
 = 970.25 [kg/m3] – densitatea fluidului;
di= 0,021 [m] – diametrul interior al ţevilor recuperatorului.
Re 
w = 0,3863 [m/s]
 d
Numărul ţevilor, nt se determină ştiind că:
Proiect de an 33

  d i2
Gv sol. sulfuroasă = nt w = 0,03374 [m3/s]
4
Rezultă:
4Mv
nt = = 252.169 ţevi
  d i2  w
nt = 253 [ţevi]

Lungimea ţevilor, lt se determină din relaţia:

A
A=   d m  lt  nt  lt =
  d m  nt
unde: dm = 0,023 [m] – diametrul mediu al ţevilor.
A
lt =   d  n = 17.046 [m]
m t

Deoarece L > 6 [m] trebuie luat un schimbător cu mai multe treceri.

Numărul de treceri, ntreceri se calculează cu relaţia:
lt
ntreceri =
l rec
unde: lrec – lungimea recomandată a ţevilor; lrec = 2 – 4 [m]; luăm lrec =4 [m]
lt 17.046
ntreceri = =  4.26
l rec 4
ntreceri = 5 treceri
Lungimea totală a recuperatorului, L se calculează cu relaţia:
L = lt + 2·l1= 4 + 2·0.2 = 4,4 [m]

L = 4,4 [m]

3.4.4 Fişa tehnică a recuperatorului de căldură

1. Denumirea utilajului: recuperator de căldură multitubular;
2. Număr de bucăţi: 1;
3. Destinaţie: recuperarea căldurii de desorbţie;
4. Funcţionare: soluţia sulfuroasă rezultată din coloana de absorbţie circulă
prin fasciculul de ţevi şi este încălzită de absorbantul +
condensul rezultat din coloana de desorbţie;
5. Poziţia de funcţionare: verticală
6. Dimensiuni: diametrul exterior al ţevilor, d= 25 [mm];
grosimea peretelui ţevilor,  p =2 [mm];
suprafaţa de transfer termic, A= 311.625 [m2];
lungimea totală a ţevilor, lt = 17.046 [m];
numărul de treceri, nt = 5;
Proiect de an 34

lungimea recuperatorului, L= 4,4 [m]

8. Materiale de construcţii: OL 37.

Capitolul IV

4. Controlul şi automatizarea procesului

Sistemele chimice sunt controlate, în general, prin intermediul a cinci parametrii: debit,
presiune, nivel, temperatură şi concentraţie. În ultimul caz, concentraţia poate fi
măsurată fie direct, fie indirect prin intermediul densităţii, vâscozităţii conductibilităţii,
pH-ului etc.

Debitul poate fi reglat prin strangularea venei de material sau prin modificarea turaţiei
pompei (pompă centrifugă).

Presiunea poate fi reglată prin intermediul variaţiei volumului sau prin variaţia debitului
volumetric în cazul transformărilor izoterme.

Nivelul poate fi reglat fie prin strangularea debitului de alimentare, fie a celui de
evacuare.

Temperatura, a cărui control şi reglare este deosebit de importantă în cadrul procesului

deoarece ea stabileşte valoarea constantei de viteză sau echilibrul termodinamic
necesar, se poate regla prin strangularea fluxului energetic spre utilaj.
Proiect de an 35

În automatizarea proceselor de absorbţie-desorbţie [9, pag. 290] se ţine cont de faptul

că fracţia molară urmărită depinde de fracţiile molare de alimentare, debitul de
alimentare, raportul debitelor de reflux şi alimentare, de presiune şi temperatură.

Practica exploatării industriale a coloanelor de absorbţie arată că aproximativ 80% din

transferul de masă are loc pe prima şi ultima unitate de transfer. Temperaturile acestor
unităţi de transfer sunt apropiate de acelea ale alimentărilor., în timp ce temperatura
celorlalte unităţi creşte datorită degajării de căldură la dizolvare. Prin urmare, echilibrul
se modifică, concentraţia gazului dizolvat scăzând.

Dacă temperatura şi concentraţiile la alimentare sunt constante, raportul constant L/G

(L, G – debitele molare de absorbant respectic amestec gazos la intrarea în coloana de
absorbţie) reglează compoziţia ambelor fluxuri; dacă temperatura creşte raportul L/G
trebuie să crească, pentru a compensa această variaţie.

4.1 Schema bloc de automatizare, descriere

Soluţia care se ia în automatizarea procesului de absorbţie în coloana cu umplutură
trebuie să depindă de sensibilitatea procesului la parametriiamintiţi mai sus, sensibilitate
impusă de sistemul gaz-lichid., tipul de umplutură etc.

Automatizarea unei coloane de absorbţie cuprinde următoarele sisteme de reglare

automată (SRA) [9]:

- un SRA de raport L/G;

- câte un SRA de temperatură pentru alimentările coloanei;
- un SRA de nivel pentru închiderea bilanţului de masă în blazul coloanei;
- un SRA de presiune la vârful coloanei.

În figura 4.1 este prezentată schema bloc de automatizare a coloanei de absorbţie.

Proiect de an 36

Figura 4.1 Automatizarea unei coloane de absorbţie cu umplutură

Proiect de an 37

Capitolul V

5. Probleme de coroziune
Coroziunea produce pagube importante în industria chimică, mărind costul de producţie
al produselor. Efectele imediate ale coroziunii sunt: întreruperea producţiei datorită
avariilor, supradimensionarea utilajelor, utilizarea unor aliaje scumpe şi de inhibatori de
coroziune, de asemenea scumpi.

După modul de manifestare a coroziunii, aceasta poate fi:

- uniform repartizată pe întreaga suprafaţă;
- localizată pe mici porţiuni (ciupituri, pitting), care este forma cea mai
periculoasă de coroziune.
După mecanismul reacţiilor, coroziunea poate fi:
- chimică, produsă de gaze uscatesau substanţe organice lichide;
- electrochimică, prin formarea unor micropile în contact cu mediul agresiv,
datorită unor neregularităţi pe suprafaţa metalelor sau datorită contactului a
două metale cu potenţiale electrochimice diferite;
- cauzată de procese termice şi mecanice (coroziunea intercristalină, coroziune
prin îmbătrânire etc.).

În industria chimică cele mai frecvente coroziuni sunt produse de:

- gazele de combustie fierbinţi (O2, CO2, SO2);
- hidrogenul la presiuni sau temperaturi ridicate;
- tensiunea mecanică la care sunt supuse metalele, în atmosferă agresivă;
- compuşi cu sulf (SO2, SO3 etc.);
- mediul acid.

Factorii care măresc viteza proceselor de coroziune într-un proces tehnologic de

fabricaţie sunt temperatura şi intensificarea circulaţiei fluidelor prin aparatele şi utilajele
instalaţiei.

Metodele şi procedeele de combatere a coroziunii pot fi grupate în mai multe categorii:

- acoperiri metalice – galvanizare, nichelare, cromare, plumbuire, cadmiere;
- acoperiri anorganice – fosfatare, emailare, oxidare anodică;
- acoperiri organice – vopsire şi lăcuire;
- modificarea stării electrice a sistemului – inhibatori, protecţie anodică.

Pentru instalaţia de separare a SO 2 dintr-un amestec gazos prin absorbţie-desorbţie,

tratată în proiect, ţinând cont de concentraţiile SO 2 în amestecul gazos şi soluţia
sulfuroasă, este recomandată protejarea anticorozivă a utilajelor prin acoperiri de
protecţie pe bază de vopsele sau materiale plastice.
Proiect de an 38

Capitolul VI

6. Amplasarea utilajelor (modalităţi de amplasare a utilajelor pe

verticală)

Coloana de absorbţie şi coloana de desorbţie datorită înălţimii lor sunt amplasate în

poziţie verticală.
Pompele centrifuge pentru vehicularea absorbantului trebuie astfel amplasate încât
conducta de aspiraţie să aibă un traseu ascendent pentru a nu se forma bule de aer în
lichid. Pompa şi motorul de acţionare se montează în poziţie perfect orizontală pe
fundaţie pentru evitarea vibraţiilor.
Din aceleaşi considerente ventilatorul pentru transportul amestecului gazos se
amplasează la nivelul solului.
Vasele de stocare ale soluţiei sulfuroase se vor amplasa pe sol sub coloanele de
absorbţie-desorbţie.
Schimbătoarele de căldură se amplasează pe verticală, pe etajul superior vaselor de
stocare.
Condensatorul şi separatorul de picături se amplasează pe etajul imediat superior celui
al schimbătoarelor de căldură.

Schema de amplasare a utilajelor este prezentată în anexa cu părţile desenate ale

proiectului (Capitolul VIII).

.
Proiect de an 39

Bibliografie:

1) Em. A. Bratu, Operaţii unitare în industria chimică, volumul I şi II, Editura Tehnică
Bucureşti, 1970
2) O. Floarea, Procese de transfer de masă şi utilaje specifice, Editura Tehnică
Bucureşti, 1985
3) L. Z. Tudose si colaboratorii, Operaţii si utilaje in industria chimică, Editura Didactică
si Pedagogică, Bucureşti, 1986
4) N. Dulamiţă, M. Stanca , Tehnologie generală,
5) G. Pinkovski, Tehnologia acidului sulfuric, Editura Tehnică, Bucureşti,1975
6) Valeriu V. Jinescu, Aparate de tip coloană, Editura tehnică, Bucureşti, 1978
7) Al. Polihroniade, Absorţie –Desorţie, Editura tehnică, Bucureşti, 1967
8) C. F. Pavlov, P. G. Romankov, A.A. Noscov, Procese si aparate în ingineria chimică.
Exerciţii şi Probleme, Editura Tehnică Bucureşti, 1981
9) Şerban Agachi, Automatizarea proeceselor chimice, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca, 1994.