Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pronumele este compus din urmatoarele grupuri de cuvinte: (pro + nomen = pentru nume)
Pronumele este partea de vorbire flexibila care inlocuieste un tantiv (nume).
Pronumele personal de politete are forme numai pentru persoanele a II-a (dumneata,
dumitale, dumneavoastra) si a III-a (dumnealui, dumneaei, dumnealor).
Pronumele personal neaccentuat la dativ poate determina un substantiv la nominativ sau la
acuzativ : palaria-mi, palaria-ti, palaria-i. In asemenea constructii pronumele la dativ are sens
posesiv: palaria mea, palaria ta, palaria ei (lui). Acest dativ se numeste dativ posesiv.
Determinand un substantiv, pronumele personal la dativul posesiv are functie sintactica de
atribut pronominal.
Formele neaccentuate ale persoanei I si a II-a singular la cazul dativ (mi-, ti-, imi, iti) se
intrebuinteaza cu rol stilistic in basmele si baladele populare pentru a arata ca povestitorul participa
sufleteste la desfasurarea actiunii. Dativul folosit in acest scop se numeste dativ etic:
“Setila repede-repede mi ti le-a supt pe toate de-a randul.” (I. Creanga)
Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv inlocuieste obiectul asupra caruia se exercita in mod direct sau
indirect actiunea unul verb.
Pronumele reflexiv prezinta particularitati morfologice si sintactice distincte :
- are numai cazurile acuzativ si dativ, iar formele au aceeasi persoana si acelasi numar ca si subiectul
verbului determinat.
- reprezinta aceeasi persoana ca si subiectul, avand forme proprii numai pentru persoana a III-a.
Ac.pe sine, se, s-
D. siesi, sie, isi, si-
- aceste forme sunt nediferentiate dupa gen si numar, iar la persoanele I si a II-a se folosesc formele
neaccentuate de acuzativ si de dativ ale pronumelui personal.
In cadrul pronumelui reflexiv putem distinge :
reflexivul dinamic, care exprima o actiune cu participarea intensa a subiectului, construit cu pronume
in acuzativ, dar si in dativ: ma gandesc, se teme, isi inchipuie, isi imagineaza;
reflexivul obiectiv exprima coincidenta dintre subiectul si obiectul actiunii: a se imbraca, a se trezi;
reflexivul reciproc arata ca actiunea este savarsita de doua sau mai multe persoane, fiecare suferind
rezultatul actiunii celuilalt: a se certa, a se iubi, a se bate, a se saluta.
In multe constructii, pronumele reflexive neaccentuate la dativ determina un substantiv, au sens
posesiv si functie sintactica de atribut pronominal (dativul posesiv).
Model de analiza pentru pronumele reflexiv
Isi ia palaria de pe cap.
Costel si-a bagat banii in chimir.
Pronumele reflexive isi, si- determina substantivul “palaria”, respectiv “banii” si arata ca
subiectul (el – Costel) este posesorul obiectului “palaria”, respectiv “banii”.
isi = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata,
functie sintactica de atribut pronominal,
si- = pronume reflexiv, persoana a III-a, numarul singular, cazul dativ posesiv, forma neaccentuata,
functie sintactica de atribut pronominal.
Specificul pronumelor reflexive cu sens posesiv consta, deci, in faptul ca ele determina un
substantiv, care denumeste obiectul posedat de subiect.
Pronumele reflexiv sine, construit cu diferite prepozitii are urmatoarele functii sintactice :
atribut pronominal prepozitional:
Iubirea de sine inseamna egoism.
complement direct:
Cine nu se pune pe sine jertfa nu-i vrednic sa stapaneasca.
complement indirect:
Vorbeste mereu despre sine.
complement circumstantial de loc:
L-a asezat langa sine.
Pronumele posesiv
Pronumele posesiv inlocuieste numele obiectului posedat si indica persoana posesorului.
Din structura sa face parte articolul posesiv (al, a, ai, ale) si are forme diferite dupa persoana,
gen, numar si partial, dupa caz.
Articolul posesiv al, ai, a, ale se schimba dupa genul si numarul obiectului posedat inlocuit.
cartea / cartile / pomul / pomii – a mea / ale mele / al meu / ai mei.
Pronumele propriu-zis se modifica in functie de persoana si numarul posesorilor:
Cartea este a mea. (persoana I, numarul singular)
Cartea este a ta. (persoana a II-a, numarul singular)
Cartea este a noastra. (persoana I, numarul plural)
Pronumele posesiv are genul, numarul si cazul substantivului substituit.
Pe banca sunt ale noastre (cartile) – genul feminin, numarul plural, cazul nominativ.
Pe-al meu (caietul) l-a corectat – genul neutru, numarul singular, cazul acuzativ.
Functii sintactice
subiect: Ai nostri au plecat.
nume predicativ (in nominativ): Cartea este a ta.
nume predicativ (in acuzativ): Darurile sunt pentru ai tai.
atribut pronominal prepozitional: El nu privea lumea cu ochi ca ai nostri.
atribut pronominal genitival: Am ascultat parerea alor sai.
complement direct: I-am vazut pe ai vostri.
complement indirect (in acuzativ): Discutam despre ai tai.
complement indirect (in dativ): Le-am spus alor mei vestea.
complement circumstantial de loc: Gigel s-a intors la ai sai plin de trofee.
complement de agent: Banca a fost reparata de ai nostri.
Observatii:
Cazurile dativ si genitiv se exprima prin articolul posesiv, care are forma alor, urmat de
formele pronumelui care arata mai multe obiecte posedate: alor mei, alor tai, alor sai, alor nostri, alor
vostri.
Le-am dat alor tai cartea. (complement indirect)
Sfatul alor mei l-am ascultat. (atribut pronominal genitival)
Ei au navalit asupra alor nostri. (complement indirect)
Cand determina un substantiv care denumeste obiectul posedat, pronumele posesiv isi schimba
valoarea gramaticala, se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz si devine adjectiv
pronominal posesiv, cu functie sintactica de atribut adjectival.
Sora mea a plecat cu prietenii sai.
Model de analiza
„Sinan se mira de indrazneala alor nostri. El gasi de cuviinta sa spuna si alor sai.”(N. Balcescu)
alor nostri = pronume posesiv (un singur obiect posedat, mai multi posesori), persoana I, numarul
plural, genul masculin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut pronominal genitival.
alor sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a, numarul
singular, genul masculin, cazul dativ, functie sintactica de complement indirect.
„Acel imparat mare si puternic isi intinsese marginile imparatiei sale si toti imparatii erau indatorati
a-i da cate un fiu de-ai sai ca sa-i slujeasca.”(P. Ispirescu)
sale = adjectiv pronominal posesiv (un singur obiect posedat, un singur posesor), persoana a III-a,
numarul singular, genul feminin, cazul genitiv, functie sintactica de atribut adjectival.
de-ai sai = pronume posesiv (mai multe obiecte posedate, un singur posesor), persoana a III-a,
numarul singular, genul masculin, cazul acuzativ, precedat de prepozitia „de”, functie sintactica de
atribut pronominal prepozitional.
Pronumele relativ
Pronumele relativ stabileste relatia intre o propozitie subordonata si regenta ei. Se
foloseste numai in fraza si are acelasi rol ca si conjunctiile subordonatoare sau adverbele relative
Pronumele relativ se deosebeste insa de conjunctii prin faptul ca indeplineste in propozitia pe
care o introduce o anumita functie sintactica, in timp ce conjunctia nu este decat un element
introductiv al propozitiei subordonate, lipsit de functie sintactica.
Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cat, cata, cati, cate. Pronumele
relativ cine se refera la fiinte, care si ce se pot referi atat la fiinte cat si la lucruri, iar cat se refera la
cantitatea obiectelor.
Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atat propozitii in relatie cu un substantiv
(propozitii atributive), cat si propozitii in relatie cu un verb.
Functia sintactica a pronumelui relativ care introduce o propozitie atributiva se poate
recunoaste usor inlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc il tine, la cazul
pronumelui:
- subiect: Am apreciat eleva 1/ care se pregateste temeinic.2/
- nume predicativ: Nu stiam 1/ care este rezultatul concursului.2/
-atribut pronominal genitival:El s-a asezat langa o fantana 1/ a carei apa se scurgea. 2/
- complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decat fratii lui 1/ pe care i-a lovit.2/
- complement indirect (in acuzativ): Am citit cartea 1/ despre caremi-ai vorbit. 2/
- complement indirect (in dativ): El a chemat elevul 1/ caruia i-a dat caietul. 2/
- complement circumstantial de loc: Admiram muntii 1/ spre care ne indreptam pasii.2/
- complement circumstantial de timp: Mi-am amintit ziua1/ in care am primit vestea. 2/
- complement circumstantial de cauza: Stiam 1/ din cauza caruiam-am suparat.2/
Pronumele relativ care la cazul genitiv asezat la inceputul propozitiei este atribut al
substantivului si este precedat de articolul posesiv:
Am curatat pomul 1/ ale carui ramuri s-au uscat.2/
pe care = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de propozitia
simpla „pe”, functie sintactica de complement direct,
caruia = pronume relativ, simplu, genul neutru, numarul singular, cazul dativ, functie sintactica de
complement indirect.
„In casa bunicilor am simtit nevoia sa notez ceea ce era chiar sub ochii mei.”(I. Teodoreanu)
ceea ce = pronume relativ compus, forma neutra, numarul singular, cazul nominativ, functie sinatctica
de subiect.
Observatie:
Ceea ce este un pronume relativ compus cu sens neutru, cand se refera la un fapt, la o situatie
anterioara : Vom discuta 1/ ceea ce ai propus.2/
Vedeam 1/ cat adevar, cata culoare se gasesc aici.2/
cat = adjectiv pronominal relativ, genul neutru, numarul singular, cazul nominativ, functie sintactica
de atribut adjectival.
cata = adjectiv pronominal relativ, genul feminin, numarul singular, cazul nominativ, functie
sintactica de atribut adjectival.
Pronumele interogativ
Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvantul sau grupul de cuvinte
asteptat ca raspuns la un enunt interogativ. Se caracterizeaza printr-o intonatie specifica.
Pronumele interogative care, cine, ce, cat, cata, cati, cate sunt folosite, de obicei, in propozitii
interogative.
Pronumele nehotărât
Pronumele nehotarat substituie un substantiv fara sa dea indicatii precise cu privire la obiect.
Dupa structura, pronumele nehotarate sunt:
simple: unul, altul, tot,, atat, mult, putin, realizand distinctii:
- de gen – unul/una, putin/putina, tot/toata;
- de numar – unul/unii, mult/multi;
- de caz:
N./Ac.Singular: unul / altul Plural: unii / altii
G./D. Singular: unuia / altuiaPlural: unora / altora
compuse, din elemente de compunere: ori-, oare-, fie-, alt-, -va, vre-, cu pronumele relative ce, cine,
cat, care, rezultand formele: orice, oricine, oricat, oricare, oarece, oarecine, oarecare, fiece, fiecine,
fiecare, ceva, cineva, careva, catva, altceva, altcineva, altcineva, altcareva etc.
este pronume nehotarat compus din elementul de compunere vre- si pronumele nehotarat unul.
Pronumele nehotarat compus flexioneaza dupa modelul pronumelui relativ sau nehotarat component:
N./Ac.oricine;
G./D. oricui;
N./Ac.fiecare;
G./D. fiecaruia / fiecareia
Pronumele nehotarat fiecare are forme pentru numarul singular.
Compusele cu pronumele ce (ceva, altceva etc) sunt invariabile la fel ca si pronumele ce.
Cand pronumele nehotarate determina un substantiv, isi schimba valoarea gramaticala, se
acorda cu acesta in gen, numar si in caz si devin adjective pronominale nehotarate.
Sunt numai pronume nehotarate, pronumele compuse de la pronumele relativ cine cu
elementele de compunere :ori-, (oare-), fie-, alt-, -va, respectiv: oricine, oarecine, fiecine, altcineva,
cineva.
Pronumele nehotarate altul (alta), unul (una), vreunul (vreuna), devin adjective pronominale
nehotarate sub forma alt (alta), un (o), vreun (vreo).
Observatii:
Pronumele si adjectivele nehotarate orice, oricare, oricat pot fi elemente de relatie intre
subordonata si propozitia regenta:
Cheama 1/ pe oricine vei gasi. 2/
Raman acasa 1/ oricate reprosuri as primi. 2/
Model de analiza
“A trecut, ajutat de cativa, toate piedicile neintelegerii si la capatul atator incercari s-a pomenit acolo
sus in cer, zburand.” (N. lorga)
de cativa = pronume nehotarat, compus, genul masculin, numarul plural, cazul acuzativ, precedat de
prepozitia simpla „de”, functie sintactica de complement indirect.
toate = adjectiv pronominal nehotarat, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul acuzativ, functie
sintactica de atribut adjectival.
atator = adjectiv pronominal nehotarat, simpiu, genul feminin, numarul plural, cazul genitiv, functie
sintactica de atribut adjectival.
Pronumele negativ
Pronumele negativ neaga un substantiv, aparitia lui in context presupunand obligatoriu
prezenta unui termen de negatie.
Nimeni nu stie nimic.
Dupa structura, pronumele negative sunt:
simple: nimeni, nimic;
compuse: nici unul.
Pronumele negativ nimeni substituie nume de persoane, distinge opozitii de caz:
N./Ac.- nimeni;
G./D. - nimanui.
Pronumele nimic (nimica) substituie nume neanimate si este invariabil.
Nici unul substituie orice substantiv si cunoaste opozitii de gen, numar si caz, dupa modelul
componentului sau unul: nici una, nici unii, nici unele.
Model de analiza
Nici un om n-a observat nimic.
nici un = adjectiv pronominal negativ, compus, genul masculin, numarul singular, cazul nominativ,
functie sintactica de atribut adjectival.
nimic = pronume negativ, simplu, invariabil, cazul acuzativ, functie sintactica de complement direct.
Observatii:
Sa nu se confunde adjectivul pronominal negativ nici un, nici o sau pronumele negativ nici
unul, nici una cu substantivele articulate nehotarat precedate de conjunctia nici.
Nici un lucru nu ramane nerasplatit. (adjectiv pronominal negativ)
Nici unul n-a venit. (pronume negativ)
El nu este nici un maestru, nici un incepator, ci un profesionist tenace. (conjunctie)
Nu stie nici unul, nici altul. (pronume nehotarate, precedate de conjunctia “nici”)