In vremea �n care a �mparatit, Leon cel prea �ntelept avea o sotie �mbunatatita

foarte si sf�nta, numele ei fiind Teofana, care s-a sfintit mai de pe urma pentru
faptele ei cele bune, dupa cum se vede �n Sinaxar, �n 16 zile ale lui decembrie.
Deci mai �nainte de a se sav�rsi Sf�nta Teofana, a venit mare boala �mparatului, si
durere nevindecata, care se zice piatra, ca se nasc oarecare pietre �nauntru �n
madularul cel ascuns, si astupa drumul udului, si nu poate sa iasa udul, pentru
care pricina multi au murit. Asadar, chinuindu-se Leon, s-au adunat toti doctorii
si nu puteau sa-l vindece. �n saptam�na zisa a br�nzei l-au str�ns durerile at�t,
�nc�t au hotar�t doctorii cum ca moare, si au pregatit cheltuielile mortii.
Atunci, fericita �mparateasa vaz�nd ca nici un doctor pam�ntesc nu putea sa-l
vindece, a alergat la Cel Ceresc. A intrat �n camara cea �mparateasca, si caz�nd
�naintea Sfintei Icoane a Maicii lui Dumnezeu, cu credinta si cu lacrimi fierbinti
se ruga ca sa-i daruiasca putina viata barbatului ei, p�na ce ar veni �n v�rsta
Constantin, fiul lor, ca sa nu se primejduiasca �mparatia. Fac�nd rugaciune, dar,
�mparateasa cetatii si rug�nd pe Stap�na cerului si a tot pam�ntul, a auzit un glas
nevazut zic�nd: �Nu te �ntrista, Teofano, ca astazi vine buruiana cea vindecatoare,
ca sa vindece pe barbatul tau�.
Aceasta auzind Sf�nta, s-a bucurat foarte si, alerg�nd catre cel bolnav, �l vazu
cum ca era �n ceasul cel mai de pe urma, ca sa-si dea sufletul, si doctorii au
facut sfat ca sa-l spintece. Iar ea le-a zis lor ca degraba vine alt doctor ca sa-l
vindece, si dupa multe ceasuri, c�nd socotea cum ca de tot a murit, vad ca vine
degraba o calugarita, Agati cu numele, care era �n Biserica, si tin�nd Prea Sfintei
Nascatoare de Dumnezeu cea din Hrisopighi un vas cu apa din acea vindecatoare, a
zis acestea catre �mparateasa: �Astazi c�nd m-am sculat de dimineata si �mpodobeam
biserica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, am auzit un glas, zic�ndu-mi: �Agati,
ia degraba putina apa din izvorul meu, ca sa duci �mparatului sa o bea, ca sa se
vindece si el si sa �nceteze si durerea Teofanei iubitei mele, care cu lacrimi
striga catre mine��. Deci i-a dat �mparateasa apa celui bolnav si �ndata, o!
grabnica izbavire!, cum a baut-o, s-a vindecat desav�rsit, si at�ta putere a luat,
�nc�t s-a sculat din pat sanatos, ca si cum n-ar fi avut nici o boala.
Minunea aceasta a �nspaim�ntat pe toti, iar �mparatul a poruncit de au facut un
praznic de veselie �ntru aducerea aminte a acestei faceri de bine si multumire a
Preaslavitei Stap�nei noastre si a Celui ce S-a nascut din ea negrait, Caruia I se
cuvine slava �n veci. Amin.
(Din minunile Maicii Domnului, Editura Doxologia, Ia?i, 2013)