Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti

Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

POLUAREA FONICĂ

Prof. Coordonator: Florinela Ardelean

Student: Muntianu Teodor

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 1
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

CUPRINS:
1. Definire
2. Dimensiuni fizice ale sunetului
3. Efectele poluarii fonice
4. Masuri de prevenire a poluarii fonice
5. Poluarea fonica in UE
6. Bibliografie

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 2
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

CAPITOLUL 1
Definire

Sunetele fac parte integrantă din viaţa noastră, cu ajutorul lor putem
comunica, suntem avertizaţi în cazul unor pericole, obţinem informaţii sau ne
relaxăm ascultând muzica preferată. Din punct de vedere
fizic sunetele reprezintă "vibraţii ale particulelor unui mediu capabile să
producă o senzaţie auditiv”.

Sunetul este o formă de energie fizică creată de obiectele care vibrează.

Aceste vibraţii se transmit sub forma unor unde de presiune crescută sau scăzută
care iradiază de la suprafaţa obiectului. Aceste unde constituie stimuli fizici
pentru ureche. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în
substanţe (aer, lichide şi solide) şi nu se propagă în vid. Atunci când auzim
ceva, de fapt urechea este atinsă de vibraţiile unduitoare ale presiunii
atmosferice. Urechea transformă undele sonore în impulsuri electrice, pe care le
transmite mai departe, la creier, care la rândul sau decodifică semnalele.
Urechea se obişnuieşte treptat cu sunetele, iar cu timpul învăţăm şi sensul
acestora.

CAPITOLUL 2
Dimensiunile fizice ale sunetului

 Frecvenţa (numărul de cicluri de vibraţii produse într-o secundă). În

general, la om plaja auditivă (suprafaţa de audibilitate) se înscrie între 16
şi 16.000 Hz (cicluri/s). În cazul unui analizor sensibil, limita superioară
ajunge la 20.000 Hz. Sensibilitatea maximă a urechii umane este în
domeniul 2000 - 5000 Hz. Sunetele sub 16 Hz se denumesc infrasunete,
iar cele peste 20000 Hz -ultrasunete. Frecvenţa sunetelor din zgomot
joacă un efect hotărâtor, deoarece nu toate frecvenţele sunt percepute la
fel, cum ar fi ultrasunetele şi infrasunetele.

 Intensitatea (nivelul de presiune sonoră, se notează cu S), se exprimă

prin comparaţie cu un nivel de referinţă, notat S0 şi se măsoară în Belli
(mai frecvent subunităţi, respectiv decibeli, dB). Pentru om, limita medie
de suportabilitate este de 65 dB iar intensitatea maxim tolerabilă este în
jur de 80-100 dB, dar ea variază în funcţie de frecvenţă. Scara de sunete
audibile este de la 0 la 140 dB. Nivelul de 20-30 dB este inofensiv pentru
organismul uman, acesta este fondul sonic normal. Sunetul de 130 dB
provoacă senzaţia de durere, iar de 150 dB este insuportabil. Un frigider
produce un zgomot de max. 20 dB, un aspirador - 50 dB, un autocamion -

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 3
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

90dB,un avion cu reacţie la decolare - 106 dB, o motocicletă în demaraj -

110 dB, o orchestră de Jazz - 112 dB.

 Durata sunetului are de asemenea impact asupra organismelor vii. Dacă

se depăşesc limitele de suportabilitate se poate ajunge la o psihoză
periculoasă.

 Timbrul este calitatea care deosebeşte între ele sunetele egale ca

frecvenţă şi intensitate. Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile
semnalului sonor. Sunetele pure sunt foarte puţine, acestea conţin o
singură frecvenţă (de exemplu diapazonul). Majoritatea conţin mai multe
armonici, acestea deosebesc două sunete cu aceeaşi frecvenţă unul de
altul (de exemplu două instrumente diferite).

Studiile de specialitate au evidenţiat limitele inferioare (pragul de

audibilitate) şi superioare (pragul senzaţiei dureroase) ale sunetelor pentru a fi
receptate de om, precum şi faptul că aceste praguri variază odată cu frecvenţa
sunetului. Astfel urechea umană este mai puţin sensibilă la frecvenţe joase decât
la sunetele cuprinse între 1000-6000 Hz. Un sunet de 60 dB la 100 Hz nu este
perceput la fel de puternic ca un sunet de 60 dB la 2000 Hz. Efectele
zgomotului asupra omului sunt în funcţie de intensitatea şi de durata sa. Primele
efecte sunt la nivel psihic (distragerea atenţiei, reducerea performanţelor în
sarcini care utilizează memoria de scurtă durată), vegetative (creşterea activităţii
cardiace), suferinţă auditivă şi apoi dificultăţi în coordonarea mişcărilor.

140 dB Pragul “dureros”

130 dB Avion cu reactive în timpul
decolării
120 dB Motorul pornit al avionului cu
reactive
110 dB Concert rock
100 dB Ciocan pneumatic
90 dB Zgomot de stradă
80 dB Zgomotul trenului
70 dB Aspirator
50-60 dB Zgomot într-un birou
aglomerat
40 dB Conversaţie
20 dB Biblioteca
10 dB Sunetele naturii
0 dB Prag auditiv

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 4
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

CAPITOLUL 3
Efectele poluarii fonice

În cazul lucrătorilor din industrie sau construcţii, expunerea la poluarea

fonică pe termen lung poate produce efecte nedorite asupra sănătăţii. Pierderea
auzului indusă de zgomot este recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii
ca fiind „cea mai comună şi ireversibilă boală industrială”. Pierderea auzului, pe
lângă faptul că poate opri o persoană să lucreze la întreaga sa capacitate, poate
distruge viaţa socială a acesteia, izolând-o de comunitate.

Zgomotul legat de muncă constituie în Europa o preocupare în creştere

întrucât afectează în mod direct milioane de lucrători nu numai în industria grea,
ci şi într-o mulţime de sectoare de activitate cum sunt serviciile, educaţia şi
divertismentul. O treime a angajaţilor din Europa sunt expuşi la niveluri ridicate
de zgomot pe durata a peste un sfert din programul lor de lucru, iar circa 40
milioane de lucrători sunt nevoiţi să ridice tonul peste nivelul normal de
conversaţie pentru a se face auziţi, cel puţin jumătate din programul lor de
lucru. Pentru protecţia lucrătorilor, Directiva referitoare la zgomot, care a intrat
în vigoare, în toate statele membre ale Europei, în februarie 2006, stabileşte o
limită zilnică de expunere la zgomot de 87 dB şi prevede că „ riscul generat de
expunerea la zgomot trebuie să fie eliminat la sursă sau redus la minimum”.

Traficul urban este principala componentă a zgomotului din oraşe. Pe

parcursul unei zile se înregistrează trei maxime ale nivelului de zgomot, la orele
6-7, 12 şi 18-19. Maşinile de puteri mari, motocicletele, motoretele şi scuterele
produc cele mai mari zgomote. O maşină Dacia 1300 produce 72 dB în regim,
iar la frânare şi demarare rapidă 92 - 97 dB. Frânarea şi demararea sunt
momentele cele mai zgomotoase la toate tipurile de autoturisme. Motoarele
Diesel sunt mai poluante fonic decât cele cu piston.

Zgomotul e foarte periculos, acţiunea sa se manifesta cu timpul, pe

nesimţite. Tot mai frecvent în lumea medicală se vorbeşte despre “maladia
zgomotului”, cu afectarea sistemului nervos şi auditiv. Actiunea primară a
zgomotului puternic influenţează negativ nu doar asupra urechii, dar şi asupra
sistemului nervos, producând ameţeli, cefalee, oboseală. Muzica puternică poate
crea stări de depresie.

Conform unui studiu de specialitate efectuat asupra mai multor persoane

din Europa, 40 % din populaţia Franţei, 34 % din Germania, 33 % din Spania
sunt de părere că zgomotul provocat de vecini sau cel din stradă este de-a
dreptul iritant şi că le creează zilnic probleme la nivelul stării psihice. În

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 5
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

întreaga lume, conform OMS, 120 milioane de oameni suferă de afecţiuni ale
auzului din cauza expunerii prelungite la zgomot. Zgomotul acţionează direct
asupra urechii, exercitând atât efecte auditive, cât şi efecte extraauditive.
Efectele resimţite sunt: reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşterea
riscului de producer a accidentelor, instalarea oboselii auditive, care poate
dispare odată cu dispariţia zgomotului, traumatisme, ca urmare a expunerii la
zgomote intense un timp scurt. Aceste traume pot fi: ameţeli, dureri, lezarea
aparatului auditiv şi chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate,
tahicardie, tulburări ale somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor, în
special a culorii roşie, surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvenţă.
Efectele depind de natura persoanei, de complexitatea, natura şi intensitatea
zgomotelor. Efectele imediate şi pasagere sunt afecţiunile cardiovasculare
(creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale), diminuarea atenţiei şi a
capacităţii de memorare, agitaţia, reducerea câmpului vizual, afecţiuni gastro-
intestinale. Efectele pe termen lung însă duc la oboseală fizică şi nervozitate,
insomnie, bulimie, hipertensiune arterială cronică, anxietate, comportamente
depresive şi chiar agresive.

În momentul de faţă, oamenii de ştiinţă studiază acţiunea poluării fonice

asupra organismului uman. Cercetările actuale au demonstrat că un nivel foarte
mare al zgomotului acţionează într-adevăr negativ, dar şi liniştea foarte
apăsătoare este cauzatoare de nelinişte. Prin urmare, sunetele cu o anumită
intensitate sunt necesare. Fiecare persoană are un anumit nivel de toleranţă la
zgomot intrând acum în joc factori precum vârsta, starea de sănătate sau chiar
temperamentul.

Rezultatele unui studiu epidemiologic efectuat cu ajutorul specialiştilor din

Inspectoratele de Sănătate Publică, finalizat în 2000, semnalează pentru grupa
de vârstă de 15-64 de ani, în general manifestări superioare ale simptomelor
nespecifice în zonele de trafic intens, prin tulburări de somn (49 %), cefalee
(56%), ameţeli (25%). În privinţa frecvenţei afecţiunilor potenţial asociate
expunerii excesive la zgomot, cea mai mare prevalentă o înregistrează
hipertensiunea arterială (maxim 16%).

Ultra- şi infrasunetele se adaugă sunetelor audibile, zgomotelor, mărind

efectele nedorite.

Infrasunetele pot apare la automobile cu viteză mare (16 Hz), elicoptere

(11,5 Hz), la apropierea furtunii (6 Hz), prin interacţiunea oceanului planetar cu
masele de aer (0,1-10 Hz), explozii, cutremure, în timpul zborului avioanelor
supersonice. Infrasunetele sunt foarte greu absorbite, deci se atenuează puţin cu
distanţa. Astfel se explică transmiterea infrasunetelor emise de avioanele
supersonice la mii de kilometrii distanţă. Infrasunetele, ca şi ultrasunetele sunt

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 6
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

percepute de sugari, animale şi păsări. Sugarii manifestă înainte de furtună

insomnie, convulsii, lipsă de poftă de mâncare, respiraţie agitată şi o creştere a
temperaturii. Păsările şi animalele semnalează prin comportarea lor agitată
apariţia furtunilor, sau a cutremurelor. Infrasunete de 7 Hz traumatizează
puternic sistemul nervos şi circulator, iar la alte frecvenţe pot distruge şi
alveolele pulmonare. La adulţi, infrasunetele produc ameţeală, vomă, un fals
efect de euforie, sau chiar efecte cumulate, aşa cum se întâmplă unor persoane,
în timpul mersului cu viteză mare cu autoturisme, sau autobuze.

Ultrasunetele au frecvenţe între 20 kHz şi 1 milion kHz. Sunt produse în

natură, în industrie, sau de aparatura electrocasnică. Animalele recepţionează
ultrasunetele, iar liliecii utilizează ultrasunetele emise de ei pentru orientarea în
timpul nopţii. La om, ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, produc
migrene, greaţă, sau chiar pierderea echilibrului. Aspecte pozitive ale
ultrasunetor sunt că distrug bacteriile, viruşii, ca de exemplu: bacilul
tuberculozei, virusul gripei, al tifosului ş.a. şi că ele îşi găsesc aplicaţii în
diagnosticarea medicală, sterilizarea unor obiecte medicale (ace, seringi),
defectoscopia pentru metale şi betoane, pentru identificarea golurilor, fisurilor
interne, locaţia marină a vaselor eşuate pe fundul mărilor, sau a submarinelor;
trasarea hărţilor oceanelor, studii chimice (uzura polimerilor, extracţii etc.).

Zgomotul afectează şi animalele, nu numai omul, producându-le stres,

creşterea riscului de mortalitate, probleme de comunicare care afectează
reproducerea şi navigarea organismelor acvatice, pierderea temporară sau
definitivă a auzului, restrângerea habitatului care poate merge până la extincţia
speciei (un exemplu este moartea unor specii de balene din cauza detectoarelor
militare cu ultrasunete). Cercetările recente demonstrează efectele sunetelor
produse de om asupra organismelor marine, precum mamifere, broască ţestoasă
şi alte organisme marine. Zgomotele echivalente cu cele suportate de oameni în
activitatea lor cotidiană au produs la maimuţe o creştere cu peste 30% a
tensiunii arteriale şi o creştere a nivelului glucozei în sânge.

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 7
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

CAPITOLUL 4
Masuri de prevenire a poluarii fonice

În scopul diminuării zgomotului produs în companiile industrial,măsurile

ce trebuie luate se defines încă din faza de proiectare şi vizează arhitectura
halelor,structura lor,caracteristicile utilajelor,dispozitivele fonoizolante precum
şi mijloacele individuale de protecţie.
În funcţie de natură actvitatilor,în România au fost stabilite norme privitor
la nivelul admis al zgomotelor,ca de exemplu:
 90 dB pentru hale industrial;
 80 dB pentru locuri de muncă cu solicitare medie a
atenţiei(laboratoare uzinale,cabine de control);
 70 dB pentru locuri de muncă cu solicitare mare a
atenţiei(central telefonice,centre de calcul);
 60 dB pentru locuri de muncă cu solicitare deosebită a
atenţiei(laboratoare de cercetare-proiectare);
 50 dB –zona de locuit urbana;
 45 dB-zone de recreere şi zone special protejate(parcuri,spitale
etc.);
Alte reglementări sunt prevăzute în STAS 10009-88 şi STAS 61613-
82.Conform normelor legale nivelul de zgomot admis este ziua de 50 dB,iar
noaptea de 40 dB.
Pentru realizarea acestor cerinţe,se iau o serie de măsuri care constituie căi
de combatere a poluării sonore.
În industrie,se realizează:
 Izolarea utilajelor prin montarea pe elemente vibroizolante
din cauciuc sau azbest sau chiar în cazuri critice închiderea
acestora în carcase fonoizolante rigide,dublu căptuşite cu material
fonoabsorbante;
 Placarea pereţilor cu material câte nu reflectă zgomotul,ci îl
absorb;
 Realizarea unui tavan fonoabsorbant,din casete de aluminiu
perforat şi plăci de silan de 50mm grosime;
 Protejarea operatorilor tehnici şi a personalului muncitor cu
antifoane;
Rotaţia operatorilor de servire şi întreţinere a utilajului producător de
zgomot,astfel încât să scadă timpul de expunere.
Protecţia individuală împotriva zgomotelor,constă în utilizarea unor
echipamente,denumite antifoane de tip intern sau extern.

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 8
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

În scopul reducerii zgomotului din traficul rutier se practică dotatea

autoturismelor cu filtre şi atenuatoare de zgomot din material fonoabsorbante
sau fabricarea de maşini cu pornire electrică a motorului classic sau cu motoare
electrice la care se aplică proiectele inovatoare de autonomie în condiţii diferite
de trafic.
Zgomotul traficului urban poate fi atenuat prin:reducerea numărului de
autovehicule pe arterele de circulaţie,fluidizarea circulaţiei prin utilozxarea
metodei”undă verde”,asigurarea unei mai bune sistematizări urbanistice,izolarea
clădirilor cu ecrane fonoizolante realizate prin vegetaţie,amplasarea clădirilor
ţinând cont de direcţia propagării undei sonore,ecranarea clădirilor de locuit cu
ajutorul clădirilor cu destinaţie publică.Tramvaiele se dotează cu amortizoare de
vibraţii,bandaje de cauciuc montate pe calea de rulare,iar motorul se amplasează
longitudinal pe axa drumului etc.În cazul metroului,se urmăreşte diminuarea
poluării sonore începând cu alegerea soluţiei constructive,a materialelor
utilizate cu folosirea de grinzi de beton armat,metal etc.Pentru calea de
rulare,placarea tunelului cu material fonoizolante.
Pentru reducerea poluării fonice în cazul traficului feroviar care generează
zgomote cu intensităţi cuprinse între 110-120 dB la viteze de 100-120
km/oră,trebuie aplicate atât măsuri de organizare a traficului,cât şi măsuri
privind construcţia garniturilor de tren,cu izolarea acustică a vagoanelor etc.

CAPITOLUL 5
Masuri de prevenire a poluarii fonice

Poluarea fonică este cauza multor probleme de sănătate, iar numărul

europenilor expuși la niveluri ridicate de zgomot este în creștere. Zgomotul
are efecte dăunătoare și asupra florei și faunei sălbatice. Statele membre ale UE
sunt obligate să întocmească hărți de zgomot pentru orașele mari, drumuri, căi
ferate și aeroporturi și să propună planuri privind soluționarea acestei probleme.
Zgomotul cauzat de trafic, industrie și activități recreative este
o problemă din ce în ce mai mare. În orașe, traficul rutier este una dintre
principalele surse de poluare fonică, aproape 70 de milioane de europenifiind
expuși zilnic la niveluri de zgomot care depășesc 55 de decibeli. Potrivit
Organizației Mondiale a Sănătății, expunerea pe termen lung la aceste niveluri
ridicate de zgomot poate duce la creșterea tensiunii arteriale sau la apariția
infarctului miocardic.
Aproximativ 50 de milioane de persoane care locuiesc în zone
urbane sunt afectate de zgomotul din trafic pe timp de noapte, 20 de milioane
dintre acestea având probleme de sănătate din această cauză.

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 9
 Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

Privarea de somn este cea mai mare problemă. Potrivit Organizației

Mondiale a Sănătății, ca să putem dormi bine în timpul nopții, zgomotul de fond
nu trebuie să depășească 30 de decibeli, iar zgomotele individuale trebuie să se
mențină sub 45 de decibeli.
Expunerea la zgomot poate provoca afecțiuni precum tinitusul, probleme
mintale și stres.De asemenea, poate duce la scăderea performanței la locul de
muncă, iar în cazul copiilor poate avea consecințe negative asupra activității
școlare.
Păsările și animalele au și ele de suferit din cauza zgomotului. Deși unele
vietăți au capacitatea de a se adapta la mediul urban, s-ar putea ca poluarea
sonoră să le determine pe unele dintre ele să-și părăsească habitatele în care se
reproduc și se hrănesc în mod obișnuit.
Legislația UE obligă autoritățile să informeze publicul cu privire la
impactul poluării fonice și să-l consulte cu privire la măsurile pe care
intenționează să le ia pentru a limita poluarea fonică. În acest fel, cetățenii pot
vedea care sunt îmbunătățirile reale aduse de măsurile de gestionare a
zgomotului și vor putea să se adreseze reprezentanților aleși în cazul în care este
necesar.

CAPITOLUL 6
Bibliografie

1. Barnea, M., “Efectele poluării mediului asupra omului”, Editura Academiei

R.S.R, Bucureşti, 1973, p. 73-90

2. Bogathy, Z., „Introducere în psihologia muncii”, Tipografia Universităţii de

Vest, Timişoara, 2002.

3. Rojanschi V., Bran Florina,. Diaconu Gh, „Protecţia şi ingineria mediului”,

ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2002.

4. Andronescu, Medeea - Nadia Tăriceanu Nicolae , Chiţu Mihai-Lucian,

“Managementul zgomotului în şantierele de construcţii,

http://zgomot.protectiamuncii.ro/docs/galati/Andronescu%20Tariceanu%20Chit
u%20-%20MANAGEMENTUL%20ZGOMOTULUI.ppt

5. “Normele Generale de Protecţie a Muncii” ediţia 2002,

cis01.central.ucv.ro/psi/normele_generale_de_protectie_a_muncii.pdf

Muntianu Teodor
Grupa 2, An III, Seria A Pagina 10