Tunderea la ovine.

Tunderea

Recoltarea l�nii la ovine se face odata pe an, spre sf�rsitul primaverii, �n

lunile mai- iunie. Tunderea ovinelor se poate face manual, mecanic sau chimic.
Locul de tundere trebuie sa fie curat, si sa dispuna de spatiu suficient
pentru manipularea ovinelor, c�ntarirea si sortarea primara a cojoacelor de l�na.
De regula, se compartimenteaza �n trei boxe si anume pentru oile care se tund
imediat, pentru oile tunse si pentru sortarea l�nii. Operatiunea de tuns se aplica
mai �nt�i la batali si la oile sterpe, dupa care urmeaza mioarele, miorii, oile
mame si berbecii.
Tunderea manuala � se executa cu foarfeci speciale. In mod normal, un
muncitor tunde pe zi 25-30 oi cu l�na fina, 50-60 oi cu l�na semifina si 70-80 oi
cu l�na grosiera.
Tunderea mecanica � se face cu ajutorul aparatelor electrice de tuns. In
acest caz se obtine o crestere a productivitatii muncii.
Tunsul chimic � presupune inocularea unor substante ca ciclofosfamida,
colchicina, colcemida, etc., l�na smulg�ndu-se cu usurinta apoi dupa corpul
animalelor. Din punct de vedere biologic acest procedeu genereaza o serie de
modificari nedorite cum ar fi: microhemoragii la nivelul inimii, ficatului si
intestinului; tulburari gastro-intestinale, micsorarea apetitului si greutatii
corporale. De asemenea, se �nregistreaza remanenta acestor substante timp
�ndelungat, ceea ce depreciaza calitatea carnii si a laptelui.