1

TEORIE – ENUNȚURI

August 2016

PROBLEME SCURTE

Problema 1. Magnitudinile sistemelor stelare (40 puncte)

A. Sistem stelar dublu. Magnitudinile absolute ale componentelor  1 și respectiv  2
aparținând unui sistem stelar dublu observat sunt M 1 și respectiv M 2 .
a) Să se determine magnitudinea absolută, M sd , a sistemului stelar dublu observat.
B. Sistem stelar triplu. Magnitudinea absolută a unui sistem stelar triplu este M st , iar
magnitudinile absolute ale componentelor  1 și respectiv  2 din sistemul stelar triplu observat sunt
M 1 și respectiv M 2 .
b) Să se determine magnitudinea absolută, M 3 , a componentei  3 din sistemul stelar triplu
observat.

Problema 2. Asteroizi (40 puncte)

Variaţia strălucirii unui asteroid, presupus sferic şi cu suprafaţă uniformă, detectată de pe
Pământ, depinde de poziţia şi mişcarea reciprocă a Pământului şi a asteroidului. Considerând că atât
Pământul cât şi asteroidul se mişcă pe orbite circulare în jurul Soarelui, să se determine perioada de
variaţie a strălucirii asteroidului, cunoscând raza orbitei Pământului şi a asteroidului ( rP şi respectiv
rA ) şi perioada de revoluţie a Pământului, TP. Geometria sistemului „Soare – Pământ – Asteroid”, la
un anumit moment, este reprezentată în desenul din figura 1.

Asteroid Soarele

d PA
Pământul

Fig. 1
 2

Problema 3. Temperatura la suprafața Soarelui (40 puncte)

a) Să se estimeze valoarea medie a temperaturii suprafeţei Soarelui, dacă valoarea medie a
temperaturii suprafeţei Pământului este tP = 20 0C, iar raza Soarelui reprezintă aproximativ
  0,00464 din distanţa medie Soare – Pământ, RS =  dS-P.
b) Să se calculeze lungimile de undă ale radiaţiilor emise de Soare, asociate temperaturilor
următoarelor regiuni ale Soarelui: 1 – petele solare (T = 4.500 K); 2 – fotosfera (T = 6.000 K). Se
cunosc: constanta lui Planck, k  6,63  10 34 Js; constanta lui Boltzmann, k B  1,38  10 23 JK -1 ;
viteza luminii în vid, c  3  10 8 ms -1 .

Problema 4. Legea a treia a lui Kepler, nu se respectă! (40 puncte)

În acord cu legea a treia a lui Kepler se știe că perioada rotației orbitale a unei planete în jurul
Soarelui este cu atât mai mare cu cât planeta evoluează pe o orbită cu raza mai mare, T 2  kr 3 . Raza
orbitei circulare a Pământului în jurul Soarelui este rP  1,5 108 km, iar perioada rotației Pămăntului
în jurul Soarelui este TP  1 an . Pentru un Obiect Cosmic care evoluează în jurul Soarelui pe un cerc
coplanar cu orbita Pământului, având raza rOC  rP  a, perioada rotației sale în jurul Soarelui va fi
TOC  TP , iar viteza sa tangențială va fi v OC  v P . Să admitem că la momentul inițial, Obiectul
Cosmic, Pământul și Soarele se află în poziții coliniare, așa cum indică desenul din figura 2.
 3

P S
OC
 a rP
v OC rOC

vP

Fig. 2

Să se analizeze posibilitatea ca evoluția Obiectului Cosmic, pe orbita sa circulară în jurul

Soarelui, să se facă păstrându-se permanent colinearitatea sa cu Pământul și cu Soarele, astfel încât
perioada rotației sale să fie TOC  TP . Se știe că M P / M S  3 10 6.

PROBLEME MEDII

Problema 5. Sisteme gravitaționale (60 puncte)

A. Satelit artificial. Un satelit artificial evoluează pe o orbită eliptică în jurul Pământului.
 4

a) Să se stabilească relația dintre energia mecanică totală (E) a sistemului Satelit – Pământ și
momentul cinetic al satelitului  L  , în raport cu Pământul și apoi să se determine, pe baza relației
stabilite, semiaxele elipsei,  a; b  , pe care evoluează satelitul. Se cunosc: m – masa satelitului; M –
masa Pământului; K – constanta atracției gravitaționale.
B. Introducerea unui satelit pe orbita eliptică. Transportul unui satelit de pe Pământ până la
altitudinea punctului de injecție pe o orbită eliptică se face cu ajutorul unei rachete purtătoare, astfel
încât, pe acest sector al traiectoriei (traiectorie activă), mișcarea ansamblului este rezultatul compunerii
forțelor de reacție (de tracțiune) cu forțele de atracție gravitațională.
La altitudinea punctului de injecție satelitul se desprinde de racheta purtătoare. Cu cât
altitudinea acestui punct va fi mai mare, cu atât viteza de injecție, care va trebui să i se imprime acolo
satelitului, va fi mai mică.
Prima parte a traiectoriei active descrisă de racheta purtătoare se află, aproximativ, pe verticala
locului de lansare, pentru ca apoi să se curbeze în conformitate cu un program stabilit, astfel încât
atunci când motorul ultimei trepte reactive a rachetei își încetează funcționarea, să se fi atins acel
punct și acea viteză cu care satelitul poate continua mișcarea pe elipsa prestabilită.
Dacă un satelit trebuie plasat (injectat) pe orbita eliptică cu o viteză minimă atunci el trebuie
ridicat până la altitudinea apogeului orbitei eliptice.
Aceasta să fie oare și ideea că soluția optimă din punct de vedere energetic de a introduce un
satelit pe o orbită eliptică, o reprezintă „injecția“ la apogeul orbitei pentru că necesită acolo o viteză de
injecție minimă?
Injecția satelitului la apogeu presupune însă transportul acestuia pe o distanță maximă, ceea ce
implică un consum energetic suplimentar, care poate să depășească economia de energie determinată
de avantajul injecției cu viteză minimă.
Sau soluția optimă din punct de vedere energetic este injecția la perigeu, care presupune o
viteză de injecție maximă, dar oferă avantajul unei economii de energie deoarece satelitul trebuie
deplasat pe o distanță minimă.
b) Să se justifice varianta optimă, considerând următoarele două cazuri:
1) orbita eliptică pe care va trebui să evolueze satelitul are perigeul jos;
2) orbita eliptică pe care va trebui să evolueze satelitul are perigeul sus.

Problema 6. Satelit lansat de pe o stație cosmică (60 puncte)

De pe o stație cosmică cu masa M , care evoluează pe o orbită circulară cu raza r în jurul unei

planete cu masa M 0 , se lansează un satelit, având masa m, cu viteza relativă w orientată spre
centrul planetei.
a) Să se justifice forma orbitei satelitului după lansarea sa și să se determine 10 (zece)
elemente ale orbitei satelitului în raport cu planeta.
b) Să se justifice forma orbitei stației cosmice, în raport cu planeta, după lansarea satelitului.
KM
Se cunoaște constanta atracției gravitaționale, K. Se știe că w  .
r
PROBLEME LUNGI

Problema 7. Turnul Orașului Solar (100 puncte)

În fotografia din figura 3 este prezentat ”Turnul Orașului Solar”, construit pe vârful Insulei
Cotonduba din Golful Guanabara (Brazilia), în perspectiva Jocurilor Olimpice de Vară de la Rio de
 5

Janeiro (Râul de Ianuarie), care se vor desfășura în zilele de 5 – 21 august 2016. Înălțimea vârfului
insulei este H  70 m, iar înălțimea turnului este h  105 m . Doi pescăruși, P1 și respectiv P2 , în
așteptarea apusului Soarelui, s-au oprit din zbor, la baza insulei și respectiv în vârful turnului.

Fig. 3

Să se determine:
a) diametrul unghiular al Soarelui,  , în percepția celor doi pescăruși;
b) durata apusului Soarelui,  1 , pentru pescărușul P1 ;
c) coborârera  a orizontului pescărușului P2 , sub orizontul standard al pescărușului P1 ;
d) întârzierea începerii apusului Soarelui,  , pentru pescărușul P2 , față de pescărușul P1 ;
e) durata apusului Soarelui,  2 , pentru pescărușul P2 .
Se cunosc: raza Pământului, R  6380 km; raza Soarelui, RS  6,96 105 km; distanța dintre
Pământ și Soare, d PS  15 10 km; perioada rotației Pământului în jurul propriei axe, TP  24 h;
7

declinația Soarelui,   17 0 06'39"; latitudinea insulei Cotonduba,   22054'23".

Problema 8. Sateliți (100 puncte)
A. Sateliți artificiali. Doi sateliți artificiali, S1 și respectiv S 2 , evoluează cuplați în jurul
Pământului pe o orbită circulară a cărei rază este egală cu dublul razei Pământului. La un anumit
moment, cei doi sateliți trebuie să se separe, astfel încât satelitul S1 să călătorească spre o altă
planetă, iar satelitul S 2 să se deplaseze în jurul Pământului, pe o orbită eliptică tangentă la suprafața
Pământului în punctul diametral opus punctului în care cei doi sateliți s-au separat.
 6

a) Să se determine valorile raportului dintre masele celor doi sateliți, m1 / m2 , pentru care
aceștia se vor deplasa pe traiectoriile precizate, după separarea lor. Să se analizeze toate variantele
posibile.
B. Satelitul expulzat. Un satelit special S evoluează în planul ecuatorului terestru, pe o elipsă cu
excentricitatea e, având Pământul în unul din focare. Atunci când satelitul se află la perigeu, distanţa dintre
el şi centrul Pământului fiind 2R, unde R este raza Pământului, de pe el se lansează un minisatelit special,
S0, cu destinație interplanetară.
b) Să se determine valorile raportului maselor celor doi sateliţi, m / M , dacă după expulzarea
satelitului S0, satelitul S îşi continuă mişcarea pe o orbită circulară în jurul Pământului.