Traumatismele fizice dinților

A realizat
Barcari Valentin
grupa 110
Traumadinților – este destul de comună dentare problemă, care este cel mai des se întâlnește la copii.
Copiii cad de la o înălțime,se ocupă de jocuri active. Toate situațiile în care crește riscul de rănire a
dintelui.

• Acute leziuni dentare apar instantaneu de motive operaționale. De multe ori pacienții se
adresează pentru ajutor imediat, ci după o lungă perioadă de timp, și, prin urmare, consideră că
este dificil de diagnosticarea și tratamentul unor astfel de leziuni. Tip de prejudiciu este asociat
cu o forță de impact, direcția sa, de locul de aplicare. Un rol important îl joacă vârsta pacientului,
starea dinților și parodonțiului.

CLASIFICAREALUXAȚIIȘIFRACTURE

În prezent nu există un sistem de clasificare leziuni dentare, dar cel mai frecvent este o abordare OMS.
Pornind de la el, traumatisme dentare sunt reprezentate de 8-mew clase :

• I-clasa - contuzii dentare, care în continuare sunt însoțite de fisuri de smalt;

• II-clasa - fracturi cu forme neasociată;

• III-clasa - a complicat cu o fractură de partea de sus a dintelui – deteriorarea coroane;

• IV-clasă - full fractura partea de sus a dintelui;

• V-clasa - fracturi longitudinale, care afectează rădăcină și coroana dintelui;

• VI-clasa - fractura rădăcinilor dintelui;

• VII-clasa - luxație incompletă;

• VIII-clasa - luxație completă.

Luxațiiledentare

• Luxațiile dintelui se produce celmaiadeseaînurmauneilovituri de fațetatdintelui. De

celemaimulteoriвывихуexpuse fata de dintii de pemaxilarul superior șimaipuținpepartea de jos.

Fracțiune de dislocareâ

• Când incomplet luxație a rupt o parte a fibrelor parodontale. De fibre, care au continuat să fie
continuitate, de obicei, sunt întinse într-o anumită măsură.

Când incomplet luxație a rupt o parte a fibrelor parodontale. De fibre, care au continuat să fie
continuitate, de obicei, sunt întinse într-o anumită măsură

• Luxație plină

• În plină luxație se produce ruperea țesuturilor doar parodontale și a ligamentului circular al

dintelui. Acest lucru duce la pierderea dintelui din alveole sub acțiunea forței aplicate sau
greutatea proprie a dintelui. Vaso-nervos buchet mereu rupt. Poate să apară fractura marginii
alveole. Uneori, un dinte reținut în альвеолеunice conservate fibrele ligamentului circular al
 dintelui sau prin proprietățile adezive ale celor două suprafețe umede: radacina dintelui și a
peretelui alveole

Tratamentulluxațiii

nclude:

• Repoziționireadintelui;

• Imobilizarea banda din fibra de sticla în combinație cu iluminare din material compozit;

• Gigienaorala;

• La stabilirea moartea pulpei - l ștergeți și sigilarea canalului.

• Replantareaeste o întoarcere a dinteluiînpropriagaura. Se distingmomentală

șiamânareareplantareadintelui.

• Înreplantarea momentalădinte pregătesc la singură vizită, umplecanalul cu plombaîn rădăcinii și

petrec de fapt replantarea urmată de splintage.

• Pentru replantarea întârziată, dintele dislocat este spălat, scufundat într-o soluție salină cu un
antibiotic și plasat temporar (înainte de replantare) într-un frigider. După câteva ore sau zile,
dintele este treptat, umplut și replantat.

Fracturiledinților

Cauzele unei fracturi dentare sunt în principal leziuni mecanice care rezultă dintr-o lovitură sau o cădere.
Dinții frontali ai maxilarului superior sunt mai susceptibili la fracturi decât la dinții maxilarului inferior,
adesea fracturile dinților sunt combinate cu dislocările incomplete.

Fracturiledințilorsunt:

5. în aspect: cu deschiderea camerei pulpei și fără deschidere;

6. pe tipuri: transversale, longitudinale și mărunțite;

7. după locație: în zona coroanei, în zona gâtului și rădăcinii dintelui.

8. Reprezentarea schematică a anumitor tipuri de fracturi dentare:

• a - la nivelul smalțului și dentinei fără și cu deschiderea cavității dintelui, b - la nivelul gâtului

dințat, c - transversal, la nivelul treimii superioare a rădăcinii, g - longitudinal, d - transversal, la
nivelul treimii medii a rădăcinii