CURS DE CERCETARE MEDICINA

TEMA 1. Introducere 1.1.Ce este cercetarea? o investigatie sistematica, controlata, empirica si critica
asupra unor ipoteze privind relatiile prezumate intre anumite fenomene ; O activitate pentru
descoperirea adevarului. Se mai defineste ca experienta, atitudine, arta investigarii stiintifice, efortul
de a dobandi noi cunostinte; activitatea de a gasi raspunsuri la intrebari. 1.2.De ce se face cercetare:
A obtine o diploma (licenta, master, doctor) A obtine o pozitie, respectabilitate : ex.promovarile in
mediul academic sunt conditionate de titlul de doctor ; A rezolva o problema : nevoile practicii au
nevoie de cercetare Placere intelectuala : a invata sa citesti texte si sa gandesti critic ; a dobandi
cunostinte aprofundate, intr-un domeniu; a intelege anumite mecanisme, legaturi, societatea A servi
societatea : progresul economic si social noi produse, noi politici A castiga un venit: nu doar
institutele de cercetare castiga venituri din cercetare, ci si Universitatile, care in mod firesc au nevoie
de venituri suplimentare fata de alocarile , care pot fi obtinute prin proiecte de cercetare (Uniunea
Europeana, vezi CORDIS, Marie Curie etc.; Banca Mondiala, alte institutii regionale, internationale) 1.
3. Tipuri de cercetare Teoretica (fundamentala): cercetare ‘pura’, pentru dezvoltare teoretica,
conceptuala, formularea de idei abstracte, modele explicative. Nu orice cercetare teoretica este si
fundamentala, in sensul de a aduce contributii importante, de a revolutiona un domeniu. Empirica
(opus cercetarii teoretice): se bazeaza pe observarea directa a realitatii; porneşte de la concepte şi
modele teoretice, verificǎ teoria dar, prin constatǎrile şi concluziile sale, poate contribui la
îmbogǎţirea teoriei. Cercetarea empiricǎ poate fi: Cercetare calitativa foarte necesara si importanta
in anumite domenii: intelegerea unui eveniment, pentru a scoate în evidenţǎ anumite caracteristici
sau comportamente, din perspectiva actorului 3 implicat; Datele calitative se refera la atribute ale
unei persoane sau a unui grup de persoane, motivaţii, aspiraţii, atitudini, valori, culturǎ, stil de viaţǎ,
comportament, care se redau cat de exact posibil; foarte importantǎ este experienta personala a
cercetatorului, puterea lui de patrundere, de intelegere, intuitia sa; de aici, specificitatea
interpretarilor. Interpretarile se pot face treptat, pe masura ce se culeg informatii Informaţiile culese
nu se supun regulilor statistice, desi pot fi convertite in expresii cantitative prin codificare si, apoi,
supuse unei anumite prelucrǎri ex. numǎrare şi comparare, pentru a afla frecventa. Deci, nu se
bazeaza pe expresii cantitative, dar implica unele masurari. Din raspunsuri la interviuri, pe baza unor
chestionare specifice, se extrag concepte. Eşantioanele cu care se lucreazǎ sunt selectate conform
scopului, indivizii, entitǎţile selectate trebuie sǎ rǎspundǎ anumitor criterii-deci, selecţia nu este
întâmplǎtoare. Presupune multa munca si efort, o atentǎ pregǎtire – o foaie de parcurs, care conţine
data, locul, participanti etc.. Cercetatorul nu este complet detaşat de obiectul cercetat (ex. in
antropologie); Interpretarea este foarte sensibila si presupune multa creativitate din partea
cercetatorului Analiza calitativa poate fi: Analiza tematica: se stabileşte o anumitǎ temǎ importantǎ şi
actualǎ ex. impactul Isd asupra ocupǎrii forţei de muncǎ; consecinţele migraţiei asupra comunitǎţii
locale Analiza comparativa (este o continuare a analizei tematice, prin care se compara
informatii/date obtinute de la diferite persoane, entitǎţi/firme etc. Analiza continutului/textului, a
raspunsurilor la chestionare cu intrebari deschise conduce la codificarea caracteristicilor (categorii
predeterminate sau aparute din text). Analiza de discurs/conversatie/i 4 Propune forme de utilizare
practica, de schimbari ale unor situatii, recomandari noi politici Aplicata: orientata spre solutionarea
unor probleme din variate domenii/cu aplicabilitate concreta ex. Studiu asupra profitabilitatii unei
investitii in zona x Descriptiva: studiu/survey asupra ceva care exista, pentru a face constatari privind
legaturil existente, caracteristici etc. Profilul migrantiului roman din regiunea Nord”-Est Exploratorie:
Ex post facto (cu referire la ceva petrecut; retrospectiv; care afecteaza lucruri petrecute); este foarte
potrivita acolo unde abordarea este mai putin categorica/certa, unde nu se poate aplica un
experiment, privire orientata spre interior; permite studierea cauzalitatii si compara grupuri; De
obicei, este calitativa sau mixta; este mai ieftina, flexibila, cu rezultate mai putin certe/sigure Intra:
studii de corelatie/cauzale; studii de grup dupa anumite criterii.Ex. cercetarea cauzelor şi a efectelor
emigraţiei, comparativ, în douǎ sate cu rate ridicate ale emigraţiei-un caz, in judetul Alba, alt caz, in
judetul Neamt. Cercetare Cantitativa: se desfăşoara cu ajutorul culegerii si prelucrǎrii de date prin
experimente, anchete, observaţii etc., şi va pune in evidenta anumite rezultate ale prelucrǎrii datelor;
este extinsa si costisitoare, deoarece este nevoie de o anumitǎ cantitate, de un anumit volum de
date, pentru ca prelucrarea si rezultatele sǎ aibǎ relevanţǎ. Datele sunt culese din variate surse: a).
primare –cele adunate de cǎtre cercetǎtor, apelând la diverse tehnici (experiment, interviu,
chestionar, observaţii etc.); Startul il reprezinta o ‘tatonare’ de ordin calitativ cu privire la ceea ce
urmeaza sa fie masurat, operaţiune în care este importanta experienţa cercetătorului Dezvoltă
anumite variabile, concepte care pot fi măsurate şi apoi regăsite în date colectate prin diferite
tehnici.; conceptele abstracte se ‘transformă’ în reprezentări empirice; explicare obiectivă, apelând la
date culese sau la statistici publicate în variate surse; f.important: datele să nu fie gresite/eronate si
sa fie complete Elaborarea unui model teoretic care sa permita masurarea unor corelatii, contributia
unor factori (variabila dependenta si variabile explicative), desprinderea unui trend (daca datele se
intind pe o perioada suficient de lunga), a unor corelatii in cercetari de tip exploratoriu, comparatii
intre unitati Testarea/verificarea empirica a unor ipoteze enuntate, a unui model teoretic,
Exprimarea unei caracteristici in termeni numerici Chestionarele, în cazul cercetării cantitative, sunt
structurate (cu intrebari inchise) şi se adresează unui esantion/panel (survey), selectat aleatoriu 5 b).
secundare-date statistice publicate de catre diverse organisme, publicate in anuare sau in alte surse,
sub forma de statistici ‘oficiale’, care sunt procesate pentru a verifica validitatea ipotezelor Cele doua
metode pot fi comparate astfel (vezi, Grix, 2001:34): Calitativa: analize micro strategie de cercetare
inductiva generatoare de teorii isi propune sa interpreteze evenimente cu semnificatie istorica si
culturala Cantitativa: abordeaza chestiuni macro o strategie de cercetare deductiva testeaza teoria
este predictiva identifica modelul general si legaturile dintre variabile F. important: Delimitarea
acestor două metode nu este foarte rigida, de foarte multe ori fiind nevoie de ambele metode. Mai
mult, o cercetarea calitativa prin interviu poate fi structurata, aplicand interviul unui numar de cazuri
selectate dupa un anumit criteriu, si procedand apoi la prelucrare cantitativa. De asemenea, un
survey, rezultat dintr-o cercetare cantitativa, poate apela la interviuri pe baza de chestionar cu
intrebari deschise, pentru analize in profunzime sub forma de studii de caz, completand astfel
cercetarea cantitativa. Metoda mixta-calitativa si cantitativa 1.4. Instrumente la care se apeleazǎ
Chestionare cu intrebari deschise. Trebuie sa se cunoasca metodologia elaborarii de chestionare,
tipurile de intrebari, stabilirea esantionul pentru aplicarea chestionarului Discutii cu persoane
implicate (factori de decizie, responsabili cu punerea in aplicare etc.) ; interviu in profunzime Focus
group Completarea unor formulare Rapoarte asupra temei cercetate 1.5. Studiul de caz Cercetatorul
se bazeaza pe teorii, abordari personale, descrierea cazului-situatiei, interpretare, formularea unor
constatari; se pune sub semnul intrebarii posibilitatea de generalizare, dat fiind numarul mic de
cazuri, cercetare pe scara mica; totusi, exista posibilitati de generalizare Studiile de caz: necesare
atunci cand se doreste o privire holistica asupra unui fenomen, a unei persoane, gospodării,
organizaţii, politici etc. . Presupune o analiza atât extinsă, cât şi în 6 profunzime, a unor situaţii
obişnuite, care pot fi găsite frecvent (tipice, similare, omogene), situaţii heterogene, variate, pentru a
caracteriza un ansamblu, sau mai puţin comune/particulare, chiar a unor situaţii extreme/critice (ex.
crahuri bancare: Barings vs Société Générale), sensibile, comparatii cu alte cazuri, pentru a înţelege
cauzele unor rezultate/situaţii excepţionale/bune sau rele, din cele constatate; - cazuri de tip
‘bulgare de zăpadă’ -de la câteva cazuri, cercetarea se extinde la noi cazuri, pentru adâncirea
cunoaşterii . Chiar dacă aceste studii se referă la nivelul micro (unităţi, indivizi), constatările pot fi
utile si la nivel ‘macro’, mai ales în cazul unor politici al căror impact se exercită şi se evaluează la
nivel micro (cazul politicilor economice ex. impactul politicii fiscale asupra investitorilor; impactul
legii salarizării asupra firmelor, a angajaţilor etc.) F. important: selecţia cazurilor, a stabili tipologia
acestora, în funcţie de obiectivul şi scopul cercetării, gradul de acoperire din perspectiva relevantei
temei urmarite; Ce cuprinde un studiu de caz ? Culegere de informatii detaliate asupra cazului
Naratiune cu privire la obiectul studiat Ideea centrala a cazului, asupra careia se concentreaza studiul
Comparatii cu alte cazuri similare, pentru a gasi ‘best practices’ 1.6. Condiţii pe care trebuie să le
îndeplineasca cercetarea ştiinţifică Obiectivele si scopul cercetarii sa fie clar definite Planul activitatii
de cercetare sa fie intocmit astfel incat sa duca la atingerea obiectivelor Datele sa fie verificate
pentru corectitudine Metode adecvate de analiza a datelor iar analiza sa fie corecta Concluziile
cercetarii sa fie in conformitate cu rezultatele analizei; fac trimitere la obiective si scop Cercetatorul:
competent si ones Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Ştiinţe Politice

Cum se elaborează un Proiect de cercetare

Ghidul studentelor/studenţilor

Autoare/Autori:

Conf. dr. Doina-Olga Ştefănescu

Măriuca Oana Constantin

Bucureşti

2012

CUPRINS

CUI I SE ADRESEAZĂ GHIDUL?

CARE SUNT CERINŢELE TEHNICE PENRU REDACTAREA PROIECTULUI?

a. Dimensiunea

b. Redactare

c. Respectarea regulilor scrierii academice

CE TREBUIE SA CUPRINDA PROIECTUL?

A. Paşii premergători redactării proiectului de cercetare

1. Alegerea temei – Despre ce cercetez?

a. Selectia domeniului.

b. Formularea temei

c. Titlul proiectului.

2. Delimitarea ariei de studiu.

a. Delimitare temporală

b. Delimitare spaţială

c. Restrângerea domeniului de investigaţie propriu-zis.

d. Restrângerea sferei cercetării la un număr definit de unităţi de analiză

3. Titlul proiectului.

B. Structura unui proiect de cercetare

1. Introducerea

a. Introducerea Punctarea problematicii studiului

b. Obiectivul/ele proiectului cercetării

c. Semnificaţia studiului..

d. Întrebările de cercetare.

2. Literatura de specialitate relevantă

3. Metodologia cercetării

a. Procedura de cerectareMetodele alese

b. Instrumentele de cercetare.

c. Rezultatele aşteptate.

4. Concluziile

5. Bibliografia

BIBLIOGRAFIE

ANEXE: Model de proiect de cercetare

CUI I SE ADRESEAZĂ GHIDUL?

Prezentul ghid vizează oferirea unui cadru general de referinţă cu privire la

elaborarea proiectelor de cercetare şi este menit să constituie un instrument de lucru pentru

studenţii Facultăţii de Ştiinţe Politice.

Regulile şi exemplele prezentate în ghid sunt orientative neavând aşadar caracter

obligatoriu. Sugestiile cuprinse în ghid se referă la o structură a proiectului, general

acceptată în lumea academică, şi la reguli generale de construire a acestuia.

CARE SUNT CERINŢELE TEHNICE PENRU REDACTAREA PROIECTULUI?

Sub aspect tehnic cerinţele pentru redactarea Proiectul de cercetare aferent probei nr.1 sunt

următoarele:

- Dimensiunea: se recomandă ca proiectul să fie redactat pe 5-7 pagini (plus pagina

de titlu).

- Redactare Word: Font Times New Roman cu diacritice; spaţiere1,5; font size12.

- Respectarea regulilor scrierii academice, inclusive a celor referitoare la plagiat şi

proprietate intelectuală, sunt obligatorii.

CE TREBUIE SA CUPRINDA PROIECTUL?

A. Paşii premergători redactării proiectului de cercetare

1. Alegerea temei – Despre ce cercetez?

În momentul în care alegeţi tema proiectului de cercetare, trebuie să aveţi în vedere

urmatoarele aspecte:

a. Selecţia domeniului. Selectaţi mai întâi domeniul şi aria tematică. Este

recomandat să alegeţi un domeniu cu care sunteţi familiarizaţi/te sau pentru

care aveţi deja un interes demonstrat.

b. Formularea temei. Formulaţi tema propriu-zisă. Este preferabil (nu

obligatoriu) să identificaţi un subiect despre care aveţi deja cunoştinte. De

exemplu, puteţi dezvolta o temă cuprinsă în lucrarea de licenţă sau unul

dintre proiectele de seminar sau un referat pentru care aţi citit deja

bibliografie adecvată. De asemenea, puteţi selecta o temă conexă celei

abordate în lucrarea de licenţa, care să reprezinte o posibilă continuare

ulterioară a dezvoltării acesteia .

c. Titlul proiectului.

Trebuie să ştiţi exact despre ce scrieţi şi este necesar ca şi cei care vor citi proiectul

să înţeleagă cu claitate care este tema centrală a proiectului. De aceea, sunt foarte

importante delimitarea temei şi alegerea unui titlu sugestiv.

2. Delimitarea ariei de studiu.

Restrângerea temei este necesară şi atât titlul, cât şi conţinutul proiectului trebuie să

reflecte acest lucru. Restrângerea se poate face prin mai multe modalitaţi. Ele sunt

cumulative, nefiind suficientă aplicarea doar a uneia.

a) Delimitare temporală

Delimitarea temporală presupune încadrarea precisa a perioadei investigate ( De

exmplu “Analiza Politicii Externe a Uniunii Europene în primul an de la

intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona”, “Studiu despre moţiunile de

cenzură intentate în Romania în perioada 2010-2012”) Este recomandat ca

limitele de timp să fie relativ scurte, astfel încât să permită o cercetare, dacă nu

exhaustivă, cel puţin mai cuprinzătoare şi în profunzime.

b) Delimitare spaţială

Delimitare spaţială presupune definirea unei arii geografice precise (De

exemplu “Relaţiile Uniunii Europene cu Rusia în primul an de la intrarea în

vigoare a Tratatului de la Lisabona”; “Schimbări la nivelul concepţiei despre

familie, după Revoluţia de la 1989, în comuna Runcu”.)

c) Restrângerea domeniului de investigaţie propriu-zis.

Un proiect intitulat “Studiu general al anomiei” nu este indicat dar unul centrat

pe “Studiu asupra anomiei în societatea românească” ar putea să se apropie. Un

proiect intitulat “Problema dreptăţii în filosofia greacă” sau “Problema dreptăţii

în viziunea lui Platon” nu ar fi teme realizabile într-un proiect de 5-7 pagini dar

“Problema dreptăţii în Republica lui Platon” ar putea fi.

d) Restrângerea sferei cercetării la un număr definit de unităţi de analiză

De exemplu o temă referitoare la dezideologizarea partidelor politice din

România ar trebui să se refere doar la cateva partide, nu la toate câte există.

3. Titlul proiectului.

Titlul proiectului trebuie să definească exact subiectul cercetării. Claritatea impune

întotdeauna ca subiectul să fie restrâins la intenţiile şi posibilităţile concrete de

cercetare. Una dintre soluţiile uzuale de restrângere este aceea de a opera delimitări

care au capacitatea de a preciza exact universul real al cercetării. Titlul trebuie să

surprindă aceste delimitări ale ariei de cercetare. Un titlu ca de exemplu “Politica

externă a Uniunii Europene” este prea vast deoarece tema nu poate fi acoperită. El este

şi prea vag fiindcă cititorul sau examinatorul nu ştie ce anume trebuie să urmărească în

conţinutul proiectului. Un titlu prefarbil ar putea fi “Politica externă a Uniunii Europene

în primii doi ani după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Relaţiile cu

Rusia”, caz în care se operează atât o restrângre temporală, cât şi una a domeniului de

investigaţie propriu-zis.

B. Structura unui proiect de cercetare

Structura unui proiect de cercetare cuprinde, în general, cateva elemente. Prezentăm

succint aceste elemente reamintind că succesiunea şi numărul lor respectă o ordine

logică.

1. Introducerea

O primă parte a proiectului ar trebui să aibă un caracter introductiv. Este o parte

importantă pentru ca cititorul sau examinatorul va înţelege intenţia autorului/autoarei şi

viziunea asupra problematicii. Prezentăm în continuare câteva elemente necesare ale

introducerii proiectului de cercetare.

a. Introducerea debutează, de obicei, cu un pargraf care să capteze atenţia

cititorului în legătură cu tema abordată şi să creeze cadrul general pentru

dezvoltarea subiectului. Încercaţi să vă gândiţi ce aţi vrea să citiţi dacă aţi fi

cititorul lucării pe care o redactaţi. În general, în primul paragraf se poate

apela la citate sau afirmaţii generale despre necesitatea întreprinderii studiului.

b. Punctarea problematicii studiului este esenţială pentru proiectul

dumneavoastră. Trebuie să surprindeţi, într-o singură propoziţie, exact ceea

ce vă interesează (de exemplu, intenţionaţi să identificaţi caracteristicile

fenomenului x sau doriţi să aduceţi în prim-plan problema z). Puteţi apoi

detalia problemtica în câteva scurte paragrafe care să surprindă şi mai clar

intenţiile pe care le aveţi.

c. Obiectivul/ele proiectului cercetării trebuie surprinse într-un singur paragraf

care să explice ce dorește studiul să realizeze. Prezentaţi pe scurt şi punctaţi în

termini precişi scopul urmărit de cerectare. Obiectivul poate fi teoretic sau

practic. De exemplu, dacă doriţi să prezentaţi şi să argumentaţi un punct de

vedere prin care să elucidaţi o problemă controversată aparţinând doctrinei,

specificaţi clar care este punctul de vedere pe care îl susţineţi şi ce anume

intenţionaţi să demonstraţi. Dacă doriţi să introduceţi un nou concept, oferiţi o

descriere a conceptului şi justificaţi de ce consideraţi că este necesară

introducerea lui. Dacă scopul cercetării este extinderea unei cercetări existente

deja, menţionaţi rezultatele pe care le urmăriţi şi explicaţi de ce sunt ele

importante. Formularea tipică a unui obiectiv include un verb, de exemplu să

asigure interpretarea teoriei x …, să descopere dacă …; să

dovedească.......Prezentarea clară a obiectivelor arată că studenta/studentul are

o viziune limpede asupra temei studiate şi că ştie exact în ce va consta

contribuţia cercetării sale la aceasta.

d. Semnificaţia studiului. Redactarea proiectului ar trebui să răspundă direct sau

indirect la câteva intrebări cum sunt: de ce este important studiul; pentru cine

este important; care vor fi implicaţiile poztive ale realizării studiului?

Semnificaţia studiului subliniază unde se încadrează cercetarea

dumneavoastră între cercetările similare şi încearcă să convingă cititorul de ce

este necesară. Este important ca această secţiune să reflecte viziunea proprie a

studentei/studentului asupra problematicii alese.

e. Întrebările de cercetare. În finalul introducerii ar trebui enumerate întrebările

care stau la baza cercetării, fără a fi necesară elaborarea lor. De exemplu: care

sunt atitudinile în legătură cu … ; există o diferenţă semnificativă între … ; ce

tip de relaţie există între …. În această parte introductivă, de prezentare a

cercetării trebuie menţionată şi ipoteza studiului.

2. Literatura de specialitate relevantă

O a doua parte a proiectului va aduce în discuţie literatura de specialitate relevantă

pentru temă, fundamentele teoretice sau alte cercetări relevante asupra temei alese. La

această secţiune, realizaţi o prezentare scurtă şi clară a teoriilor şi cercetărilor anterioare

aflate în strânsă conexiune cu tema de cercetare, care reprezintă fundamentul teoretic al

lucrării pe care o redactaţi. Numiţi cele mai relevante lucrări pe care le-aţi citit pentru

această temă. Prezentaţi succinct ideile cu cea mai pregnantă influenţă asupra abordării

dumneavoastră. Precizaţi poziţia teoretică pe care o adoptaţi în dezvoltarea temei.

Această secţiune poate cuprinde şi o parte destinată delimitărilor conceptuale şi definirii

termenilor-cheie sau a termenilor-specifici cu care se va opera, dacă este cazul. Prin

această parte a proiectului de cerecetare, studenta/studentul demonstrează de fapt

cunoaşterea domeniului şi a problematicii cărora le este circumscrisă tema aleasă.

3. Metodologia cercetării

Următoarea parte va prezinta metodologia cercetării, adică modul în care

studenta/studentul înţelege să deruleze cercetarea şi în ce anume va consta aceasta. Este

partea cea mai importantă a proiectului de cercetare şi, în termeni cantitativi, reprezintă

aproximativ jumătate din întinderea proiectului. Metodologia este esenţială pentru a

arăta cum intenţionează studentul să abordeze tema aleasă, să folosească teoria

cunoscută şi să atingă obiectivele propuse. De metodologie depinde însăşi cercetarea.

Ea este cea care face diferenţa dintre cercetare de calitate şi un simplu eseu. De aceea,
este necesar ca studenta/studentul să demonstreze că şi-a format o viziune proprie clară

în ce priveşte abordarea demersului său ştiinţific. Secţiunea de metodologie ar trebui să

răspundă următoarelor întrebări: ce acţiuni intenţionez să realizez pentru a lămuri

întrebările de cercetare; ce paşi trebuie să parcurg pentru testa ipoteza; la ce teste va

fi supusă ipoteza; când pot considera că a fost suficient testată pentru a o considera

validată sau infirmată. Este indicat ca în debutul acestei secţiuni să reamintiţi ipoteza şi

întrebările de cercetare. Ulterior, este necesar să fie prezentată strategia de cercetare

propriu-zisă şi, în detaliu, informaţii despre modul în care intenţionaţi să desfăşuraţi

cerecetarea. Această prezentare ar putea cuprinde, de exemplu, răspunsuri pentru

următoarele probleme/teme:

- ce fel de informaţii sunt necesare, despre ce şi de ce sunt necesare;

- ce fel de date sunt utile – date cantitative şi/sau calitative;

- care sunt metodele de colectare a acestor date (interviu, analiză de document

etc.)

- descrieţi succinct metodele;

- cum procesaţi informaţia rezultată din date (aici va fi relevanta abordarea pe

care aţi decis să o adoptaţi).

Este important de ştiut că metodele de cercetare şi abordarea vor fi alese şi adaptate

în funcţie de tema pe care o propuneţi. Metodologia nu poate fi standard. Ea trebuie să se

plieze pe tema aleasă.

Sistematizând, metodologia va face referire la:

a. Procedura de cerectare – descrie paşii ce urmează a fi parcurşi în demersul de

cercetare.

b. Metodele alese, care pot fi cantitative sau/şi calitative. Metodele cantitative răspund

la întrebările ce? şi, mai ales, câţi/câte?. Ele presupun o activitate de numărare şi

constau în statistici, modele matematice etc. Metodele calitative sunt interactive şi

răspund la întrebările cum? şi, mai ales de ce? (interviu, analiză de conţinut).
Abordarea lor este diferită. Cele două tipuri de metode nu sunt incompatibile şi nu

se exclud reciproc. Pentru unele teme se pretează mai degrabă o abordare cantitativă

decât una calitativă sau invers, în timp ce, pentru altele, este preferabilă îmbinarea

celor două metode. Designul cercetării şi abordarea selectată vor depinde în mare

măsură de temă şi de posibilităţile concrete de cerectare.

c. Instrumentele de cercetare. Dacă, de exemplu aţi ales pentru o abordare calitativă

realizarea unor interviuri, interviul propriu-zis reprezintă un instrument prin

intermediul căruia realizaţi cercetarea. În acest caz, prezentaţi în cadrul acestei

secţiuni grila de interviu pe care intenţionaţi să o utilizaţi.

d. Rezultatele aşteptate. Conturaţi succinct ce credeţi că veţi obţine la finalul

cercetării. Această secţiune este menită să reflecte capacitatea stuentului de a

elabora propriul demers de analiză şi cercetare a unei anumite teme în domeniul

ales; capacitatea de a aborda empiric (atunci cînd se poate) problematica vizată prin

definirea unui design metodologic viabil pentru analiza temei.

4. Concluziile

Proiectul de cercetare se încheie în mod necesar cu concluziile autorului/autoarei.

Aceste concluzii pot să fi apărut în corpul proiectului sau să fie formulate la final.

Important este ca ele să fie formulate foarte clar şi concis, fără ambiguităţi. La nivelul unui

proiect de cercetare, concluziile ar fi uneori premature. Dar, in concluziile unui proiect de

cercetare, poate fi întreprins un demers de autoevaluare a propriei cercetări de către

studentă/student, în cadrul căruia să se încerce să se identifice minusurile şi plusurile. De

exemplu, cercetarea este riguroasă sub aspectul metodei selectate şi a paşilor, dar are o

insuficientă acoperire geografică.

5. Bibliografia

Bibliografia parcursă pentru redactarea proiectului este obligatorie. Ea trebuie să cuprindă

literatura de specialitate care a stat la baza redactării proiectului.

BIBLIOGRAFIE
Delbert C. Miller, Neil J. Salkind, Handbook of research Design &Social Measurement, 6

th

ed., Sage Publications Inc., 2002.

Baron, Mark A., Guidelines for Writing Research Proposals and Dissertations, University

of south Dakota, 2010

Olk. Herald, How to Write a Research proposal, DAAD Information Centre Accra, 2003

Wong, Paul T.P., Thesis Guide, University of Altanta, 2002

Principles of good research and research proposal guide, London Borough of Richmond

upon Thames, 2006

ANEXE. Un Model de proiect de cercetare

Strămutare şi reconstrucţie. Cartierul Recea, Alba Iulia

Sebastian Ţoc

Introducere. Punctarea problematicii studiului

Procesle de strămutare cauzate de proiecte de dezvoltare suscită în ultimii ani un interes

ridicat mai ales din partea cercetătorilor în ştiinţele sociale. Strămutarea de la Roşia Montană

reprezintă o oportunitate de cercetare a unei populaţii care a fost mutată din comunitatea în care

cei mai mulţi au trăit foarte mulţi ani, o populaţie mutată dintr-un rural cu obiceiuri proprii

întrun urban în care aceste tipuri de obiceiuri tind să se dizolve. În această situaţie, interesul nu

apare numai din partea cercetătorilor, ci şi din partea mass-media şi din partea locuitorilor din

Alba Iulia care sunt curioşi cum arată noul cartier. Prin intermediul acestui proiect realizez o

analiză privind consecinţele strămutării pentru cei direct implicaţi ţinând cont de ceea ce

subiecţii cercetării (locuitării de la Roşia Montană strămutaţi în Alba Iulia) declară, dar şi de

contextul din ultimii ani de la Roşia Montană.

Motivaţia de a cerceta această temă are în vedere mai multe aspecte. În primul rând

strămutarea reprezintă un proces ce implică schimbare rapidă, ceea ce ne permite să analizăm

mecanismele de adaptare ale oamenilor la un nou stil de viaţă. În al doilea rând, cercetarea are

ca obiect de studiu un fenomen care se află în dezbatere publică, ea putând fi folosită pentru a
asuma o poziţie publică, vizavi de diverse probleme legate de strămutare. În al treilea rând, se

pot evidenţia caracteristicile care trebuiesc avute în vedere de către cei care realizează un astfel

de proces, lucru esenţial pentru a evita consecinţe nedorite pentru viitoare astfel de fenomene.

Obiectivele proiectului de cercetare

Cercetarea are obiective principale: să identifice schimbările care apar în viaţa

oamenilor în urma stămutării şi să descrie mecanismele prin care se reconstruieşte o comunitate

care este mutată dintr-un spaţiu în alt spaţiu.

Semnificaţia studiului

Interesul pentru studiul proceselor de strămutare a apărut deoarece în contextul

proceselor de dezvoltare, a războaielor sau a catastrofelor naturale, o bună parte din populaţia

planetei este afectată. Soluţia cea mai vehiculată în contexte de acest gen este aceea de a muta

forţat populaţia aflată într-o zonă de risc. Perspectivele din care sunt analizate aceste mutări în

masă a populaţiei sunt multiple, în funcţie de condiţiile existente. Studiul experienţelor

oamenilor mutaţi sunt esenţiale, cercetătorii din diverse domenii acceptând unanim că partea de

cercetare empirică este esenţială atât pentru înţelegerea procesului cât şi pentru dezvoltarea

unor analize teoretice privind acest domeniu. Potrivit datelor Băncii Mondiale, în anii ’90,

anual, 10 milioane de oameni erau strămutaţi (Serageldin 1995, Cernea 1997), iar aceştia erau

afectaţi numai de pe urma proiectelor de dezvoltare, fără a mai pune la socoteală refugiaţii de

război, sau din cauza dezastrelor naturale. Aceste date, evident suscită interese de cercetare în

acest domeniu. Grija pentru condiţia umană (concern to human condition) (Arens 1973, 1929-

1931) reprezintă de asemenea o bună oportunitate pentru cercetătorii din ştiinţele sociale de a

realize studii referitoare la consecinţele proceselor de strămutare. Problema care s-a pus în

majoritatea cazurilor a fost în termenii unui impact negativ, consecinţele mutării fiind resimţite

cu greutate de indivizi. De altfel, acest tip de schimbare cu greu poate fi privit cu optimism. În

general reacţiile la nivel local asupra deciziei de a strămuta populaţia sunt caracterizate de un

entuziasm mic (Arens 1973).

Cazul Roşia Montană a suscitat în ultimii ani numeroase dezbateri privind problemele
asociate demarării proiectului minier de exploatare a aurului de pe raza comunei. Strămutarea

populaţiei din zona de risc reprezintă o problemă pusă în discuţie atât de cei care sunt împotriva

exploatării cât şi pentru cei care sunt pro exploatare. Realizarea majoră a acestui studiu ar putea

să fie oferirea unui răspuns public vizavi de problemele asociate strămutării într-un caz

controversat, aflat încă în dezbatere în România. Studiile despre strămutare în România sunt

puţine, prin urmare acest studiu de caz trebuie privit şi ca o contribuţie importantă pentru

înţelegerea şi dezvoltarea acestui subdomeniu al ştiinţelor sociale.

Întrebări de cercetare

Principalele două întrebări de cercetare sunt direct corelate cu obiectivele cercetării:

1. Ce tipuri de schimbări apar în urma proceselor de strămutare?

2. Care sunt elementele prin care reconstruieşte o comunitate care este mutată într-o

manieră planificată dintr-un spaţiu în alt spaţiu?

Din cele două întrebări decurg mai multe întrebări de cercetare secundare:

1. Au privit locuitorii din Roşia Montană strămutarea ca o oportunitate?

2. Care sunt cele mai grave probleme legate de strămutarea de la Roşia Montană în

cartierul

Recea?

3. Care sunt tipurile de schimbări existente în urma procesului de strămutare? Cum văd

strămutaţii schimbarea?

4. În ce constă relaţionarea celor strămutaţi cu cei din Alba Iulia?

5. Învaţă strămutaţii noi roluri sociale? Se dezvoltă un comportament antreprenorial în

rândul

celor strămutaţi, ca urmare a câştigării unor sume de bani oferite drept despăgubiri de

companie?

6. Contribuie procesul de strămutare la formarea capitalului social?

7. Care sunt legăturile sociale care se pierd/se păstrează/se crează?

8. Reconstrucţia comunităţii reprezintă un efort paternalist de tip vârf-bază, sau vorbim

despre o

adaptare pe orizontală (există participare şi iniţiative ale oamenilor)?

9. Care sunt strategiile de viaţă pe care le au locuitorii, în contextul strămutării?

Literatura de specialitate relevantă

Trecând peste aspectele particularităţilor ideii de strămutare, schemele generale pleacă

de la o logică comună: ele sunt construite pentru a muta/transfera o populaţie de pe un

teritoriu pe alt teritoriu într-o manieră plănuită (Muggah 2003). Definiţia aceasta, dată în

2003, pe fondul analizei mai multor teorii, din mai multe perspective (s-a propus o abordare

multidisciplinară a problemei strămutării (Cernea 1999a)), se aseamănă cu o definiţie dată în

1969 de către importantul teoretician al anilor ’60-70 Robert Chambers (apud. Muggah 2003).

Acesta defineşte procesul de strămutare ca reprezentând o formă planificată de schimbare

socială care în mod necesar implică o mişcare a unei populaţii.

Potrivit lui Robert Muggah (2003, 11-12) cercetătorii privesc procesele de strămutare în

două moduri:

1. Procesul de dezvoltare este inevitabil, iar strămutarea este de asemenea un rezultat

inevitabil,

chiar dacă nedorit. Aceştia fac parte din categoria de cercetare aplicată. Succesul sau

eşecul este definit de Guvern, sau angajaţii care sunt responsabili de strămutare.

2. Procesele de strămutare reprezintă un eşec neacceptabil al dezvoltării. Aceştia fac parte

din categoria cercetătorilor activi, de acţiune, publici. Ei se focusează pe cauze, pe

dinamica rezistenţei în faţa strămutării şi pe costurile individuale sau comunitare ale

strămutării.

Michael Cernea a realizat un model de reconstrucţie socială (care poate fi aplicat atât

strămutaţilor, cât şi refugiaţilor). Acest model a fost creat în urma analizelor cazurilor de

strămutări existente în literatura de specialitate, dar şi a datelor empirice şi cuprinde anumite

variabile pe care ne propune să le folosim atunci când analizăm un proces de strămutare. Astfel,

acest model ne ajută să comparăm între diferite procese de strămutare. Acest model este
construit după următoarea logică (Cernea 1997, 1571-1576):

1. Să pună un diagnostic care îndeplineşte o funcţie explicativă şi una cognitivă.

2. Să facă o predicţie, funcţie de avertizare (semnal de alarmă) şi de planificare.

3. Să creeze o rezoluţie asupra problemei pentru a ghida şi măsura reabilitarea

strămutaţilor.

4. Să aibă funcţia de cercetare care să permită formularea ipotezelor şi aplicarea

teoriilor pe

terenul de investigaţie.

Modelul a fost construit în jurul conceptului de risc de sărăcie. Abordarea este una

sociologică, riscul fiind înţeles ca şi posibilitatea de determinare a unor efecte negative în viitor

de către cursul unei acţiuni: pierderi, distrugeri, probleme pentru viitoarele generaţii şi orice

altceva este contraproductiv. Consultarea comunităţii îndeaproape este aşadar un lucru foarte

important pentru a îndeplini planurile sociale şi culturale ale populaţiei. Este esenţial ca

strămutarea să genereze oportunităţi, să îmbunătăţească viaţa oamenilor, nu să o înrăutăţească.

De asemenea este nevoie să se încurajeze participarea şi iniţiativele oamenilor, este necesar ca

ele să existe, întrucât un proces de reconstrucţie a capitalului social implică în primul rând

iniţiativele oamenilor strămutaţi cât şi modalităţile în care acestea reuşesc să relaţioneze cu alţi

actori relevanţi precum: ONG, organizaţii, populaţia gazdă, sau cei care realizează strămutarea.

Potrivit lui Cernea, se cunosc foarte puţine lucruri despre iniţiativele personale poststrămutare

ale oamenilor, fiind puţine studii care au monitorizat progresul celor strămutaţi. De asemenea,

o altă zonă în care nu se cunosc foarte multe, este cea referitoare la modalitatea în care cei

strămutaţi copiază modele ale populaţiei gazdă. Aceste două elemente sunt dezirabile pentru

orice studiu care are legătură cu strămutarea.

Într-o analiză a punctelor tari şi punctelor slabe ale strămutărilor, Mahapatra şi

Mahapatra (2000) consideră că îngrădirile rezultate din planurile de strămutare sunt cele legate

de reconstruirea capitalului social care facilitează adaptarea mai ales în zona contactului cu

populaţia gazdă, dar şi pentru compensarea pierderilor suferite în privinţa unor practici
comune.

Singura soluţie de reconstrucţie a capitalului social în noua comunitate este facilitat de

strămutările care sunt făcute în grup (atunci când oamenii sunt mutaţi dispersat, întâlnim mari

probleme de adaptabilitate (Cernea 1997)), singura soluţie fiind să se transfere şi legăturile

sociale existente în vechea localitate, în noua aşezare (Mahapatra şi Mahapatra 2000).

Metodologia cercetării.

Procedura de cercetare. Metodele alese

Ceea ce mi se pare important în analiza pe care o voi face acestui proces de strămutare

este faptul că, în mod sigur, nu trebuie să privesc procesul independent şi scos din context. Este

extrem de necesar să înţelegem şi ce s-a întâmplat la Roşia Montană înainte de strămutare,

evenimentele de acolo putând fi extrem de importante pentru a înţelege anumite probleme

legate de proces, sau chiar însăşi decizia finală de a acceptare a ofertei din partea companiei şi

de mutare. Prin urmare, ceea ce se întâmplă în cartierul Recea trebuie dublat cu informaţii

referitoare la ce se întâmpla în Roşia Montană, sau măcar cu percepţii ale celor mutaţi despre

ce se întâmpla acolo. Procedura de investigare va fi una de teren în comunitatea strămutată şi

va cuprinde 3 etape principale şi mai multe intermediare, primele reprezentând 3 vizite anuale

în cartierul Recea, iar ultimele referindu-se la o vizită în comuna Roşia Montană şi la munca de

documentare.

Instrumente de cercetare

Instrumentul principal de cercetare va fi interviul semistructurat, desigur cu permiterea

maleabilităţii cercetătorului în teren. Nu voi exclude nici instrumente precum chestionarul

structurat, observaţia directă, discuţiile informale cu oamenii sau interviurile cognitive (probele

de limbă), realizarea de fotografii atunci când se vor dovedi folositoare pentru studierea unor

aspecte particulare. Voi pune accentul pe complementaritate, pe validare reciprocă a

instrumentelor şi surselor de date. Obţinerea unor date oficiale de la compania care a realizat

strămutarea reprezintă de asemenea un obiectiv al cercetării de teren.

Rezultate aşteptate
Rezultatele aşteptate reprezintă automat îndeplinirea obiectivelor şi oferirea

răspunsurilor la întrebările de cercetare. Odată cu acestea mă aştept ca rezultatele cercetării să

poată fi folosite atât de către cei care vor mai realiza procese de strămutare astfel încât acestea

să fie în avantajul oamenilor, cât şi de cercetătorii din ştiinţele sociale din România. Nu în

ultimul rând, mă aştept să aduc în prim plan utilitatea cercetătorilor din ştiinţe sociale pentru

probleme sociale concrete, astfel încât să fie conştientizată de către publicul larg necesitatea

colaborării cu aceştia în asemenea circumstanţe.

Bibliografie

Arens, W. 1973. Review of The Social Consequences of Resettlement: The Impact of the

Kariba Resettlement upon the Gwembe Tonga, by Elizabeth Colson. Kariba Studies, 4.

Manchester: Manchester University Press (published for the Institute for African Studies,

University of Zambia; distributed in U.S. by Humanities Press, New York), 1971, 1829- 1831.

Babbie, Earl. 2010. Practica cercetării sociale. Iaşi: Polirom.

Cernea, Michael. 1997. The Risk and Reconstruction Model for Resettling Displaced

Population. World Development 25, no. 10: 1569-1587.

Cernea, Michael 1999a. Introduction: Mutual Reinforcement: Linking Economic and Social

Knowledge about Resettlement. În Cernea, Michael (ed.). The Economics of Involuntary

Resettlement. Questions and Chalanges. Washington D.C.: The World Bank.

Cernea, Michael. 1999b. Why Economic Analysis is Esential to Resettlement: A Sociologist’s

View. În Cernea, Michael (ed.). The Economics of Involuntary Resettlement. Questions and

Chalanges. Washington D.C.: The World Bank.

Cernea, Michael. 2009. Introduction: Resettlement – An Enduring Issue in Development. The

Asia Pacific Journal of Anthropology 10, no. 4 (December): 263-265.

Mahapatra, L.K. and Mahapatra Sheela. 2000. Social re-articulation and community

regeneration among resettled displacees. În Cernea, Michael and McDowell, Christopher (eds.).

Risk and Reconstruction. Experiences of Resettlers and Refugees. Washington, D.C.: The

World Bank.
Muggah, Robert. 2000. Through the developmentalist’s looking glass: conflict-induced

displacement and involuntary resettlement in Columbia. Journal of Refugee Studies 13, no.2:

133-164

Muggah, Robert. 2003. A Tale of Two Solitudes: Comparing Conflict and Development –

induced Internal Displacement and Involuntary Resettlement. International Migration 4, no. 5:

5-31.

Price, Susana. 2009. Prologue: Victims or Partners? The Social Perspective in Development –

Induced Displacement and Resettlement. The Asia Pacific Journal of Anthropology 10, no. 4:

266-282.

Serageldin, Ismail. 1995. Nurturing Development. Aid and Cooperation in Today’s Changing

World. Washington D.C.: The World Bank.

World Bank. 1994. Resettlement and Development: The Bank wide Review of Projects

Involving Involuntary Resettlement, 1986-1993. Washington, D.C.: Environment Department.

Voicu, Bogdan, Arpinte, Daniel, Petrescu, Claudia, Preotesi, Mihnea, Tomescu, Cristina. 2010.

Note de cercetare asupra comunităţilor rurale în România de astăzi. Sociologie Românească 8,

nr. 2.