ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE TEORETICĂ ŞI APLICATĂ

Disciplina: Teoria politicilor publice

Politici publice cu privire la

impactul transferurilor sociale

Profesor coordonator:

Conf. univ. dr. Dumitru Alexandru Bodislav

Studenți:

Ion Andreea-Maria

Iordache Mihaela-Elena

Marineata Alin Marian

An 3, Grupa 1419, Seria A

 In Romania principalul obiectiv al Guverunului este ca toti cetatenii sa aiba drepturi egale
in societate, sa fie pusi in valoare, sa traiasca in demnitate, iar necesitatile fundamentale sa fie
compensate si diferentele respectate.

Romania doreste sa devina o tara in care:

1. Cetatenii sa aiba drepturi egale - Toti cetatenii trebuie sa aibe sansa la o viata economica,
sociala, politica si culturala a societatii in care traiesc.

2. Necesitatile fundamentale ale tuturor cetatenilor sa fie satisfacute – unul din drepturile
fundamentale ale omului primeaza satisfacerea nevoilor privind locuirea, alimentatia,
igiena, siguranta, educatia, sanatata si serviciile sociale. Aceste elemente ii permit
cetateanului sa traiasca demne, sa aibe control asupra propriei vieti si sa participle activ la
viata comunitatii din care fac parte.

3. Diferentele intre cetateni sa fie respectate – Fiecare individ este unic.

4. Toti cetatenii sa fie apreciati si sa traiasca demn. – Toti se nasc liberi si egali in demnitate
si in drepturi.
Figura.1
 Efectul combinat al impozitelor și al cheltuielilor sociale în România ajută la reducerea
inegalității, deși este mai puțin decât în alte țări din Uniunea Europeană. Cu toate acestea,
combinarea impozitelor directe și indirecte și a transferurilor conduce la o creștere a sărăciei,
deoarece transferurile directe de numerar către gospodăriile sărace nu sunt suficient de mari
pentru a le compensa povara impozitelor indirecte. Acest lucru este deosebit de important pentru
gospodăriile din mediul rural și familiile cu copii. Mai mult, reducerile recente ale ratelor pentru
venitul personal și taxele pe valoarea adăugată ar fi trebuit să ducă la o creștere a inegalității,
deoarece cea mai mare parte a scutirilor de impozit a fost acumulată în topul distribuției
veniturilor. Deși aceste schimbări au contribuit probabil la reducerea sărăciei, au fost o
modalitate costisitoare de a realiza un mic declin al ratei sărăciei. Cheltuielile mai mari și mai
bine direcționate către asistență socială ar fi putut obține rezultate mai bune la distribuție, la un
cost fiscal mult mai scăzut. Aceste rezultate necesită utilizarea mai intensă a instrumentelor de
simulare care ar putea informa factorii politici și publicul despre costurile fiscale și impactul
redistributiv al reformelor propuse.

Venitul României este mult sub media UE, iar ratele sărăciei și inegalității se situează
printre cel mai înalt în UE. Deși rata sărăciei scade, sărăcia și excluderea socială persistă pentru
tineri, populația rurală, familiile cu copii, persoanele cu dizabilități, romii și cei care sunt oameni
inactivi. Provocarea pentru incluziunea românească este predominant o problemă rurală, cu 75%
din populație sunt săraci care trăiesc în zonele rurale. Disparități în dotări (în special capitalul
uman) și diferențele în rentabilitate la dotări se combină pentru a forma niveluri ridicate de
disparități sociale și regionale.

Cu toate acestea, lucrurile sunt în căutare, deoarece economia românească sa aflat într-o
ascensiune ciclică in ultimii trei ani. Creșterea a fost puternică, iar rata șomajului a atins cel mai
scăzut nivel în ultimii 20 de ani . Cu toate acestea, persistă provocări semnificative și politicile
riscă să se deterioreze. În linie cu alte țările în curs de dezvoltare care se confruntă cu o creștere
puternică, politica fiscală a devenit pro-ciclică în 2016.

Impulsionate de reduceri fiscale semnificative și de creșteri ale salariilor și pensiilor, guvernul

general deficitul a crescut la 3% din PIB în 2017 și va depăși 3% din PIB în 2018, plasându-se
România pe o traiectorie de reintroducere a procedurii UE de deficit excesiv.
Schimbările recente în politicile fiscale și sociale au vizat stimularea investițiilor private,
reducerea impozitului și, prin urmare, îmbunătățirea standardelor de viață.

În ceea ce privește politicile fiscale, guvernul a redus rata TVA de la 20 la 19 % în 2017, a redus
venitul personal cota unică de impozitare de la 16 la 10% începând din 2018, și a ridicat
indemnizația fără taxe. În plus, guvernul în mod substanțial a schimbat structura contribuțiilor
sociale prin transferarea aproape integral a angajaților către angajați începând din 2018.

În ceea ce privește cheltuielile, salariile publice și pensiile pentru limită de vârstă au fost
semnificative a crescut în 2017 și urmează să avanseze în continuare în 2018. Pentru a compensa
transferul contribuțiilor sociale, guvernul a majorat cu 31% salariul minim brut și a cerut
partenerilor sociali să renegocieze salariile din sectorul privat. În timp ce implicațiile acestor
politici au condus și vor continua pentru a conduce la creșteri importante ale deficitului, se știe
mai puține despre impactul redistributiv al acestor politici și ceea ce este de așteptat.

Deși această activitate a fost foarte utilă, nu a inclus în mod consecvent impactul impozitelor
indirecte, în ciuda modificărilor importante TVA, accizele și taxele vamale s-au ridicat la peste
10% din PIB în România în 2016, care reprezintă mai mult de 40% din totalul contribuțiilor
sociale și fiscale guvernul a redus din acest moment cotele TVA în mai mulți pași începând din
2015, reducând rata standard de la 24 la 20% în 2016, în continuare la 19% în 2017, și o reducere
a acestuia la 18% în 2018, dar nu este clar cum aceste modificări afectează impactul general al
politicilor. Aceste schimbari au avut, fără îndoială, și preocupări legate de distribuție

Taxele adăugate au fost puternic regresive în 2011, dar nu și în cazul accizelor. În ciuda muncii
foarte utile privind impozitele și transferurile directe, analiza prin utilizarea unor date mai
recente pentru includerea cuprinzătoare a impozitelor indirecte nu se face regulat. În mod
similar, impactul transferurilor în natură sub formă de educație publică, sănătate și alte servicii
privind distribuția bunăstării nu au fost de obicei incluse. Educație și sănătate cheltuielile
reprezintă cea mai mare pondere a cheltuielilor sociale după protecția socială, în valoare de
aproximativ 2,8 și, respectiv, 4% din PIB în 2016. Fără o analiză empirică a impactului acestor
politici este dificil de evaluat impactul probabil al acestor reforme în combinație cu alte inițiative
adoptate de guvern.
Impactului fiscal privind inegalitatea și sărăcia în România.

Bazându-se pe activitatea existentă, analiza acoperă impactul sistemul de pensii contributiv,

impozitele și transferurile directe, valoarea adăugată și accizele, precum și taxa pe valoarea
adăugată impactul cheltuielilor pentru educație și sănătate. Analiza evaluează progresivitatea
fiecărui instrument fiscal și contribuția sa la reducerea sărăciei și a inegalității. Abordarea
urmează angajamentului la capital, permițând comparații între România și alte țări unde a fost
aplicată metodologia CEQ.

Cu scopul de a încuraja investițiile private și de a reduce povara fiscală a cetățenilor; în

consecință, se contribuie la îmbunătățirea nivelului de trai, guvernul a redus recent ratele pentru
venitul personal și taxele pe valoarea adăugată. Efectul fiscal combinat al acestor modificări este
estimat la o reducere de 5,4% a veniturilor totale și o creștere substanțială a deficitului primar,
deținând toate celelalte variabile economice constante. Pe partea de distribuție, simulările noastre
arată că acestea modificările au dus probabil la o creștere a inegalității, deoarece cea mai mare
parte a scutirilor de impozit a fost acumulată în partea de sus a venitului de distribuție. Mai mult,
reforma a fost o modalitate foarte costisitoare de a realiza ceea ce este de fapt foarte mic,
scăderea ratei sărăciei. De fapt, simulările noastre arată că asistența socială este mai mare și mai
bine direcționată cheltuielilor, putând obține rezultate mult mai bune la distribuție la un cost
fiscal mult mai scăzut. Aceste rezultate sunt problematice, nu numai pentru că România, angajată
în politici prociclice care ar putea pune problema durabilității dar și pentru că o mare parte din
acest efort fiscal nu a fost folosit pentru a reduce în mod eficient sărăcia. Este încă neclar dacă
aceste schimbări de politică au făcut o diferență substanțială în generarea unor investiții private
mai mari. In general, rezultatele acestei analize necesită o mai mare utilizare a instrumentelor de
simulare care ar putea informa factorii de decizie politică și publicul mai larg al costurilor fiscale
și al impactului redistributiv al reformelor propuse.