5 - Arcul electric

1
 5.1 – Noțiuni introductive. Terminologie

ARCUL ELECTRIC = descărcare electrică autonomă care evoluează într-un mediu dielectric gazos (de
exemplu aer, SF6, N2), lichid (de exemplu ulei electroizolant) sau solid (de exemplu pulbere de silică)

1) Arcul este iniţiat de o descărcare electrică care creează un traseu conductor între doi electrozi metalici (Anod
respectiv Catod) aflați la potențiale diferite, imersați într-un mediu cu proprietăți izolante (mediu dielectric).
 Traseul conductor (canalul arcului) conține plasmă formată din ioni pozitivi, ioni negativi și electroni liberi rezultați din
procesele de ionizare care au loc în volumul ocupat de arcul electric.
2) Câmpul electric existent în coloana arcului datorită diferenţei de potențial dintre cei doi electrozi, acţionează
cu forţe electrostatice asupra sarcinilor electrice libere, electroni şi ioni, antrenându-le într-o mişcare ordonată
care formează curentul din canalul arcului, 𝒊𝒊𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂.
3) Particulele încărcate cu sarcină negativă (electronii și ionii negativi) se deplasează către anod, în timp ce ionii
pozitivi se deplasează către catod. Toate sarcinile aflate în mişcare ordonată cu diferite mobilităţi, contribuie la
curentul din canalul descărcării
 Mobilitate: Dinamica electronului sau ionului in camp electric este caracterizata prin marimea numita mobilitate, definita ca
viteza de drift medie pe unitatea de intensitate a campului electric aplicat, cu unitatea de masura [m2/Vs];
electronii sunt particulele cu mobilitatea cea mai mare datorită masei mici (9.109 x 10-28 g) de 1836 de ori mai ușor decât
cel mai ușor ion pozitiv (nucleul de hidrogen). Ionii (pozitivi sau negativi) sunt particule mai grele, cu mobilități mai mici.

2
4) Dacă diferența de potențial (tensiunea) aplicată celulei este 𝒖𝒖𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂 atunci valoarea medie a intensităţii
câmpului electric este 𝑬𝑬𝒈𝒈 = 𝒖𝒖𝒖𝒖𝒖𝒖𝒖𝒖 / 𝑳𝑳 → se numește gradient de potenţial
5) Stadiul de arc al descărcării electrice este caracterizat prin densitate mare de curent la electrozi şi
temperatură ridicată (2500°C…20000°C), în prezența căreia se produc termoionizări. Dacă arcul
evoluează în incinte închise (volum constant), temperatura sa determină creşterea presiunii din interiorul
incintei; este cazul camerelor de stingere cu care sunt echipate întreruptoarele electrice sau cazul
instalaţiilor electrice capsulate (plasate în interiorul unor anvelope metalice umplute cu un gaz izolant
aflat sub presiune)
 NOTĂ – temperatura pe suprafața Soarelui nu depășește 5000°C
5) Variaţia curentului din circuit determinată de variaţia tensiunii aplicate la bornele incintei în care este
localizat arcul electric este descrisă de caracteristica tensiune – curent (sau V-A)
6) Comportamentul magnetic al arcului electric: un arc poate fi asimilat, din punct de vedere al proprietăţilor
fizice, unui conductor metalic mobil parcurs de curent. Forţa Laplace, de interacţiune dintre curentul care
parcurge conductorul şi un cîmp magnetic creat de surse exterioare, acţionează şi asupra arcului electric.

3
5.2 – Modelul fizic al arcului electric
5.2.1 – Zone caracteristice

Electrozii între care există arcul electric:

 CATOD – distribuţie de sarcină electrică
negativă
 ANOD – distribuţie de sarcină electrică
pozitivă
Sensuri de referinţă
 Sens convenţional de circulaţie a curentului
ANOD → CATOD
 Sens real de circulaţie a electronilor CATOD
→ ANOD
 Sensul pozitiv al intensităţii câmpului electric
ANOD → CATOD
Zone caracteristice
 Pe suprafaţa catodului piciorul arcului
formează pata catodică
 Pe suprafaţa anodului piciorul arcului
formează pata anodică
 In vecinătatea catodului esre amplasată
zona de tranziţie catodică
 In vecinătatea anodului este amplasată
zona de tranziţie anodică
 Spațiul ocupat de arc între cele două zone
de tranziție → coloana arcului
 5.2.2 – Tensiunea arcului
Tensiunea arcului, 𝑼𝑼𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂, este egală cu suma a trei tensiuni : ∆𝑈𝑈𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 , ∆𝑈𝑈𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 și ∆𝑈𝑈𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 care pot fi grupate
în două categorii:

(1) - Căderi de tensiune în vecinătatea electrozilor

(sunt concentrate pe distanţe foarte mici raportate la
lungimea totală a arcului)
Căderea de tensiune catodică ∆𝑼𝑼𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄:
• reprezintă un procent important din tensiunea la
bornele arcului
• depinde în principal de materialul catodului, fiind
constantă pentru un material dat, independent de
intensitatea curentului din arc
• valori caracteristice între 10 şi 25 V
Căderea de tensiune anodică ∆𝑼𝑼𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂:
• este mai mică (procentual) decât cădere de
tensiune catodică,
• depinde de intensitatea curentului din arc, fiind
deci variabilă
• valori tipice cuprinse între 5 şi 10 V pentru
aplicaţiile uzuale (tinde la 0 pentru curenţi foarte
intenşi)
(2) - Căderea de tensiune pe coloana arcului
∆𝑼𝑼𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄𝒄:
• depinde de natura şi presiunea gazului și de
lungimea coloanei arcului
• gradientul mediu de potenţial este constant şi relativ
independent de intensitatea curentului în arc
(secțiunea arcului se autoadaptează la valoarea
curentului)
5
  Referitor la gradientul mediu de potențial din coloana arcului

U(z)
-- U(z) este tensiunea arcului ca funcție de z
distanța măsurată față de catod
Prin derivarea U(z) în raport cu z se obține
gradientul de potențial
dU/dz = E(z)
-- În zonele de tranziție anodică respectiv
catodică gradientul de potențial este puternic
dU/dz

dependent de z (scade în zona de tranziție

E(z) catodică și crește în zona de tranziție anodică).
102 – 104 V/mm
104 – 107 V/mm -- În zona denumită coloana arcului, gradientul
E – gradient de potențial de potențial este relativ constant cu valori
observate de
1...100 V/cm în funcție de parametrii fizici și
constantele de material cararcteristice mediului
0,1…10 V/mm dielectric în care "arde" arcul.
  Componentele tensiunii arcului (sinteză)

U arc = ∆U catod + ∆U coloana + ∆U anod

∆U catod → (10 ÷ 25)V * depinde de materialul catodului
* NU depinde de curentul de arc
∆U coloana = E ⋅  arc * depinde de lungimea arcului
∆U anod → (5 ÷ 10 ) V * depinde de curentul de arc
* pentru curenti intensi tinde la 0

 Valori tipice ale gradientului mediu de potenţial în coloana arcului (E)

în funcție de mediul în care evoluează arcul electric

Mediul de stingere Tipul aparatului E (V/mm)

Aer arc liber 1
SF6 întreruptor IT 10
Corindon (pulbere) fuzibil 10
Silică (pulbere) fuzibil 25
Ulei (suflaj transversal) întreruptor MT 10
Ulei (suflaj axial) întreruptor MT 20

7
 5.3 – Arcul de curent continuu
5.3.1 – Caracteristica tensiune-curent a arcului (caracteristica volt-ampermetrică)

 Ca element de circuit, arcul electric este un

rezistor neliniar comandat în curent
deoarece în orice moment tensiunea la bornele arcului depinde de intensitatea curentului
din coloana arcului.
 Legătura dintre tensiunea arcului și curentul din arc este dată de caracteristica tensiune
curent (denumită și volt-ampermetrică sau pe scurt U-I)
𝑢𝑢𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 – tensiunea arcului
uarc = f (iarc ) 𝑖𝑖𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 – curentul în arc
 Caracteristica poate fi pusă și sub forma 𝐸𝐸𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 − 𝐼𝐼𝐼𝐼𝐼𝐼𝐼𝐼
𝐸𝐸𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 - gradient de potențial în coloana arcului.
Sub această formă caracteristica statică nu depinde de lungimea arcului.

= g (iarc )
uarc l𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 – lungimea arcului,
Earc = 𝐸𝐸𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 – gradient mediu de potențial
larc

 Clasificare în funcție de legea de variație în timp a curentului din arc:

– caracteristica U-I statică (sau E-I statică) descrie legătura dintre tensiunea și
curentul arcului pentru arc de curent continuu
– caracteristica U-I dinamică (sau E-I dinamică) descrie legătura dintre tensiunea
și curentul arcului pentru arc de curent alternativ
 Relaţia AyrtonNOTA 2 (empiricăNOTA 1 ) – caracteristica statică a arcului
valabilă pentru 0,1 A< Iarc <100 A (regiunea B – arc de intensitate medie)
Uarc- tensiunea arcului
β + δ  arc β  δ 
Iarc- curentul prin arc
U arc = α + γ  arc + =α+ +  arc  γ + 

ℓarc - lungimea arcului
α, β, γ, δ – constante care depind de
I arc I arc  I arc 
materialul electrozilor şi de mediul
de stingere

Câteva comentarii referitoare la relația Ayrton:

α [V] – termen constant reprezentând, în principal, căderea de tensiunea catodică
γ [V/m] - gradientul mediu de potenţial din coloana arcului (Earc sau pe scurt E)
Termenii în care apare (1/ 𝑰𝑰𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂)
- pot fi neglijaţi pentru valori mari ale intensităţii curentului din arc
- contribuţia lor trebuie luată însă în considerare pentru valori mici ale curentului

Caracteristica statică a arcului poate fi pusă și sub forma E-I

U arc α β δ
Earc = = +γ+ +
 arc  arc  arc I arc I arc

NOTA 1: Relațiile empirice (deduse pe baza unui experiment) sunt valabile atâta timp cât variabila independentă
(curentul în acest caz) se menține în intervalul în care au fost efectuate măsurătorile. Nu sunt acceptate extrapolări.
NOTA 2: Hertha Ayrton (1854-1923) ingineră, matematicianâ, fiziciană și inventatoare de origine engleză, prima femeie
membră a IEE (următoarea intrând în asociație în 1958). Publică în 1902 cartea Arcul electric – o sinteză a cercetărilor
sale în acest domeniu de pioneriat la epocă. 9
 Reprezentare grafică a relației Ayrton pentru arc în aer și electrozi din cupru
Caracteristica statică a arcului
obținută folosind relația Ayrton cu coeficienți
care depind de materialul pieselor de contact
și de mediul dielectric în care se află
contactele
Domeniul de curenți acoperă regiunea B
Caracteristica statică este dată sub forma U-I
pentru electrozi de cupru în aer
α=19.0 V, γ=21.4 V/m, β=11.4 VA(W),
δ=3.0 VA/m (W/m)

Referitor la familia de curbe din figură

 scala pentru curent este logaritmică cea pentru
tensiune este liniară
 parametrul familiei de curbe este lungimea arcului
(d în mm)
 pentru arce de lungime mică (2…20) mm în zona
curenților mici (până la 10 A) tensiunea arcului
scade cu creșterea curentului deoarece termenii
proporționali cu 1⁄𝐼𝐼𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 au pondere mare; pentru
curenți de intensitate Uarc tinde să se mențină
constant și independent de Iarc (caracteristica
statică are o asimptotă orizontală care poate fi
evaluată prin 𝑢𝑢𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 → 𝛼𝛼 + 𝛾𝛾 ℓ𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎
 pentru arce de lungime mare (peste 20 mm)
dependența de curent se menține până la curenți
de intensitate de ordinul 100 A

10
 O altă relație empirică pentru caracteristica statică
tensiune-curent este relaţia Rieder (valabilă pentru
curenţi până la 200 A)
−3
 I 
U arc = a + (b +  arc ) c +  ln arc 
 d 
Valori pentru constantele empirice de material:
a = 26 V;
bCu = 1.3 cm; bAg = 1.1 cm; bW = 1.6 cm
c = 5400 V/cm;
d = 7.4 x 10-3 A
(Cu – cupru, Ag – argint, W – wolfram)

Curbele trasate cu linie punctată sunt

Caracteristica statică a arcului
pentru electrozi de argint în aer
caracteristicile statice reale ale arcului pentru
curenți mai mari de 200 A (limita superioară
pentru relația Rieder). Se observă abaterea de
la modelul Rieder – relația Rieder preconizează
o valoare constantă a tensiunii arcului pentru
curenți mai mari de 200 A în timp ce
caracteristicile reale pun în evidență creșterea
tensiunii o dată cu creșterea curentului

11
  Exemplu de caracteristici E-I statice pentru arc electric cu lungimi diferite care evoluează
liber în două medii dielectrice - aer și azot la presiune atmosferică

Se poate vedea că influența

de potential (V/cm)

lungimii arcului asupra gradientului

E - gradient mediu

mediu de potențial se manifestă

numai pentru curenți cu intensitate
mare (în regiunea C caracteristicile
E-I sunt diferite în timp ce în
regiunile A și B caracteristicile sunt
practic suprapuse)

 Clasificarea formelor de existență ale arcului în funcție de intensitatea curentului din arc
Regiunea A -arc de mică intensitate (curent de arc sub 0.1 A)
E este practic constant și are valori relativ ridicate (între 2000 și 3000 V/cm) deci
conductivitatea electrică a arcului este mică (rezistivitate mare)
Regiunea B - arc de intensitate medie (curent de arc între 0.1 și 100 A)
E scade la creșterea intensității curentului (caracteristica E-I respectă modelul Ayrton)
Regiunea C - arc de mare intensitate (curent de arc peste 100 A)
E crește o dată cu creșterea intensității curentului (zona în care apare abaterea de la
modelul Ayrton) 12
 5.3.2 - Caracteristica tensiune – curent dinamică a arcului de curent continuu
Pentru mici variații în timp ale intensității curentului din arc (di/dt ≠ 0) variaţia
tensiunii la bornele arcului în funcţie de curentul din arc este dată de caracteristica
dinamică a arcului:
Punctul 1: aparţine caracteristicii statice a arcului fiind un punct stabil de funcţionare
corespunzător valorii i1 a curentului din arc. Dacă din acest punct curentul începe
să crească spre valoarea i2 cu di/dt > 0 punctul de funcţionare se deplasează pe
segmentul 1-1’ situat deasupra caracteristicii statice.
După ce curentul atinge valoarea i2 (în punctul 1’)
tensiunea arcului necesită un timp pentru a se
stabiliza la valoarea corespunzătoare punctului 2 de
funcţionare (stabil). Fenomenul poate fi pus pe
seama inerţiei termice a arcului – temperatura
arcului şi conductivitatea sa electrică nu se pot
modifica instantaneu tinzînd să păstreze valorile
corespunzătoare curentului i1

Scăderea curentului de la i2 la i1 se face după o caracteristică dinamică situată sub

caracteristica statică (segmentul 2 - 2‘).

Comportarea tranzitorie a arcului este caracterizată de o constantă de timp asociată

proceselor de deionizare din coloana arcului, notată tarc (sau Tm) a cărei valoare este de
ordinul 10-6...10-3 secunde în funcție de mediul dielectric în care evoluează arcul.
 5.3.3 - Metode utilizate pentru stingerea arcului electric de curent continuu

 În CC curentul din arc nu variază în timp (nu trece în mod natural prin zero), deci
parametrii de stare ai arcului (temperatura acestuia în principal) nu variază în timp.

Regim de funcționare stabil al arcului electric

 În circuitul de CC în care evoluează arcul electric,
teorema II Kirchhoff are forma:
𝐸𝐸 − 𝑅𝑅𝑅𝑅 = 𝑢𝑢𝑎𝑎 (1)
în care:
→ 𝑢𝑢𝑎𝑎 = 𝑓𝑓 𝑖𝑖 este caracteristica statică a arcului electric
reprezentată prin curba (2) din figură
→ 𝐸𝐸 − 𝑅𝑅 𝑖𝑖 este caracteristica externă a sursei de t.e.m
din circuit reprezentată prin dreapta (1) din figură

 În regim stabil de funcționare al circuitului, ecuația (1) are

două soluții, punctele de funcționare P1 respectiv P2.
 Punctul P1 este un punct instabil de funcționare (la cea
mai mică variație a curentului din circuit arcul electric se
stinge, întrerupând circuitul
 Punctul P2 este un punct stabil de funcționare
Stingerea arcului electric de curent continuu se poate obține prin mai multe metode

 prin creşterea tensiunii arcului (echivalent cu

translatarea caracteristicii statice ua = f(i) )

Translatarea caracteristicii U-I se poate realiza prin

1. alungirea mecanică a arcului pe calea îndepărtării
contactelor (creșterea lungimii arcului)
2. deionizarea canalului de arc prin suflaj magnetic,
suflaj cu fluide, etc.
3. răcirea arcului în camere de stingere

Metodele 2 și 3 determină creșterea rezistenței electrice echivalente a arcului – pentru un

curent dat, menținerea arcului necesită tensiuni de arc mai mari.

 pentru ℓ < ℓcr caracteristica statică a arcului se intersectează în două puncte cu

caracteristica externă; punctul de funcționare stabilă a circuitului este P1
 pentru ℓ = ℓcr caracteristica statică a arcului este tangentă la caracteristica externă a
sursei în punctul A care este un punct instabil de funcţionare
 Pentru ℓ ≥ ℓcr tensiunea necesară menținerii arcului este mai mare decât tensiunea pe
care o poate asigura sursa de t.e.m (interpretare matematică - ecuația de funcționare a
circuitului nu mai are soluție)

15
  prin micşorarea intensităţii curentului din circuitul în care există arcul
se poate realiza prin introducerea unor rezistenţe suplimentare în serie cu arcul electric

La creşterea rezistenţei R din circuit, curentul de funcţionare stabilă scade

o creșterea rezistenței R este echivalentă cu creșterea pantei dreptei care reprezintă
caracteristica externă a sursei : dreapta 𝑢𝑢 = 𝐸𝐸 − 𝑅𝑅 𝑖𝑖 are panta egală cu R
o grafic, la creșterea rezistenței R dreapta care reprezintă caracteristica externă se rotește în
jurul punctului de coordonate (𝑖𝑖 = 0 ; 𝑢𝑢 = 𝐸𝐸)
Pentru 𝑹𝑹 ≤ 𝑹𝑹𝒄𝒄𝒄𝒄 există un punct stabil de funcționare (P1)
Pentru 𝑹𝑹 = 𝑹𝑹𝒄𝒄𝒄𝒄 , caracteristica externă este tangentă la caracteristica U-I în punctul A
care este un punct instabil de funcționare.
Pentru 𝑹𝑹 ≥ 𝑹𝑹𝒄𝒄𝒄𝒄 caracteristica externă nu se mai intersectează cu caracteristica U-I
deci ecuația de funcționare a circuitului nu mai are soluție.
Interpretre fizică: pentru 𝑹𝑹 ≥ 𝑹𝑹𝒄𝒄𝒄𝒄 concentrația de electroni din coloana arcului este
insuficientă pentru menținerea conductivității electrice; apar procesele de deionizare
ale arcului și acesta se stinge
  prin injecţie de curent

 Întreruperea curentului de arc poate fi

realizată prin injecţia de curent de sens
opus celui ce străbate arcul, la locul
unde se doreşte realizarea comutaţiei

 A doua trecere prin zero (b) poate fi

folosită pentru întrerupere - curentul
variază lent lent

 Circuit foarte simplu, ce poate realiza

local injecţia de curent necesară
Condensatorul C este încărcat cu o
sarcină de o anumită polaritate astfel încât
curentul injectat în întreruptor să fie de
sens opus celui ce trebuie întrerupt în
circuitul analizat.
 Reglarea curentului injectat se realizează
cu ajutorul rezistorului din circuitul de
injecţie

17
 5.4 – Arcul de curent alternativ
5.4.1 – Evoluția în timp a arcului de curent alternativ
- arcul se aprinde atunci când tensiunea la bornele intervalului
de arc atinge valoarea uap, numită tensiune de aprindere
- arcul durează până când tensiunea la bornele intervalului de
arc scade sub valoarea uas, numită tensiune de stingere
- în intervalul tp, numit pauza de curent (pauza de arc)
circulația de curent din circuitul principal poate fi considerată
întreruptă, însă prin arc continuă să circule un curent de
intensitate foarte mică denumit curent postarc , care menține
însă, în anumite limite, conductivitatea electrică a spațiului de
arc permițând reaprinderea acestuia dacă tensiunea la
bornele arcului crește din nou peste uap;
- dacă sunt luate măsuri pentru răcirea arcului electric,
creşte rigiditatea dielectrică a spaţiul de arc, acesta
devenind din ce în ce mai izolant;
- viteza cu care se refac proprietăţile dielectrice ale
spațiului de arc decide fie reaprinderea în semiperioada
următoare, fie stingerea definitivă a arcului electric
uap depinde de distanţa dintre electrozi, temperatura şi
presiunea mediului care înconjoară arcul şi temperatura şi
natura materialului contactelor
uas depinde de inerţia de deionizare a gazului,
conductivitatea acestuia modificându-se mai lent
RIGIDITATE DIELECTRICĂ (în sens larg) este capacitatea
unui mediu izolant de a suporta diferențe de potențial aplicate uap > uas
fără să permită apariția unor descărcări electrice disruptive 18
 5.4.2 - Caracteristica tensiune-curent statică a arcului de curent alternativ

 Dacă curentul în arc şi tensiunea la bornele arcului sunt exprimate ca valori efective ale
tensiunii respectiv curentului, atunci caracteristica statică a arcului electric de curent continuu
poate fi utilizată şi pentru arcul electric în curent alternativ (a se revedea caracteristica U-I
analizată la punctul 3.1)
 Împărțirea în zone specifice a caracteristicii statice U-I (sau forma E-I) pentru arce cu lungimi
diferite, l1 < l2, care ard într-un gaz izolant (aer, N2, H2, SF6 , etc.) la presiune constantă este
aceeași cu cea utilizată pentru arcul de curent continuu

Zona I-a (zona Ayrton) : 𝑰𝑰𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂 < 100 A

d U arc
Rarc = < 0 → U arc ↓ daca I arc ↑
d I arc
Zona II-a : 100 A < 𝑰𝑰𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂 < 1000 A

d U arc
Rarc = ≈ 0 → U arc ≈ constant daca I arc ↑
d I arc
Zona III-a : 1000 A < 𝑰𝑰𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂𝒂
d U arc
Rarc = > 0 → U arc ↓ daca I arc ↑
d I arc
zona I-a (curenţi până la 100 A)
tensiunea arcului scade la creşterea curentului din arc
La intensitati mici de curent, tensiunile ∆Ucatod şi ∆Uanod raman practic
constante si scade numai tensiunea ∆Ucoloana atunci cand creste Iarc.
Scaderea tensiunii ∆Ucoloana se produce ca urmare a cresterii gradului de
ionizare a plasmei din coloana arcului datorită creşterii intensităţii curentului Iarc.

zona II-a (curenţi între 100 şi 1000 A) :

tensiunea arcului se menţine constantă la creşterea curentului din arc
Diametrul coloanei arcului creşte o dată cu creşterea curentului din arc ;
densitatea de curent în coloana arcului se menţine constantă, în consecinţă
gradientul mediu de potenţial din coloana arcului se menţine constant şi o dată
cu acesta tensiunea la bornele coloanei arcului ∆ Ucoloana

zona III-a (curenţi mai mari de 1000 A) :

tensiunea arcului creşte la creşterea curentului
Pata catodică acoperă întreaga suprafaţă a catodului şi nu mai are posibilitatea de
a se mări. La creşterea curentului densitatea de curent în zona catodică creşte o
dată cu creşterea intensităţii curentului din arc conducând la creșterea gradientului
mediu de potențial din coloana arcului. În consecință ∆ Ucoloana crește determinând
creșterea Uarc
5.4.3 - Caracteristica tensiune-curent dinamică a arcului electric de curent alternativ

 Arcul electric din aparatele de comutaţie este puternic influenţat de condiţiile locale din
camera de stingere, cum sunt:
o intensitatea curentului din arc şi felul curentului (alternativ sau continuu)
o lungimea arcului (impusă de distanța până la care se depărtează piesa mobilă de
contact în raport cu cea fixă),
o eficiența cu care este extrasă căldura din volumul arcului

 Energia dezvoltată în arc prin efect Joule-Lentz (ua·i·dt) se află în echilibru

termodinamic cu energia cedată mediului (P·dt) şi cu variaţia energiei interne (variaţia
căldurii conţinute în arc, dQ). Rezultă ecuația de bilanț energetic pentru arcul electric

 Ţinând seama că arcul electric are o temperatură ridicată (3000 ÷ 12000°K) şi că există o
legătură între temperatură şi gradul de ionizare, se poate admite că energia internă a
arcului, Q, este o funcţie de conductanţa arcului, G
𝑖𝑖 𝑡𝑡
𝑄𝑄 𝑡𝑡 = 𝑓𝑓 𝐺𝐺 𝑡𝑡 în care 𝐺𝐺 𝑡𝑡 =
𝑢𝑢𝑎𝑎 𝑡𝑡

 Pentru stingerea arcului electric este necesar ca G(t)→0

  Referitor la „pauza de curent"

(A) (B)

Semnificația mărimilor prezente în figuri:

es(t) – tensiunea sursei
us(t) – căderea de tensiune pe impedanța internă a sursei (rezistența Rs și inductivitatea Ls)
ua(t) – tesniunea la bornele arcului
uc(t) – tensiunea la bornele receptorului (impedanța echivalentă a receptorului formată din rezistența R și inductivitatea L)
ia(t) – curentul din circuit (care este și curentul din arc)
În cele două figuri sunt reprezentate:
(A) - Circuit în regim normal de funcționare
(B) - Circuit în care s-a produs un defect la bornele receptorului
- la deschiderea circuitului folosind aparatul de comutație K , apare arcul electric, care se manifestă ca o rezistență neliniară
- se poate scrie teorema II-a Kirchhoff sub forma
Circuit ( A) → es (t ) = u s (t ) + ua (t ) + uc (t )
Circuit ( B) → es (t ) = u s (t ) + ua (t )
 Variația curentului din arc în vecinătatea trecerii prin zero depinde de tensiunea sursei care alimentează arcul:
 Circuit de înaltă tensiune (IT): tensiunea sursei este mult mai mare decât tensiunea la bornele arcului, în consecință
aceasta din urmă poate fi neglijată în expresia teoremei II-a Kirkhhoff
Curentul din circuit NU DEPINDE de rezistența

()
daca es t >> ua t () () ()
Circuit ( A) → es t ≈ u s t + uc t () neliniară a arcului, este impus de sursa es(t) și
este sinusoidal. În consecință, la circuitele de IT
()
Circuit ( B) → es t ≈ u s t () lipsește pauza de arc (atât pentru cazul A cât și
pentru cazul B)
 Circuit de joasă tensiune (JT): tensiunea arcului nu mai poate fi neglijată. În consecință, curentul din circuit este
influențat de caracteristica UI a arcului și pauza de curent este prezentă în vecinătatea trecerii prin zero a curentului.
  Determinarea grafică a caracteristicii dinamice tensiune curent pentru circuite de IT

Graficele sunt trasate pentru cazul circuitelor de IT în

care forma curentului din circuit (care este și curentul
de arc) se menține sinusoidală.
În cadranele 1 și 3 ale graficului alăturat sunt reprezentate
variațiile în timp ale curentului prin arc, i(ωt) respectiv
tensiunii la bornele arcului u(ωt). NOTA
o Să observăm că tensiunea arcului este în fază cu
curentul din arc,arcul fiind un element de circuit de
natura unei rezistențe neliniare.
o Curentul variază periodic sinusoidal.
o Tensiunea arcului variază periodic fiind însă o funcție
nesinusoidală ale cărei caracteristici pe o semiperioadă
depind de starea arcului electric (de conductanța
acestuia deci implicit de temperatura arcului)
În cadranul 2 al graficului este reprezentată caracteristica
dinamică a arcului, în coordonate {i,u}
Coordonatele unui punct de pe caracteristica dinamică a
arcului, de exemplu punctul A, sunt egale cu valorile

-- ale curentului i(ϕ=ωt) Ypunctul A1 în figură

instantanee simultane:

-- respectiv tensiunii v(ϕ=ωt) Y punctul A2 în figură

Pe măsură ce punctele A1 și A2, care variază sincron,
descriu variațiile în timp ale curentului respectiv tensiunii
di ⋅ du ⋅ dt = dWarc arcului, punctul A descrie caracteristica dinamică a
acestuia.

NOTA: faza ωt este o variabilă adimensională care variază

de la 0 la 2 π atunci când variabila fizică – timpul – variază
de la 0 la T (T – perioada, T = 1 /f, f- frecvența)
o Aria delimitată de caracteristica tensiune-curent este
proporțională cu energia înmagazinată în coloana arcului pe
durata unei perioade de variație a curentului de arc.
o Pentru stingerea arcului, această arie trebuie micșorată până la
anulare, prin utilizarea diferitelor metode de stingere.
23
 5.4.4 – Stingerea arcului electric de curent alternativ în circuite de IT
 Întreruperea unui curent alterntiv într-un aparat de comutație se obține prin crearea unei distanțe de separație în între contacte:
o într-un fluid cu proprietăți izolante (aer, SF6, amestecuri de gaze)
o într-un mediu izolant cum este vidul
 Curentul trece prin zero de 2 ori într-o perioadă (pentru 50 Hz la fiecare 10 ms). Arcul se menţine şi în vecinătatea trecerii
prin zero a curentului datorită inerţiei sale termice

o deoarece es(t) >> ua(t) curentul

din circuit este impus de sursa
de t.e.m es(t) și este sinusoidal
o pauza de curent este
neglijabilă în bilanțul de timp al
proecesului

 Stingerea arcului se produce dacă şi numai dacă conductanţa

electrică a arcului a fost micşorată suficient prin diferite metode, care
urmăresc în general lungirea canalului de arc şi răcirea acestuia.

 Între conductanța arcului și temperatura acestuia există o corelație

pozitivă, conductanța fiind cu atât mai mare cu cât temperatura
arcului este mai ridicată. În consecință, reducerea conductivității
electrice se obține prin răcirea arcului.
 Experienţa arată că pentru curenţi cu intensitate mai mare de 10 A un
arc care arde în aer nu poate fi stins fără măsuri speciale
  Tensiunea Tranzitorie de Restabilire - TTR
𝑖𝑖 𝑡𝑡 = 𝑖𝑖𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 𝑡𝑡 + 𝑖𝑖𝐶𝐶 𝑡𝑡 ≈ 𝑖𝑖𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 𝑡𝑡
𝑖𝑖𝐶𝐶 𝑡𝑡 ≪ 𝑖𝑖𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 𝑡𝑡

după stingerea
𝑢𝑢𝐴𝐴𝐴𝐴 = 𝑢𝑢𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 arcului uAB este
egală cu uTTR

𝑖𝑖 𝑡𝑡 = 𝑖𝑖𝐶𝐶 𝑡𝑡

tensiunea s-a restabilit la

înainte de stingerea arcului
U0 după amortizarea
𝑢𝑢𝐴𝐴𝐴𝐴 = 𝑢𝑢 𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇 uAB este egală cu uarc care
este mică deci uarc≈0
regimului tranzitoriu

Reuşita întreruperii arcului depinde de viteza cu care mediul în care arde arcul îşi regenerează
proprietăţile izolante (respectiv capacitatea de a suporta diferenţe de potenţial)
 din momentul stingerii arcului, în circuitul întrerupt începe un regim tranzitoriu pe durata căruia,
tensiunea între contactele deschise variază până la restabilirea tensiunii sursei de alimentare
(dacă întreruperea reuşeşte) – Tensiune Tranzitorie de Restabilire (TTR)
 legea de variaţie în timp a TTR depinde de schema electrică echivalentă a circuitului
 viteza cu care se regenerează proprietăţile izolante ale spaţiului de arc depinde de mediul de
stingere şi de metodele de stingere folosite (de construcţia camerei de stingere)

Tm > C ⋅ Rarc criteriul de stabilitate al unui arc care arde într-un gaz (arcul se
menține după fiecare trecere prin zero a curentului)
, uarc = f (iarc )
d uarc
Rarc =
d iarc
Tm < C ⋅ Rarc pentru stingerea arcului trebuie acționat asupra constantei arcului, Tm
pentru îndeplinirea condiției 25
 Constanta de timp a arcului Tm

• este o măsură a intensității proceselor de

deionizare din volumul arcului
• depinde de natura și de presiunea de
utilizare a mediului de stingere în care
evoluează arcul

În figură sunt comparate valorile constantei

pentru principalele medii de stingere utilizate
în aparatele de comutație.
Se observă că SF6 (hexafluorura de sulf)
asigură o constantă a arcului independentă
de valoarea presiunii de utilizare și cu câteva
ordine de mărime mai mică decât cea
corespunzătoare celorlalte medii de stingere.
Explicația: SF6 este un gaz izolant cu
afinitate pentru electroni (electronii liberi se
atașează cu ușurință molecului de SF6
formând ioni negativi cu masă mult mai mare
și mobilitate mult mai mică decât cea a
electronilor)
  Întrerupere reuşită a arcului la trecerea prin zero a curentului
 La trecerea prin 0 a curentului arcul se stinge fără să se
mai reaprindă pe următoarea semialternanță
 Distanța de separație rezultată prin îndepărtarea piesei
mobile de piesa fixă este solicitată de TTR (tensiunea
tranzitorie de restabilire)
 Deşi curentul prin arc i(t) a ajuns la valoarea zero,
conductanța arcului g(t) are încă o valoare finită astfel
încât în volumul ocupat de arcul electric se menține o
circulație de curent denumit curent “post-arc”;
 Curentul post-arc este mult mai mic decât curentul din
circuit, valoarea sa scăzând pe măsură ce conductanța g(t)
a arcului scade.
 În cazul unei întreruperi reușite, prezența curentului post-
arc se manifestă numai pe durata a 2...3 µs

Figura (a) – variația în timp a mărimilor

de la bornele arcului
Figura (b) – starea intervalului de arc
înainte și după trecerea prin zero a
curentului
În cazul în care arcul nu se mai
reaprinde aportul de putere
transmis acestuia este nul
astfel încât conductanţa sa,
g(t), scade rapid
o Procesul de întrerupere a curentului alternativ nu necesită măsuri speciale de asigurare a trecerii prin zero, întrucât
aceasta se produce natural de două ori în fiecare perioadă.
o La trecerea curentului prin zero aportul de căldură prin efect Joule-Lentz 𝑅𝑅𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎 𝑖𝑖𝑎𝑎 2 este sistat şi reaprinderea arcului
electric poate fi evitată.
o Dacă se urmăreşte stingerea arcului electric, plasma, anterior conductoare, aflată în coloana arcului electric trebuie
răcită până la temperaturi inferioare celor ce asigură conducţia electrică - Tmin

Variaţia radială a temperaturii în

coloana arcului electric în două
medii de stingere diferite

(a) Variaţia radială a temperaturii în coloana arcului (b) Distribuţia radială a temperatrurii după trecerea
electric în vecinătatea trecerii prin zero a curentului curentului prin zero şi practicarea răcirii
o În figura (a) este reprezentată distribuţia temperaturii în secţiunea transversală a coloanei arcului electric în azot (N2) sau
hexaflorură de sulf (SF6) în vecinătatea trecerii prin zero a curentului din arc.
o Trecerea prin zero a curentului (echivalentă cu întreruperea aportului de energie prin efect Joule-Lentz) modifică distribuția
de temperatură în coloana arcului, în sensul în care zona centrală, fierbinte, dispare; ca urmare rezultă o distribuţie
aplatizată a temperaturii (fig. b).
o Eficiența răcirii depinde în mare măsură de mediul de stingere. După cum se observă din figura (b), în SF6 temperatura din
zona arcului a scăzut sub temperatura Tmin necesară menținerii proceselor de conducție din arc, în timp ce pentru N2,
aceasta se menține, în zona centrală, peste valoarea Tmin. In N2 arcul se reaprinde în timp ce în SF6 arcul se stinge și
întreruperea curentului este reușită
o Pentru anularea conductivităţii electrice în vecinătatea trecerii prin zero a curentului din arc în vederea stingerii definitive a
arcului, temperatura arcului trebuie să scadă cu circa 1000 grade K/µs.
Figura ilustrează distribuția temperaturii în interiorul camerei de stingere, în prezența arcului electric, pentru
două medii de stingere – azot respectiv SF6. Figura trebuie analizată în corelație cu figura (a) de pe slide-ul
anterior – distribuția radială a temperaturii în coloana arcului.
Se observă că:
- temperatura de "ardere" a arcului în azot este mai ridicată decât în SF6
- volumul în care arcul reușește să modifice temperaturile din interiorul camerei de stingere este mult mai
mare în N2 comparat cu SF6
Diferențele se datorează con ductivității termice diferite a celor două gaze.
  Reaprinderea termică a arcului
 Apariţia TTR după stingerea arcului la
Arcul nu a fost răcit suficient şi în trecerea naturală prin zero a curentului
consecinţă, sub acţiunea TTR,
asigură conductanţei reziduale g(t) a
circulaţia de curent se restabileşte
coloanei arcului electric un aport de
putere egal cu u2 g(t), care integrat în
timp conduce la o energie ce poate
ridica temperatura coloanei remanente
a arcului– putând provoca
reaprinderea arcului.
 Acţiunile pentru întreruperea arcului se
desfăşoară în domeniul termic,
depinzând de bilanţul energiilor
schimbate de arc cu restul sistemului.

 Efectul TTR este prezentat schematic în figură: se observă persistenţa unui curent după trecerea prin
zero, pe durata conductanţei reziduale, ca efect al solicitării cu TTR a intervalului dintre contactele
întreruptorului declanşat.
 Este posibil ca în urma acţiunii TTR conductanţa intervalului să fie suprasolicitată, efectul fiind nu o
scădere exponenţială a ei, aşa cum se poate observa în figura de pe slide-ul 28, ci – din contră, o
creştere a acesteia (slide-ul 25). Într-un astfel de caz, dacă aportul de energie este mai mare decât
pierderea de energie, poate rezulta o reaprindere a arcului electric pentru încă o semiperioadă.
 Bilanţul energetic menţionat este deci hotărâtor în procesul întreruperii curentului. Dacă acesta este
favorabil întreruperii, intervalul, deocamdată conductiv, ce fusese ocupat de arcul electric trebuie să
reziste şi din punct de vedere dielectric solicitărilor produse, timp de zeci de microsecunde, solicitării
reprezentate de TTR.

30
  Reaprinderea dielectrică a arcului

 După trecerea prin zero a curentului, curentul post-arc se anulează deci arcul nu se mai reaprinde.
 La bornele intervalului creat prin separarea pieselor de contact, se aplică TTR
 Rigiditatea dielectrică intervalului mdintre piesele de contact începe să se refacă, în paralel cu
creșterea TTR
 În anumite situații, valoarea de vârf a TTR depășește capacitatea intervalului intercontacte de a
suporta solicitarea dielectrică creată de prezența TTR
 Intervalul este străpuns electric și se reia circulația curentului
31
  Momente critice în procesul de stingere a arcului de curent alternativ

Pentru întreruperea completă a curentului, trebuie ca:

- bilanţul de energie să fie favorabil proceselor de răcire
- intervalul dintre contacte trebuie să reziste solicitărilor dielectrice

32
 Figura sintetizează principalele situaţii care pot să
rezulte la întreruperea unui circuit din competiţia
dintre TTR care depinde de reţeaua în care este
montat aparatul de comutaţie şi caracteristica de
regenerare a proprietăţilor izolante ale spaţiului de
arc care depinde de mediul de stingere folosit şi
de caracteristicile dispozitivului de stingere
Pe figură sunt reprezentate:
- 𝑢𝑢 𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇 𝑡𝑡 : tensiunea tranzitorie de restabilire a
cărei variație depinde de topologia rețelei în
care se produce evenimentul și de condițiile
inițiale
- 𝑢𝑢𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑡𝑡 caracteristica care
reprezintă creșterea în timp a tensiunii pe care
o poate suporta intervalul dintre contacte; este
funcție de mediul de stingere utilizat și de
construcția camerei de stingere
în figură sunt reprezentate trei variante ale acestei
caracteristici notate 1, 2, 3

În “competiţia" dintre TTR (dependentă de reţea) şi caracteristica de regenerare a proprietăţilor izolante (care depinde de
mediul de stingere a arcului și de construcția camerei de stingere), pot să apară următoarele situaţii (ilustrate de figură):
1 – Întrerupere reușită: 𝑢𝑢 𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇 (𝑡𝑡) < 𝑢𝑢𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑡𝑡 pe toată durata regimului tranzitoriu asociat restabilirii tensiunii
2 – Reaprindere termică: 𝑢𝑢 𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇 (𝑡𝑡) ≥ 𝑢𝑢𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑡𝑡 cele două curbe se intersectează în punctul notat A pe figură
ceea ce înseamnă că regenerarea proprietăților dielectrice s-a făcut prea lent în raport cu viteza de creștere a TTR ceea
ce determină apariția unei reaprinderi termice (slide 30). Acest tip de reaprindere apare în primele momente ale procesului
de restabilire a tensiunii (primele microsecunde după trecerea prin zero a curentului - vezi slide 32)
3 – Reaprindere dielectrică: 𝑢𝑢 𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇 (𝑡𝑡) ≥ 𝑢𝑢𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑡𝑡 cele două curbe se intersectează în punctul notat B pe
figură ceea ce înseamnă că valoarea de vârf a TTR este mai mare decât tensiunea de ținere pe care o poate asigura
camera de stingere în poziția "deschis" (slide 31). Acest tip de reaprindere poate să apară cu o întârziere de 5...10 ms de
la trecerea prin zero a curentului (vezi slide 32)

33
5.4.5 - Metode utilizate pentru stingerea arcului
electric de curent alternativ în aparatele de
comutație care folosesc ca mediu de stingere
aer la presiune atmosferică
 Medii de stingere
Referitor la întreruptorul cu aer la
domenii de utilizare
presiune atmosferică (ACB) Principiul
său de funcţionare diferă de cel al
întreruptoarelor care utilizează alte medii
de stingere (CB):
• ACB – pentru întreruperea arcului se
urmăreşte creşterea tensiunii de
aprindere a arcului până la valori mai

ACB
mari decât valoarea de vârf a tensiunii
reţelei (este o adaptare a metodelor de
stingere utilizate în c.c)

• CB cu aer comprimat, Ulei, SF6 sau vid

- principiul de stingere a arcului se bazează
pe gestionarea intervalului de timp din
vecinătatea trecerii prin zero a curentului
se inhibă reaprinderea arcului prin regenerarea rapidă a proprietăţilor
izolante ale mediului din interiorul camerei de stingere
  Stingerea arcului electric în aer aflat la presiune atmosferică (ACB). Principii.

(1) Creșterea tensiunii de aprindere a arcului

Când Uarc devine mai mare decât valoarea de vârf a
tensiunii sursei, arcul nu mai poate fi menținut.
Graficul de alături ilustrează acest principiu

(2) Micșorarea conductivității electrice a arcului în

vecinătatea trecerii prin zero a curentului
Arcul poate fi stins dacă în vecinătatea trecerii
prin zero a curentului se acționează asupra
coloanei arcului pentru a obține reducerea
conductivității electrice prin deionizarea plasmei
care formează arcul
Principiul este ilustrat în figura alăturată
 Metode pentru creşterea uarc

β +δ 
Relaţia Ayrton uarc = α + γ  + ≈α +γ 
i

a. Creşterea lungimii arcului – creşte rezistenţa dinamică şi pentru menţinerea aceleeaşi intensităţi a
curentului în arc este nevoie de o tensiune mai mare la bornele arcului. Creșterea lungimii arcului se
obține prin mărirea distanței dintre piesele de contact

b. Divizarea arcului – dacă un arc de lungime ℓ este divizat în n segmente de lungime egală, ℓ⁄𝑛𝑛 , pentru
menţinerea fiecărui arc scurt rezultat prin fragmentare este nevoie de o tensiune de arc totală mai
mare deorece apar 2 (n-1) termeni suplimentari – căderile de tensiune catodică respectiv anodică
pentru fiecare arc elementar

c. Răcirea arcului – determină creşterea gradientului mediu de potenţial din coloana arcului
(γ în relația Ayrton) prin scăderea temperaturii plasmei care formează coloana arcului.
Scăderea temperaturii determină următoarele modificări în starea plasmei arcului:
 scade mobilitatea purtătorilor liberi de sarcină electrică,
 crește numărul de recombinări în unitatea de volum,
 prin recombinare scade concentrația de electroni liberi deci scade densitatea
curentului în arc (echivalent cu creșterea rezistenței dinamice a arcului),
În concluzie: pentru menţinerea arcului va fi necesară o tensiune mai mare

De regulă soluțiile constructive combină cele trei metode

→ Soluție pentru stingerea arcului prin creșterea lungimii sale

Piese de contact (metalice) în formă de

rampă. Sub acțiunea forței magnetice (a
se vedea capitolul FED) arcul se
deplasează sub acțiunea forței magnetice
Rampă menținând contactul cu rampele.
Prin creșterea lungimii, crește tensiunea
necesară menținerii arcului. Când
aceasta depășește valoarea de vârf a
tensiunii rețelei, arcul se stinge.
→ Soluţii constructive care realizează stingerea arcului electric prin creşterea lungimii şi
prin răcire folosind bariere din material izolant

Contacte în formă de rampă combinate cu

bariere din material izolant rezistent la
acțiunea arcului electric (materialul poate fi
azbociment, steatit, șamotă) . Controlul
mișcării arcului de la inițierea sa până la
intrarea în camera de stingere formată din
plăcile izolante se face pe cele două rampe.
Mișcarea arcului se face întotdeauna în aceeași
direcție. Arcul este împins în interiorul
camerei de stingere; arcul își crește lungimea
și este răcit prin contactul cu pereții izolanți
 ACB are 2 perechi de contacte:
- contacte principale (din cupru) în
poziția închis asigură rezistența mică de
contact și circulația curentului în regim
normal de funcționare
- contacte de arc (din carbon sau alte
materiale conductoare cu rezistență la
acțiunea arcului).
Primele care se deschid sunt contactele
principale (CP). Pe durata deschiderii
CP contactele de arc (CA) rămân
închise menținând o cale de rezistență
minimă pentru circulația curentului –
deci deschiderea CP se face fără arc
electric.
Arcul este inițiat în stadiul final al manevrei de declanșare, atunci când se deschid contactele
de arc. Fiecare contact de arc este prevăzut cu o rampă care permite arcului să se deplaseze
spre camera de stingere sub influența forței magnetice (a se vedea capitolul FED) și a
gradientului de temperatură. Camera de stingere este formată dintr-un ansamblu de plăci
refractare (rezistente la temeperatură) denumit splitter. Arcul se lungește și în același timp se
răcește în contact cu plăcile refractare.
Atenție: materialul refractar din care sunt construite plăcile este izolant electric din acest
motiv arcul nu se fragmentează ci se alungește pătrunzând între plăci
→ Soluţii constructive care realizează stingerea arcului electric prin creşterea lungimii şi
răcire folosind bariere metalice

Divizarea arcului în arce scurte se

realizează folosind camere de stingere
formate din plăci metalice
din cupru sau oțel zincat.
Pe măsură ce arcul se deionizează în
contact cu plăcile metalice, tensiunea
necesară menținerii sale crește până
când, depășind valoarea de vârf a
tensiunii sursei, arcul se stinge.
Prin divizarea arcului în n arce elementare, cresc
cădereile de tensiune catodică respectiv anodică

∑ uarc, k = ∑ (∆ ucatod , k ) + Ecoloana ⋅  + ∑ (∆ uanod , k )

n n n
uarc =
k =1 k =1 k =1

Pentru o singură uarc = ∆ ucatod + Ecoloana ⋅  + ∆ uanod

pereche de electrozi

A se revedea efectul de nișă din capitolul de forțe electrodinamice

Exemple de camere de stingere cu plăci metalice pentru divizarea arcului
în arce scurte , deionizarea prin neutralizare în contact cu pereţii metalici şi
răcire prin transfer de căldură
Comparație între stingerea arcului cu splitter din plăci metalice (a) și plăci refractare (izolante electric) – (b)
În cazul (a) arcul este fragmentat în sub-arce
In cazul (b) lungime arcului crește prin împingerea arcului în spațiul dintre barierele izolante
 → Utilizarea suflajului magnetic în construcția întreruptoarelor cu aer

• În figura alăturată este propusă o reprezentare de

principiu a modului în care este utilizat suflajul
magnetic pentru a controla evoluția arcului electric în
aer, până la introducerea sa în zona de splitter.
• Cîmpul magnetic este creat cu ajutorul bobinelor de
suflaj. Acestea sunt conectate în serie cu circuitul care
trebuie întrerupt, fiind parcurse de curentul din circuit;
intensitatea cîmpului magnetic creat este direct
proporțională cu intensitatea curentului din circuit.
• Interacțiunea dintre câmpul magnetic și curentul din
circuit se manifestă prin forța magnetică (a se vede
capitolul de FED- arc în aer liber) care deplasează
arcul electric în sus spre zona de splitter.
• În consecință, câmpul magnetic nu stinge efectiv arcul
electric ci contribuie la controlul poziției sale și la
dirijarea arcului cître zona de splitter în care se
produce alungirea, răcirea și în final stingerea arcului.
• Forța magnetică fiind proporțională cu pătratul
curentului, va avea valori mai mari în cazul curenților
de defect favorizând deplasarea rapidă a arcului
(viteza de deplasare în aer depinde de modulul forței
magnetice)

În slide-ul care urmează este prezentată în detaliu construcția pieselor de contact și amplasarea bobinelor de suflaj
pentru crearea unui câmp magnetic care să acționeze prin forța magnetică asupra arcului care apare între piesele de
contact. Direcția și sensul cîmpului magnetic trebuie să asigure deplasarea arcului cître zona de splitter (aceastsa nu a
fost reprezentată în figură)
• Curentul care parcurge bobina de suflaj creează câmp magnetic (H). Liniile câmpului magnetic se închid parțial pe
circuitul magnetic format din piesa cilindrică din interiorul bobinei (miez) și piesele polare din material feromagnetic și
prin aer. O linie de câmp este reprezentată pe figură (are forma unui dreptunghi).
• Arcul electric care apare în aer între piesele de contact este parcurs de același curent cu cel din bobină și se află sub
influența câmpului magnetic. Interacțiunea curentului de conducție cu câmpul magnetic produce forță magnetică (F)
care acționează asupra arcului deformându-l prin alungire și deplasându-l cu viteză în aer, ansamblul celor două efecte
fiind denumit suflaj magnetic. În final arcul este împins în zona de splitter (lipsește din figură) unde este stins.
• Dezavantajul soluției prezentate – intensitatea câmpului magnetic este funcție de intensitatea curentului întrerupt, deci
suflajul magnetic este cu atât mai eficient cu cât intensitatea curentului este mai mare (deci pentru curenți de defect)
• Dezavantajul este eliminat pentru soluția din dreapta – câmpul magnetic este creat cu ajutorul unui magnet permanent
(U – magnetic în figură) deci nu mai depinde de intensitatea curentului întrerupt.