Voma este un reflex care are drept punct de plecare receptorii
emeticosensibili din mucoasa stomacală.
Voma reprezintă evacuarea bruscă prin cavitatea bucală a
conţinutului stomacului şi duodenului. Se produce prin relaxarea fundului stomacului, a sfincterului Cardia, a esofagului şi contracţia pilorului, muşchilor duodenali şi abdominali.
Declanşarea vomei se produce prin iritaţia mecanică, chimică sau toxică
a neuroreceptorilor din diferite zone sensibile.
Centrii implicaţi în vomă:
- Centrul vomei din bulb, nucleul tractului solitar (mediator Ach);
- Cerebelul care primeşte informaţii de la aparatul vestibular din ureachea internă; - Zona chemoreceptoare declanşatoare a vomei (ZCD)(mediator dopamina, serotonina, GABA, glutamat) Centrul vomei este situat în apropierea centrului respirator, vasomotor, salivar, ceea ce explică însoţirea vomei de reacţii vegetative.
Substanţe vomitive
- Centrale (stimulează centrul vomei): apomorfina (agonist D4 în aria
postrema); - Mixte (mecanism central şi periferi pe receptorii mucoasei digestive): emetina (alcaloid din ipeca). - Periferice (excită terminaţiile senzitive din mucoasa gastrică): Sulfatul de cupru, Sulfatul de zinc.
Indicaţii:
- În intoxicaţii, când substanţa este un toxic periculos şi se mai află în
stomac, în cantitate mare (până la 3 ore de la ingestie). Se evită administrarea lor în cazul ingestiei de substanţe caustice. Substanţe antivomitive
Antivomitivele sunt medicamente care combat voma, acţionând
simptomatic-patogenic, la nivel central şi periferic, în arcul reflex al vomei.