“Ion si Doina, Doina si Ion Aldea-Teodorovici sint doua deosebite personalitati ale muzicii si interpretarii

contemporane, care au facut si fac epoca in prezentul de ieri, de azi si de miine al culturii romanesti de
la periferia celui mai crunt imperiu”.

Vă reamintesc faptul că soţii Teodorovici – români din Basarabia - au militat pentru unirea Basarabiei cu
România, imediat după revoluţie au început activ propaganda pentru unire şi pentru introducerea limbii
române în Basarabia. Dacă astăzi se învaţă în limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în
Basarabia este în parte meritul lor. Soţii Teodorovici au fost cei care au cântat după 1989 despre
Eminescu (domnul Eminescu - cum îl numeau ei) şi astfel l-au reintrodus în cultura basarabeană ca pe o
comoară pierdută şi regăsită. Glasul celor doi (care reuşise să anime atât de mult pe românii basarabeni
şi sa obţină atâtea victorii politice) a trebuit să fie curmat...

Muzica pentru ei a fost o re-facere a lumii, o re-construire a vieții omului, ea reprezintă martorul trecerii
lor prin timp. Cântecele lor au o taină deosebită, cuprinzând în sine amintiri, credinţă, putere,
cuprinzând o lume care vrea să răsară din trecutul obscur. Ei au fost adeverinţa demnităţii şi credinţei
neamului nostru.

Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, două vieţi- acelaşi destin, doi oameni- două inimi gemene. Marele
compozitor şi interpreta cu-n timbru deosebit ne-au mărturisit prin intermediul melodiilor lor cât de
greu şi cât de amar a fost trecutul neamului nostru. Anume ei au demonstrat taine în care Eminescu este
al nostru, au arătat o altă respiraţie, au susținut adevărul. Şi în prezent, după mulţi ani, operele de
creaţie a acestor două mari personalităţi de notorietate se bucură de succes. Toate cântecele lor au
pătruns în toate ascunzişurile, în toate inimile de om şi au fost şi rămân în continuare marea noastră
mângâiere.

În scurta lor viață au devenit un simbol al libertății și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga
Prutului. ,,Prin cântec s-au unit și sacrificat… Poate, cine știe, dacă n-ar fi cântat cu atâta dăruire- mai
erau printer noi? Nu se făceau atât de dragi lui Dumnezeu! Dar, așa să fie: ascultându-le glasul, Bunul se
va îndura de Neamul care ne are și-i va întinde mâna să se înalțe precum îi este menit. Așa e de când
lumea- pentru a înaripa un vis, a apăra o cauză, cineva (dar nu oricine!) trebuie să fie răstignit. Pentru
aceasta se aleg cei mai buni, cei mai dragi și – irepetabili. De astă data au fost Ei. Prin cântecul Lor îi
amintesc lui Dumnezeu- Tatăl de Noi. Am pierde cel mai frumos cântec din memoria Noastră, dacă i-am
uita! ” (C. Partocle, scriitoare)

Anul 2012 a fost declarat de Parlament anul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. În acest an se împlinesc 20
de ani de la trecerea în eternitate a legendarului cuplu, supranumit şi Două inimi gemene. În anii mişcării
de renaştere naţională, Doina şi Ion au fost simbolurile românismului şi ale revenirii la valorile naţionale.
,,Hora mare se rotește,/ Iar la mijloc strălucește/ Floarea stăpână,/ Floarea ceea se numește/ Floarea
ceea se numește/ Limba română.”

(Limba română).

Lumea a plâns, s-a revoltat, a sperat şi a visat împreună cu ei și creația lor muzicală. A mers după ei şi
după poeţii care au avut curajul să lupte cu sistemul sovietic prin tăişul cuvântului în anii de renaştere
naţională, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Adrian Păunescu, Ion Hadârcă, Simion Ghimpu. Cu
piesele: ,,Bucurați-vă,”, ,,Răsai”, ,,Iartă-mă”, ,,Reaprinde-ți candela”, ,,Eminescu”, ,,Suveranitate”,
,,Clopotul învierii”… au crescut și s-au educat generații întregi. Creația lor a semănat în noi, chiar și în cei
de astăzi, multă credință, au cultivat frumusețea sufletului uman și sentimentul demnității de neam.
,,Reaprindeți candela în căscioară/ Lângă busuiocul cel mereu/ Degerat la mâini și la picioare/ Se
întoarce acasă Dumnezeu”. (Reaprindeți candela)
 Ne-au dăruit, fără să ceară ceva în schimb, sentimentul de libertate şi demnitate naţională, fiindcă fie
vorba cântecului ,,Demnitatea-i pâinea învierii” (Suveranitate).

Se spune că viața celor morți se păstrează în memoria celor vii. Iar cei vii nu au uitat. N-am uitat de
adevăratele comori ale sufletului. N-am dat uitării creația care menține o legătură față de tot ce e mai
frumos, mai curat și mai sfânt.

„La mănăstirea cea Căpriană./ Bate un clopot în zi de duminică.” Un clopot în memoria cuplului Doina și
Ion se bate în fiecare an la Chișinău, la festivalul-concurs internațional de muzică ,,Două inimi gemene”.
La festival își dau întâlnire cei legați printr-o înrudire sufletească, iar acea verigă este creația lui Ion
Aldea-Teodorovici. ,,Două inimi gemene” reprezintă ,,capătul de lumânare care urcă să cinstească
trecutul neamului nostru” (Ion Druță). Acest festival este încă o modalitate eficientă de-a promova
limba română şi cultura ţării noastre peste hotare prin intermediul creaţiei celor doi. Festivalul se
organizează deja de nouă ani de familia regretaților, în parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova,
Primăria municipiului Chișinău și Departamentul pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni. Anul
acesta în noiembrie va avea loc a X-a ediție a festivalului.

Un alt eveniment care dă dovadă de succesul cuplului peste hotare este festivalul ,,цветы
духовности”. Acest festival a ajuns deja la ediția a III-a. Iar la ultima ediție, care a avut loc la Melitopol,
Ucraina la data de 20 octombrie, 2011 a avut ca scop principal comemorarea celor doi maeştri. Asta
demonstrează că măiestria lor a durat, atât în timp, cât şi-n spaţiu, atât pe meleagurile noastre, cât şi pe
meleagurile îndepărtate. Astfel, Eugenia Marin, mama Doinei împreună cu Eugenia Ursu, reprezentant
UNESCO, în colaborare cu V.Molodicenko, rectorul universităţii ,,V.Xmilinţkova”, şi mulţi creştini au avut
curajul de-a deschide un muzeu în incinta universităţii respective în memoria celor doi mari artiști. De
aceea acest muzeu odată deschis a dat dovadă că noi, oamenii, mai credem în bine şi frumos, în adevăr
şi vrednicie, în demnitate şi Dumnezeu. ,,Intră în Templu om al durerii/ Nu-i o rușine să intri în Biserică/
E o rușine în liniștea serii/ A o preface-n cazarmă isterică” (Clopotul învierii).

Eugenia Marin a declarat că ucrainenii au fost primii, şi până când singurii, care au avut dorinţa de-a
deschide un muzeu pentru a aminti tuturor că cele două inimi gemene încă mai bat.

Neamul nostru a stat la răscruce de drumuri, suportând numeroase bântuieli ale altor popoare.
Acestea au ştirbit din valorile neamului: istorie, cultură, credinţă...
Sufletul şi demnitatea de neam ne-au cultivat-o Ion Aldea-Teodorovici şi Doina Marin (Aldea
Teodorovici). Atunci când nu puteai să vorbeşti ceea ce gîndeşti sau chiar să vorbeşti în limba română, ei
au fost cei care au cântat în Piaţa Marii Adunări Naţionale despre istorie, despre limbă, despre
Eminescu...

Tot ce-a creat aceste două inimi gemene a fost asemenea unui izvor, care nu şi-a schimbat cursul, chiar
și mistuit. Creaţia lor este străbătută de la un capăt la altul de ideea supraveţuirii fizice şi spirituale.
Astfel, împreună cu Doina, Ion Aldea- Teodorovici pune baza acestei supraveţuiri, care n-a venit din
zonele triste ale fricii şi laşităţii, ci au fost cucerite cu fruntea sus.

Oricât de greu nu ţi-ar fi nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi calce sentimentul de demnitate de neam. Tu
luptă pentru ,,Limba română”, crede în ,,Eminescu”, speră și mori dacă trebuie ,,Pentru ea” aşa cum au
facut-o ei... Ion şi Doina Aldea-Teodorovici - două inimi gemene care bat și astăzi pentru noi.