1.

STUDIUL DOCUMENTAR PRIVIND ALIMENTAREA CU ENERGIE A

PARCULUI DE TROLEIBUSE Nr. 3 DIN CHIŞINĂU
1.1. Descrierea obiectului
1.1.1. Consumul de energie al parcului de troleibuze

Întreprinderea municipală Parcul de Troleibuze nr.3 (PT-3) este o întreprindere de transport public
electric, ea reprezintă o persoană juridică, stabileşte relaţii economice financiare cu alte societăţi sau
alţi agenţi economici dispune de capital propriu fix şi circulant.

Întreprinderea de transport public electric „PT-3” este amplasat în municipiu Chişinău, sectorul
Ciocana, str. Meşterul Manole 8. Întreprinderea pentru prima oară a fost dată în exploatare în 1986
ca întreprindere în proprietate de stat, atunci când Republica Moldova mai era încă sub conducerea
URSS. Activitatea a început cu funcţionarea secţiei de reparaţie şi a unui număr mic de mijloace de
transport în dotare.

În acelaşi an, a fost dat în exploatare un depozit precum şi atelierul de tâmplărie, menite pentru
păstrarea mărfurilor în condiţii mai bune şi respectiv prelucrarea lemnului şi repararea
ansamblurilor din lemn ale unităţilor de transport. Atunci au fost finisate cele mai importante
blocuri imobiliare care au pus bazele întreprinderii de transport de pasageri. Acestea au fost: blocul
de producţie, blocul administrativ, blocul dispeceratului, terenul pentru parcarea mijloacelor de
transport, spălătorie, rezervor anti-pojar şi altele, tabelul 1.1.

În prezent efectuarea lucrărilor de reparaţie şi întreţinere este împărţita în două ture pe zi a câte 12
ore. Desfăşurarea eficientă a activităţii parcului de troleibuze este asigurată de 597 de salariaţi,
dintre care 162 lăcătuşi reparatori, 394 şoferi şi taxatori si 41 persoane administrative.

Pentru asigurarea confortului lucrătorilor şi a unui randament optim pentru instalaţii este nevoie ca
întreprinderea să fie alimentată cu energie. Iniţial, PT-3 era conectată la Sistemul Centralizat de
alimentare cu energie termică al oraşului. Conform [1], pentru asigurarea confortului termic necesar
în încăperile întreprinderii este nevoie de cca. 5,890 Gcal/h, dintre care, pentru ventilare sunt
necesare 4,134 Gcal/h, pentru încălzire - 1,045 Gcal/h şi pentru prepararea apei calde menajere -
0,711 Gcal/h, tabelul 1.2.
Puterea instalaţiilor electrice aflate în gestionarea întreprinderii este de 1,902 MW, ceea ce
reprezintă un consum de 6257000 kW∙h anual.

9
Tabelul 1.1. Datele tehnice privind dimensiunile încăperilor

Nr. Destinaţia încăperii Suprafaţa, m2 Volumul, m3

Blocul administrativ (cu trei nivele din
1 panouri din beton armat, pereţii interiori din
cărămidă), Coala 1 1434,5 14432,25
Dispeceratul (cu două nivele din panouri
2 din beton armat, pereţii interiori din
cărămidă),Coala 1 630 3591
Blocul de producţie, (cu un nivel din
3
panouri situate pe cadru), Coala 1 2595 51840
Blocul spălătoriei şi blocul pentru vopsit
(cu un nivel din panouri din beton armat,
4
pereţii interiori din cărămidă şi panouri din 2160 17280
zgură), Coala 1

Tabelul 1.2. Consumul de energie electrică şi termică pentru anii 2007-2011

Consumul de energie
Anul Consumul de energie electrică, kW∙h/an
termică, Gcal/an
2007 420020 0
2008 374500 0
2009 367778 0
2010 400060 0
2011 359178 0

1.1.2. Dificultăţile alimentării cu energie

Încălzirea clădirilor pe timpul sezonului rece a fost şi este una din cele mai complicate probleme cu
care se confruntă întreprinderea. Ca urmare a crizei economice din ţară, Întreprinderea Municipală
„Regie Transport Electric Chişinău”, sub gestiunea căreia se află PT-3, se află într-o acută criză
economică. Deoarece nu au fost alocate sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor neprevăzute,
care au survenit în urma majorării preţurilor la energia electrică şi termică, a rezultat debranşarea
întreprinderii de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică.

Cheltuielile suplimentare care au survenit nu au fost acoperite de către bugetul întreprinderii. Astfel,
în decursul unei perioade de timp, acestea au devenit deja datorii istorice către furnizorii de energie
electrică şi termică.

Din cauza acestor datorii, de mai bine de 5 ani, conducerea parcului de troleibuze nr. 3 a luat decizia
de a renunţa alimentarea centralizată cu energie termică. Acest fapt a generat noi probleme, în

10
special din partea angajaţilor nemulţumiţi de condiţiile de muncă în perioada rece, apoi au apărut
probleme de ordin tehnic şi economic.

Instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei parţial învechite şi depăşite tehnologic nu asigură

respectarea cerinţelor tehnologice şi de mediu, având o eficienţă energetică scăzută. Din cauza
neutilizării îndelungate a reţelei termice aceasta a căpătat un grad de uzură care depăşeşte limita
admisă şi care necesită cheltuieli majore pentru reabilitare. În acest, caz mai raţional ar fi
reproiectarea reţelelor inginereşti de alimentare cu energie termică a întreprinderii.

Ca urmare a deconectării de la reţeaua termică orăşenească au avut de suferit şi reţelele electrice ale
întreprinderii, deoarece pentru asigurarea unui minim de confort în perioada rece a anului, angajaţii
sunt nevoiţi să utilizeze aparate electrice pentru încălzit, astfel se creează o suprasarcină în reţeaua
electrică, care este incapabilă de a suporta depăşirile de putere admise la proiectare, şi în cele din
urmă cedează, producând frecvente pene de curent care duc la funcţionarea anevoioasă a proceselor
tehnologice cât şi organizatorice.

1.2. Analiza posibilităţilor de alimentare cu energie termică a obiectivului

1.2.1 Situaţia actuală a alimentării cu căldură a obiectivului

Reţeaua termică a parcului de troleibuze nr.3 a fost proiectată în septembrie 1971 ca fiind o parte
componentă a reţelelor termice orăşeneşti. Ca agent termic a fost prevăzută apa cu parametrii
150-70 oC. Pentru sistemul termic al parcului a fost proiectat un punct termic unde se asigura
parametrii necesari ai agentului termic.

În blocul de producere reţeaua termică este orizontală, monotubulară. Ca corpuri de încălzire

serveau ţevile cu aripioare şi/sau netede. Astfel, sistemul de încălzire a fost prevăzut pentru a
menţine în încăperile de producţie temperatura minimă de +5 oC, restul adausului de căldură se
asigura din contul sistemului de ventilare, care a fost proiectat, de asemenea, și pentru eliminarea
nocivităţilor.

Agentul termic pentru încălzirea blocului pentru vopsit şi spălare auto avea parametrii 110 - 70 oC,
şi era distribuit de la punctul termic, situat în blocul de producţie. Sistemul de ventilarea asigura
refularea aerului proaspăt şi evacuarea celui viciat din încăperile de producţie, cu recircularea
mecanică şi/sau naturală a aerului.

Sistemul de încălzire bitubular al blocului administrativ funcţiona cu agent termic la parametrii de

105-70 oC, primit de la punctul termic. Sistemul de ventilarea asigura refularea aerului proaspăt şi
evacuarea celui viciat din încăperile de producţie, cu recircularea mecanică şi/sau naturală a aerului.

La cantină se utiliza sisteme locale de ventilare pentru eliminarea nocivităţilor, surplusului de

căldură şi umiditate în procesul de preparare a mâncării.
11
Blocul dispeceratului era asigurat cu agent termic printr-un sistem de încălzire mono şi bitubular,
astfel încât să se menţină condiţiile de confort termic. Sistemul de ventilarea asigura refularea
aerului proaspăt şi evacuarea celui viciat din încăperile de producţie, cu recircularea mecanică şi/sau
naturală a aerului.

Actualmente alimentarea cu energie termică a parcului de troleibuze nr.3 este sistată din cauza
problemelor economice, însă cu toate acestea, conducerea întreprinderii se străduie sa asigure
minimul necesar de energie a întreprinderii. Astfel, prepararea apei calde menajere se face cu
ajutorul boilerelor electrice care, de asemenea sunt învechite şi ies din funcţiune foarte des, din
această cauză obiectele sanitare sunt prost asigurate cu apă caldă.

Pentru încălzirea personalului din blocul administrativ se folosesc aparate electrice de încălzit, cum
ar fi: reşouri, cămine, aeroterme.

Blocul de producere este încălzit cu ajutorul unor sobe improvizate, tip ,,burjuică”, însă acestea
funcţionează defectuos, neasigurând necesarul de căldură şi produc emisii de substanţe toxice în
urma arderii păcurii.

Sistemul de ventilare nu a fost pus în funcţiune de mult timp, din cauza defecţiunii a mai multor
ventilatoare, iar înlocuirea lor nu a fost efectuată. Aceasta duce la impurificarea aerului din zona de
lucru în încăperile de producţie, astfel punând în pericol sănătatea angajaţilor.

În urma celor expuse anterior, se ajunge la concluzia că la momentul de faţă confortul termic nu
este asigurat.

1.2.2. Necesitatea restructurării sistemului existent de alimentare cu căldură

Cum a fost menţionat mai sus, întreprinderea a fost debranşată de la sistemul centralizat de
alimentare cu energie termică.

Reţeaua termică a parcului de troleibuze a fost dată în exploatare în iarna anului 1987 şi de atunci
nu sau efectuat lucrări de reparaţii şi de reabilitare, doar cu excepţia unor reparaţii de avarie. De aici
apare necesitatea restructurării sistemului existent de alimentare cu căldură, crearea unei strategii
energetice bine determinată pe termen mediu sau chiar lung la nivel de întreprindere, care are ar
avea ca scop asigurarea cu energie termică a întreprinderii în condiţii optime cu cheltuieli accesibile
şi nu în ultimul rând sporirea eficienţei energetice.

Astfel, se va trece la alimentarea autonomă cu energie termică deoarece la descentralizarea

sistemului de încălzire se poate controla cantitativ şi calitativ agentul termic ceea ce duce la
reducerea costurilor pentru energia termică. Pentru a spori eficienţa termică a sistemului de încălzire
în blocurile cu mai multe nivele se va trece la sistemul de distribuţie după schema orizontală,

12
dotarea caloriferelor cu reglatoare de temperatură, adică automatizarea acestora. În cazul sistemelor
de ventilare vom utiliza acumulatoare şi recuperatoare de căldură pentru micşorarea pierderilor de
căldură.

1.2.3. Soluţionarea problemei alimentării cu căldură a obiectivului

La alegerea soluţiilor raţionale de alimentare cu energie termică a întreprinderii, trebuie ţinut cont,
în primul rând, de faptul că aceasta necesită mari cantităţi de căldură de nivelele termice diferite,
atât în scopuri tehnologice, cât şi pentru încălzire, ventilare şi alimentare cu apă caldă.

Factorii care influenţează soluţia adoptată pentru alimentarea de energie termică a întreprinderii
sunt:

 amplasarea întreprinderii date în raport cu limitele sistemului energetic. În acest caz, soluţia
raţională de alimentare cu energie termică a întreprinderii este determinată de schema
alimentării sale cu căldură, pornindu-se de la condiţiile satisfacerii optime a consumului
termic.
 valoarea absolută, parametrii şi regimul consumului de căldură. Întreprinderea este amplasată
într-o zona urbană, sau aproape de alte întreprinderi industriale, formând eventual o
platformă industrială. În acest caz, alimentarea cu căldură se poate face în două variante:
a) din CT sau CET proprie, care asigură şi consumurile de căldură ale celorlalte întreprinderi şi
a zonei urbane alăturate. În aceste cazuri, CET face parte din sistemul energetic;
a) din CET a unei alte întreprinderi sau dintr-o CET publică care alimentează cu căldură şi
energie electrică întreaga platformă industrială şi zonele urbane apropiate.
În acest caz, stabilirea soluţiei de alimentare cu căldură şi energie electrică trebuie să ţină seama în
primul rând de factorii locali privind mărimea consumurilor, parametrii impuşi acestora, distanţele
de transport si regimurile de consum.

În general, este raţională construirea CET pe lângă consumatorul de căldură cel mai mare din zona
respectivă. Existenţa, natura, direcţiile şi gradul de utilizare raţională a resurselor energetice
secundare ale întreprinderii industriale respective. Acestea determină a câta parte din consumul total
de energie electrică şi termică se poate asigura din instalaţiile recuperatoare, dimensionate
corespunzător, respectiv care urmează a fi livrate din alte surse (CT sau CTE).

Avându-se în vedere factorii enumeraţi pentru alegerea unei soluţii raţionale de alimentare cu
energie termică a întreprinderii industriale, este recomandabilă următoarea succesiune în
soluţionarea problemei:

 alegerea formelor raţionale de energie utilă şi a tipului de acţiune pentru principalii

consumatori;

13
  determinarea mărimii parametrilor şi a normelor de consum ale energiei termice, pentru
consumatorii din cadrul întreprinderii;
 determinarea posibilităţilor raţionale din punct de vedere tehnico-economic de utilizare şi
alegerea schemelor de recuperare aferente;
 în cazul unui CET propriu, stabilirea raportului obţinut din punct de vedere tehnico-
economic între puterea electrică şi sarcina termică, adică a coeficientului de termoficare;
 alegerea echipamentului energetic principal şi a regimurilor lor caracteristice de
funcţionare.
În cazul întreprinderii cercetate, rezolvarea problemei alimentării cu energie termică este influenţată
de structura necesitaţilor termice şi de balanţa energetică proprie.

Cogenerarea energiilor electrică şi termică constituie metoda cea mai eficientă de reducere a
consumului de combustibil în complexul energetic. În procesele de cogenerare energia termică
reprezintă parţial un deşeu al producerii energiei electrice. La producerea separată randamentul
centralelor electrice este de 35 - 50 %, pe când randamentul global al centralelor electrice de
termoficare - de 75 - 90 %. Se construiesc instalaţii mici de cîte 0,05 - 10 MW, având la baza
turbine cu gaze sau motoare cu ardere internă de tip Diesel.

În cazul CET-urilor, randamentul nu reprezintă o caracteristică absolută a eficienţei utilizării

energiei primare a combustibilului. În acest caz se utilizează un alt indice, cum ar fi "economia de
combustibil în comparaţie cu producerea separată a aceloraşi cantităţi de energie (electrică si
termică)".

Economia de combustibil, în afară de randamentul global, depinde de raportul dintre puterea

electrică şi cea termică a instalaţiei şi de raportul dintre cantităţile respective de energie produsă.

Cel mai eficient ar fi construirea unui mini-CET pe baza motoarelor cu ardere internă ce ar consuma
gaz natural. Motoarele cu ardere internă sunt avantajoase deoarece nu este nevoie de agent termic la
parametri ridicaţi, adică numai de agent termic pentru încălzire şi apă caldă menajeră. Coeficientul
de termoficare al motoarelor cu ardere internă corespunde cerinţelor de proiectare deoarece puterea
termică necesară este mai mare decât cea electrică.

1.3. Analiza posibilităţilor de alimentare cu energie electrică a obiectivului

1.3.1. Situaţia actuală a alimentării cu energie electrică a obiectivului

Situaţia actuală în ceea ce priveşte alimentarea cu energie electrică a parcului de troleibuze nr.3 nu
este nici pe departe una dorită deoarece întreprinderea este dependentă de sistemul naţional de
alimentare cu energie electrică.

14
Puterea instalată a receptoarelor electrice este de aproximativ 2 MW. Deoarece procesele
tehnologice sunt mecanizate, motoarele electrice sunt cei mai mari consumatori de energie electrică,
acestea se folosesc la strunguri, pompe, ventilatore, hidroamplificatoare ş.a. Pentru că procesul de
lucru se desfăşoară 24/24 ore iluminatul este prioritar pe timp de noapte pentru asigurarea securităţii
activităţilor angajaţilor şi de aceea se folosesc becuri cu incandescenţă care ating puterea de 0,5 kW.

Analizând consumul orar de energie electrică obţinem graficul de sarcină prezentat în figura 1.1.

Fiind conectă la reţeaua naţională, întreprinderea este nevoită să cumpere energie electrică de la
furnizorul intermediar S.A. Gas Natural Fenosa, astfel sa ajuns la situația că întreprinderea are
datorii de peste 6 mln lei către furnizor.

Figura 1.1. Curba de sarcină diurnă a zilei lucrătoare pentru energia electrică

1.3.2. Necesitatea restructurării sistemului existent de alimentare cu energie electrică

Industria energiei, alcătuită dintr-o serie de elemente de bază (resurse, producere, transport,
consum) reprezintă în general, prin fiecare din aceste elemente considerate separat cât şi prin
ansamblul lor un sector strategic pentru o întreprindere.

15
Producerea de energie electrică are obligaţia de a asigura cantitativ şi calitativ întreprinderea,
deoarece buna desfăşurare a activităţii ei depinde de energie. În cazul întreprinderii vizate
restructurarea sistemului de alimentare cu energie electrică a fost şi rămâne un proces de mare
amploare şi importanţă, deoarece la trecerea autonomă de producere de energie electrică
întreprinderea nu va mai depinde de furnizorii naţionali de energie electrică, astfel în cadrul
întreprinderii se va crea o reţea electrică proprie care va avea capacitatea de asigurare cantitativă şi
calitativă cu energie electrică, vom avea o monitorizare mult mai eficientă la nivel de producere,
transport şi consum, totodată va fi posibilă asigurarea securităţii fizice a infrastructurii electrice.

Obiectivele de bază pentru o restructurare eficientă sunt următoarele:

 optimizarea şi modernizarea energetică a proceselor de producţie;

 optimizarea şi modernizarea reţelelor electrice;

 optimizarea transportului;

 optimizarea consumului.

Aceste obiective se vor realiza în urma introducerii unor sisteme moderne şi performante pentru
urmărirea şi gestionarea consumului de energie în cadrul întreprinderii şi nu în ultimul rând crearea
unui departament pentru eficienţă energetică, [3].

1.3.3. Soluţionarea problemei alimentării cu energie electrică a obiectivului

Datoritǎ calitǎţilor deosebite ale energiei electrice, în ce priveşte producerea, transportul şi

distribuţia, cât şi multiplelor posibilitǎţi de utilizare a acesteia, ea este indispensabilǎ dezvoltǎrii
economice şi civilizaţiei moderne, revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, îmbunǎtǎţirii
nivelului de trai al oamenilor.

În toate domeniile vieţii economice şi sociale, electricitatea produce profunde transformǎri pe linia
progresului şi civilizaţiei, prin modificarea proceselor tehnologice, mecanizarea şi automatizarea în
toate domeniile activitǎţii omeneşti, în sistemul de informare, tehnicǎ de calcul, iluminat etc.

În etapa de proiectare a unei întreprinderi industriale, după stabilirea proceselor de producţie, a

utilajelor tehnologice, a amplasării acestora şi a regimurilor de funcţionare, este necesar să se
elaboreze proiectele privind alimentare cu energie electrică a întreprinderii.

Pentru alimentarea cu energie electrică a întreprinderii trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

 asigurarea cantităţii de energie electrică, puterea minimă instalată a receptoarelor electrice

să fie asigurată de instalaţiile de producere;

16
  asigurarea calităţii energiei electrice - constă în respectarea parametrilor de calitate pentru
mărimile electrice în punctul de racordare a consumatorului;
 asigurarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică a consumatorului; realizarea
unei căi de alimentare suplimentare, de rezervă.
Calea de alimentare suplimentară se poate realiza:

 din aceeaşi sursă cu alimentarea de bază sau dintr-o sursă diferită;

 cu rezervare parţială sau totală a sarcinii maxime de calcul.

Aceste condiţii pot fi îndeplinite în cazul unui control strict asupra producerii, transportării şi
consumului de energie electrică de către conducerea întreprinderii. Examinarea detailată a tuturor
elementelor care pot contribui la stabilirea, cât mai aproape de realitate, a puterilor şi energiei
necesare se face utilizând informaţiile primite din partea fabricantului utilajului tehnologic, privind
caracteristicile şi funcţionarea acestuia sau folosind o serie de indicatori şi metode de calcul, având
la bază informaţii din întreprinderile industriale similare care sunt deja în bună funcţionare.
Cunoscând datele tehnice, parametrii şi regimul de alimentare cu energie electrică a întreprinderii
putem proiecta un mini CET pe bază de MAI.

Construcţia unei astfel de centrale nu afectează principiul, conform căruia alimentarea cu energie
activă a întreprinderii, în condiţiile tehnico-economice cele mai avantajoase, se poate face şi din
sistemul energetic naţional, [2].

17