Dialog de februarie- Herman Wildenvey- 1886- norvegia

Vorbesc:

“ ce luna-i oare?

Mary, nu stii?”

“Ba da, februare”.

“Poate, asa o fi”

“Asa-i.

Precum iti spun, februare”.

-”o fi.”

-” fara ninsoare si fara scki”.

Sta autobusul. Atat:

Cei doi au si coborat,

Unul ca si cel’lalt.

Ea- voioasa, frumoasa.

El- chipes, inalt.

E placut sa te plimbi

fara sa schimbi

un cuvant,

Tomai cand prind sa cada

Usor pe obraji si pamant

Stele mici de zapada.

-” ei, vezi”?

-”vad bone…”

- “ stelutele primei zapezi-

Eu singur cu tine…”

Un zambet, poate un nimb;

Tacura un timp…

E una din noptile acele

Albastru pastel.

Orasul se-arata si el-

Cu micile-i stele;

Fiordul, si bland

Boltite coline; pe ele

Un drum;

Si-acum,

Cei doi, neschimband un cuvant.

Ca-n basme le pare;

Fulgi cad marunt pe carare.

Privind inapoi,

Amandoi

Vad urmele lor.

Ca pasul de pasare,-usor

Se-asterne - pe-alei

Langa-a lui- urma ei.

Ce frumos, ce frumos!...

Dar niciun cuvant nu au scos.

Ea se opri intreband:

-”fred, ma iubesti?”

-”eu- da. Dar tu?”

Cuvantul cazu:

-” eu- nu”

E mai placut sa te plimbi

Fara sa schimbi

Nicio vorba, cand prind sa cada

Fulgi de zapada,
Topiti pe obrajii arzand.

Se plimba, adans rasufland.

“ nu stii? E anul bisect?”

“ nici gand...bi-corect…”

“ cum e ?”

“Drept”

Da, are haz!

Dar ce-a spus nainte, o sa-i plateasca

De la obraz.

Doua cuvinte sa se caiasca…

Dar cauta-un spirit mai rar;

In zadar…

Apoi, oprindu-se, ea;

“Fred, ma iubesti, nu-i asa?’

“Nu!”

“Dar ai spui da-

Acum n-oi fi vrand…”

“ dar tu
Ai spus nu”

“ gandeam insa- da”

“Si eu tot asa-

Pe cuvant”

Si, pe ninsoare,

Mary a sa nu e mintea.

Ce dulce si crud isi batea

Joc de Fred, in februare...