Max Born

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Max Born (n. 11 decembrie 1882,[1][2][3][4][5] Breslau, Imperiul
German[6][7][8][9] – d. 5 ianuarie 1970,[1][2][3][4][5][10] Göttingen, Max Born
RFG[11][12][13][14]) a fost un fizician și matematician german care a
contribuit la dezvoltarea mecanicii cuantice. El a adus contribuții și
în fizica solidului și în optică și a îndrumat activitatea unui număr
remarcabil de fizicieni din deceniile anilor 1920 și 1930. Born a
primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1954 pentru „cercetarea
fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a
funcției de undă”.[26][27][28][29]

Născut în 1882 la Breslau, pe atunci în Germania, astăzi în Polonia și

cunoscut sub numele de Wrocław, Born a intrat la Universitatea din
Göttingen în 1904, unde a găsit trei renumiți matematicieni, Felix Klein,
David Hilbert și Hermann Minkowski. El și-a scris teza de doctorat pe
tema „Stabilitatea elastică în plan și în spațiu”, câștigând Premiul
Catedrei de Filosofie a Universității. În 1905, el a început cercetarea
relativității restrânse cu Minkowski, și, ulterior, a scris teza de habilitare Max Born
pe tema modelului Thomson al atomului. O întâlnire întâmplătoare cu Date personale
Fritz Haber în Berlin în 1918 a condus la discuții despre modul în care se Născut 11 decembrie 1882[1][2][3][4][5]
formează compuși ionici atunci când un metal reacționează cu
Breslau, Imperiul
German[6][7][8][9]
un halogen, fenomen astăzi cunoscut caciclul Born–Haber(d).
Decedat 5 ianuarie 1970 (87 de
În Primul Război Mondial, după ce inițial a fost încadrat ca operator de
ani)[1][2][3][4][5][10]
Göttingen, RFG[11][12][13][14]
radio, el a fost mutat, datorită specialității sale, în echipele de cercetare
Înmormântat Stadtfriedhof Göttingen[*]
pe tema localizării sunetelor(d). În 1921, Born a revenit la Göttingen,
Părinți Gustav Jacob Born[*]
aranjând o angajare pentru vechiul său prieten și coleg James Franck. Copii Gustav Victor Rudolf Born[*]
Sub Born, Göttingen a devenit unul dintre cele mai importante centre Cetățenie Imperiul German[*]
pentru fizică din lume. În 1925, Born și Werner Heisenberg au formulat Regatul Unit
reprezentarea mecanică matriceală a mecanicii cuantice. În anul următor, Regatul Unit al Marii Britanii
el a formulat interpretarea astăzi devenită standard a funcției de densitate
și Irlandei
Etnie evrei
de probabilitate(d) pentru ψ*ψ din ecuația lui Schrödinger, pentru care a
Religie luteranism
fost distins cu Premiul Nobel în 1954. Influența lui s-a extins mult
Ocupație fizician
dincolo de propriile sale cercetări. Max Delbrück, Siegfried Flügge(d), matematician
Friedrich Hund(d), Pascual Jordan, Maria Goeppert-Mayer, Lothar universitar[*]
profesor universitar
Wolfgang Nordheim(d), Robert Oppenheimer, și Victor Weisskopf și-au
autor de non-ficțiune[*]
făcut toți studiile de doctorat sub Born la Göttingen, și printre asistenții fizician teoretician[*]
săi s-au numărat Enrico Fermi, Werner Heisenberg, Gerhard Herzberg, om de știință
Friedrich Hund, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Leon Rosenfeld(d),
Activitate
Rezidență Göttingen
Edward Teller, și Eugene Wigner. Edinburgh
Wrocław
În ianuarie 1933, Partidul Nazist a venit la putere în Germania, și Born, Cambridge
care era evreu, a fost suspendat. El a emigrat în Regatul Unit, unde s-a Bad Pyrmont
angajat la St John's College(d), și a scris o carte de popularizare a științei,
Domeniu fizică teoretică

Număr
Universul agitat, precum și Fizica atomică, care în curând a devenit Număr 3
Erdős
manual standard. În octombrie 1936, el a devenit Profesor Tait de
Instituție Universitatea Johann Wolfgang
Filozofie Naturală la Universitatea din Edinburgh, unde, lucrând cu Goethe Frankfurt
asistenții săi de origine germană Walter E. Kellermann și Klaus Fuchs, Universitatea Georg-August din
Göttingen
și-a continuat cercetările în fizică. Max Born a devenit Universitatea Humboldt din
cetățean britanic naturalizat la 31 august 1939, cu o zi înainte de Berlin
izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial în Europa. El a rămas la Universitatea Cambridge
Universitatea din Edinburgh
Edinburgh până în 1952. S-a retras în Bad Pyrmont, Germania de Vest, și
Alma Mater Universitatea Georg-August din
a murit într-un spital din Göttingen pe 5 ianuarie 1970.[30] Göttingen
Universitatea din Heidelberg
Universitatea din Wrocław
Universitatea din Zürich[*]
Gonville and Caius College[*]
Cuprins Organizații Societatea Regală din Londra
Viața timpurie Academia de Științe din Berlin
Academia Germană de Științe
Cariera de la Berlin[*]
Berlin și Frankfurt Academia Leopoldină
Göttingen Academia de Științe Göttingen[*]
Academia de Științe a URSS[*]
Sfârșitul vieții Academia Regală Suedeză de
Științe
Bibliografie
Göttingen Eighteen[*]
Premii și distincții Academia Americană de Arte și
Științe[*]
Note Academia Rusă de Științe
Bibliografie Royal Society of Edinburgh[*]
Legături externe Conducător [15]
de doctorat Carl David Tolmé Runge
Doctoranzi Robert Oppenheimer[16]
Pascual Jordan[17]
Viața timpurie Klaus Zweiling[*][18]
Maria Goeppert-Mayer[19]
Max Born s-a născut pe 11 decembrie 1882 la Breslau (în prezent
Friedrich Hund[*][20]
Wroclaw, Polonia), care, la momentul nașterii făcea parte din Victor Weisskopf[21]
provincia prusacă Silezia(d) din Imperiul German, într-o familie de Herbert S. Green[*][22]
origine evreiască.[31] El a fost unul din cei doi copii ai lui Gustav Maurice Pryce[*][23]
Born(d), anatomist și embriolog, fost profesor de embriologie la Premii Membru al Societății Regale[*]
Marea Cruce a Ordinului de
Universitatea din Breslau,[32] și ai soției acestuia, Margarethe Merit al Republicii Federale
(Gretchen), născută Kauffmann, dintr-o familie de industriași din Silezia. Germania[*]
Ea a murit când Max avea patru ani, la 29 august 1886.[33] Max a avut o Premiul Nobel pentru Fizică
(1954)[24][25]
soră, Käthe, care s-a născut în 1884, și un frate vitreg, Wolfgang, din a Medalia Max Planck[*] (1948)
doua căsătorie a tatălui său, cu Bertha Lipstein. Wolfgang a devenit mai Medalia Hughes[*] (1950)
târziu profesor de istoria artelor laColegiul din New York(d).[34] Fellow al Societății Regale din
Edinburgh[*]
Guthrie Lecture[*] (1953)
Inițial educat la König-Wilhelm-Gymnasium din Breslau, Born a intrat la
Semnătură
Universitatea din Breslau în anul 1901. Sistemul universitar german le
permitea studenților să se mute cu ușurință de la o universitate la alta, așa
că și-a petrecut semestrele de vară la Universitatea din Heidelberg în
Modifică date / text
1902 și la Universitatea din Zürich(d) în 1903. Colegii de la Breslau, Otto
Toeplitz(d) și Ernst Hellinger(d), i-a vorbit lui despre Universitatea din Göttingen,[35] și Born a mers acolo în aprilie 1904. La
Göttingen, el a găsit trei matematicieni renumiți: David Hilbert, Felix Klein și Hermann Minkowski. Foarte curând după sosirea lui,
Born a format legături strânse cu cei doi din urmă. De la primul curs cu Hilbert, Hilbert l-a identificat pe Born ca având abilități
excepționale și l-a selectat drept copist, rol din care trebuia să scrie notele de curs pentru studenții de matematică la sala de lectură a
Universității din Göttingen. Această poziție l-a pus pe Born în contact regulat cu Hilbert, timp în care larghețea intelectuală a lui
Hilbert i-a slujit mult minții fertile a lui Born. Hilbert a devenit mentorul lui Born după ce l-a ales să fie primul care a ocupat postul
neplătit și semi-oficial de asistent al său. Born a luat legătura cu Minkowski prin mama lui vitregă, Bertha, care îl cunoștea pe
Minkowski de cursurile de dans dinKönigsberg. După ce a fost prezentat, Born a fost invitat în casa familiei Minkowski la mesele de
duminică. În plus, în exercitarea atribuțiilor sale în calitate de copist și asistent, Born îl vedea de multe ori pe Minkowski în casa lui
Hilbert.[36][37]

Relația lui Born cu Klein a fost mai problematică. Born a participat la un seminar organizat de către Klein și de profesorii de
matematică aplicată Carl Runge și Ludwig Prandtl, pe tema elasticității(d). Deși nu era deosebit de interesat de subiect, Born a fost
obligat să prezinte un articol pe această temă. Folosind calculul variațiunilor al lui Hilbert, a prezentat o lucrare în care, folosind
configurația curbată a unui cablu cu ambele capete fixate, el a demonstrat că este cea mai stabilă. Klein a fost impresionat, și l-a
invitat pe Born să prezinte o teză pe tema „Stabilitatea elastică în plan și în spațiu” – un subiect apropiat și drag lui Klein – care Klein
a aranjat să fie subiectul prestigiosului Premiu anual al Catedrei de Filosofie oferit de către Universitate. Tezele admise se puteau
califica și ca disertații de doctorat. Born a răspuns refuzând oferta, întrucât matematica aplicată nu era aria lui de studiu preferată.
Klein a fost foarte ofensat.[36][38]

Klein avea puterea de a distruge o carieră academică, astfel încât Born s-a simțit obligat să ispășească prin depunerea unei intrări
pentru premiu. Întrucât Klein a refuzat să-l supravegheze, Born a aranjat să-l aibă ca supervizor pe Carl Runge. Woldemar Voigt(d) și
Karl Schwarzschild au devenit ceilalți examinatori ai lui. Pornind de la lucrarea sa, Born a dezvoltat ecuațiile pentru condițiile de
stabilitate. Pe măsură ce devenea mai interesat de subiect, el și-a construit un aparat cu care își putea testa experimental predicțiile. Pe
13 iunie 1906, rectorul a anunțat că Born a câștigat premiul. O lună mai târziu, a trecut de examinarea orală(d) și a primit titlul
de doctorat în matematică mențiune onorifică(d).[39]

La absolvire, Born a fost obligat să efectueze serviciul militar, pe care îl amânase pe timpul studiilor. S-a găsit înrolat în armata
germană, și postat în Regimentul 2 Gardă Dragoni „Împărăteasa Alexandra a Rusiei”, staționat la Berlin. Serviciul a fost de scurtă
durată, el fiind lăsat la vatră după un atac de astm în ianuarie 1907. El a plecat apoi în Anglia, unde a fost admis la Gonville and
Caius College(d), și a studiat fizica timp de șase luni la Laboratorul Cavendish(d) sub J. J. Thomson, George Searle(d) și Joseph
Larmor. După ce s-a întors în Germania, Armata l-a recrutat din nou, și a servit în Regimentul 1 Silezian „Marele Elector” până când
a fost din nou lăsat la vatră după doar șase săptămâni de serviciu. Apoi, el a revenit la Breslau, unde a lucrat sub supravegherea
lui Otto Lummer(d) și Ernst Pringsheim(d), sperând să-și obțină habilitarea în fizică. Un accident minor în contextul experimentelor lui
Born cu corpul negru, o ruptură a unui furtun de apă de răcire, soldată cu inundarea laboratorului, l-a făcut pe Lummer să-i spună că
nu va ajunge niciodată fizician.[40]

În 1905, Albert Einstein a publicat lucrarea sa Despre electrodinamica corpurilor în mișcare ce enunța relativitatea restrânsă. Born a
fost intrigat, și a început să cerceteze subiectul. Cu mare tristețe a descoperit că și Minkowski cerceta relativitatea restrânsă de-a
lungul acelorași linii, dar când i-a scris lui Minkowski despre rezultatele sale, Minkowski i-a cerut să se întoarcă la Göttingen și să-și
facă habilitarea acolo. Born a acceptat. Toeplitz l-a ajutat pe Born să se pună la punct cu algebra matriceală(d) pentru a putea lucra cu
matricele din spațiile Minkowski utilizate în acest din urmă proiect pentru a reconcilia relativitatea cu electrodinamica. Born și
Minkowski s-au înțeles bine, iar munca lor a făcut progrese, dar Minkowski a murit subit de apendicită pe 12 ianuarie 1909. Studenții
[41]
de la matematică l-au delegat pe Born să vorbească în numele lor la înmormântare.

Born a încercat să prezinte rezultatele obținute împreună cu Minkowski la o reuniune a Societății de Matematică din Göttingen câteva
săptămâni mai târziu. El nu a ajuns prea departe înainte de a fi contestat public de Klein și Max Abraham, care respingeau
relativitatea, și l-au obligat să-și încheie prelegerea. Cu toate acestea, Hilbert și Runge erau interesați de munca lui Born și, după
câteva discuții cu Born, au devenit convinși de veridicitatea rezultatelor sale, și l-au convins să țină din nou prezentarea. De această
dată, el nu a mai fost întrerupt, iar Voigt s-a oferit să sponsorizeze teza de habilitare a lui Born.[42] Born și-a publicat ulterior
prezentarea ca un articol despre „Teoria corpurilor rigide în cinematica principiului relativității” (în germană: Die Theorie des starren
Elektrons in der Kinematik des Relativitätsprinzips ),[43] care a introdus noțiunea de rigiditate Born(d). Pe 23 octombrie Born și-a
prezentat prelegerea de habilitare pe temamodelului Thomson al atomului.[44]

Cariera
Berlin și Frankfurt
Born s-a stabilit ca tânăr universitar la Göttingen cu rolul de privatdozent(d). În Göttingen, Born stătea la o pensiune(d) administrată de
Sora Annie în Dahlmannstraße 17, cunoscută sub numele de El BoKaReBo. Numele venea de la primele litere din numele celor care
locuiau acolo: "El" de la Ella Philipson (studentă la medicină), "Bo" pentru Born și Hans Bolza (student la fizică), "Ka" de
la Theodore von Kármán (un privatdozent), și "Re" de la Albrecht Renner (alt student la medicină). Un vizitator frecvent la pensiune
era Peter Paul Ewald(d), un student de doctorat al lui Arnold Sommerfeld împrumutat lui Hilbert la Göttingen ca asistent special
[45]
pentru fizică. Richard Courant(d), matematician și privatdozent, îi numea pe aceștia „grupul interior”.

În 1912, Born s-a întâlnit cu Hedwig (Edy) Ehrenberg, fiica unui profesor de drept de la Universitatea din Leipzigși prietenă cu fiica
lui Carl Runge, Iris(d). Ea avea origine evreiască din partea tatălui, deși practica luteranismul când s-a căsătorit, la fel ca și sora lui
Max, Käthe. În ciuda faptului că nu practica religia, el a refuzat să se convertească, și nunta din 2 august 1913 a fost o ceremonie în
grădină. Cu toate acestea, el a fost botezat în religia luterană în martie 1914 de către același preot care a efectuat ceremonia de nuntă.
Born considera „practicile religioase și bisericile, o chestiune lipsită de importanță”.[46] Decizia lui de a fi botezat a fost luată parțial
din respect pentru soția lui, și parțial din cauza dorinței lui de a fi asimilat în societatea germană.[46] Căsătoria a produs trei copii:
două fiice, Irene, născută în 1914, și Margarethe (Gritli), născută în 1915, și un fiu, Gustav(d), născut în 1921.[47] Prin căsătorie, Born
a ajuns în familia juriștilor Victor Ehrenberg(d), socrul său, și Rudolf von Jhering, bunicul soției lui din partea mamei, precum și
cu Hans Ehrenberg(d), și este unchi al actorului de comedie britanicBen Elton.[48]

Până la sfârșitul anului 1913, Born a publicat 27 de lucrări, inclusiv opere importante pe tema relativității și dinamica structurilor
cristaline,[49] care au devenit o carte.[50] În 1914 a primit o scrisoare de la Max Planck în care i se explica că s-a creat un nou post
de profesor extraordinarius la catedra de fizică teoretică de la Universitatea din Berlin. Postul i se oferise lui Max von Laue, dar
acesta l-a refuzat. Born a acceptat.[51] Primul Război Mondial era acum în plină desfășurare. Curând după sosirea în Berlin, în 1915
s-a înrolat într-o unitate militară de semnale. În octombrie, s-a alăturat Artillerie-Prüfungs-Kommission, organizația de cercetare și
dezvoltare din Berlin a Armatei, sub comanda lui Rudolf Ladenburg(d), care a înființat o unitate specială dedicată noii tehnologii de
localizare sonoră(d). În Berlin, Born a format o prietenie de o viață cu Einstein, care a devenit un frecvent vizitator al casei lui
Born.[52] La câteva zile după armistițiul din noiembrie 1918, Planck a cerut Armatei să-l elibereze pe Born din postul său. O întâlnire
întâmplătoare cu Fritz Haber în acea lună a dus la discuții despre modul în care un compus ionic se formează atunci când un metal
reacționează cu un halogen, azi cunoscut ca ciclu Born–Haber(d).[53]

Chiar înainte ca Born să preia postul de la Berlin, von Laue s-a răzgândit și a hotărât că totuși îl vrea.[51] El a aranjat cu Born și cu
facultățile implicate ca Born să preia postul lui. În aprilie 1919 Born a devenit profesor ordinarius și director al Institutului de Fizică
Teoretică de la Facultatea de Științe a Universității din Frankfurt pe Main.[50] Aflat acolo, el a fost abordat de către Universitatea din
Göttingen, care era în căutarea unui înlocuitor pentru Peter Debye ca director al Institutul de Fizică.[54] „Fizica teoretică,” l-a sfătuit
Einstein, „va înflori oriunde se întâmplă să fii tu; nu există niciun alt Born de găsit în Germania de astăzi.”[55] Negociind postul cu
ministerul educației, Born a aranjate un alt post, de profesor de fizică experimentală la Göttingen, pentru vechiul său prieten și
coleg James Franck.[54]

Göttingen
Cei 12 ani cât Born și Franck au fost la Göttingen, între 1921 și 1933, Born avut un colaborator cu aceleași idei în raport cu
conceptele științifice — avantaj clar pentru predare și cercetare în dezvoltarea teoriei cuantice. Abordarea unei colaborări strânse
între fizicienii teoreticieni și experimentaliști era împărtășită de către Born la Göttingen și cu Arnold Sommerfeld de la Universitatea
din München, care era profesor ordinarius de fizică teoretică și director al Institutului de Fizică Teoretică— și acesta o forță motrice
de prim rang în dezvoltarea teoriei cuantice. Born și Sommerfeld aveau în comun nu numai abordarea în utilizarea fizicii
experimentale pentru a-și testa și a-și promova teoriile. În 1922, pe când era în Statele Unite ale Americii să țină cursuri la
Universitatea din Wisconsin–Madison, Sommerfeld își trimisese elevul Werner Heisenberg pentru a-i fi asistent lui Born. Heisenberg
[56][57]
a revenit la Göttingen în anul 1923, unde și-a terminat habilitarea sub Born în 1924, și a devenit privatdozent la Göttingen.
În 1925, Născut și Heisenberg au formulat reprezentarea mecanică
(d)
matriceală reprezentare a mecanicii cuantice. Pe 9 iulie, Heisenberg i-a dat lui
Born un document intitulatÜber quantentheoretische Umdeutung kinematischer und
mechanischer Beziehungen („Reinterpretare prin teoria cuantică a relațiilor
cinematice și mecanice”) pentru a o revizui și a o transmite spre publicare. În
lucrare, Heisenberg a formulat teoria cuantică, evitând reprezentările concrete, dar
neobservabile ale orbitelor electronului utilizând parametri cum ar fi probabilități de
tranziție ale salturilor cuantice, care impuneau folosirea a doi indici corespunzători
stărilor inițială și finală.[58][59] Când Born a citit lucrare, el a recunoscut formularea Conferința Solvay din 1927. Born
ca fiind una care ar putea fi transcrisă și a extins în mod sistematic limbajul este al doilea din dreapta, în al doilea
matricelor,[60] pe care îl învățase din studiile sale sub Jakob Rosanes la rând, între Louis de Broglie și Niels
Universitatea din Breslau.[61] Bohr.

Până în acest moment, matricele fuseseră rareori utilizate de fizicieni; acestea au fost
considerate a aparține tărâmului pur matematic. Gustav Mie(d) le-a folosit într-o lucrare despre electrodinamică în 1912 și Born le-a
folosit în activitatea sa de teoria structurilor cristaline în 1921. Deși matricele erau folosite în aceste cazuri, algebra matricelor cu
multiplicarea lor nu intra în peisaj așa cum o făceau în formularea matriceală a mecanicii cuantice.[62] Cu ajutorul asistentului și
fostului său student Pascual Jordan, Born a început imediat să facă o transcriere și o extensie, și ei și-au prezentat rezultatele pentru
publicare; lucrarea a fost primită pentru publicare la doar 60 de zile după cea a lui Heisenberg.[63] O lucrare de continuare a fost
[64] Rezultatul a fost o formulare surprinzătoare:
trimisă apoi spre publicare înainte de sfârșitul anului de către toți cei trei autori.

unde p și q erau matrice pentru locație și impulsul p, iar I era matricea identitate. Rezultatul apare deoarece multiplicarea
matricelor(d) nu este comutativă.[61] Această formulare a fost în întregime atribuită lui Born, care a stabilit și că toate elementele care
nu sunt pe diagonala matricei sunt zero. Born a considerat că lucrarea sa cu Jordan cuprinde „cele mai importante principii ale
mecanicii cuantice, inclusiv extensia sa la electrodinamică.”[61] Articolul a pus abordarea lui Heisenberg pe o bază matematică
solidă.[65]

Born a fost surprins să descopere că Paul Dirac gândea la fel ca Heisenberg. În curând, Wolfgang Pauli a folosit metoda matricei
pentru a calcula valorile energetice ale atomului de hidrogen, și a constatat că ele sunt în acord cu modelul Bohr. O altă contribuție
importantă a fost făcută deErwin Schrödinger, care a privit problema folosindmecanica ondulatorie. Aceasta era foarte atrăgătoare la
acea dată, pentru că oferea posibilitatea de a reveni la fizica clasică deterministă. Born nu voia să accepte, întrucât ea intra în
contradicție cu faptele stabilite de experiment.[61] El a formulat interpretarea acum devenită standard a funcției densității de
probabilitate(d) pentru ψ*ψ în ecuația lui Schrödinger, interpretare pe care a publicat-o în iulie 1926.[66][65]

Într-o scrisoare adresată lui Born la 4 decembrie 1926, Einstein a făcut celebra sa remarcă privind mecanica cuantică:

„Mecanica cuantică este, cu siguranță, impunătoare. Dar o voce lăuntrică îmi spune mie că încă
nu este lucrul adevărat. Teoria spune multe, dar nu ne aduce de fapt mai aproape de secretul
«celui bătrân». Eu, în orice caz, sunt convins căEl nu joacă zaruri.[67] ”

Acest citat este adesea descrisă ca „Dumnezeu nu dă cu zarurile(d)”.[68]

În 1928, Einstein i-a nominalizat Heisenberg, Born, și Jordan pentru Premiul Nobel pentru Fizică,[69] [70] dar Heisenberg singur a
primit Nobelul din 1932 „pentru crearea mecanicii cuantice, a cărei aplicare a condus la descoperirea formelor alotropice ale
hidrogenului”,[71] în timp ce Schrödinger și Dirac au primit împreună în 1933 Nobelul „pentru descoperirea de noi forme productive
ale teoriei atomice”.[71] Pe 25 noiembrie 1933, Born a primit o scrisoare de la Heisenberg în care îi spunea că a amânat scrisoarea din
cauza unei „probleme de conștiință” pentru că a primit Premiul Nobel „pentru activitatea desfășurată în Göttingen, în colaborare —
tu, eu și Jordan.”[72] Heisenberg continua scriind că contribuția lui Born și a lui Jordan la mecanica cuantică nu poate fi schimbată cu
„o decizie greșită din exterior.”[72] În 1954, Heisenberg a scris un articol în care onora perspectiva lui Planck din 1900, și în care îi
credita pe Born și pe Jordan pentru formularea matematică finală a mecanicii matriceale. Heisenberg continua subliniind cât de mari
[73]
erau contribuțiile lor la mecanica cuantică, și care nu erau „în mod adecvat recunoscute în ochii publicului.”

Între cei care au primit doctorate sub îndrumarea lui Born la Göttingen s-au numărat Max Delbrück, Siegfried Flügge(d), Friedrich
Hund(d), Pascual Jordan, Maria Goeppert-Mayer, Lothar Wolfgang Nordheim(d), Robert Oppenheimer, și Victor
Weisskopf.[74][75] Printre asistenții lui Born de la Institutul pentru Fizică Teoretică al Universității din Göttingen s-au numărat Enrico
Fermi, Werner Heisenberg, Gerhard Herzberg, Friedrich Hund, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Leon Rosenfeld(d), Edward Teller, și
Eugene Wigner.[76] Walter Heitler a devenit asistent al lui Born în 1928, și și-a încheiat habilitarea sub îndrumarea sa, în 1929. Born
nu numai că recunoștea talentul celor cu care lucra, ci „lăsa superstarurile să i-o ia în față; pentru cei mai puțin dotați, le înmâna cu
răbdare teme respectabile, dar realizabile.”[77] Delbrück, și Goeppert-Mayer aveau și ei să primească Premii Nobel.
[78][79]

Sfârșitul vieții
În ianuarie 1933, Partidul Nazist a venit la putere în Germania. În luna mai, Born a
fost unul dintre cei șase profesori evrei la Göttingen care au fost suspendați cu plată;
Franck demisionase deja. În cei doisprezece ani, ei construiseră la Göttingen unul
dintre cele mai importante centre de fizică din lume.[80] Born a început să-și caute
un nou loc de muncă, i-a scris lui Maria Göppert-Mayer de la Universitatea Johns
Hopkins și lui Rudi Ladenburg de la Universitatea Princeton. Ofertele au început
curând să vină în valuri, iar el a acceptat una de la St John's College(d).[81] La
Cambridge, el a scris o carte de popularizare a științei, Univers Agitat, și un
manual, Fizica Atomică, care în curând a devenit lectură standard la universitate,
fiind republicat în șapte ediții. Familia lui s-a obișnuit cu viața în Anglia, fiicele lui
Irene și Gritli logodindu-se cu galezul Brinley (Bryn) Newton-John (părinții Oliviei
Newton-John; Born este bunicul Oliviei, iar Irene este mama ei)[82] și, respectiv, cu
englezul Maurice Pryce(d).[83][84]

Poziția lui Born la Cambridge a fost doar una temporară, iar postul său de la
Göttingen a fost desființat în luna mai 1935. Prin urmare, în 1935, el a acceptat o Piatra funerară a lui Born în
ofertă de la C. V. Raman să vină în Bangalore.[85] Born a luat în calcul acceptarea Göttingen pe care este înscris
principiul de incertitudine, pe care l-a
unei poziții permanente acolo, dar Institutul Indian de Știință(d) nu a înființat un post
pus pe fundamente matematice
suplimentar pentru el.[86] În noiembrie 1935, familiei Born i s-a retras cetățenia
solide.
germană, și ei au devenit apatrizi. Câteva săptămâni mai târziu, Göttingen a anulat
doctoratul lui Born.[87] Born a luat în calcul o ofertă de la Piotr Kapița la Moscova,
și a început să ia lecții de rusă de la soția rusoaică a lui Rudolf Peierls, Genia. Dar apoi Charles Galton Darwin(d) l-a rugat pe Born să
devină succesorul său ca profesor Tait de filosofie naturală la Universitatea din Edinburgh, ofertă pe care Born a acceptat-o
imediat,[88] preluând postul în octombrie 1936.[83]

La Edinburgh, Born a promovat predarea fizicii matematice. El a avut doi asistenți germani, Walter E. Kellermann și Klaus Fuchs, și
împreună au continuat să investigheze misteriosul comportament al electronilor.[89] Born a devenit un membru al Societății Regale
din Edinburgh(d) în 1937, și al Societății Regale din Londra, în martie 1939. De-a lungul lui 1939, a scos din țară pe cât mai mulți din
prietenii și rudele sale din Germania, inclusiv pe sora lui, Käthe, pe socrii Kurt și Marga, și pe fiicele prietenului său Heinrich Rausch
von Traubenberg. Hedi a condus un birou prin care găsea locuri de muncă pentru tinerele evreice. Born a primit certificatul de
naturalizare ca cetățean britanic la 31 august 1939, cu o zi înainte caal Doilea Război Mondialsă izbucnească în Europa.[90]

Born a rămas la Edinburgh până la vârsta de pensionare de 70 de ani, în 1952. S-a retras în Bad Pyrmont, în Germania de Vest, în
1954.[91] În octombrie, el a primit vestea că a fost distins cu Premiul Nobel. Colegii săi fizicieni nu încetaseră niciodată să-l
nominalizeze. Franck și Fermi îl nominalizaseră în 1947 și 1948 pentru munca sa în domeniul structurilor cristaline, și de-a lungul
anilor, a mai fost nominalizat pentru activitatea din domeniul stării solide, mecanicii cuantice și altor subiecte[92] În 1954, a primit
premiul pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă”[28] — ceva la
care el lucrase singur.[92] În prelegerea Nobel, el a reflectat asupra implicațiilor filosofice ale operei sale:

„Cred că idei ca certitudine absolută, precizie absolută, adevăr final etc. sunt plăsmuiri ale
imaginației care nu ar trebui să mai fie admisibile în niciun domeniu al științei. Pe de altă parte,
orice afirmare a probabilității este fie corectă, fie greșită din punctul de vedere al teoriei pe care
se bazează. Această slăbire a gândirii (Lockerung des Denkens) îmi pare a fi cea mai mare
binecuvântare pe care ne-a dat-o știința modernă. Căci credința într-un singur adevăr și în
deținerea lui este cauza tuturor relelor din lume.[93] ”

La pensie, și-a continuat activitatea științifică, și a produs noi ediții ale cărților sale. A murit la vârsta de 87 de ani într-un spital din
Göttingen pe 5 ianuarie 1970,[30] și este înmormântat acolo, în Stadtfriedhof(d), în același cimitir cu Walther Nernst, Wilhelm Weber,
Max von Laue, Otto Hahn, Max Planck, David Hilbert.[94] I-a supraviețuit soția Edy, care a murit în 1972, și copiii Irene, Gritli și
Gustav.[91] Printre strănepoții lui se mai numără compozitorul Brett Goldsmith(d), cântareața Tottie Goldsmith(d) și pilotul de curse
Emerson Newton-John(d).[95]

Bibliografie
În timpul vieții lui, Born a scris mai multe cărți tehnice și semi-populare. Volumele sale pe teme cum ar fi fizica atomică și optica au
fost foarte bine primite. Acestea sunt considerate clasice în domeniile lor, și încă se tipăresc. Următoarea este o listă a lucrărilor sale
de căpătâi:

Max Born Inerpretarea statistică a mecanicii cuantice. Prelegere Nobel – 11 decembrie 1954.
Über das Thomson'sche AtommodellHabilitations-Vortrag (FAM, 1909) - Habilitarea a fost efectuată la Universitatea
din Göttingen, la 23 octombrie 1909.[96]
Dynamik der Kristallgitter(Teubner, 1915)[97] – După publicare, fizicianul Arnold Sommerfeld l-a rugat pe Born să
scrie un articol pe baza ei pentru volumul al 5-lea alEnciclopediei Matematice. Primul Război Mondial a amânat
începutul lucrului la acest articol, dar a fost reluat în 1919 și terminat în 1922. A fost publicat ca ediție revizuită sub
titlul Teoria atomică a stării solide.[98]

Teoria dinamică a structurilor cristaline(d), cu Huang Kun(d). (Oxford, Clarendon Press, 1954)[99]
Die Relativitätstheorie Einsteins und ihre physikalischen Grundlagen(Springer, 1920) – Pe baza prelegerilor lui Born
la Universitatea din Frankfurt am Main.[100]

În engleză, sub titlul Einstein's Theory of Relativity.[101]

Vorlesungen über Atommechanik(Springer, 1925)[97]

Mecanica atomului (George Bell & Sons, 1927) – traducere în engleză de J. W

. Fisher și revizuită deD. R.
Hartree(d).[102]
Probleme de dinamică atomică(MIT Press, 1926) – O primă relatare a dezvoltării mecanicii matriceale în Germania,
[103][104]
după două serii de prelegeri laMIT, de-a lungul a trei luni, la sfârșitul lui 1925 și începutul lui 1926.
Elementare Quantenmechanik (Zweiter Band der V orlesungen über Atommechanik), cu Pascual Jordan. (Springer,
1930) – Acesta a fost primul volum din ceea ce urma a fi operă în două volume. Acest volum se limita la munca lui
Born cu Jordan despre mecanica matriceală. Al doilea volum urma să trateze mecanica undelor a lui Erwin
Schrödinger. Al doilea volum nu a mai fost însă început de Born, el crezând că prietenul și colegul său Hermann
Weyl îl scrisese înaintea lui.[105][106]
Optik: Ein Lehrbuch der elektromagnetische Lichttheorie(Springer, 1933) – Cartea a fost lansată chiar când familia
Born emigra în Anglia.

,[107] cu Emil Wolf.

Principiile opticii: teoria electromagnetică a propagării, interferenței și difracției luminii
(Pergamon, 1959) – nu este o traducere în engleză a luiOptik, ci o carte nouă. La scurt timp după al Doilea
Război Mondial, mai mulți oameni de știință i-au propus lui Born să actualizeze și să traducă această operă în
engleză. Cum în optică se făcuseră multe progrese în anii scurși între timp, o actualizare era necesară. În 1951,
Emil Wolf a început ca asistent particular al lui Born; ea a fost în cele din urmă publicată în 1959 de Robert
(d)
Maxwell la Pergamon Press. [108] – întârzierea a fost cauzată de timpul necesar pentru „a rezolva toate
problemele financiare și editoriale create de Maxwell.” [109]

echnischen Hochschule Berlin.[110]

Moderne Physik (1933) – după șapte prelegeri ținute la T
 Fizică atomică (Blackie, London, 1935) – traducere autorizată a luiModerne Physik de John Dougall(d), cu
actualizări.[111]
The Restless Universe[112] (Blackie and Son Limited, 1935) - redare populară a atelierului naturii, tradusă
de Winifred Margaret Deans. Nepotul de soră al lui Born,Otto Königsberger(d), a cărui carieră de succes ca arhitect
[110]
în Berlin a fost întreruptă când naziștii au preluat puterea, a fost adus temporar în Anglia să ilustreze cartea.
Experiment and Theory in Physics(Cambridge University Press, 1943) – cuvântarea ținută la King's College,
Newcastle upon Tyne, la cererea Societății Filosofice Durham și a Societății de Știință Pură. O versiune extinsă a
prelegerii a apărut în ediția 1956 Dover Publications. [113]

Natural Philosophy of Cause and Chance(Oxford University Press, 1949) – după prelegerile lui Born din 1948 din
Waynflete, ținute la College of St. Mary Magdalen, Universitatea Oxford. O ediție ulterioară (Dover , 1964) cuprindea
două anexe: „Simbol și realitate” și cuvântarea lui Born de la întâlnirea laureaților premiului Nobel din 1964 de la
Landau, Germania.[114]
A General Kinetic Theory of Liquidscu H. S. Green (Cambridge University Press, 1949) – cele șase articole din
această carte au fost reproduse cu permisiuneaProceedings of the Royal Society.
Physics in My Generation: A Selection of Papers(Pergamon, 1956)[115]
Physik im Wandel meiner Zeit (Vieweg, 1957)
Physik und Politik (VandenHoeck und Ruprecht, 1960)
Zur Begründung der Matrizenmechanik, cu Werner Heisenberg și Pascual Jordan (Battenberg, 1962) – Publicat în
cinstea aniversării de 80 de ani a lui Max Born. Această ediție a reluat articolele autorilor pe tema mecanicii
matriceale în Zeitscrift für Physik, Volumes 26 and 33–35, 1924–1926.[116]
My Life and My Views: A Nobel Prize Winner in Physics Writes Provocatively on a Wide Range of Subjects
(Scribner, 1968) – Part II (pp. 63–206) traducere a Verantwortung des Naturwissenschaftlers.[117]
Briefwechsel 1916–1955, kommentiert von Max Borncu Hedwig Born și Albert Einstein (Nymphenburger , 1969)

The Born–Einstein Letters: Correspondence between Albert Einstein and Max and Hedwig Born from 1916–
1955, with commentaries by Max Born(Macmillan, 1971).[118]
Mein Leben: Die Erinnerungen des Nobelpreisträgers(Munich: Nymphenburger, 1975). Memoriile publicate ale lui
Born.

My Life: Recollections of a Nobel Laureate(Scribner, 1978).[119] Translation of Mein Leben.

Pentru o listă completă a articolelor publicate, vezi HistCite. Pentru lucrările publicate, vezi Lucrări Publicate – Berlin-
Brandenburgische Akademie der Wissenschaften Akademiebibliothek.

Premii și distincții
1934 – Medalia Stokes(d) la Cambridge[120]
1939 – membru al Societății Regale[120][121]
1945 – Medalia MacDougall–Brisbane aSocietății Regale din Edinburgh(d)[122]
1945 – Premiul Jubiliar Gunning–Victoria al Societății Regale din Edinburgh[120]
1948 – Medalia Max Planck(d) a Deutschen Physikalischen Gesellschaft[120]
1950 – Medalia Hughes(d) a Societății Regale din Londra[120]
1953 – cetățean de Onoare al orașului Göttingen [120]

1954 – Premiul Nobel pentru Fizicăa fost acordat pentru cercetările fundamentale în mecanica cuantică, în special
[120]
pentru interpretarea statistică a funcției de undă.

1954 – Discurs la banchetul Premiului Nobel[123]

1954 – Prelegerea Nobel a lui Born[124]
1956 – Medalia de Drept InternaționalHugo Grotius, München[120]
[125]
1959 – Marea Cruce de Merit cu Stea a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania
1972 – Premiul Max Born(d) a fost creat de către Societatea Germană de Fizică(d) și Institutul Britanic de Fizică(d).
Acesta este acordat anual.[126][127]
1982 – Ceremonia de la Universitatea din Göttingen, în al 100-lea An de la Nașterea lui Max Born și James Franck,
directori ai Institutului 1921-1933.[128]
1991 – Max-Born Institut für Nichtlineare Optik und Kurzzeitspektroskopie im Forschungsverbund Berlin e.V . - institut
numit în onoarea lui.[129]
Note
1. ^ a b c d „Max Born” (https://d-nb.info/gnd/118513621), Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
2. ^ a b c d Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb122772830), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive(http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/), accesat în 22 august
2017
4. ^ a b c d Max Born (https://snaccooperative.org/), SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ a b c d Max Born (https://www.findagrave.com/), Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ a b „Max Born” (https://d-nb.info/gnd/118513621), Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014
7. ^ a b http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00150193.2014.890878(http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.10
80/00150193.2014.890878)Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
8. ^ a b http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3190562/ (http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC319056
2/) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
9. ^ a b (PDF) http://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2F978-1-4614-3523-5_4.pdf(http://link.springer.com/content/
pdf/10.1007%2F978-1-4614-3523-5_4.pdf)Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
10. ^ a b Max Born (https://www.babelio.com/), Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
11. ^ a b „Max Born” (https://d-nb.info/gnd/118513621), Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014
12. ^ a b http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/00033790801919629 (http://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/0
0033790801919629) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
13. ^ a b http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/00033790801919629 (http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/0
0033790801919629) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
14. ^ a b http://link.springer.com/article/10.1007%2FBF01327341 (http://link.springer.com/article/10.1007%2FBF0132734
1) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
15. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=18245), accesat în 8 august
2016
16. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=14001), accesat în 12
septembrie 2018
17. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=56377), accesat în 12
septembrie 2018
18. ^ Genealogia matematicienilor(https://genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=65521), accesat în 7 august 2018
19. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=105781), accesat în 12
septembrie 2018
20. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=63570), accesat în 12
septembrie 2018
21. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=76884), accesat în 12
septembrie 2018
22. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=83291), accesat în 12
septembrie 2018
23. ^ Genealogia matematicienilor(https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=42857), accesat în 12
septembrie 2018
24. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1954/ (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/lau
reates/1954/) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
25. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ (https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/)
Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
26. ^ Born, M.; Jordan, P. (1925). „Zur Quantenmechanik”.Zeitschrift für Physik. 34: 858–888.
Bibcode:1925ZPhy...34..858B (http://adsabs.harvard.edu/abs/1925ZPhy ...34..858B). doi:10.1007/BF01328531 (http
s://doi.org/10.1007%2FBF01328531).
27. ^ Born, M. (1926). „Zur Quantenmechanik der Stoßvorgänge”.Zeitschrift für Physik. 37 (12): 863–867.
Bibcode:1926ZPhy...37..863B (http://adsabs.harvard.edu/abs/1926ZPhy ...37..863B). doi:10.1007/BF01397477 (http
s://doi.org/10.1007%2FBF01397477).
28. ^ a b „The Nobel Prize in Physics 1954”(http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1954/). The
Official Web Site of the Nobel Prize. Accesat în 10 martie 2013.
29. ^ O'Connor, John J.; Robertson, Edmund F., „Max Born” (http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Born.
html), MacTutor History of Mathematics archive, University of St Andrews.
30. ^ a b „Nobel prize winner dies”(https://news.google.com/newspapers?id=iZtRAAAAIBAJ&sjid=2mwDAAAAIBAJ&pg=
5297%2C1066126). Pittsburgh Post-Gazette. (Pennsylvania, U.S.). Associated Press.6 ianuarie 1970. p. 26.
31. ^ Born, G. V. R. (2002). „The wide-ranging family history of Max Born”.Notes and Records of the Royal Society. 56
(2): 219–262. doi:10.1098/rsnr.2002.0180 (https://doi.org/10.1098%2Frsnr.2002.0180).
32. ^ Kemmer & Schlapp 1971, p. 17.
33. ^ Greenspan 2005, pp. 5–7.
34. ^ Born 2002, p. 231.
35. ^ Kemmer & Schlapp 1971, pp. 16–18.
36. ^ a b Greenspan 2005, pp. 22–28.
37. ^ Max Born's Life (http://do.nw.schule.de/mbr/schule/maxbornengl.htm), Max Born Realschule, accesat în 5 martie
2013
38. ^ Max Born's Life (http://do.nw.schule.de/mbr/schule/maxbornengl.htm), Max Born Realschule, accesat în 5 martie
2013
39. ^ Greenspan 2005, pp. 33–36.
40. ^ Greenspan 2005, pp. 36–41.
41. ^ Greenspan 2005, pp. 42–43.
42. ^ Greenspan 2005, pp. 45-49.
43. ^ Born, M. (1909). „Die Theorie des starren Elektrons in der Kinematik des Relativitätsprinzips”.
Annalen der Physik.
335 (11): 1–56. Bibcode:1909AnP...335....1B (http://adsabs.harvard.edu/abs/1909AnP ...335....1B).
doi:10.1002/andp.19093351102(https://doi.org/10.1002%2Fandp.19093351102) .
44. ^ Greenspan 2005, pp. 45–49.
45. ^ Greenspan 2005, pp. 49–55.
46. ^ a b Greenspan 2005, pp. 61–62.
47. ^ Born 2002, p. 225.
48. ^ Born 2002, pp. 238–241.
49. ^ Greenspan 2005, pp. 56–62.
50. ^ a b Kemmer & Schlapp 1971, p. 20.
51. ^ a b Greenspan 2005, pp. 63–67.
52. ^ Greenspan 2005, pp. 70–75.
53. ^ Greenspan 2005, pp. 83–86.
54. ^ a b Kemmer & Schlapp 1971, p. 21.
55. ^ Greenspan 2005, p. 96.
56. ^ Greenspan 2005, pp. 113, 120, 123.
57. ^ Jungnickel & McCormmach 1986, pp. 274, 281–285, 350–354.
58. ^ Heisenberg 1925, pp. 879–893.
59. ^ Segrè 1980, pp. 153–157.
60. ^ Pais 1991, pp. 275–279.
61. ^ a b c d Born, Max (1954). „The Statistical Interpretation of Quantum Mechanics — Nobel Lecture” (http://nobelprize.
org/nobel_prizes/physics/laureates/1954/born-lecture.pdf)(PDF). Official Web Site of the Nobel Prize. Accesat în 9
martie 2013.
62. ^ Jammer 1966, pp. 206–207.
63. ^ Born & Jordan 1925, pp. 858–888.
64. ^ Born, Heisenberg & Jordan 1925, pp. 557–615.
65. ^ a b Kemmer & Schlapp 1971, p. 35.
66. ^ Born 1926, pp. 863–867.
67. ^ Born, Born & Einstein 1971, p. 91.
68. ^ Born 1969, p. 113.
69. ^ Bernstein 2005, p. 1004.
70. ^ Greenspan 2005, p. 190.
71. ^ a b „Nobel Prize in Physics 1933”(http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1933/press.html)
. Accesat în
9 martie 2013.
72. ^ a b Greenspan 2005, p. 191.
73. ^ Greenspan 2005, pp. 285-286.
74. ^ Max Born (http://genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=18245) at the Mathematics Genealogy Project
75. ^ Greenspan 2005, pp. 142, 262.
76. ^ Greenspan 2005, pp. 178, 262.
77. ^ Greenspan 2005, p. 143.
 78. ^ „Max Delbrück – Biography”(http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1969/delbruck.html). The
Official Web Site of the Nobel Prize. Accesat în 10 martie 2013.
79. ^ „Maria Goeppert-Mayer – Biography”(http://www.nobelprize.org/educational/nobelprize_info/goeppert-mayer-edu.h
tml). The Official Web Site of the Nobel Prize. Accesat în 10 martie 2013.
80. ^ Greenspan 2005, pp. 174–177.
81. ^ Greenspan 2005, pp. 180-184.
82. ^ „Olivia had long road to stardom”(https://news.google.com/newspapers?id=zlVOAAAAIBAJ&sjid=3PgDAAAAIBAJ
&pg=6791%2C3415413). Spokane Daily Chronicle. (Washington, U.S.). Associated Press.15 aprilie 1976. p. 19.
83. ^ a b Kemmer & Schlapp 1971, p. 22.
84. ^ Greenspan 2005, pp. 200–201.
85. ^ Greenspan 2005, p. 199.
86. ^ Greenspan 2005, pp. 205–208.
87. ^ Greenspan 2005, p. 224.
88. ^ Greenspan 2005, pp. 210–211.
89. ^ Greenspan 2005, pp. 218-220.
90. ^ Greenspan 2005, pp. 225–226.
91. ^ a b Kemmer & Schlapp 1971, pp. 23–24.
92. ^ a b Greenspan 2005, p. 299.
93. ^ Born 2002, p. 261.
94. ^ „Stadtfriedhof, Göttingen, Germany”(http://librairie.immateriel.fr/fr/read_book/9780596523206/ch22)
. Librairie
Immateriel. Accesat în 10 martie 2013.
95. ^ McMahon, Neil (25 mai 2013). „Mother, model was much more than 'Olivia'solder sister' ” (http://www.smh.com.au/
national/mother-model-was-much-more-than-olivias-older-sister-20130525-2n460.html) . Sydney Morning Herald(d).
Accesat în 20 iunie 2015.
96. ^ Greenspan, 2005, pp. 49, 51, and 353.
97. ^ a b Greenspan, 2005, p. 352.
98. ^ Greenspan, 2005, pp. 66, 110, and 115.
99. ^ A new edition of Dynamical Theory of Crystal Latticesis available from Oxford University Press in hard coverISBN
978-0-19-850369-9 and in soft cover ISBN 0-19-850369-5.
100. ^ Greenspan, 2005, p. 100.
101. ^ Einstein's Theory of Relativity, Dover Publications, 1962 edition,ISBN 0-486-60769-0.
102. ^ AIP Niels Bohr Library (http://libserv.aip.org:81/ipac20/ipac.jsp?uri=full=3100001~!16749~!0&profile=newcustom-ai
pnbl#focus) and AbeBooks (http://www.abebooks.com): Search on Mechanics of the Atom.
103. ^ Greenspan, 2005, p. 132.
104. ^ Problems of Atomic Dynamicsis available from MIT Press,ISBN 0-262-52019-2, and Dover Publications,ISBN 0-
486-43873-2.
105. ^ Greenspan, 2005, pp. 159–160.
106. ^ Jungnickel, Volume 2, 1990, p. 378.
107. ^ Principles of Optics is now in its 7th revised printing,ISBN 0-521-64222-1.
108. ^ Paul Rosbaud, a former editor at Springer who remained in Germany during W orld War II and spied for the allies,
was initially involved with Born and the endeavor to publishOptik in English, as Rosbaud was organizing a publishing
company in England after the war.
109. ^ Greenspan, 2005, pp. 174, 292–294.
110. ^ a b Greenspan, 2005, p. 201.
111. ^ The eighth edition was published in 1969, including revisions by R. J. Blin-Stoyle & J. M. Radclif
fe.
112. ^ The Restless Universewas last published by Dover Publications, 1951,ISBN 0-486-20412-X, but it is no longer in
print.
113. ^ Greenspan, 2005, 245–246
114. ^ Citations for Max Born Based on the Library of Congress(http://www.mala.bc.ca/~mcneil/cit/citlcborn1.htm) – See
the entry for Natural Philosophy of Cause and Chance.
115. ^ Physics in My Generation(Springer, 1969), ISBN 0-387-90008-X.
116. ^ AIP Niels Bohr Library (http://libserv.aip.org:81/ipac20/ipac.jsp?session=11C35BG761245.424&menu=search&asp
ect=subtab129&npp=10&ipp=20&spp=20&profile=newcustom-aipnbl&ri=2&source=%7E%21horizon&index=.GW&ter
m=Matrizenmechanik&aspect=subtab129&x=12&y=10#focus)
117. ^ AIP Niels Bohr Library (http://libserv.aip.org:81/ipac20/ipac.jsp?session=11C35BG761245.424&menu=search&asp
ect=subtab129&npp=10&ipp=20&spp=20&profile=newcustom-aipnbl&ri=4&source=%7E%21horizon&index=.GW&ter
m=My+Life+My+Views&aspect=subtab129#focus)
118. ^ The Born–Einstein Letters, Macmillan Publishers, 2004,ISBN 1-4039-4496-2.
119. ^ My Life: Recollections of a Nobel Laureatewas also published by Taylor and Francis/Charles Scribner's Sons,
ISBN 0-85066-174-9.
120. ^ a b c d e f g h Born Biographic Data (http://www.asap.unimelb.edu.au/bsparcs/biogs/P000246b.htm)
121. ^ Kemmer, N.; Schlapp, R. (1971).
122. ^ The award was presented for research on quantum mechanics of fields and shared with Born's collaborator H.. W
Peng.
123. ^ Nobel Prize Banquet Speech(http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1954/born-speech.html)
124. ^ Born Nobel Prize Lecture(http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1954/born-lecture.pdf)
125. ^ Nobel Biographic Data(http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1954/born-bio.html)
126. ^ "The Born medal and prize"(http://www.iop.org/about/awards/bilateral/born/page_38469.html).
127. ^ "Max-Born-Preis" [Max Born Prize](http://www.dpg-physik.de/preise/preistraeger_mb.html) (in German).
128. ^ James Franck und Max Born in Göttingen: Reden zur akademischen Feier aus Anlass der 100.
129. ^ "Max-Born-Institute for Nonlinear Optics and Short Pulse Spectroskopy - Developement of the MBI" (http://www.mb
i-berlin.de/en/general/development/index.html) .

Bibliografie
Bernstein, Jeremy (2005)."Max Born and the Quantum Theory".American Journal of Physics. 73 (11): 999–1008.
Bibcode:2005AmJPh..73..999B. doi:10.1119/1.2060717.
Born, M.; Heisenberg, W.; Jordan, P. (1925). "Zur Quantenmechanik II". Zeitschrift für Physik. 35 (557–615).
Bibcode:1926ZPhy...35..557B. doi:10.1007/BF01379806.
Born, M.; Jordan, P. (1925). "Zur Quantenmechanik"(PDF). Zeitschrift für Physik. 34: 858–888.
Bibcode:1925ZPhy...34..858B. doi:10.1007/BF01328531.
Born, M. (1926). "Zur Quantenmechanik der Stoßvorgänge". Zeitschrift für Physik. 37 (12): 863–867.
Bibcode:1926ZPhy...37..863B. doi:10.1007/BF01397477. Retrieved 16 December 2008.
Born, Max (1969). Physics in my Generation. New York: Springer-Verlag. OCLC 53116.
Born, M.; Born, M. E. H. &Einstein, A. (1971). The Born–Einstein Letters: Correspondence between Albert Einstein
and Max and Hedwig Born from 1916 to 1955, with commentaries by Max Born . I. Born, trans. London, UK:
Macmillan. ISBN 978-0-8027-0326-2.
Born, G. V. R. (May 2002). "The Wide-Ranging Family History of Max Born".Notes and Records of the Royal Society
of London. 56 (2): 219–262. doi:10.1098/rsnr.2002.0180. JSTOR 3557669.
Greenspan, Nancy Thorndike (2005).The End of the Certain World: The Life and Science of Max Born . New York:
Basic Books. ISBN 0-7382-0693-8. OCLC 56534998. Also published in Germany:Max Born – Baumeister der
Quantenwelt. Eine BiographieSpektrum Akademischer Verlag, 2005, ISBN 3-8274-1640-X.
Heisenberg, W. (1925). "Über quantentheoretische Umdeutung kinematischer und mechanischer Beziehungen".
Zeitschrift für Physik. 33: 879–893. Bibcode:1925ZPhy...33..879H. doi:10.1007/BF01328377.
Jammer, Max (1966). The Conceptual Development of Quantum Mechanics . New York: McGraw–Hill.
OCLC 534562.
Jungnickel, Christa; McCormmach, Russell (1986).Intellectual Mastery of Nature. Theoretical Physics from Ohm to
Einstein, Volume 2: The Now Mighty Theoretical Physics, 1870 to 1925. Chicago: University of Chicago Press.
ISBN 0-226-41585-6. OCLC 489992471.
Kemmer, N.; Schlapp, R. (1971)."Max Born 1882-1970".Biographical Memoirs of Fellows of the Royal Society . 17:
17–52. doi:10.1098/rsbm.1971.0002.
Pais, Abraham (1991). Niels Bohr's Times, In Physics, Philosophy and Polity. Oxford: Clarendon Press.ISBN 978-0-
19-852049-8.
Segrè, Emilio (1980). From X-Rays to Quarks: Modern Physicists and their Discoveries . San Francisco: W. H.
Freeman and Company. ISBN 0-7167-1147-8. OCLC 5946636.

Legături externe
American Institute of Physics History Search: Max Born
Encyclopaedia Britannica, Max Born – articolul complet
Bibliografie adnotată a lui Max Born din Biblioteca Digitală Alsos pentru Probleme Nucleare
Video cu Gustav Born (fiul lui Max), cu conversație și de film despre amintirile lui Gustav despre tatăl său de la ega
V
Science Trust
Informații despre Max Born de pe site-ul laureaților Premiului Nobel
Biografia de laureat al premiului Nobel
Actele profesorului Max Born (1882-1970)ținute la Biblioteca Universității din Edinburgh, Divizia Colecții Speciale
 Amintirile lui Max Born, de Emil Lup, în Astrophysics and Space Science, Volum 227, Numerele 1-2. (Omagiu
biografic)
Kuhn, Thomas S., John L. Heilbron(d), Paul Forman(d), și Lini Allen Sources for History of Quantum
Physics (American Philosophical Society, 1967)
Oral History: transcrierea interviului cu Max Born din iunie 1960, 17 și 18 octombrie 1962, Institutul American de
Fizică, Biblioteca și Arhivele Niels Bohr
"Video - Max Born (1959) : Probleme de optică (prezentare în germană)". Întâlnirea de la Lindau a laureaților
Premiului Nobel. Accesat la 19 Decembrie 2014.
Max Born la Find a Grave

Categorie:Articole conținând text în limba germană

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Max_Born&oldid=12715394

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 aprilie 2019, ora 21:02.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.