DREPTUL CIVIL

-Partea a III a -
Elemente de drept privat
Capitolul 1-Dreptul civil

Student : Zamfir George

Ionuț
Cuprins :
1.1.Obiectivul dreptului civil;
1.2.Principiul dreptului civil ca ramură de drept;
1.3.Raportul juridic civil;
1.4.Raporturi juridice din domeniul propietății.
1.1 Obiectivul Dreptului civil
Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, în scopul reglementări relațiilor
sociale conform vointei de stat, a căror respectare obligatorie este garantată de forța coercitiva a
statului.
În sens juridic, notiunea de 'drept' poate fi analizata in sensuri variate intrucat dreptul este, in
primul rand, un fenomen sociologic cu o structura complexa si o fizionomie aparte care
intruchipeaza, in gradul cel mai inalt posibil, viata juridica a unei societati umane.
In al doilea rand, termenul de 'drept' concretizeaza acea componenta a sistemului normelor
sociale care grupeaza reglementarile a caror respectare obligatorie este asigurata, la nevoie, prin
forta de constrangere statalaDreptul ca sistem al normelor crează raporturi sau relații juridice.
Dreptul ca expresie a voinței de stat reprezintă un obiectiv important al multor curente juridice si
este privit ca un fenomen volitional sau nevolitional si il situează in sfera normativului si/sau al
relațiilor sociale. Dreptul se prezinta ca o unitate intre continut si forma.
 Continutul conditioneaza formele de exprimare denumite: -izvoare ale dreptului sau
izvoare formale ale dreptului.
 Formele de exprimare ale dreptului sunt acte normative si in primul rand legile, obiceiul
juridic, precedentul juridic, contractul normativ.
Dreptul cuprinde elemente de natură ideologica relațională și instituțională. Conținutul aparița și
dezvoltarea normelor ce sunt realizate prin drept, pot fi ințelese numai prin cunoasterea
mecanismului factorilor ideologici, a politici. Prin drept sunt aduse la îndeplinire cele mai
importante măsuri politice formulate ca fiind ale statului. Dreptul, constiința juridica si politica
este un fenomen social si psihologic complex de natură rațională, afectiva si volitivă.
Într-o primă accepţiune, prin drept civil se desemnează un element al conţinutului raportului
juridic civil (corelativ obligaţiei civile), adică posibilitatea subiectului activ de a avea o anumită
conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar, în caz de nevoie, de a
recurge la forţa coercitivă a statului. Întrucât această primă accepţiune se referă la ceva care
aparţine unui subiect de drept, uneori, se foloseĩte sintagma drept subiectiv civil. Într-o a doua
accepţiune, prin drept civil se desemnează o ramură de drept, adică un ansamblu de norme
juridice. Este vorba despre sensul dreptului civil ca drept obiectiv. O altă accepţiune este aceea
de ramură a știinţei juridice, care are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramură de drept.
Dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate
juridică.
În sistemul dreptului românesc, dreptul civil are un rol deosebit de important, întrucât, prin
normele sale, contribuie la ocrotirea valorilor (drepturilor subiective) patrimoniale ĩi
nepatrimoniale ale persoanelor fizice ĩi juridice. De asemenea, dreptul civil reprezintă o garanţie
a formării unei conĩtiinţe juridice corecte, precum a respectării ĩi întăririi moralei. Un aspect
important al rolului pe care îl ocupă dreptul civil în sistemul dreptului românesc constă în poziţia
sau funcţia sa de a fi drept comun faţă de alte ramuri de drept. Aceasta înseamnă că, ori de câte
ori o altă ramură de drept învecinată nu conţine norme juridice proprii care să reglementeze un
anumit aspect al unui raport juridic sau când normele sale ar fi insuficiente, se va recurge la
norma corespunzătoare din dreptul civil.
Normele de drept civil reglementeaza relatii sociale patrimoniale si nepatrimoniale pe care le
convertesc in raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale.
· Categorii de raporturi sociale reglementate:
A. Raporturi patrimoniale care cuprind:
 raporturi reale, adica acelea care au in continutul lor drepturi reale, respectiv dreptul de
proprietate si celelalte drepturi reale principale;
 raporturi obligationale (raporturi de obligatii), care contin drepturi de creanta izvorate
din acte juridice ori fapte juridice (licite sau ilicite).
B. Raporturi nepatrimoniale care cuprind:
 raporturi care privesc existenta si integritatea fizica ori morala a persoanei, care au
in continutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la viata, dreptul la
sanatate, la integritate fizica, la secretul vieti private etc.;
 raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt: dreptul la
nume, la pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizica), la denumire, la sediu (pentru
persoana juridica) etc;
 raporturi izvorand din creatia intelectuala, care se refera la dreptul de autor asupra
unei opere stiintifice, literare, artistice sau dreptul de inventator, inovator, etc.

1.2.Principiul dreptului civil ca ramură de drept

Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adică de idei călăuzitoare
(reguli de bază), comune tuturor ramurilor de drept. În același timp, fiecare ramură de drept
cuprinde reguli de bază pentru întreaga legislaţie din domeniul respectiv, precum ĩi reguli de
bază ce se aplică uneia sau mai multor instituţii ale ramurii de drept respective.
Se găsesc aplicare trei categorii de principii, anume:
 principiile fundamentale ale dreptului român;
 principiile generale ale dreptului civil român;
 principiile uneia sau mai multor instituţii de drept civil.
Principiile fundamentale ale dreptului român sunt idei de bază ce se regăsesc în întreaga
legislaţie a României, fiind consacrate de legea fundamentală, precum ĩi de alte legi mai
importante. Ele sunt aplicabile tuturor ramurilor de drept, deci și dreptului civil.
De regulă, în doctrină sunt analizate, ca principii fundamentale pentru dreptul civil următoarele:
 principiul proprietăţii;
 principiul egalităţii în faţa legii civile;
 principiul armonizării intereselor individuale cu cele generale;
 principiul ocrotirii drepturilor subiective civile;
 principiul bunei-credinţe.

Principiul proprietăţii constă în faptul că o parte însemnată a normelor juridice care

alcătuiesc dreptul civil sunt consacrate ocrotirii dreptului de proprietate. Într-adevăr, în toate
timpurile, obiectul central al reglementării pentru dreptul civil l-au constituit chestiunile
legate de proprietate.
În temeiul celui de al doilea principiu legea recunoaşte aceleaşi drepturi şi obligaţii pentru
toate persoanele fizice.
În acest sens, potrivit art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele
fizice şi persoanele juridice11, sexul, rasa, naţionalitate.
Principiul ocrotirii drepturilor subiective civile,acest principiu este consacrat în plan universal de
Pactul internaţional cu privire ladrepturile civile şi politice, iar în plan intern de Constituţie şi
Decretul nr. 31/1954.
Principiul bunei-credinţe-Buna-credinţă este opusă relei-credinţe în exercitarea drepturilor civile.
Reaua-credinţă presupune participarea persoanei la raporturi juridice civile, prin exercitarea
drepturilor subiective recunoscute de lege, cu intenţia de a
nesocoti sau leza drepturile sau interesele altor persoane. De fapt, reaua-credinţă este
premisa abuzului de drept.

1.3. Raportul juridic civil

Notiunea de raport juridic civil urmeaza a fi formulata plecând de la definitia data raportului
juridic în general.
Raportul juridic, în general, reprezinta o relatie sociala reglementata de o norma juridica.
Având în vedere definitia data raportului juridic în general, vom retine ca raportul juridic civil
reprezinta o relatie sociala patrimoniala sau personal - nepatrimoniala, stabilita între subiectul de
drept juridiceste egale si reglementate printr-o norma juridica specifica de drept civil, spre
exemplu, raporturile de proprietate, raporturile contractuale, raporturile izvorâte din savârsirea de
fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, raporturile succesorale.

Caracterele raportului juridic civil:

a) Raportul juridic civil este un raport social
Prin caracterul social al raportului juridic civil se întelege ca este un raport juridic care se
stabileste între oameni, aceasta în sensul ca normele juridice civile reglementeaza relatiile dintre
oameni priviti individual ca persoane fizice sau organizati în colective ca persoane juridice.
b) Raportul juridic civil are caracter volitional
Caracterul volitional al raportului juridic civil implica doua aspecte: primul ca iau nastere pe
baza unei norme juridice care exprima vointa si autoritatea de a elabora norme juridice ale puterii
legislative, iar cel de-al doilea ca, de regula, aceste raporturi juridice iau nastere pe baza
manifestarii de vointa a subiectelor sale sau a cel putin unuia dintre ele, în cazul actelor juridice
unilaterale.
c) Raportul juridic civil are la baza pozitia de egalitate a subiectelor sale
Pozitia de egalitate a subiectelor constituie un caracter specific raporturilor juridice de drept
civil, pe când în celelalte raporturi, cum ar fi: raportul de drept administrativ sau drept financiar,
unul dintre subiecte se afla într-o pozitie de subordonare fata de celalalt subiect.
Retinem deci ca pozitia de egalitate a subiectelor raporturilor juridice civile se releva prin aceea
ca sunt subordonate unul fata de celalalt si ca aceste raporturi iau nastere, se modifica sau se
sting prin vointa lor libera si în mod egal manifestata.
 Raportul juridic civil are ca elemente constitutive: partile, continutul si obiectul.Partile
sau subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice sau juridice în calitate de
titular de drepturi subiective civile si obligatii civile.
 Continutul raportului juridic este alcatuit din totalitatea drepturilor subiective si a
obligatiilor civile pe care le au partile.
 Obiectul raportului juridic civil consta în actiunile sau inactiunile la care sunt îndrituite
partile sau pe care acestea sunt tinute sa le respecte.
Categoriile subiectelor de drept civil

Exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:

 Subiecte individuale - în aceasta categorie intra persoanele fizice;

 Subiecte colective - în aceasta categorie intra persoanele juridice.

Aceste doua mari categorii se subclasifica dupa cum urmeaza:

Din categoria persoanelor fizice fac parte:

- minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu;

- minorii între 14 si 18 ani, care sunt persoane fizice cu capacitate de exercitiu restrânsa;

- majorii (persoane fizice cu vârsta peste 18 ani), care au capacitate de exercitiu;

 Dupa criteriul cetateniei, întâlnim urmatoarele categorii de persoane fizice:

 persoane fizice care au cetatenie româna;persoane fizice care au cetatenie straina.

În aceasta categorie sunt incluse si persoanele care nu au cetatenie (apatrizii),
precum si persoanele care au dubla cetatenie, dintre care nici una nu este româna;

Din categoria persoanelor juridice fac parte:

 persoane juridice particulare sau private;

 persoane juridice cooperatiste sau obstesti;p
 ersoane juridice mixte;
 persoane juridice de stat.

Dupa criteriul nationalitatii, deosebim:

 persoane juridice care au nationalitate româna;

 persoane juridice care au nationalitate straina.

1.4.Raporturi juridice din domeniul propietății.

De cele mai multe ori, raportul juridic civil se stabileste între o persoana ca subiect activ si o alta
persoana ca subiect pasiv.
Exista însa si situatii în care raportul juridic civil este stabilit între mai multe persoane, fie în
calitate de subiecte active, fie în calitate de subiecte pasive.
În cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale, subiectul pasiv, fiind determinat, este
constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului activ.
Pluralitatea activa este mai rara, întâlnindu-se totusi în raporturile patrimoniale ce decurg din
creatia intelectuala, prezentându-se sub forma coautoratului[4].
În cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale se va tine seama de continutul acestora:
drepturi reale sau drepturi de creanta.
În cazul drepturilor reale având în continut dreptul de proprietate, subiectul pasiv este
nedeterminat, fiind alcatuit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia
titularului dreptului de proprietate.
Subiectul activ este determinat, putând fi o persoana, daca este vorba despre proprietatea
exclusiva sau mai multe persoane, daca este vorba de proprietatea comuna.
Proprietatea comuna îmbraca urmatoarele forme:
- coproprietatea este proprietatea pe cote - parti care are ca obiect un bun individual determinat.
Fiecare coproprietar îsi cunoaste cota ideala din dreptul de proprietate, dar nu are o parte
determinata din bunul privit în materialitatea lui;
- indiviziunea este proprietatea pe cote - parti care are ca obiect o universalitate juridica. Astfel,
fiecare coindivizar îsi cunoaste cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate, dar nu are
un anumit bun sau anumite bunuri pe care sa le detina în exclusivitate.
Între coproprietar si indiviziune se face deosebirea tinând seama de obiectul dreptului de
proprietate: coproprietatea priveste un bun individual, în timp ce indiviziunea presupune o
universalitate juridica.
- devalmasia este acea forma a proprietatii comune, caracterizata prin faptul ca partea fiecarui
proprietar comun nu este determinata, bunul apartinând proprietarilor comuni fara cote - parti.
Aceasta forma de proprietate este specifica sotilor.
În toate cele trei cazuri, proprietatea comuna înceteaza prin împartire sau partaj, cu exceptia
cazurilor de proprietate comuna pe cote - parti, fortata si perpetua, care se mentine independent
de vointa copartasilor.
În cazul raporturilor juridice civile obligationale ( de creanta), pluralitatea poate fi:
- activa, când exista mai multi creditori;
- pasiva, când exista mai multi debitori;
- mixta, când exista mai multi creditori si mai multi debitori;
În cazul de pluralitate în domeniul raporturilor obligationale, regula o reprezinta divizibilitatea,
obligatiile civil fiind conjuncte.
Obligatia conjuncta este aceea care leaga mai multi creditori sau mai multi debitori, respectiv
subiecte active sau pasive, între care, dupa caz, creanta sau datoria este divizibila.
Astfel:
- în caz de pluralitate activa, fiecare dintre creditori nu poate pretinde de la debitor decât partea
sa;
- în caz de pluralitate pasiva, fiecare dintre codebitori nu este tinut decât pentru partea sa din
datoria comuna.
Exemplu: Plata reparatiei acoperisului unei cladiri cu mai multe apartamente se face în mod egal
de fiecare locatar (proprietar).
Exceptia de la aceasta regula o reprezinta solidaritatea.
Obligatia solidara activa este aceea în care fiecare creditor poate cere debitorului întreaga
datorie. Solidaritatea activa poate lua nastere printr-un act juridic (ex. un testament, o conventie).
Obligatia solidara pasiva este aceea în care fiecare debitor este tinut sa plateasca întreaga datorie
creditorului. Solidaritatea pasiva ia nastere, de regula, prin savârsirea unei fapte ilicite,
cauzatoare de prejudicii.