Ingrijirea plagilor

Definiţie
Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin
întreruperea continuităţii tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de
continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără
leziuni tisulare de profunzime.
Contuziile sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent
vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare, pastrând însa
integritatea tegumentelor. În fuctie de forta de actiune al agentului
vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau mixte
Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita
ruperii vaselor sangvine din tesutul subcutanat (apare ca o zona rosie
albastruie, care în câteva zile îsi modifica culoarea, devenind vânata,
apoi galben-verzuie).
Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare
din cauza acumularii între tesuturi sau organe, a unei cantitati
variabile de sânge, prin ruperea accidentala a unor vase sangvine mai
Clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere
- prin înţepare, arme albe, insecte etc.
- prin contuzii, prin lovire
- prin strivire
- prin arme de foc
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice
- prin muşcătura de şarpe, viperă
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenţi ionizanţi : radiaţii
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri După circumstanţele de producere
pot fi:
a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii După timpul
scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se
consideră plăgi infectate După profunzime:
- superficiale; profunde După straturile anatomice interesate - pentru
cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu,
pleură, dura mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa
şi un viscer parenchimatos sau cavitar = perforante După evoluţie pot
fi:
- necomplicate; complicate
Caracteristicile plăgilor
prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede;
cele operatorii sunt de obicei aseptice prin înţepare - sunt cele mai
frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu
adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci
favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu
creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită, mai ales când în
plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică continuă
să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce
leziuni inflamatoare- determină panariţii prin contuzii - în cazul unor
contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi ale
organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin
etc., fără să existe o plagă a pielii prin muşcătură de animale – se
suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare pentru
turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice prin
arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte
complexe
Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie
chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces,
flegmon)
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea
unor infecţii virulente; se tratează chirurgical în servicii de
specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare
de venin, produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau,
uneori, edem glotic cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, şoc
anafilactic sau colaps.
Simptomatologia plăgilor
Simptome locale: durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda
spontan sau după antialgice; reapariţia cu caracter pulsatil atrage
atenţia asupra dezvoltării infecţiei impotenţa funcţională este partială
sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea elementelor musculo-
articulare, osoase sau nervoase
Semne obiective: prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari,
aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se pot observa distrugeri mari
atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau
diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe
pot să iasă prin marginile plăgii;
aceasta se numeste evisceraţie hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa
sângerării, în funcţie de vasul lezat.
Semne generale: pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi
însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc traumatic.
tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a
unui şoc traumatic febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau
resorbţia unor hematoame
Vindecarea plagilor
Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:
 vindecare primară
 vindecare secundară
 vindecare terţiară Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam
intentionem”)
- este vindecarea ce se obţine de la început, fără complicaţii; este
vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se produce
în 6-8 zile Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam
intentionem"):
- în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre
deosebire de vindecarea primară Vindecarea tertiară („per tertiam
intentionem"):
- se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării
secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei
Vindecarea este un proces interactiv, care se desfășoară în trei faze:
Faza 1: faza inflamatorie -- apare între ziua 0 și 3
În această fază apar hemostaza și inflamația.
Faza 2: faza de granulație -- apare între ziua 3 și 14 În această fază
se formează țesutul de granulație și restaurarea vasculară. Faza 3: faza
de regenerare – este cel mai lung proces și se întinde pe durata a 3
săptămâni. Contracția plăgilor este mecanismul fiziologic care
diminuează dimensiunile plăgii și vindecă zona în care rana este
prezentă. Aceasta reprezintă o fază-cheie în procesul de vindecare și
începe la aproximativ o saptămână din momentul apariției rănii.
Tratamentul local al plăgilor
Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa
(locul accidentului, la cabinet medical sau la spital). Indiferent de
nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod
corespunzător se cere ca:
• îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie
• să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din
mediul înconjurător
• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
• tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.
Prim ajutor la locul accidentului: hemostaza provizorie aplicarea unui
pansament protector transportul accidentatului la o unitate sanitară
• nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de
instrument
• nu se scot fragmente osoase
• nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa
oxigenata(pericol de hemoragie)
Ingrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident
calmarea durerii toaleta si dezinfectia tegumentului
o dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii
până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii
o se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi cu ser
fiziologic
o se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod,prin miscari
circulare din jurul plagii spre exterior toaleta plagii:
o curatarea plagii prin turnare in jet cu apa sterila,ser
fiziologic,antiseptice neiritante(apa oxigenata 3%,cloramina 0,2-
0,4%);acestea au rol de a indeparta cu ajutorul jetului,in mod mecanic
impuritatile din plaga,antisepticele de a dezinfecta plaga
o tamponarea plagii cu comprese si tampoane de tifon sterile ;nu se face
tamponare cu vata;nu se toarna nici un fel de antiseptic in plagile
penetrante,perforante in organe si cavitati naturale dezinfectia din nou
a tegumentului
o dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tincture de iod apoi cu
alcool acoperirea plagii
o acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care trebuie sa
depaseasca marginile plagii cu 2-3 cm fixarea pansamentului
o se face cu leucoplast,galifix sau prin infasare,in functie de
intinderea ei si de eventualele complicatii profilaxie antitetanica
o anatoxina tetanica (ATPA )im,0,5ml
Plăgile vechi
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate;
li se face acelaşi tratament descris mai sus, însă plaga nu se
suturează primam.
Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăţă circular, de la
exterior spre interior. Plăgile vechi, infectate, secretante,
nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice,
pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de
antibiotic conform antibiogramei. Compresa umedă va fi acoperită cu
una-două comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin
înfăşurare (bandajare), fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu
leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează şi se controlează
zilnic.
 La nivelul toracelui -se face în functie de tipul plagii si
localizare. În cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul
toracelui folosim comprese de
dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe
trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând
pansamentului sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când
toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de torace nepermitând
intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul
se departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la
acest nivel.
 Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta
data îl vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este complicata
cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior) vom folosi un
pansament umed.

 Pansamentul

Definitie =act chirurgical de aseptizare,tratare si protejare a plagilor

Obiective:
• favorizarea vindecării rănilor
• prevenirea infecţiei
• aprecierea procesului de vindecare
• protecţia plăgii impotriva factorilor mecanici
Condutiile unui bun pansament:
a) Să fie făcut in condiţii aseptice
 se folosesc materiale de protecţie şi instrumente sterile
 se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca mănuşi sterile
 se servesc materialele folosind pense
 nu se introduc in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care
se lucreaza in plagă;
 nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienţi
b) Să fie absorbant
 sa asigure absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea
 se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă
c) Să fie protector
 se acopera plaga cu comprese sterile şi vată
 se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu
cel puţin 1-2 cm
 dacă zona este expusă microbilor,se protejeaza plaga cu un strat mai
gros de tifon şi vată;
d) Să nu fie dureros
 se acţioneaza cu blandeţe şi răbdare
 se administreaza un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o
cere
 se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul de lichid şi
secreţiile prin tamponare
 nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu jena circulaţia şi a
nu produce durere
 se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicaţii in
acest
sens
e) Să fie schimbat la timp
 se verifica indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
 se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci
cand se menţine curat şi uscat
 in cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de cate ori
este nevoie;
 se anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere
sau prezintă febră fără altă cauză, schimbaţi pansamentul cu această
ocazie. Tipuri de pansamente
Pansament protector
 acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă
operatorie, locul unei injecţii sau puncţii, locul unde este montat un
cateter venos) pentru a realiza protecţie faţă de mediul inconjurator
Pansament absorbant
 acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi
un strat de vată
 dacă medicul montează tub de dren notaţi cantitatea de lichid
eliminată
Pansament ocluziv
 acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoţite de leziuni osoase
peste care se aplica aparatul gipsat pentru imobilizare
 pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră
Panasment compresiv
 acoperirea unei plăgi sangerande in scop hemostatic, pentru
imobilizarea
unei articulaţii in caz de entorsă sau pentru reducerea unei cavităţi
superficiale după puncţionare
 peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel incat să se
acopere reliefurile osoase şi compresiunea să fie repartizată uniform
pe toată suprafaţa regiunii, să nu impiedice circulaţia de intoarcere
Pansament umed
 se folosesc cu scop antiinflamator
 este contraindicate in plagile care secreta abundant,deoarece
favorizeaza secretia si provoaca dermite,piodermite,foliculite
Materiale necesare pansamentelor
 tava medicală/cărucior pentru tratamente, măsuţa pentru pansamente;
 trusa cu instrumente sterile: pense hemostatice, pense anatomice,
foarfeci chirurgicale, stilete butonate, sonde canelate;bisturiu
 casoleta cu comprese sterile,tampoane,mese
 tuburi de dren sterile
 mănuşi sterile
 muşama, aleză
 soluţii antiseptice:pentru tegument(tinctura de iod,alcool
iodat,betadine,alcool medicinal);pentru plaga(apa oxigenata3%,rivanol
1%o,cloramina,acid boric2-4%)
 medicamente prescrise de medic: pulberi, unguente
 materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă,
soluţie adezivă, ace de siguranţă
 tăviţa renală

Efectuarea tipurilor de bandaje

Bandajarea=metoda de fixare a pansamentului cu ajutorul unei fesi deb
tifon de lungimi si latimi diferite in functie de marimea si caracterul
plagii,regiunea in care este situata. Materiale necesare
o Fese de tifon de mărimi diferite (lăţimi intre 5 şi 25 cm, lungimi
intre 2 şi 5 m)
o Feşe elastice
o Foarfece
o Ace de siguranţă, plasă, leucoplast Reguli pentru o infasare corecta
o Fasa se tine in mana dreapta,capatul liber in mana stanga
o Se deruleaza de la stanga la dreapta
o Turele de fasa nu trebuie sa faca cute
o Fasa trebuie sa permita circulatia sangelui-sa nu fie prea strana dar
nici prea larga
o Bandajarea membrelor se incepe de la de la extremitate spre radacina
in sensul circulatiei venoase
o Se evita miscarile inutile
o Se executa cu miscari blande si cu multa indemanare pentru a nu spori
suferinta bolnavului
o Fixarea prin nod nu trebuie sa jeneze
o Se incepe si se termina cu ture de fixare Caracterele unui bun bandaj
o sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza cicatrizarea
o sa fie elastic,suficient de strans
o sa fie esthetic Realizarea turelor de fixare
o se aplica oblic sub pansament
o se intersecteaza cu o tura circulara
o se rasfrange coltul fesii si se suprapune inca o tura circulara
o primele ture de fasa se incep la o distant apreciabila de leziune,la
10-15 cm(in afara cazurilor cand nu este posibil acest lucru)
o terminarea bandajarii se efectueaza cu doua ture circulare la 10-15cm
de pansament

Tipuri de bandajare:
 circulara,
 in spirala,
 in forma cifrei 8,
 in spic de grau
 in evantai
Infasarea circulara
 Se supapun turele de fasa una peste alta
 Este indicate in regiunile cilindrice:gat,torace,articulatia pumnului
 acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
Infasare in spirala
 se conduce fasa ,serpuind si acoperind turele o treime,rasfrangand
fasa pe alocuri prin tehnica numita”semnul policelui”
 se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu
acoperirea turei precedente la 2/3
 este indicata pentru membre( gamba,antebrat)regiuni tronconice si
suprafete intinse
Infasare in forma cifrei”8”
 Se incepe cu ture circulare sub articultie
 Setrece oblic peste articulatie si se conduc deasupra articulatiei
alte ture circulare
 Se revine oblic sub articulatie,intersectand prima diagonal
 Se continua de cateva ori si se termina infasarea deasupra
articulatiei cu ture
circulare
 Este indicate pentru infasarea regiunilor
articulare:articulatiacotului,piciorului,pumnului
Infasarea “in spic de grau”sau” spica”
 Se foloseste pentru regiuni articulare: scapulo-huerală, inghino-
abdominală, cot, picior, pumn
 Se incepe cu ture circulare deasupra articulatiei
 Fasa se conduce in forma cifri “8”,fiecare tura acoperind pe ce de
dinainte cu 1/3 sau 2/3
 Se termina cu ture circulare
Infasarea in evantai
 Se foloseste pentru articulaţii (cot, genunchi, călcai)
 Se incepe cu două ture circulare deasupra articulaţiei
 Se continua cu ture oblice descendente in aşa fel incat faşa să se
suprapună la distanţe mai mici in plică şi mai mari in partea expusă
ajungand circular la nivelul liniei articulare şi apoi oblice sub
articulaţie
 Se incheie cu două ture circulare şi se fixeaza cu ac de siguranţă,
leucoplast
Bandajarea pe regiuni
Infasarea capului- capelina
 Se conduce fasa circular,deasupra arcadelor sprancenoase,fixand cu
mana stanga coltul fesii,iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul
capului,lasand libere pavilioanele auriculare.
 Se rasfrange coltul ramas in afara si se efectueaza din nou o tura
circular pentru a-l fixa.
 Se conduce fasa din spate in fata acoprind bolta craniana cu ture
oblice,fixate cu ture circulare,pana la infasarea complete a capului
 Se incheie cu doua ture circulare
 Se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau ac de siguranta in
partea opusa regiunii pansate
Bandajarea plagilor gâtului.
a. Plasa]i o compresa peste plaga.
b. Plasati bandajul peste compresa si pe sub umarul din partea opuss
Infasarea nasului-prastia
 Se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune
de aproximativ 5cm nedespicata,ce va servi la acoperirea nasului
 Se fixeaza pe nas partea din mijloc nedespicata
 Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se
innoada in regiunea occipital
 Se trec ramurile inferioare ale fesii deasupra urechilor.incrucisand
pe cele superioare si se fixeaza in partea posterioara a
capului,realizand astfel o prastie
Infasarea barbiei-capastrul
 se despica in lung fasa,la ambele capete,lasand in mijloc o portiune
de aproximativ 5cm nedespicata
 se fixeaza partea nedespicata pe barbie sau buze
 se incruciseaza ramurile superioare in regiunea occipital si se leaga
in regiunea fruntii
 se leaga ramurile inferioare deasupra crestetului capului,lasand
libere urechile
Infasarea ochilor (monoocular,binocular)-prin ture successive oblice si
circulare
Bandajarea gatului-circular
Ceafa-circular
Bandajarea toracelui si abdomenului-circular
Sanii –bandaj in spica
Membrul superior-umarul si axial bandaj in 8;bratul si antebratul in
spirala;cotul in evantai,palma in 8,degetele in spic

Membrul inferior-coapsa si bazinul in spica simpla sau dubla,genunchiul

in evantai sau in 8,glezna in 8

• La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea

iniţială se face prin 2-3 ture trecute circular pe abdomen, deasupra
crestelor iliacese
• trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioară şi
externă a radacinii coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea
inghinală realizând prima spică ce se continuă printr-un nou circular
pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal’ până se acoperă.
Infasarea perineului-bandajare in “T”
• se efectuaza cu ajutorul a două feşe.
• prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace
înnodându-se.
• ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între
coapse,
Bandajul bontului de amputaţie
• Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării
recurente cu 2 feşi sau înfaşarea cu o faşă.
• Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care
se rasfrânge faşa antero-posterior, ca şi în cazul calotei craniene,
pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte cu ture
circulare
Alte mijloace de fixare a pansamentului
o Basmaua-dreptunghiulara,triunghiulara,in patru colturi
o Esarfa
o Tesaturi tubular elastice
o Material adezive
Bandajareasi fixarea unui obiect penetrant
 Nu incercati ss mobilizati obiectul penetrant.
 Stabilizati obiectul cu comprese.
Plasati bandajul peste comprese

HEMORAGIILE si hemostaza provizorie

hemoragia
 Scurgerea sangelui in afara vaselor sangelui se numeste hemoragie.
Clasificare In functie de vasele care au fost sectionate
 arteriala: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine
oxigenat si tâsneste ritmic, sincron cu bataile inimii;
 venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult
CO2), se exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta;
 capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de
calibru mai mare ca sursa principala a hemoragiei; Dupa locul unde se
scurge sangele :
externe,in care sangele se scurge in afara organismului datorita
sectiona rii unor vase de sange.
 interne,in care sangele ce curge ramane in interiorul organismului
(ex: cavitatea abdominala, etc.).
exteriorizate-intr-un organ care comunica cu exteriorul
,caracterizata prin hemoragie interna într-un organ cavitar, urmata de
eliminarea sângelui la exterior pe cai naturale
-epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;
-otoragie-hemoragie din urechi -hematemeza: eliminarea pe gura, prin
varsatura, de sânge amestecat cu cheaguri si eventual resturi
alimentare; În hemoragii puternice poate fi sânge rosu, proaspat,
nealterat, sau în sângerari reduse poate fi varsatura cu aspect de zat
de cafea (când
sângele stagneaza în stomac). -melena: exteriorizarea sângelui acumulat
în tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul este lucios, negru, moale, de
aspectul si culoarea pacurei.
-rectoragie-hemoragie din rect -hematuria: reprezinta hemoragia la
nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune
-hemoptizie-sangele se scurge prin gura provenind din caile
respiratorii,rosu deschis,aerat In functie de cantitatea de sange
pierduta putem distinge :
 mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml
 medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne:
agitatie, ameteli în ortostatism;
 mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice
sunt urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune
arteriala, tahipnee;
 cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, TA
nemasurabila, pacient inconstient;
Hemostaza provizorie
 Hemostaza =oprirea hemoragiei
 Hemostaza poate fi :
-spontana
-provizorie
-medicamentoasa
-definitiva
Hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi:
 compresiune manuală sau digitală,
 pansament compresiv,
 flectarea puternică a extremităţii,
 aplicarea garoului,
 pensarea vasului sangerand Compresiunea manuală sau digitală
• Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în
regiunile în care ea trece în apropierea unui plan osos. În funcţie de
cali-brul vasului şi de profunzimea la care se află, apăsarea va fi
executată cu degetul mare, cu celelalte degete ale mâinii sau cu
pumnul.
• Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgenţă până ce s-au
procurat materiale necesare pentru obţinerea hemostazei provizorii prin
alte tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv, garoului sau
aplicarea unei pense pe vasul care sângerează.
• Locurile de elecţie (traiectul anatomic al arterelor) pentru
realizarea compresiunii trebuie bine cunoscute de cel care aplică
metoda. când rana se află pe frunte, compresiunea se face pe artera
temporală superficială care trece imediat inaintea urechii când rana se
află pe creştetul capului, compresiunea se face de o parte şi de alta
partea marginilor rănii in rănile din regiunea temporală (părţile
laterale ale craniului), compresiune imediat deasupra şi în spatele
pavilionului urechii în rănile de la obraz, buze, pe suprafaţa
exterioară a nasului; comprimarea arterei faciale (la mijlocul
mandibulei)
în hemoragiile din regiunea gâtului şi a feţei: comprimarea arterei
carotide, anterior de muşchiul sternocleidomastoidian pentru hemoragiile
din regiunea umărului a articulaţiei umărului sau a axilei se va
comprima artera subclaviculară deasupra claviculei, pe prima coastă (g,
h, i);
g h i
în rănile sângerânde ale braţului, antebraţului: comprimarea arterei
humerale – pe faţa interă a braţului, între muşchii biceps (anterior)
şi triceps (posterior). În funcţie de nivelul la care se află rana,
apăsarea se face
• în axilă,
• pe faţa internă la jumătatea braţului
• sau la plica cotului ; în rănile sângerânde ale mâinii, palmei
comprimarea arterei radiale se face cu un deget, pe partea externă a
plicii pumnului, şi cu un al doilea deget pe partea internă a aceleeaşi
plici a pumnului, pe artera cubitală
Când rana se află la membrul inferior: în sângerarea rănilor din
regiunea inghinală comprimarea vasului se face pe pliul inghinal
când hemoragia se află la coapsă, comprimarea arterei femurale pe
traiectul ei, proximal de plagă, se face (în funcţie de locul plăgii)
în treimea mijlocie a coapsei, pe faţa internă a acesteia
dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se
face pe faţa posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului;
sau comprimarea arterei poplitee în faţa posterioară a genunchiului când
sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului,
comprimarea aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal
cu pumnul sub ombilic. Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al
coloanei vertebrale lombare
Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin
comprimare digitală sau manuală: aorta abdominală; iliacă externă;
artera axilară; artera hurnerală; artera radială; artera ulnară; artera
subclaviculară; artera carotidă comună; artera mentonieră; artera
temporală; artera retroauriculară;
artera femurală; artera poplitee; artera pedioasă.
Alte sisteme de comprimare a aortei: Se poate executa o hemostază
provizorie
şi prin comprimarea cu degetul înfăşurat într-o compresă sterilă chiar
în plagă, astupând orificiul arterial.
Acţiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală
are dezavantajul că nu poate fi prea mult prelungită, deoarece
intervine oboseala celui care o aplică şi dificultăţi de a manevra
rănitul, iar în timpul transportului este greu de aplicat. Pansamentul
compresiv in hemoragiile care interesează vasele mici, hemostaza poate
fi făcută cel mai simplu cu ajuturul pansamentelor compresive. după
executarea toaletei plăgii, se acoperă regiunea cu o mare cantitate de
comprese sterile, paste care se înfăşoară strans o faşă. in funcţie de
locul plăgii, al hemoragiei şi în funcţie de vasul lezat, dacă este
posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin compresiune digitală
sau manuală, sângerarea fiind astfel oprită), se va executa toaleta
plăgii şi se va aplica pansamentul compresiv. Pentru că aplicarca
garoului implică şi riscuri (mai ales când garoul este aplicat
incorect), se recomandă ca hemostaza pentru perioada transportului se
fie făcută cu ajutorul pansamentelor compresive. Acestea au avantajul
că nu brutalizează vasul şi în altă regiune deât în zona afectată de
traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele care au rămas
intacte. pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi
capilare de la extremităţi, plăgile părţilor moi buco-faciale, precum
şi în toate
plăgile peretelui toracic sau abdominal. Flectarea puternică a
extremităţii
Se utilizează când plaga este localizată în regiunile axilare,
inghinale, faţa anterioară a cotului sau posterioară a genunchiului. În
plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă rulată
(sau un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porţiuni din rufăria
bolnavu-lui), se flectează antebraţul pe braţ şi se aplică braţul pe
torace. În această poziţie membrul superior se fixează solid la torace
cu o faşă, centură, bucăţi din rufăria bolnavului etc. Pentru hemostaza
arterelor antebraţului sau în plăgi ale plicii cotului se aşează un sul
în plica cotului şi se flectează antebraţul pe braţ fixându-se în
această poziţie . În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în
regiunea inghinală) se pot
utiliza următoarele metode de hemostază provizorie: - una, prin
aplicarea unui sul la baza triunghiului Scarpa, care se fixează cu o
faşă, curea etc.
- sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de
flectarea şi fixarea coapsei pe abdomen şi a gambei pe coapsă Hemostaza
provizorie în leziunile arterei poplitee se obţine prin aşezarea sulului
în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă, cu
fixarea ei în această poziţie Aplicarea garoului garoul este indicat în
plăgile arteriale sau venoase de calibru mare şi mijlociu de la membre.
pentru hemostaza provizorie cu ajutorul garoului se vor folosi tuburile
de cauciuc, banda Esmarch, manşeta pneumatică a aparatului de tensiune
arterială . la nevoie pot fi utilizate bucăţi de pânză, batistă,
sfoară. garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste pansament
şi se va strânge până la dispariţia sângerării este bine ca între garou
şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei, acolo unde sunt simţite
bătăile arterei, un rulou de faşă sau din alt material, peste care se
strânge garoul. În felul acesta se obţine hemostaza fără comprimarea
excesivă a ţesuturilor . tubul se aplică bine întins, înconjurându-se
cu el membrul interesat cel
puţin de două ori , apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă
hemostatică. Peste pense se trece o tură de faşă, ca să nu fie smulse.
aplicarea garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii. dacă
rana continuă să sângereze, înseamnă că garoul nu a fost aplicat
corect, fapt care obligă să fie desfăcut şi să se încerce o nouă
aplicare garoul va fi plasat deasupra rănii când hemoragia provine
dintr-o arteră ruptă şi sub rană, când este secţionată o venă. in
realitate, în practică, această diferenţiere între hemoragia arterială
şi hemoragia venoasă nu este foarte importantă, pentru că în cazul în
care garoul este aplicat corect la rădăcina membrului, se opreşte atât
hemoragia de origine arterială, cât şi hemoragia de origine venoasă;in
hemoragiile venoase sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în
membru în momentul aplicării garoului. dezavantajul principal al
aplicării garoului constă în faptul că nu poate fi menţinut mai mult de
2 ore dacă garoul este menţinut peste acest interval de timp, există
riscul apariţiei, în teritoriul tisular lipsit de aportul de oxigen, a
unor leziuni ireversibile, fapt care se poate solda cu amputarea
membrului. din cauza ischemiei sub ligatura circulară, nervii încep să
sufere, fibrele musculare degenerează, apar vicieri ale metabolismului,
cu
acumulare de cataboliţi, substanţe toxice, se instalează vasoplegie cu
creşterea permeabilităţii capilare. din aceste motive se consideră că
atitudinea cea mai corectă este folosirea garoului numai pentru
pcrioada de timp în care se face toaleta rănii, după care este
preferabil, pentru perioada transportului, ca garoul să fie înlocuit cu
pansament compresiv. aplicarca garoului rămâne oricum unica
posibilitate de a obţine o hemostază provizorie în cazul accidentelor
soldale cu amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare.
garoul este aplicat corect, dacă în porţiunea aflată sub el membrul
devine alb, palid. este obligator să se noteze pe un bilet data şi ora
aplicării garoului şi biletul să se prindă cu un ac de pansament sau de
haina bolnavului, la vedere. in cazul în care bolnavii la care s-a
aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de o oră - o oră
şi jumătate, va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30 de
minute, pentru 2-3 minute, comprimând rana cu comprese sterile apăsate
cu forţă. la reaplicare, garoul se pune ceva mai sus. manevra se
execută sub strictă supraveghere, pentru că în timpul decompresiunii
vasculare poate să apară şocul. De aceea, în cazul îndepărtării unui
garou vor fi luale unele măsuri, pentru că scoaterea garoului poate fi
urmată do colaps circulator, care poate să ducă la moartea bolnavului.
Pensarea vasului sângerând Pensarea provizorie a vaselor sau
forcipresura se face cu pense Pean sau
Kocher. Capetele vaselor secţionate, sângerânde se prind în vârful
penselor. Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins, aplicându-se
peste ea un pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea
chirurgicală cea mai apropiată, unde se va face hemostaza definitivă
prin ligature sau suturarea vasului. Se verifică să nu derapeze pensele
(să nu se desfacă).