DIFICULTATI DE ADAPTARE SPECIFICE INSTITUTIONALIZARII

IN CAMINELE PENTRU PERSOANE VARSTNICE

1. Consideratii generale
Dificultatea de a raspunde pozitiv la eforturile de adaptare in caminele
de batrani este raspunsul a doua influente: sociala si psihica. Conditia de
„asistat” (factorul social), traind din ajutorul oferit de stat sau diverse ONG-uri,
trezeste in varstnic o serie de fenomene de respingere (factorul psihic).
Inadaparea este rezultatul acestei controverse.
De asemenea, studiile arata ca exista o mare diferenta individuala in ceea
ce priveste adaptarea. Excluzand conditiile patologice, observam ca mai usor
adaptabili sunt varstnicii cu o pregatire intelectuala modesta si care nu provin
din randul unei familii. Dificultatile de adaptare sunt mai crescute in cazul celor
cu pregatire superioara.
Pericolul oferit de inadaptare consta in posibilitatea de a fi un punct de
plecare pentru alte dezechilibre mult mai grave. Anxietatea, nevrozele,
psihozele de origine afectiva, sunt doar cateva dintre repercusiunile in plan
psihic ale fenomenului de inadaptare.
Modificarile biologice, psihologice si sociale ce insotesc batranetea
influenteaza in mai multe moduri bolile psihice care se intalnesc in aceasta
perioada a vietii:
- favorizeaza debutul unor maladii psihice;
- favorizeaza reaparitia si agravarea unor suferinte psihice anterioare;
- determina o anumita specificitate in tablourile psihopatologice ale
diferitelor boli psihice.
Pentru a intelege mai bine modelul tulburarilor psihogene la varstnicii din
caminele de batrani este suficient sa adaugam reactiile legate de alterarea
functiilor corporale, de modificarea functiilor psihice, reactiile la schimbarea
situatiei sociale si trauma institutionalizarii, ca reactie de inutilitate si neputinta.
Probleme psihice specifice integrarii in caminele pentru persoane
varstnice
Anxietatea reprezinta o stare afectiva vaga, de neliniste, de apasare,
tensiune, ingrijorare si teama nemotivata, fara obiect, care este neconfortanta
din punct de vedere psihologic. Anxietatea are ca dominante sentimente intense
de insecuritate generate, in special, de teama abandonului sau a producerii unor
nenorociri si catastrofe iminente. Totodata, anxietatea genereaza produse
imaginative abundente, care nu pot fi ignorate si nici eliminate si care pun
stapanire pe persoana si o domina.
In cazul varstnicilor, fenomenele de anxietate sunt amplificate odata cu
internarea lor in institutiile de ocrotire. Batranii se simt abandonati si izolati.
Aceasta izolare este un fenomen social cu implicatii psihice. Avand mai multe
grade de manifestare, puterea de manifestare a anxietatii creste odata cu varsta.
Unele dintre tulburarile somnului specifice batranilor sunt puse pe seama
anxietatii. Chiar si o usoara scadere a randamentului intelectual este considerata
ca fiind o rezultanta a anxietatii.
Cu toate ca anxietatea este considerata ca fiind o reactie obisnuita,
normala a personalitatii, la varsta a treia se manifesta cu o intensitate mult mai
mare. Astfel, anxietatea iese din limitele normale si poate conduce catre o
manifestare patologica, anxietate generalizata.
Varstnicii cu anxietate generalizata prezinta tensiune motorie,
manifestata prin: instabilitate, durere musculara, incapacitate de relaxare, facies
crispat. Unele manifestari de hiperactivitate vegetativa, specifice batranetii,
sunt strans legate de anxietatea generalizata: tahicardie, parestezii, tulburari
gastrice, puls si respiratii frecvente. Totodata, varstnicii ce manifesta o
anxietate generalizata, prezinta o stare de hiperatentie (hipervigilenta).
Realitatea arata ca intensitatea anxietatii creste odata cu momentul
institutionalizarii si scade proportional cu timpul petrecut in caminul de batrani.
Este vorba nu numai de o reactie de adaptare, ci si de un raspuns la o serie de
eforturi de integrare. In acest ultim caz, anxietatea este considerata ca fiind un
imbold motivational in sensul integrarii.
Depresia la varsta a treia
Depresia este afectiunea psihica cea mai frecventa la varsta a treia.
Depresia la varsta a treia are o etiologie multifactoriala, fiind incriminati:
- procesul normal de imbatranire cerebrala;
-conditiile patologice (dementa, afectiunile cardiace, bolile endocrine,
neoplaziile);
- deficitul de vitamina B12 si/sau folat;
- terapiile medicamentoase (clasele de medicamente mai frecvent
incriminate sunt: beta-blocantele, rezerpina, digoxin, L-dopa, steroizii,
benzodiazepinele, fenobarbitalul, neurolepticele);
- influentele psihosociale (in special probleme cronice financiare sau boli
cronice).
Desi este o afectiune frecventa, depresia varstnicului este rar
diagnosticata si tratata in mod corect. Cativa factori responsabili ar fi:
- pacientii si cadrele medicale considera frecvent simptomele ca facand
parte din procesul normal de imbatranire;
- pacientii varstnici au dificultati in a recunoaste si a descrie tulburarea de
dispozitie;
- manifestarile clinice ofera deseori un aspect atipic;
- afectiunile somatice sau modificarile organice cerebrale ingreuneaza
diagnosticul;
- pacientii varstnici prefera sa caute o explicatie somatica pentru simptomele
lor.
Tabloul clinic al depresiei la varstnici prezinta multe aspecte diferite fata
de tabloul clinic al depresiei la pacientii tineri si, din acest motiv, depresia la
varsta a treia este considerata o entitate clinica diferita.
 Dispozitia depresiva poate lipsi la multi depresivi de varsta a treia care
prezinta, mai degraba, o dispozitie iritabila decat depresiva.
Anhedonia profunda este rara pentru ca, de obicei, varstnicii isi mentin
reactivitatea emotionala la evenimente pozitive.
Pierderea interesului sau placerii este aproape intotdeauna
prezenta.
Apetitul este de regula redus, majoritatea indivizilor afirma ca se
forteaza sa manance. Cand modificarile de apetit sunt severe poate fi observata,
fie o pierdere a greutatii, fie o crestere in greutate in ultimul timp.
Ritmul somn-veghe este perturbat, cea mai comuna tulburare de somn
fiind insomnia. De obicei, somnul la pacientii depresivi este superficial, iar acest
lucru le confera impresia ca nu au dormit. La persoanele de varsta inaintata
somnul este, de obicei, de durata mai scurta decat normal si este
fragmentat.
Modificarile psihomotorii includ agitatia sau lentoarea. Agitatia se
manifesta prin incapacitatea de a sta linistit, mersul de colo-colo, frantul mainilor
sau frecarea tegumentelor, a hainelor sau a altor obiecte. Lentoarea se manifesta
in vorbire, in gandire sau in miscarile corpului. Astfel, este prezenta bradilalia,
bradipsihia si bradikinezia.
Fatigabilitatea, energia scazuta si extenuarea sunt simptome relatate
de catre pacientul depresiv, cu toate ca activitatile pe care le efectueaza nu
necesita multa energie.
Sentimentul de inutilitate sau de culpa include aprecieri negative asupra
propriei valori, care nu corespund realitatii, sau ruminatii in legatura cu erori
minore din trecut.
Deteriorarea capacitatii de a gandi, de a se concentra sau de a lua
decizii. Multi indivizi acuza deteriorarea capacitatii de a gandi, de a se concentra
sau de a lua decizii. Cei care functioneaza pe plan intelectual sunt adesea
incapabili de a realiza performantele de dinainte. La indivizii in etate trebuie luat
in considerare faptul ca un episod depresiv major poate fi uneori tabloul clinic
iniatial al unei demente ireversibile.
Ideile suicidare. Aproximativ 2/3 din pacientii depresivi varstnici
prezinta ganduri recurente de moarte, inclusiv ideatii suicidare, care nu sunt usor
de identificat, iar 10% - 15% comit suicid. Tentativa de suicid creste odata cu
inaintarea in varsta.
Simptomele somatice si delirul hipocondriac sunt destul de frecvente la
depresivii de varsta a treia in comparatie cu cei tineri. Delirul hipocondriac si
simptomele somatice aparute la varsta inaintata pot fi semne de alarma pentru o
depresie.
Simptomatologia psihotica prezenta la depresivii de varsta a treia este
reprezentata de idei delirante depresive, de inutilitate, de vinovatie. Au fost
descrise si halucinatii, cele mai frecvente fiind cele auditive si cele viscerale.
 3. Crizele de adaptare
Scaderea capacitatii de adaptare a varstnicilor se face puternic simtita
indeosebi legata de schimbarea mediului. Cu cat varsta este mai inaintata, cu atat
stresul mutarii este mai puternic, iar consecintele acestuia sunt mai dezastruoase.
Factorii de mediu, de natura psiho-sociala intervin in perioada varstei inaintate
cu o mai mare frecventa si intensitate. Acestea sunt: retragerea din activitatea
profesionala, schimbarea raporturilor cu societatea, schimbarea raporturilor cu
familia, pierderea unor roluri, plecarea copiilor, pierderea partenerului conjugal,
institutionalizarea. Echilibrul psihic si biologic al batranului devin instabile, iar
rezistenta organismului si capacitatea de adaptare se reduc cand solicitarile in
acest sens cresc.
Exista varstnici care, datorita resurselor de adaptare pe care le detin sau
care au un tonus optimist si considera internarea in caminul de batrani ca pe un
aspect nou in viata lor, facandu-si planuri legate de aceasta, pot suporta mai usor
aceste evenimente psiho-sociale. Altii reusesc sa se adapteze noilor schimbari,
cu toate ca au trait aceasta mutare ca pe o catastrofa, dar sunt si varstnici care nu
se pot adapta. La acestia se produc tulburari psihice, apoi sau concomitent se
produc tulburari somatice. Procesul regresiv se accelereaza, se instaleaza o
depresie grava care poate duce la suicid sau chiar la deces in cateva luni datorita
unei evolutii progresiv agravanta.
Cele mai usor de observat tulburari sunt cele declansate de internarea
varstnicului in camin. De exemplu, unii varstnici accepta internarea in
compartimentul spital, pe cand caminul spital este respins categoric de altii, fara
a cunoaste macar conditiile concrete de asistenta. Acest lucru se explica prin
faptul ca ei identifica internarea in spital cu o izolare definitiva de restul lumii,
cu o ruptura totala de grupul lor din camin, cu un abandon, cu o condamnare la
moarte. Anual la doua sute de internari se inregistreaza 1-2 sinucideri
determinate de internarea in caminul spital.