Moartea şi fenomenele sale

− Viaţa este un tip de energie; de la naştere până la moarte există în organismul uman diferite tipuri de energii.
− Singurul tip de energie căreia organismul uman nu-i poate rezista este energia Razei Morţii. Aceasta reduce
organismul uman la elementele sale fundamentale.
− Pentru a sti ceva despre destin trebuie să aflăm cine suntem, ... ...
− Corpul fizic format din: organe, celule, molecule, atomi → electroni, protoni, nucleu, etc.
− Corpul fizic: se rezumă la diferite tipuri şi subtipuri de energii; chiar gândirea este un tip de energie (forme-gând)
− Materia este energie condensată; masa se transformă în energie şi energia în masă.
− Corpul fizic posedă un corp vital (lingam saria al teozofilor) care este baza vieţii organice; fiecare atom al
corpului fizic este înconjurat şi pătruns de acest corp, care-l face să vibreze. Toate fenomenele chimice, fiziologice,
biologice îşi au baza în corpul vital care este un fel de dublu organic, partea tetradimensională a corpului fizic. Nici
un organism nu ar putea trăi fără acest corp. Corpul fizic + corpul vital = o unitate.
− Dincolo de corpul fizic găsim Ego-urile, suma diferitelor elemente inumane pe care le purtăm în interiorul nostru
(mânie, lăcomie, curvie, invidie, orgoliu, lene, gurmandism). Există persoane care cred că Egoul este divin; (dar
acesta este diavolesc); îl divizează în două: superior şi inferior, etc. Eul aparţine timpului, în el se găsesc toate
aberaţiile, defectele, tot ceea ce ne facem să fim „animale intelectuale”.
Ceea ce rămâne
La cimitir sunt trei lucruri:
− corpul de carne şi oase care ajunge în mormânt.
− corpul vital (bioplasmatic cum zic ruşii) – pluteşte în apropierea cadavrului şi se descompune odată cu corpul
fizic. Spre deosebire de corpul fizic, în timpul vieţii corpul vital nu se schimbă, conţine toţi atomii copilăriei,
adolescenţei, tinereţii, maturităţii, bătrâneţii şi decrepitudinii.
− Personalitatea umană – aceasta este energetică; se formează în primii 7 ani de viaţă; este fiica timpului, se
naşte şi moare. După moartea corpului fizic personalitatea rămâne în mormânt, dar poate să iasă dacă cineva o
vizitează, se poate plimba în diferite locuri, apoi se întoarce la loc; este vizibilă pentru clarvăzători; se dezintegrează
lent. Uneori poate deveni vizibilă şi tangibilă.
Ceea ce continuă
− Ceea ce continuă sunt valorile, atât pozitive cât şi negative, Eurile. Fiecare are mentalul, voinţa, sentimentele
proprii.
− Moartea este o sumă de operaţii matematice; ceea ce rămâne sunt valorile, Eurile diabolice, o grămadă de
diavoli ce personifică defectele noastre psihologice. Singurul lucru pozitiv care există în aceste entităţi este
Conştiinţa, Esenţa, Budhata. Dacă un om nu lucrează asupra propriei vieţi pierde timpul în mod mizerabil.
◊ După moarte Eguol rămâne viu, vede viaţa în acelaşi mod. Se aşază la masă şi cere de mâncare; familia nu-l vede dar
subconştient îi vor da nişte forme mentale asemănătoare mâncării.
◊ Morţii pot vedea şi participa la propriul priveghi, dar nu-şi dau seama că ei sunt în sicriu, nu cred sub nici-o formă că au murit.
Îngerii vieţii şi ai morţii
− Moartea şi concepţia se află în relaţie intimă. Calea vieţii este formată din urmele paşilor calului morţii.
− În dimensiunile superioare ale spaţiului trăiesc îngeri, arhangheli, zei, etc. Fiecare dintre aceştia are diferite
îndatoriri, sarcini.
− Îngerii vieţii: trăiesc în lumea eterică, dirijează procesele naşterii, au o înfăţişare de copil, cunosc medicină
ocultă, au putere asupra apelor existenţei, lucrează cu femeia în timpul sarcinii, conectează firul vieţii cu ovului
fecundat. Sufletul care se întoarce intră în corp atunci când copilul inspiră pentru prima dată.
− Îngerii morţii: trăiesc în a cincea dimensiune, taie firul existenţei, se află în preajma persoanei care agonizează;
odată cu ultima respiraţie scot Sufletul din corp şi taie cu coasa cordonul de argint; muribunzii pot vedea îngerii
morţii sub o formă spectrală, scheletică, cu costumul lor funerar; în afara muncii lor au figuri frumoase de copii,
femei, bătrâni venerabili. Nu sunt răi sau perverşi, lucrează în acord cu Marea Lege cu multă milă şi iubire; fiecare
se naşte şi moare la momentul potrivit.
− Simbolurile funerare: coasa, corpul de mort, clepsidra, cucuveaua, etc. Există o ierarhie, au un templu în lumea
astrală, au şcoli, palate şi biblioteci. Stiinţa morţii este extrem de divină.
Cele trei judecăţi pe care le trăiesc morţii
− Zeiţa Mamă Moarte este cunoscută la azteci sub numele de „Mictlancihuatl” – îngerul suprem al îngerilor morţii.
Binecuvântata Zeiţă a Morţii este iubire şi milă; aztecii au reprezentat-o cu o diademă cu nouă cranii. Nouă este
iniţierea; cel ce realizează Arcanul 13 se eliberează total. Ea primeşte şi dă, de aceea este reprezentată cu patru
mâini.
− Cartea Tibetană a morţilor afirmă că toţi oamenii cad în momentul morţii într-un leşin care durează trei zile şi
jumătate. În acest timp Conştiinţa şi Judecata Internă sunt eliberate printr-o descărcare electronică puternică care
provoacă o stare de comă şi de vise incoerente. Atunci se trece retrospectiv prin toată viaţa. Numai cel ce posedă
Suflet rezistă acestei descărcări fără să-şi piardă Conştiinţa. (Fiinţa umană nu are Suflet, are doar un embrion numit
Conştiinţă, Esenţă cu posibilităţi latente pentru a germina, creşte şi a se transforma în Suflet adevărat).
− În momentul morţii ne retrăim viaţa în mod retrospectiv, sub formă de descărcări electrice, foarte rapid. Această
primă judecată pe care o trăieşte Esenţa se poate produce în anumite situaţii înaintea pierderii corpului fizic.
− A doua judecată sau retrospecţie: retrăirea în Lumea Astrală a întregii existenţe, cu identificarea mortului cu
fiecare moment în ordine descrescătoare a vârstei. Odată cu schimbarea aspectului psihologic se schimbă şi
fizionomia în acord cu vârsta pe care trebuie s-o retrăiască.
− După munca retrospectivă suntem conştienţi de rezultatul final al vieţii trecute. Cei care nu sunt definitiv pierduţi
iau decizia de a-şi corecta greşelile şi de a plăti pentru ce-au făcut.
− După retrăirea vieţii, mortul se prezintă în faţa Tribunalului Legii unde guvernează doar Adevărul şi Mila. Din
această judecată rezultă viitorul dezîncarnatului:
o O vacanţă în Lumile Superioare înainte de reîntoarcere, pentru cei care merită.
o Reîntoarcerea imediată în această lume a durerii.
o Coborârea în lumile infernale până la a Doua Moarte de care ne vorbeşte Apocalipsa.
− În cazul vacanţei, Conştiinţa îmbuteliată este eliberată pentru a merge în „Devachan”, o regiune de o fericire
inefabilă aflată în lumea Mentalului Superior. După aceea Esenţa intră în lumea Cauzelor naturale; acolo răsună
toate melodiile Infinitului, aici se găsesc Seniorii Legii, Principiile Focului, Aerului, Apei, Pământului. Lumea Cauzală
este foarte frumoasă; culoarea de bază, fundamentală este albastrul intens.
− Când recompensa încetează Esenţa se întoarce şi intră din nou în Egourile din care provenea şi care vor
impregna oul fecundat pentru a forma din nou un corp fizic, să se întoarcă în lume.