Ținând cont că prin intermediul sistemului fiscal se realizează colectarea veniturilor necesare

pentru finanțarea activității statului și de faptul că fiscalitatea se află în atenția publică într-o
măsură ridicată, cercetarea în acest domeniu este de o importanță semnificativă, mai ales pentru
cei care implementează politicile publice. O parte esențială a sistemului fiscal este reprezentată
de sistemul de administrare și de colectare al taxelor și al impozitelor, care se realizează prin
intermediul administrației fiscale.

Întrebarea principală la care această lucrare urmărește să răspundă este ce înseamnă o

administrație fiscală eficientă și care sunt măsurile de îmbunătățire ale eficienției administrației
fiscale care sunt cele mai potrivite pentru un anumit stat. Scopul îl reprezintă nu doar
identificarea acelor factori care fac ca o administrație fiscală să fie eficientă sau ineficientă, ci și
identificarea acelor măsuri și politici care vor îmbunătăți eficiența, eficacitatea și echitatea
administrației fiscale, vor reduce costurile și vor crește gradul de colectare al taxelor și al
impozitelor într-un anumit stat.

Abordarea comparativă permite obținerea unor informații cu privire la soluții ce pot fi

implementate pentru a spori eficiența administrației fiscale. Studierea diferențelor și a factorilor
care determină existența acestor diferențe ajută la identificarea soluțiilor ce pot fi implementate
cu succes într-un anumit stat. Pentru elaborarea unor măsuri și politici adecvate în vederea
eficientizării unei anumite administrații fiscale, cercetarea trebuie să ia în considerare factori
cum ar fi modelele de cooperare între administrația fiscală și contribuabili, cultura instituțională
a unei țări, normele sociale și culturale, încrederea la nivelul societății sau filozofia economică a
statului.

Tema abordată este una de actualitate, având în vedere că multe state continuă să se confrunte cu
un grad scăzut de colectare al taxelor și al impozitelor, cu o eficiență scăzută a administrației
fiscale și cu măsuri administrative fiscale care nu se pliază pe caracteristicile generale ale statului
respectiv.

Este necesar ca administrațiile fiscale să găsească moduri eficiente de a combate evaziunea

fiscală și efectele negative ale acesteia, având în vedere că acest fenomen influențează în mod
negativ gradul de colectare al taxelor și al impozitelor. Promovarea unui sistem eficient de
administrare al taxelor și al impozitelor nu are doar scopul de a finanța serviciile publice, ci și de
a minimiza povara fiscală asupra contribuabililor. Menținerea unui sentiment de încredere în
echitatea și eficiența sistemului fiscal reprezintă un aspect esențial în asigurarea sustenabilității
acestuia. O administrație fiscală eficientă înseamnă o administrație fiscală care implementează
măsurile ce se pretează specificului statului respectiv și reușește să colecteze nivelul optim de
taxe și impozite.

De asemenea, cunoaștem faptul că deciziile politice sunt cele care aduc schimbările reale într-un
sistem fiscal și că fără o asumare la nivel politic, programele de reformă sau de eficientizare ale
sistemelor sau administrațiilor fiscale nu au sorți de izbândă. Scopul înțelegerii modului în care
diferiți factori influențează sistemele fiscale și eficiența administrațiilor fiscale în colectarea
taxelor și a impozitelor îl reprezintă direcționarea cercetării astfel încât aceasta să facă posibile
niște schimbări pozitive, reale și durabile în cadrul sistemelor fiscale. Cercetătorii din acest
domeniu trebuie să găsească modalități prin care să îi influențeze pozitiv pe cei care au puterea
de a provoca cu adevărat schimbări în sistemul administrării taxelor și a impozitelor și să
găsească argumente care să fie convingătoare pentru aceștia. Luând în calcul și repercusiunile
politice ale anumitor măsuri, ei vor putea astfel dezvolta teorii care să fie puse în practică de
către cei care dețin puterea politică și vor putea ajuta la eficientizarea administrării și colectării
taxelor și a impozitelor.

Nivelul resurselor de care dispune administrația fiscală, țintele principale ale impunerii
(companii mari sau toți contribuabilii), eficiența cu care resursele sunt utilizate (costurile de
colectare), ușurința cu care contribuabilii pot plăti impozitele (costurile de conformare), relațiile
dintre administrația fiscală și contribuabil și metodele de colectare a taxelor și a impozitelor (la
sursă, taxe minime, controale încrucișate) joacă un rol în determinarea evaziunii fiscale.

Totodată, există mai multe metodologii pentru estimarea evaziunii fiscale, incluzând estimarea
economiei subterane și compararea impozitelor declarate cu veniturile fiscale potențiale ale unui
stat. Măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale includ reținerea la sursă a impozitelor,
impozitare minimă, inspecții selective, amenzi și verificări încrucișate între impozite.

Studii recente care folosesc variabile precum calitatea guvernării, mărimea economiei informale,
inegalitatea și moralul contribuabililor sugerează că nivelul taxelor și al impozitelor colectate
exprimă într-o anumită măsura modul în care oamenii percep calitatea guvernării. Aceste studii
confirmă faptul că statele care își doresc să genereze venituri fiscale mai mari trebuie să dezvolte
instituții care să faciliteze acest scop, prin întărirea statului de drept, diminuarea corupției și a
economiei subterane și prin sporirea încrederii în actul de guvernare.