Muchia panselutei

LC1 - 60 m. Se porneşte pe o faţă căzută aflată între cele două hornuri foarte vizibile din Poiana Inului. Primul
piton,vopsit cu rosu, este la cca 5 m înălţime. Urmează câţiva metri de iarbă după care întâlnim un spit. Aici se
traversează ascendent stânga (ATENȚIE - în dreapta sunt câteva pitoane pe care nu trebuie să le urmăm) întâlnind 3
pitoane până ce atingem linia hornului ce separă Muchia Iepuraşului de Muchia Căprioarei. Aici există un spit.
Traseul original trece peste horn, pe peretele din stânga, unde există un piton şi prize mari. Urcăm 3 m şi apoi
traversăm hornul expus şi înierbat înapoi în dreapta, cu atenţie. Imediat întâlnim pe peretele din dreapta 2 pitoane şi
încă unul bătut în stânga, în mijlocul hornului. Există şi posibilitatea ca de la spit să se escaladeze direct în sus cca 4 m
până la cele 2 pitoane pe teren uşor friabil, dar mai liber de pământ. La aceste 2 pitoane se poate regrupa intermediar,
mai ales dacă folosim şi mobile. Următorul piton este la 3 m înălţime, dar terenul este relativ uşor, cu prize mari.
Toate pitoanele de aici şi până în regrupare sunt marcate cu vopsea roşie. Urmează încă 2 pitoane bătute în paralel,
apoi se poate căţăra spre dreapta pe linia crestei. De aici mai sunt 10 m până în regrupare, gradul acestei porţiuni nu
trece de 5+ şi de-a lungul ei întâlnim o pereche de pitoane şi apoi încă un piton. Se regrupează după vreo 15 m pe o
mică platformă comodă, la 3 pitoane şi un spit. Lungimea măsoară 60 m. Altfel, se poate regrupa după horn, dar
suplimentând eventual regruparea cu o asigurare mobilă.

LC2 - 30 m. Din regrupare se urcă puţin dreapta (1 piton) până se prinde muchia crestei pe care o urmăm practicând o
cățărare frumoasă cu prize suficiente. Întâlnim un al doilea piton. Urmează 15 m de teren friabil şi înierbat asiguraţi cu
2 perechi de pitoane (bătute în paralel) şi regrupăm pe linia crestei la un spit şi un piton.

LC3 - 35 m. La vreo 10 m de la plecarea din regrupare, pe partea din dreaptă a crestei, se observă o placă puţin căzută
în a cărei parte superioară se află bătute 2 pitoane. Dacă ne uităm cu atenţie la baza acestei plăci putem observa o
fisură orizontală, un mic prăguleţ de picioare pe care efectuăm o traversare de vreo 2 m spre dreapta, pas cotat cu
gradul 6. După traversare urcăm spre cele 2 pitoane din partea superioară a plăcii, ajutându-ne de alveolele mari din
această porţiune. De la cele 2 pitoane continuăm iniţial pe iarbă, apoi stânga spre muchia crestei (2 pitoane cu
cordelină) pe care mai avansăm 20 m până în regruparea aflată fix pe muchie (1 spit şi 1 piton). În stânga, peste linia
hornului se află regruparea din Muchia Caprioarei. A se folosi bucle lungi.

LC4 - 25 m. Se pleacă din regrupare direct în sus pe o porţiune foarte uşoară. Intrăm pe o brână aproape orizontală,
într-un amfiteatru spectaculos. Asigurăm un singur piton. Se regrupează pe o mică brână de iarbă sub hornul final, la 2
pitoane şi un spit bătute în peretele din stânga.

LC5 - 40 m. Se continuă câţiva metri pe brână până la baza hornului, apoi se urcă pe peretele din stânga (2 pitoane)
până sub o lespede mare orizontală, a cărei muchie ţine bine. Se traversează (răsucire) dreapta. Aici se poate pune un
friend mărime medie şi, 1 m mai sus pe dreapta asigurăm un piton. Încă 1 m mai sus dreapta asigurăm un prim spit. În
3 m ajungem sub o lespede care blochează hornul, şi facem un pas în stânga, pe o mică platformă de piatră. De aici
există două variante de continuare: 1- Se traversează stânga 4 m până se intersectează traseul Muchia Căprioarei pe
care se continuă 20 m până la final unde avem un spit lângă o fisură pe stânga la nivelul capului. 2- Se trece pe
peretele de pe partea dreaptă acolo unde există la nivelul nostru un spit. Odată trecuţi printr-un spraiţ aerian pe
peretele cu spit, ne ţinem de muchia unui bloc încastrat şi marcat cu 2 pitoane. Aici este pasul cotat cu 6+/7- şi constă
în ridicarea pe faţă (cu picioarele la aderenţă) până prindem cu stânga ceva prize din partea superioară a hornului şi
reuşim să ne ridicăm pe blocul încastrat. Cei care nu reuşesc pot folosi un al doilea spit, aflat la o distanţă potrivită.
Ieşim pe o alta terasă de piatră, unde întâlnim ultimul spit, uşor ascuns la nivelul picioarelor, apoi se prinde fie un mic
scoc spre stânga ori altul ce duce spre dreapta. Dacă se face stânga, vom ieşi prin Muchia Căprioarei, apoi iesiți pe
buza stâncilor vom vedea pe stânga un spit lângă o fisură. Dacă urcăm direct în dreapta spre fag, vom avea grijă la
pietre, întrucât este friabil. Pe această lungime comunicarea cu secundul este destul de greoaie.