Cîrstea Marina

PPS, anul III

Seminar Introducere în Psihoterapie

Art terapia
Există numeroase forme de terapie, iar simplul proces de a alege care dintre ele este cea mai
potrivită pentru tine poate fi obositor, mai ales când te afli într-un punct în care nivelul motivației
este foarte scăzut. Cele mai cunoscute forme de terapie sunt acelea în care comunicarea joacă
rolul principal. Pacientul îi spune unui psihoterapeut situațiile dificile cu care se confruntă, în
ideea de a-și găsi răspunsurile. Există însă și indivizi care nu se simt confortabil verbalizându-și
problemele cu alte persoane. În opinia mea, psihoterapia prin artă este o alternativă excelentă
deoarece are capacitatea de a inspira oamenii și de a-i face să vadă lucrurile dintr-o altă
perspectivă. Fie că vorbim despre pictură, scrieri sau muzică, arta stimulează creierul și
încurajează acțiunile pozitive, oferindu-i clientului un suport emoțional.

În primul rând, terapia prin artă nu este numai despre exprimarea trăirilor, iar rezultatul mult
așteptat apare imediat după finalul ședinței. Terapia prin artă este o provocare pe care clientul o
are cu el însăși vizavi de cum își proiectează gândurile și emoțiile negative. Am fost fascinată și
am înțeles că în psihoterapia prin artă nu este vorba numai despre „un simplu desen” sau „o
simplă poezie”, este un concept mult mai profund cu ajutorul căruia pătrundem adânc înăuntrul
propriei persoane. De exemplu, scrierea constantă într-un jurnal de tip creativ este o narațiune,
deci este considerată metodă de terapie prin artă. Scriind constant despre trăiri și modalitățile
prin care a reușit să depășească anumite situații, clientul poate înțelege mai ușor cum se simțea la
momentul respectiv. Făcând o analiză retrospectivă, poate fi capabil să își analizeze mai ușor
sentimentele și comportamentele. Art terapia nu necesită talent artistic pentru că scopul acesteia
nu este valorificarea artistică, ci crearea de asocieri între alegerile creative pe care clientul le face
și viața acestuia.
 În al doilea rând, terapia prin artă are rezultate dovedite într-o gamă variată de situații
traumatizante. S-au obținut rezultate pozitive în cazul copiilor și tinerilor care au experimentat
stres din cauza unui traumatism, traumatism medical, război sau abuz sexual. Mai mult,
psihoterapia prin artă a fost eficientă și în cazul copiilor cu tulburare de spectru autist, aceasta
fiind ca un stimul pentru copil, ajutându-l să își antreneze componenta socială și să fie dornic să
participe la activități. Mulți copii cu tulburare de spectru autist sunt nonverbali, însă au abilitatea
de a gândi „în imagini”. Dacă este stimulată corect, această abilitate poate fi folosită pentru a
memora, a înregistra imigini și informații vizuale și a exprima idei prin intermediul desenelor.
Arta devine pentru acești copii, așadar, forma prin care ei comunică cu cei din jur.

În concluzie, cred că terapia prin artă ar trebui să aibă parte de mai mult credit, deoarece
aceasta a avut rezultate deosebite pe mai multe paliere, ajutând copii, adolescenți și adulți să își
exploreze emoțiile, să aibă o stimă de sine mai mare, să depășească momentele de cumpănă și
chiar progres în dezvoltarea copiiilor cu cerințe speciale.