Cirstea Marina

clasa aVIII-a A

CONVENTIA DE LA PARIS
Contextul general
Datorit unor mprejurri interne i externe nefavorabile, Revoluia de la 1848 din Principatele
Romne nu a reuit s transpun n viaa politic i de stat ideile i principiile
constituionale stipulate n programele lor. Trile Romne au fost nevoite s accepte
hotrrile marilor puteri europene, concretizate sub forma Conveniei de la Paris din 1858. Astfel,
printr-un act internaional, prin care s-a luat numai parial n considerare voina poporului romn
manifestat prin revoluiile Divanurilor ad-hoc, s-au stabilit norme fundamentale referitoare la
situaia politico-juridic a Principatelor i reorganizarea lor. Pe baza Conveniei de la Paris, care
reprezint de fapt o Constituie venit din afar, se transpunea pentru prima dat n practica
noastr constituional principiul separaiei puterilor, ele urmnd s fie exercitate, n fiecare
Principat, de ctre domn i Adunarea electiv, ambele lucrnd i cu participarea unui organ
comun, Comisia central de la Focani.

Prevederile principale

Articolul 1 prevedea unirea parial a principatelor Moldovei i Valahiei sub denumirea

Principatele Unite ale Moldovei i Valahiei, care rmneau sub suzeranitatea Maiestii
Sale Sultanul.
Articolul 2 garanta autonomia Principatelor.
Articolul 3 prevedea alegerea unor domni (hospodari) separai n cele dou principate.
Articolele 4, 5 i 6 explicau modalitatea de exercitare a puterii executive de ctre
hospodar i cooperarea lor cu adunrile elective separate i cu Comisia Central de la
Focani.
Articolul 8 stabilea valoarea tributului datorat Porii i anume 1.500.000 de piatri pentru
Moldova i 2.500.000 de piatri pentru Valahia.
Articolele 10 - 14 stipulau modalitatea de alegere a hospodarilor i drepturile i obligaiile
lor.

Articolul 27 stabilea formarea unei Comisii centrale la Focani, format din cte 8
membri pentru fiecare Principat.
Articolul 38 stabilea nfiinarea unei nalte Curi de Justiie i Casaie, comun ambelor
Principate, cu sediul la Focani.
Articolele 42 44 stabileau formarea unei miliii (armate)comune, al crei comandant
urma s fie numit alternativ de ctre domnitorii celor dou Principate.