ASIGURĂRILE DE PERSOANE

Asigurările de viaţă sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume. Pe piaţa

asigurărilor de pe continentul nostru, asigurările de persoane ("viaţă" plus "accidente" şi
"sănătate") se află în topul cererii cu peste 60% din totalul primelor de asigurare încasate de
societăţile de asigurări.

În cadrul acestui tip de asigurări, sunt acordate îndemnizaţii băneşti pentru producerea
unor riscuri care afectează viaţa persoanei, sănătatea sau integritatea fizică.
În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază (produsul principal), asigurările de
persoane se împart în două categorii:
- asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces;
- asigurări de persoane altele decât cele de viaţă, care acoperă în
asigurarea principală integritatea corporală sau sănătatea persoanei
La ambele tipuri de asigurări se pot adăuga clauze adiţionale care extind acoperirea
acordată prin produsul porincipal, în schimbul unei prime suplimentare de asigurare.
În practica asigurărilor, acestea poartă denumirea de asigurări de persoane.

Scurt istoric. Importanţa şi caracteristicile asigurărilor de persoane

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaţi de protejarea sub diferite
forme a vieţii, a sănătăţii şi a bunurilor lor.
Cele mai vechi forme ale asigurărilor de viaţă sunt îndemnizaţiile de deces, care se
acordau pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, şi asigurările viagere. Acestea îşi
au originea în antichitate, înaintea erei noastre şi erau legate de asociaţiile religioase.
Prin îndemnizaţiile de deces, asigurătorul suporta toate cheltuielile de înmormântare
sau incinerare. La început ele erau încheiate sub forma asigurărilor mutuale, formă în care
se mai practică şi astăzi.
Motivaţiile care au stat la baza dezvoltării şi diversificării, în decursul timpului, a
asigurărilor de viaţă sunt:
asigurarea protecţiei financiare a familiei în caz de deces;
achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces (garanţie pentru
împrumuturi);
alocaţia de urmaş;
alocaţia de bătrâneţe;
 economisirea pentru eventualele datorii viitoare (studiile copiilor,
zestre etc.)
cheltuielile de spitalizare, îngrijire medicală, compensarea veniturilor
în caz de boală sau invaliditate;
investiţiile etc.
Asigurarea de viaţă se bazează pe încheierea uni contract de asigurare – poliţa de
asigurare – prin care asigurătorul se obligă să plătească beneficiarului asigurării o anumită
sumă la producerea riscului asigurat – suma asigurată - , în schimbul plăţii de către
contractantul asigurării a unei prime de asigurare, care constituie „preţul” protecţiei oferite
asiguratului de către asigurător.
Acest tip de asigurări constituie o completare a asigurărilor sociale de stat, a asigurărilor
sociale pentru sănătate. Ele asigură o protecţie în plus, în caz de pierdere a capacităţii de
muncă, la bătrâneţe, în caz de deces. Această ocrotire se realizează prin plata de îndemnizaţii,
ajutoare, pensii, consultaţii şi tratament medical, trimiteri la odihnă şi tratament balnear etc.
Spre deosebire de fondurile pentru asigurările sociale şi asistenţa socială, fondul pentru
asigurările de persoane este constituit numai din primele de asigurare plătite de asiguraţi, pe
baza principiului mutualităţii.
Ca şi la celelalte tipuri de asigurări, la constituirea fondului de asigurare participă toţi
asiguraţii, în schimb, la repartizarea acestuia participă (fac excepţie asigurările de viaţă la care
se constituie rezerva de prime) numai asiguraţii care au avut de suferit de pe urma producerii
evenimentelor asigurate.
Având în vedere modul de acţiune şi efectele pe termen lung al asigurărilor de persoane,
se poate spune că acestea reprezintă o măsură suplimentară de prevedere şi de economisire pe
termen lung pentru cetăţeni şi familiile lor, în legătură cu producerea unor evenimente în viaţa
acestora, cum sunt:
 pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă datorită bolii sau unor
accidente;
 atingerea unei anumite limite de vârstă;
 decesul.
Sumele asigurate care se plătesc prin asigurările de persoane sunt acordate peste cele
cuvenite prin asigurările sociale şi prin asistenţa socială.
Ele constituie măsuri suplimentare de prevedere şi economisire, permiţând asiguraţilor
ca prin plata primelor de asigurare eşalonate şi fixe să realizeze economii, pe baza mijloacelor
băneşti proprii, cu efecte favorabile asupra lor şi familiilor lor.
 Asigurările de persoane au un impact favorabil şi asupra economiei, în general, fiind un
mijloc de atragere în circuitul economic a unei părţi din disponibilităţile băneşti temporare ale
populaţiei. În acest fel, rezerva matematică, formată în cadrul asigurărilor de viaţă, este
păstrată de societatea de asigurări la bănci, fiind fructificată cu o dobândă anuală. Date fiind
termenele lungi, pentru care se contractează asigurările de viaţă, există posibilitatea ca rezerva
matematică constituită să fie utilizată şi ca sursă de creditare a economiei naţionale.
Având în vedere că obligaţiile preluate de societatea de asigurări prin contractarea
asigurărilor de viaţă devin scadente, în mare măsură, numai după trecerea unui anumit număr
de ani (uneori, chiar 15 - 20-30 de ani), o parte importantă din primele încasate de societatea
de asigurări rămân la dispoziţia sa un timp destul de îndelungat, iar păstrarea la bănci îi dă
dreptul să încaseze dobânzi.
Dobânzile constituie un venit pentru societatea de asigurări şi, la stabilirea nivelului
primelor de asigurare pe care le plătesc asiguraţii, se ţine cont de acest lucru. Dacă nu ar
exista această posibilitate a fructificării sumelor asigurate prin dobânzi, societatea de asigurări
ar fi obligată să practice un nivel mai ridicat al primelor de asigurare. Acesta ar trebui să
cuprindă şi dobânzile realizate de asigurător prin păstrarea rezervei matematice la bănci.
Gradul de dezvoltare al asigurărilor de persoane este influenţat atât de factori obiectivi
cât şi de factori subiectivi.
Printre factorii obiectivi pot fi amintiţi:
 nivelul de dezvoltare al economiei naţionale;
 posibilităţile materiale ale populaţiei privind alocarea unor sume pentru contractarea
de asigurări, factor care este în strânsă legătură cu primul;
 ordinea de prioritate pe care o atribuie fiecare persoană protecţiei prin asigurare, în
comparaţie cu nevoia de hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, îngrijirea sănătăţii, cultură,
distracţie etc
Factorii subiectivi sunt:
 modul de reglementare a asigurărilor sociale;
 activitatea desfăşurată de societăţile de asigurări pe linia introducerii unor forme de
asigurări accesibile, care să intereseze pături cât mai largi ale populaţiei; tradiţiile
existente etc.
 Principalele caracteristici ale asigurărilor de persoane:
Suma asigurată se stabileşte forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi
de posibilităţile sale.
Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva
aceluiaşi eveniment (complex de evenimente) şi pentru sume diferite, fără să fie
împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru.
La producerea riscului, asiguratul sau beneficiarul asigurării are dreptul să
încaseze drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii, deoarece aici nu mai este vorba de
daună ca la bunuri. Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu suferă
restricţiile la care este supusă asigurarea de bunuri.1

Clasificarea asigurărilor de persoane

Asigurările de persoane se pot clasifica ţinându-se cont de mai multe criterii, cum ar fi:
 riscul asigurat;
 scopul asigurării;
 forma juridică pe care acestea o îmbracă.
A. În funcţie de riscul asigurat, asigurările de persoane pot fi:
 asigurări de supravieţuire;
 asigurări de deces;
 asigurări mixte de viaţă;
 asigurări de accidente;
 asigurări de boală;
 alte forme.
B. După scopul asigurării există:
 asigurări de viaţă pe timp limitat;
 asigurări de viaţă pe timp nelimitat;
 asigurări mixte de viaţă cu capitalizare;
 asigurări de pensii.
C. După forma de reglementare juridică, asigurările facultative de persoane pot fi
împărţite în două mari grupe, şi anume:
 asigurări de viaţă;
 asigurări de accidente.